Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 101/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 101/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 803/118/2014/a7
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 101/P/C
Ședința publică de la 14 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Grefier C. C.
Cu participare PROCUROR D.I.I.C.O.T.: C. T.
S-au luat în examinare contestațiile formulate împotriva încheierii din data de 9 mai 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 14 de inculpații
- S. S. –fiul lui A. și N., ns.la data de 11.07.1973, în mun. C., trimis în judecată prin rechizitoriul nr.38/D/P/2014 din data de 30.01.2014 de DIICOT Serviciul Teritorial Constanta, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, trafic de minori, prev. de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, proxenetism, prev. de art.329 alin.1 si 3 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, cu aplic. art.33 lit.a Cod penal.
- I. I.- fiica lui A. și E.,ns.la data de 07.07.1989, în mun.C., trimis în judecată prin rechizitoriul nr.38/D/P/2014 din data de 30.01.2014 de DIICOT Serviciul Teritorial Constanta, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, trafic de minori, prev. de art.13 alin.1 din legea nr.678/2001, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, proxenetism prev. de art.329 alin.1 si 3 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplic. art.33 lit.a cod penal.
În conformitate cu disp.art358 Cod pr.penală la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- contestatorul inculpat S. S., în stare de arest și asistat din oficiu de avocat C. M. – L., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 2771/2014 emisă de Baroul C.;
- contestatoarea inculpată I. I., în stare de arest și asistată din oficiu de avocat V. Clarisa, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 2770/2014 emisă de Baroul C..
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 258 - 262 cod pr. penală.
Nemaifiind alte cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat, curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocat C. M. L. având cuvântul pentru contestatorul inculpat S. S., solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, apreciind că la acest moment nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și nu au intervenit elemente noi care să justifice menținerea în continuare a acestei măsuri. Fapta inculpatului nu implică o gravitate deosebită iar judecarea acestuia în stare de libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, față de acesta nu s-a pronunțat încă o hotărâre definitivă, circumstanțele personale, nu posedă antecedente penale, se află la primul conflict cu legea penală, are în întreținere un copil minor în vârstă de 8 luni.
Apreciază că se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, inculpatul suferă de anevrism și o afecțiune la coloană care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a penitenciarului. Dacă va fi arestat la domiciliu va putea lua legătura cu un medic pentru a-i prescrie medicamentația necesară. Inculpatul dorește să uzeze de procedura simplificată.
Avocat V. Clarisa având cuvântul pentru contestatoarea inculpată I. I., solicită admiterea contestației cu consecința înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu justificată de starea de sănătate pe care o are inculpata. La dosarul cauzei sunt acte din care rezultă că inculpata suferă de afecțiune benignă la acest moment, dar dacă nu va fi tratată corespunzător va avea repercusiuni drastice asupra stării de sănătate a acesteia.
Inculpata este un infractor primar, este o persoană tânără în vârstă de 24 ani, nu există date că lăsată în libertate ar comite alte infracțiuni, măsura arestului la domiciliu este o măsură proporțională cu gravitatea faptelor pentru care este trimisă în judecată, nu va impieta buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul ministerului public având cuvântul, formulează concluzii de respingere a celor două contestații ca fiind nefondate și de menținere a soluției pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Corect s-a constatat că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă raportat la gravitatea deosebită a faptelor pentru care cei doi inculpați sunt trimiși în judecată, numărul mare de persoane atrase în activitatea infracțională, printre care victime minore, urmările pe care le au asupra psihicului minorelor.
Pentru buna finalizare a cercetării judecătorești și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, măsura arestării preventive apare ca fiind proporțională, necesară și suficientă pentru realizarea scopului înscris în textul art.202 al.1 c.pr.pen., nu a depășit o durată rezonabilă.
Contestatorul inculpat S. S. în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței. Menționează că urmează să se prevaleze de procedura simplificată.
Contestatoarea inculpată I. I. în ultimul cuvânt, menționează cp este de acord cu concluziile apărătorului, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu având în vedere starea sa de sănătate. Menționează că urmează să se prevaleze de procedura simplificată.
CURTEA ,
Asupra contestațiilor de față:
P. încheierea de ședință din 09.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, în baza art.362 alin.2 raportat la art.208 Cod de procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpații S. S., I. I. și R. I. prin Tribunalului C. nr.134/16.12.2013.
În baza art.362 alin.2, cu referire la art.208 Cod de procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive dispusă față de cei trei inculpați.
În baza art.242 alin.1 Cod de procedură penală, au fost respinse, ca nefondate, cererile formulate de inculpații S. S., I. I. și R. I., privind revocarea măsurii arestării preventive.
În baza art.242 alin.2 Cod procedură penală, au fost respinse, ca nefondate, cererile formulate de inculpații S. S., I. I. și R. I., privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Măsurile au fost comunicate administrației locului de deținere.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin raportare la dispozițiile art.202 alin.3 și art.223 alin.2 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpaților își păstrează, în continuare, caracterul necesar și proporțional, față de natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și pentru care sunt în prezent cercetați, infracțiuni în formă continuată, cu un grad sporit de pericol social, datorită împrejurărilor, modalităților și mijloacelor concrete de săvârșire a acestora (de mai multe persoane împreună, în mod organizat și cu premeditare), datorită modului de concepere, de transpunere în practică și complexității activității infracționale ce s-ar fi desfășurat, pe o perioadă întinsă de timp, în care au fost antrenate mai multe persoane minore, aflate la o vârstă fragedă, în cadrul unui anturaj nefavorabil, fiind avută în vedere, totodată, amploarea deosebită a acestui fenomen infracțional, cu implicații directe asupra libertății sexuale și psihice a persoanei, dreptului la propria imagine și a dezvoltării viitoare a victimelor minore, faptul că inculpații ar fi profitat și ar fi exploatat minore pentru a obține în mod facil și ilicit sume de bani și alte foloase patrimoniale, punând în pericol și afectând evoluția armonioasă, fizică și psihică a minorelor, aflate la vârsta adolescenței, valorile sociale lezate și ocrotite de normele penale, impactul social intens negativ a unor astfel de fapte, care atrag în mod necondiționat dezaprobarea publică, dar și sentimentul de nesiguranță creat, existând riscul real ca inculpații, odată aflați în stare de libertate, să poată reveni cu ușurință în zona infracțională, prin comiterea de fapte similare.
În atare condiții, se apreciază că privarea de libertate a inculpaților apare ca necesară, pentru înlăturarea unei stări de pericol real ce s-ar crea pentru ordinea publică, în cauză fiind respectate exigențele art.4 Cod procedură penală și art.6 paragraf 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu luarea în considerare a jurisprudenței CEDO, fiecare dintre inculpați fiind beneficiarul prezumției de nevinovăție și a regulii judecării persoanei în stare de libertate, dar cu precizarea că anumite împrejurări particulare, speciale, au prioritate în protejarea ordinii publice față de interesul strict individual.
În legătură cu cererea formulată de inculpați, prin apărători, de revocare a măsurii arestării preventive, prima instanță reține, potrivit art.242 alin.1, cu referire la art.208 alin.3 și art.207 alin.5 Cod procedură penală, că aceasta este nejustificată și urmează a fi respinsă, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele acestor texte de lege.
Astfel, deși s-a formulat o astfel de cerere, în acest moment procesual nu s-a precizat, în mod concret, în ce ar consta aspectele de nelegalitate a măsurii, cu atât mai mult cu cât măsura arestării preventive a fost verificată în mod periodic, sub aspectul legalității și temeiniciei.
În opinia primei instanțe, la dosarul cauzei nu se identifică aspecte de nelegalitate a măsurii arestării preventive și nici elemente care să conducă la concluzia că în cauză ar fi încetat temeiurile inițiale, ce au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Instanța reține, totodată, că, potrivit art.242 alin.2 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin.1.
În susținerea unei astfel de cereri de înlocuire, inculpații au invocat aspecte care au vizat împrejurarea că nu posedă antecedente penale și perioada îndelungată scursă de arest preventiv, apreciind, astfel, că măsura preventivă a arestului la domiciliu ar fi suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art.202 alin.1 Cod procedură penală.
De asemenea, inculpații S. S. și I. I. au învederat și aspecte legate de existența unor afecțiuni medicale grave, care ar putea fi tratate cu ușurință în afara mediului carceral.
În urma evaluării împrejurărilor concrete ale comiterii faptelor, instanța apreciază că o măsură preventivă mai ușoară, în acest moment procesual nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin.1 Cod procedură penală, chiar cu stabilirea unor obligații stricte în sarcina acestor inculpați.
Așa fiind, se apreciază că singura măsură ce apare a fi proporțională, necesară și suficientă pentru realizarea scopului înscris în textul art.202 alin.1 Cod procedură penală, în actuala etapă procesuală, este măsura arestării preventive, care nu a depășit o durată rezonabilă, datând de circa 144 zile, ceea ce reprezintă un termen rezonabil și proporțional în raport de natura și gravitatea deosebit de ridicată a acuzațiilor aduse fiecăruia dintre inculpați.
În termen legal, împotriva acestei încheieri de ședință au formulat contestație inculpații S. S. și I. I., solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, motivat prin aceea că temeiurile care au determinat privarea lor de libertate nu mai subzistă în cauză. În susținerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive inculpații au arătat și faptul că sunt infractorii primari, au familii și copii minori în întreținere, bucurându-se în continuare de prezumția de nevinovăție, riscul comiterii de noi infracțiuni nefiind dovedit, iar posibilitatea agravării stării de sănătate la locul de detenție impunând cu necesitate luarea unei măsuri preventive alternative.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C. nr.38/D/P/2014/30.01.2014 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților S. E., I. I. și R. I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1968 și art.329 alin.1,3 Cod penal 1968, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1968, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal 1968.
În fapt, s-a reținut că în vara anului 2013 inculpații ar fi constituit un grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de minori și de proxenetism, inculpatul S. S. fiind coordonatorul grupului și deținătorul unui salon de masaj erotic, ce funcționa într-un imobil situat în C., ..18, aflat în administrarea S.C. „Sensuality Girls” S.R.L. C., al cărui asociat unic și administrator ar fi fost inculpata I. I. (soția acestuia), salon în cadrul căruia, în decursul anului 2013, mai multe tinere, unele minore, racolate și găzduite de inculpații în diferite locații de pe raza Municipiului C., ar fi practicat prostituția, inculpata A. M. (concubina inculpatului S. S.) având rolul de a supraveghea și ea activitatea de la salon, iar inculpatul R. I. având rolul de a fi asigurat securitatea tinerelor de la salon, colectării banilor obținuți din practicarea prostituției și remiterii lor către inculpatul S. S..
În cursul urmăririi penale, măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpații S. S., I. I. și R. I. prin încheierea de ședință a Tribunalului C. nr.134/16.12.2013, pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la data de 16.12.2013 și până la data de 13.01.2014, inclusiv, fiind prelungită prin încheierea aceleiași instanțe nr.2/10.01.2014 pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 14.01.2014 și până la data de 12.02.2014, inclusiv.
După sesizarea instanței prin rechizitoriu, măsura arestării preventive a fost menținută prin încheierile Tribunalului C. din 25.02.2014, 17.03.2014 și 11.04.2014, pe parcursul procedurii camerei preliminare, finalizată la data de 15.04.2014.
Potrivit art.208 alin.2 Cod procedură penală, instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
De asemenea, potrivit art.208 alin.4 Cod procedură penală, în tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.
Și la acest moment procesual, în cadrul verificărilor impuse de art.208 Cod procedură penală, Curtea constată a fi îndeplinite condițiile premisă prevăzute de art.202 alin.1 Cod procedură penală, în sensul că față de ambii inculpați există suficiente indicii de comitere a faptelor, relevante fiind procesele-verbale de percheziție domiciliară și informatice, cele de verificare a agendelor telefonice și de identificare a inculpaților, procesul-verbal de predare-primire a documentelor contabile aparținând S.C. „Sensuality Girls” S.R.L. și depozițiile părților vătămate minore A. S. A., S. M. C. și R. C., coroborate cu depozițiile martorilor și declarațiile inculpaților, care, în cadrul contestațiilor formulate, și-au exprimat intenția de a beneficia de prevederile art.396 alin.10 Cod procedură penală.
De asemenea, în condițiile în care cercetarea judecătorească nici nu a început, nu s-ar putea susține că temeiurile de drept avute în vedere la luarea măsurii ar fi încetat ori ar fi suferit modificări, datele ce caracterizează persoana inculpaților și cele specifice stării lor de sănătate neputând estompa pericolul concret pentru ordinea publică ce ar rezulta din lăsarea acestora în libertate.
Observând că limitele pedepselor cu închisoarea sunt, în cazul faptelor suspuse judecății, mai mari de 5 ani, atât sub imperiul legii penale vechi, cât și sub imperiul legii noi, Curtea reține că în cauză subzistă nealterat temeiul care a determinat inițial arestarea, putându-se aprecia, pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și mediului din care inculpații provin, că măsura arestării preventive este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, în sensul prevăzut de art.223 alin.2 Cod procedură penală.
De aceea, nu se poate primi argumentul apărării, potrivit cu care starea de sănătate precară a inculpaților ar justifica o soluție de punere în libertate, de vreme ce o astfel de împrejurare, cunoscută autorilor, nu i-a putut împiedica pe aceștia în acțiunile de exploatare a unor victime minore, de lungul unei perioade considerabile de timp, în scopul obținerii de resurse necesare traiului, alegerea unui mod de viață bazat pe obținerea facilă a unor sume de bani, aflat în conflict cu legea penală și prin care se aduce o gravă atingere valorilor esențiale protejate de legea penală, neputând rămâne fără urmări în planul răspunderii penale și consecințelor ce se pot răsfrânge asupra libertății unor persoane bănuite de comiterea unor infracțiuni grave.
P. urmare, este corectă observația primei instanțe, în sensul că, în urma evaluării globale a împrejurărilor comiterii faptelor, luându-se în considerare multitudinea actelor materiale, complexitatea deosebită a activității infracționale și întinderea în timp a acesteia, implicarea a numeroase persoane, dintre care unele minore, aflate la o vârstă fragedă, urmările grave produse, impactul social intens negativ și conduita procesuală adoptată de inculpați pe parcursul fazei de urmărire penală, în stadiul procesual actual nici o altă măsură preventivă nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art.202 alin.1 Cod procedură penală, chiar cu stabilirea unor obligații stricte în sarcina acestor inculpați.
În evaluarea acestei concluzii, se are în vedere și faptul că măsura arestării preventive, care ajută prin specificul ei la prezervarea materialului probator și împiedicarea sustragerii inculpaților de la judecată, își păstrează caracterul de proporționalitate cu gravitatea acuzației aduse, durata acesteia subsumându-se termenului rezonabil și scopului în vederea căruia a fost instituită, răspunzând astfel exigențelor impuse prin legislația internă și celor consfințite prin practica CEDO.
Deși măsura arestării preventive nu trebuie privită ca o executare anticipată a unei eventuale pedepse și nici ca o sancțiune la adresa comportamentului anterior al inculpaților, în cazul de față aceasta nu poate fi privită ca având caracter excesiv, mai cu seamă că în cauză nu au intervenit elemente noi, distincte de cele avute în vedere până în prezent, apte a justifica o soluție de punere în libertate.
Cât privește situațiile particulare de care inculpații s-au prevalat în susținerea motivelor de contestație, acestea nu pot atrage o soluție contrară celei adoptate de prima instanță, afecțiunile dovedite prin actele medicale depuse la dosar putând forma obiectul tratamentului medical sub pază permanentă, reglementat de art.240 Cod procedură penală.
Pentru considerentele expuse mai sus și în raport de prevederile art.4251 alin.7 pct.1 lit.b și art.275 alin.2 Cod procedură penală, contestațiile se vor respinge ca nefondate, cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat, având drept consecință menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică.
Văzând și prevederile art.272 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații S. S. - fiul lui A. și N., ns.la data de 11.07.1973, în mun. C. și I. I. - fiica lui A. și E., ns.la data de 07.07.1989, în mun.C., împotriva încheierii de ședință din data de 09.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 14.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpații la plata a câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 Cod procedură penală, onorariile de avocați oficiu V. Clarisa și C. M. L., în sumă a câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.05.2014.
Președinte, Grefier,
C. C. C. C.
Jud.fond – E.G.
Tehnored.dec.jud. – C.C.
2 ex./14.05.2014
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 108/2014.... → |
|---|
