Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 269/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 269/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 30604/212/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 269/P
Ședința publică de la 10 aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. M.
Judecător C. C.
Grefier C. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror R. G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare apelul penal formulat împotriva sentinței penale nr. 61 din data de 22 ianuarie 2014 de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ de inculpatul
- R. G. - fiul lui N. și G., născut la data de 30.04.1994 în C., județul C., cu domiciliul în ., ., județul C.,deținut la Penitenciarul Poarta Albă, CNP_, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 208 al.1 – 209 al.1 lit. g și i Cod penal și art.192 al.1,2 Cod penal ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3 aprilie 2014 consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a stabilit, în conformitate cu disp.art.391 alin.1 Cod pr.penală pronunțarea la data de 10 aprilie 2014.
CURTEA ,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 61/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ s-au hotărât următoarele:
În baza art. 208 alin.1-209 alin.l lit. g,i C.penal condamnă pe inculpatul R. G. (fiul lui N. și G., născut la data de 30.04.1994 în C., județul C., cu domiciliul în ., ., județul C.,deținut la Penitenciarul Poarta Albă, CNP_) la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 192 alin.l, 2 C.penal condamnă pe inculpatul R. G. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit.a și 34 lit.b C.penal contopește cele 2 pedepse și aplică inculpatului R. G. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În baza art 83 c.pen revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani și 4 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sent. pen. nr. 1437/16.11.2012 a Judecătoriei C., pe care o adaugă pedepsei de 5 ani închisoare, în final inculpatul executând pedeapsa de 7 ani și 4 luni închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție potrivit art.57 C.penal.
În baza art. 71 C.penal interzice inculpatului R. G. exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal .
În baza art. 350 C.pr.penala mentine arestarea preventiva a inculpatului R. G..
În baza art. 88 C.penal deduce din pedeapsa aplicata inculpatului R. G. durata retinerii si arestarii preventive de la 01.11.2013 la zi.
În baza art.14 și art.346 C.pr.penală obligă inculpatul R. G. la plata sumei de 12.500 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S. S. C..
În baza art.189 C.pr.penală onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 300 lei conform împuternicirii nr.6487/14.11.2013 se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în favoarea Baroului C..
În baza art. 191 alin.1 C.pr.penală obligă inculpatul la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin plângerea penală din data de 01.10.2013, partea vătămată S. S. C. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că persoane necunoscute în noaptea de 28.09._13 în intervalul orar 21.00-10.00, prin escaladarea unei ferestre de la bucătărie, au pătruns fără drept în apartamentul său, situat în Mun. C., de unde au sustras două televizoare LED, mărcile Samsung cu diagonala de 102 cm, un laptop marca HP, un hard extern marca Samsung, un hard extern marca Maxor și mai multe bijuterii din aur și argint.
Partea vătămată a declarat că în seara de 28.09.2013 în jurul orei 21.00 a plecat împreună cu familia de la domiciliu situat un apartament situat la etajul 1, asigurând ușa de la intrare cu sistemul de închidere, partea vătămată neputând preciza dacă a închis și fereastra de la bucătărie.
A doua zi în data de 29.09.2013 în jurul orei 11.00 a revenit la domiciliu ocazie cu care a constatat că fereastra de la bucătărie se afla în poziția larg deschisă, iar din locuință îi lipseau mai multe bunuri respectiv două televizoare LED, mărcile Samsung cu diagonala de 102 cm, un laptop marca HP, un hard extern marca Samsung, un hard extern marca Maxor și mai multe bijuterii din aur și argint.
Cu ocazia investigării tehnico - științifîce a locului faptei au fost ridicate opt urme papilare dintre care trei urme papilare au conținut suficiente elemente pentru identificarea dactiloscopică a persoanei care le-a creat.
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr._/23.10.2013, două urme papilare ridicate cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei la locuința părții vătămate S. S. C. au fost create de către degetul mijlociu și degetul mare, ambele de la mâna stângă a inculpatului R. G..
Din declarația părții vătămate și raportul de constatare tehnico-științifică nr._/23.10.2013 rezultă că inculpatul în noaptea de 28.09._13 în intervalul orar 21.00-10.00, prin escaladarea unei ferestre de la bucătărie, a pătruns fără drept în apartamentul părții vătămate S. S. C., situat la etajul 1 al blocului, de unde a sustras două televizoare LED, mărcile Samsung cu diagonala de 102 cm, un laptop marca HP, un hard extern marca Samsung, un hard extern marca Maxor și mai multe bijuterii din aur și argint.
Situația de fapt reținută de instanță a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarațiile părții vătămate Sarandu S. C. ,concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr._/23.10.2013.procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de fotografii judiciare, declarațiile inculpatului R. G. care a recunoscut că a pătruns în apartamentul părții vătămate prin escaladarea geamului de la bucătărie și din interior a luat mai multe bunuri și bijuterii.
Inculpatul R. G. și-a formulat apărări în sensul că a săvârșit infracțiunea de furt calificat împreună cu alte două persoane care l-au constrâns să comită această infracțiune, persoane care l-au ajutat la săvârșirea acesteia prin asigurarea locului faptei precum și prin transportarea bunurilor sustrase cu ajutorul unui autoturism marca Cielo de culoare roșie cu numere de înmatriculare de Bulgaria.
Instanța a înlăturat apărările inculpatului în sensul că a fost constrâns să comită infracțiunile întrucât pe de o parte, constrângerea invocată rezultă doar din declarația inculpatului, declarație care nu se coroborează cu alte mijloace de probă care să confirme că infracțiunile au fost comise de inculpat, împreună cu alte persoane; pe de altă parte declarațiile inculpatului sunt contradictorii și relevă împrejurări care nu sunt credibile (ar fi fost luat cu forța, când afară încă nu se întunecase, dintr-un loc public aglomerat, din zona Casei de Cultură a mun. C., de două persoane care au avut tot timpul fața acoperită, chiar și cât au stat în mașină doar cu inculpatul, au petrecut, în așteptarea întunericului, cca. 2 ore, timp în care inculpatul nu ar fi avut posibilitatea să fugă, cele două persoane ar fi vorbit extrem de puțin, astfel încât nici vocile nu ar putea să le recunoască).
De asemenea, instanța nu a primit susținerile apărării, în sensul că, față de natura și numărul bunurilor sustrase, inculpatul nu avea cum să comită aceste fapte singur, astfel că aceasta ar veni în sprijinul afirmațiilor acestuia, întrucât și dacă s-ar dovedi participarea altor persoane la comiterea infracțiunilor aceasta nu dovedește că inculpatul a fost constrâns.
Instanța raportat la materialul probator administrat în cauză a constatat că faptele, există constituie infracțiuni și au fost comise de inculpatul R. G..
În ceea ce privește reținerea concursului dintre infracțiunile de furt prin escaladarea ferestrei apartamentului părții vătămate S. S. și violare de domiciliu, au fost avute în vedere următoarele considerente.
Potrivit art. 41 alin. (3) C. pen., infracțiunea este complexă când în conținutul său intră, ca element sau ca circumstanță agravantă, o acțiune sau inacțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală, iar potrivit art. 33 lit. a C.pen, concursul de infracțiuni există când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele, concursul existând chiar dacă una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea(infracțiune mijloc) sau ascunderea altei infracțiuni(infracțiune scop), în aceste cazuri fiind în prezența unui concurs caracterizat(de conexitate).
Întotdeauna în situația analizată, există un concurs real între infracțiunea de violare de domiciliu și infracțiunea de furt calificat prin escaladare/efracție, violarea de domiciliu fiind de fapt mijlocul prin care făptuitorul își atinge scopul propus, respectiv însușirea pe nedrept a unui bun. Această concluzie vine în condițiile în care legătura de cauzalitate între violarea de domiciliu și furtul calificat, nu este una necesară, ci de circumstanță, escaladarea putându-se efectua și în privința unei mansarde din interiorul locuinței unde a pătruns cu acordul proprietarului, etc., ceea ce nu implică și existența infracțiunii de violare de domiciliu. Or, pentru realizarea absorbției infracțiunii de violare de domiciliu în infracțiunea de furt calificat, această legătură trebuie să fie necesară, repetabilă în toate cazurile concrete ce se subsumează incriminării.
Infracțiunea de violare de domiciliu în forma ei tipică, constă în pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ce ține de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește. Elementul material al acestei infracțiuni se realizează astfel în această modalitate, prin acțiunea de a pătrunde, fără drept, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea. Prin “loc împrejmuit” înseamnă orice loc care este separat printr-o îngrădire de jur împrejur, care ține de locuință sau dependințe. Dacă locul împrejmuit nu are nicio legătură cu uzul domestic și cu libertatea persoanei, nu se află sub ocrotirea legii, din acest punct de vedere.
Analizând natura acestor locuri avute în vedere de legiuitor odată cu incriminarea violării de domiciliu, se observă că aceasta ține strict de viața intimă a persoanei, importanța inviolabilității acestui drept fiind recunoscută atât de legislația internă(art. 192 C.pen., art. 27 alin. 1 din Constituția României) cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului(art. 8).
Astfel, a considera că violarea de domiciliu se absoarbe în infracțiunea de furt prin escaladare/efracție, deși sensul elementelor din conținutul constitutiv al celor două infracțiuni analizate, nu este același, ar face ca tratamentul juridic pentru comiterea escaladării/efracției în vederea sustragerii de bunuri din orice tip de locație, să fie identic cu cel pentru utilizarea acestei modalități, cu scopul de a sustrage bunuri dintr-o locuință sau anexe ce țin de aceasta, și care au un regim special de protecție, concluzie care este improbabilă să fi fost urmărită de legiuitor odată cu incriminarea furtului prin efracție.
Este general admis că interpretarea legii penale trebuie să urmărească cunoașterea voinței reale a legiuitorului, exprimată în norma de drept interpretată, iar nu crearea unei alte norme de drept sau denaturarea sensului acesteia, legile penale fiind de strictă interpretare, înțelesul lor neputând fi extins prin interpretare. A include infracțiunea de violare de domiciliu ca un simplu element circumstanțial în conținutul infracțiunii de furt calificat prin escaladare/efracție, în condițiile în care nu rezultă nici explicit, nici implicit o asemenea voință a legiuitorului, ar însemna să se adauge la lege și să fie lăsată în acest fel, fără sancțiune, atingerea dreptului la viață domestică a persoanei. Această concluzie este reliefată pe de-o parte de faptul că pătrunderea fără drept în curtea unei locuințe nu implică în mod natural escaladarea gardului, ci eventual deschiderea porții prin împingere puternică, înlăturarea violentă a unui obstacol, forțarea încuietorii, fiind doar una din modalitățile prin care făptuitorul poate pătrunde în locuință, iar pe de altă parte, violarea de domiciliu nu se confundă cu escaladarea, ci ea poate constitui o acțiune ulterioară, care aduce atingere unor relații sociale diferite, pe care escaladarea doar o facilitează, fără a coexista în mod natural.
Prin urmare, a considera că furtul din curtea unei locuințe sau dintr-o locuință nu poate fi săvârșit decât prin escaladare/efracție și absoarbe în toate cazurile violarea de domiciliu, este eronat, în condițiile în care escaladarea/efracția poate conduce la pătrunderea fără drept într-un imobil care nu are destinația de locuință (ex: sediul unei societăți comerciale, sală de sport, un tir, etc.), în această situație, putându-se reține doar infracțiunea de furt calificat, fără infracțiunea de violare de domiciliu.
De altfel, prin decizia pronunțată în RIL 31/2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că “fapta de pătrundere, în orice mod, într-o locuință sau dependințe ale acesteia, urmată de săvârșirea unei tâlhării constituie un concurs real între infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 din Codul penal și infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 21 lit. c) din Codul penal, cu motivarea că dacă infracțiunea de tâlhărie comisă în circumstanțele prevăzute în art. 211 alin. 21 lit. c) din Codul penal este precedată de infracțiunea de violare de domiciliu, săvârșită de autor pentru a ajunge în locuința sau dependința de unde ulterior își însușește un bun prin exercitare de violențe sau în alte modalități specifice comiterii unei tâlhării, atunci aceste două fapte consecutive, de încălcare a unor dispoziții diferite ale legii penale, nu pot fi considerate decât concurente, în sensul dispozițiilor art. 33 lit. a) din Codul penal.
În acest sens, este de observat că prin textul de lege arătat, în cuprinsul căruia este reglementat concursul real de infracțiuni, se prevede că există concurs de infracțiuni "când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, [...] chiar dacă una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea alte infracțiuni".
Ca atare, este evident că fapta de pătrundere fără drept, în orice mod, într-o locuință sau dependințe ale acesteia, urmată de săvârșirea unei tâlhării, constituie un concurs real între infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 din Codul penal, și infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 21 lit. c) din Codul penal.
In consecință dacă în situația infracțiunii complexe de tâlhărie în al cărei conținut calificat legiuitorul a inclus în conținutul constitutiv ca element agravat săvârșirea într-o locuință sau dependințe ale acesteia s-a reținut concursul de infracțiuni cu violarea de domiciliu, cu atât mai mult considerăm că se reține concursul de infracțiuni între infracțiunile de furt calificat prin escaladarea ferestrei de la locuința părții vătămate și violare de domiciliu .
Toate considerentele arătate mai sus, duc în mod evident la concluzia că violarea de domiciliu are o existență autonomă față de furtul calificat în forma prev. de art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. i C.pen., fără să se excludă, dar și fără a coexista întotdeauna. Nereținerea în cazurile prezentate a infracțiunii de violare de domiciliu, ar lăsa fără apărare una dintre valorile sociale fundamentale într-o societate civilizată, respectiv inviolabilitatea domiciliului persoanei, valoare socială care în mod cert nu a fost avută în vedere de legiuitor cu ocazia incriminării formei agravate a furtului prin escaladare și a cărei atingere dă o periculozitate sporită furtului, suplimentară față de periculozitatea reflectată de modul de pătrundere în interiorul unui imobil oarecare.
Față de cele arătate mai sus, instanța a considerat că în prezenta cauză, săvârșirea infracțiunii de furt calificat din locuința părții vătămate în care inculpatul R. G. a pătruns prin escladarea ferestrei, atrage incidența dispozițiilor art. 33 lit. a) din C. pen., referitoare la concursul real de infracțiuni, întrucât privește două valori sociale protejate distinct de lege, respectiv infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g și i C.penal și violare de domiciliu prev. de art.192 alin.1,2 C.penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen: dispozițiile din partea generală a Codului penal privind forma de vinovăție, concursul de infracțiuni, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile de furt calificat și violare de domiciliu, gradul de pericol social al infracțiunilor de furt calificat din locuința și de violare de domiciliu, imprimat de modalitatea de săvârșire; circumstanțele personale ale inculpatului care nu se află la primul conflict cu legea penală, infracțiunile ce fac obiectul prezentei judecăți fiind comise pe durata termenului de încercare de 3 ani și 4 luni stabilit prin s.p. nr. 1437/2012 a Judecătoriei C., inculpatul perseverând în comiterea de infracțiuni, nu are ocupație, nu are loc de muncă, și și-a formulat apărări în scopul exonerării de răspundere penală.
În ceea ce privește dozarea pedepselor, i s-au aplicat inculpatului pentru infracțiunile comise câte o pedeapsă cu închisoarea, orientată spre minimele speciale.
S-a avut în vedere că exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de alte infracțiuni, iar fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată, stabilirea unei pedepse juste și proporționale contribuie la realizarea finalității acesteia (prevenția generală și specială înscrise în art 52 c.pen ).
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.83 C.penal, infracțiunile fiind comise de inculpat în termenul de încercare stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă, s-a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani și 4 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sent. pen. nr. 1437/16.11.2012 a Judecătoriei C., pedeapsă care va fi adăugată pedepsei de 5 ani închisoare, în final inculpatul executând pedeapsa de 7 ani și 4 luni închisoare.
În cursul procesului penal partea vătămată S. S. C. s-a constituit parte civilă cu suma de 12.500 lei contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate.
Instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale ( fapta ilicită a inculpatului constând în sustragerea bunurilor din locuința părții vătămate ), prejudiciul material cauzat părții civile, legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciul cauzat, vinovăția dovedită a inculpatului care a acționat cu intenție directă, calificată prin scopul urmărit.
Împotriva sentinței penale nr. 61/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ a declarat apel inculpatul R. G., care a solicitat schimbarea încadrării în infracțiunea prev. de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. b,d și alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, aplicarea unei pedepse mai reduse, raportat la noile limite de pedeapsă și gradul concret de pericol social al faptei comise.
Curtea, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal din 1968 și art. 192 alin. 1, 2 Cod penal din 1968 în infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. b,d și alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelanți, precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată ca fondat apelul declarat de inculpatul R. G., din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului R. G., fiind îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. De altfel, inculpatul nu a contestat vinovăția sa în prezentul apel.
Sub aspectul stării de fapt se constată că în noaptea de 28/29.09.2013, în intervalul orar 21.00-10.00, prin escaladarea unei ferestre de la bucătărie, inculpatul R. G. a pătruns fără drept în apartamentul părții vătămate S. S. C., situat la etajul 1 al blocului C1 din mun. C., .. 87D, de unde a sustras, în scopul însușirii pe nedrept, două televizoare LED, mărcile Samsung cu diagonala de 102 cm, un laptop marca HP, un hard extern marca Samsung, un hard extern marca Maxor și mai multe bijuterii din aur și argint, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal din 1968 și art. 192 alin. 1,2 Cod penal din 1968.
Vinovăția inculpatului este dovedită prin următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate Sarandu S. C., raportul de constatare tehnico-științifică nr._/23.10.2013, procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de fotografii judiciare, declarațiile inculpatului R. G..
Curtea constată că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod Penal (aprobat prin Legea nr. 286/2009), care impune examinarea noilor dispoziții pentru a stabili legea care este mai favorabilă inculpatului, întrucât prevederile art. 5 Cod penal obligă la aplicarea legii penale mai favorabile, atunci când de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale.
Conform Codului penal din 1968, fapta inculpatului R. G. întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. g, i, pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani, respectiv violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. l, 2, pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
În actualul Cod penal, aprobat prin Legea nr. 286/2009, fapta inculpatului are corespondent în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. b,d și alin. 2 lit. b Cod penal, care incriminează furtul săvârșit în timpul nopții ( alin. 1 lit. b ), prin efracție ( alin. 1 lit. d ) și prin violare de domiciliu (alin. 2 lit. b). Această infracțiune este pedepsită în actualul Cod penal cu închisoarea de la 2 la 7 ani. În accepțiunea actualului cod penal, infracțiunea de violare de domiciliu este absorbită în infracțiunea de furt calificat, reprezentând o circumstanță agravantă care califică furtul.
Analizând limitele speciale de pedeapsă din Codul penal din 1968 și actualul Cod penal, dar și împrejurarea că în sarcina inculpatului se poate reține în prezent o singură infracțiune, este evident că prezentele dispoziții sunt favorabile inculpatului, întrucât limitele speciale de pedeapsă sunt mult mai reduse și este înlăturată pluralitatea de infracțiuni, așa încât se impune a se da eficiență dispozițiilor penale mai favorabile, respectiv dispozițiile art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. b,d și alin. 2 lit. b Cod penal.
În consecință, curtea va schimba încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal din 1968 și art. 192 alin. 1, 2 Cod penal din 1968 în infracțiunea unică prevăzută de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. b,d și alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, pentru care se va dispune condamnarea inculpatului R. G..
Conform art. 74 alin. 1 Cod penal, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 254/2013 scopul executării pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; prin executarea pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate se urmărește formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, în vederea reintegrării în societate a deținuților sau persoanelor internate.
Examinând criteriile generale de individualizare a pedepsei, curtea constată că inculpatul a comis fapta pe timp de noapte, prin escaladare și violarea domiciliului, profitând de lipsa de la locuință a părții vătămate, a sustras bunuri importante, de o valoare ridicată, estimată de partea vătămată la suma de 12.500 lei, a acționat în scopul însușirii bunurilor, pentru ca ulterior să le comercializeze și să obțină foloase materiale importante. Fapta comisă de inculpat în circumstanțele descrise prezintă un grad ridicat de pericol social, care impune o sancționare proporțională, în vedere atingerii scopului pedepsei, așa încât se justifică aplicarea unor pedepse în limitele speciale. Se va ține seama că inculpatul R. G. demonstrează perseverență și specializare infracțională, întrucât a mai fost condamnat pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, a săvârșit infracțiunea în termenul de încercare a suspendării condiționate, așa încât comportamentul infracțional al inculpatului R. G. este repetitiv, de aceea se impune stabilirea unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare, care să urmărească îndreptarea conduitei inculpatului. La stabilirea pedepsei curtea ține seama și de împrejurarea că ne aflăm în calea de atac a inculpatului, iar prima instanță a considerat că se impune aplicarea unei pedepse mai apropiate de minimul special, de aceea și pedeapsa stabilită de curte respectă elementele reținute de prima instanță în favoarea inculpatului.
Prin sentința penală nr. 1437/16.11.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare, inculpatul R. G. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, comisă în timpul minorității, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere. Infracțiunea din prezenta cauză a fost comisă în cadrul termenului de încercare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei anterioare, de aceea în mod corect prima instanță a făcut aplicarea art. 83 Cod penal din 1968 privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, însă urmare intrării în vigoarea a noului Cod penal trebuie reanalizată situația inculpatului și din perspectiva condamnării anterioare.
În Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal sunt cuprinse dispoziții tranzitorii privind regimul sancționator aplicabil minorilor, cu referire la condamnările aplicate minorilor sub imperiul vechii legi, situația impusă de nouă viziune a legiuitorului asupra regimul sancționator aplicabil minorilor, care în prezent nu mai permite aplicarea unor pedepse pentru minori, ci doar a unor măsuri educative.
În conformitate cu art. 22 din Legea nr. 187/2012, „măsura suspendării executării pedepselor aplicate în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității se menține și după . Codului penal. În cazul în care suspendarea executării unei pedepse cu închisoarea prevăzute la alin. (1) se revocă din alte cauze decât comiterea unei noi infracțiuni, pedeapsa închisorii se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, dar nu mai mult de 3 ani.
În situația prevăzută la alin. (2), pedeapsa amenzii a cărei executare a fost suspendată se înlocuiește cu măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămână pe o durată de 6 săptămâni.
Dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa potrivit alin. (2) sau (3), după care:
a) dacă noua infracțiune a fost comisă în timpul minorității, se stabilește și pentru aceasta o măsură educativă, iar apoi se aplică măsura educativă cea mai grea;
b) dacă noua infracțiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancțiune rezultantă stabilită potrivit art. 129 alin. (2) din Codul penal”.
Dispozițiile tranzitorii obligă instanța să revoce suspendarea, ca efect al comiterii unei noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare și să înlocuiască pedeapsa cu închisoarea cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, respectiv 2 ani și 4 luni închisoare.
După aceste operațiuni, instanța este obligată să facă aplicarea art. 129 alin. 2 Cod penal, dat fiind că noua infracțiune a fost comisă de inculpat după majorat.
Potrivit art. 129 alin. 2 Cod penal, „în cazul săvârșirii a două infracțiuni, dintre care una în timpul minorității și una după majorat, pentru infracțiunea comisă în timpul minorității se ia o măsură educativă, iar pentru infracțiunea săvârșită după majorat se stabilește o pedeapsă, după care:
a) dacă măsura educativă este neprivativă de libertate, se execută numai pedeapsa;
b) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârșirii infracțiunii comise după majorat;
c) dacă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită după majorat este detențiunea pe viață, se execută numai această pedeapsă;
d) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este amenda, se execută măsura educativă, a cărei durată se majorează cu cel mult 6 luni, fără a depăși maximul prevăzut de lege pentru aceasta”.
În cauză este incidentă ipoteza prev. de art. 129 alin. 2 lit. b Cod penal, întrucât măsura educativă a internării într-un centru educativ, ce a înlocuit pedeapsa închisorii, este o măsură educativă privativă de libertate, astfel că la pedeapsa închisorii stabilită în prezenta cauză, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare, trebuie adăugată cel puțin o pătrime din durata măsurii educative, adică cel puțin 7 luni închisoare.
Având în vedere datele personale ale inculpatului R. G. ( studii reduse, fără ocupație, cu antecedente penale ), conduita procesuală nesinceră, faptul că a comis o infracțiune de același gen cu cea anterioară, natura și gravitatea faptei comise în cadrul termenului de încercare, curtea apreciază că se impune majorarea cu un an a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
În considerarea dispozițiilor tranzitorii cuprinse în art. 22 din Legea nr. 187/2012, nu mai pot fi aplicate dispozițiile art. 83 Cod penal din 1968, cărora le deduse eficiență prima instanță, dat fiind că la data pronunțării hotărârii primei instanțe nu intrase în vigoare Noul Cod penal și Legea nr. 187/2012
Curtea va înlătura pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, având în vedere că, potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
În cauză legea penală mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă este Noul Cod penal, așa încât pedepsele accesorii se pot aplica numai în condițiile actualului Cod penal.
Conform art. 65 alin. 1 Cod penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) - o), a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară. Din interpretarea acestui text rezultă că pedeapsa accesorie se poate aplica numai în măsura în care a fost aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi și numai pentru acele drepturi care au făcut obiectul pedepsei complementare. Cum inculpatului nu i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, nu i se poate aplica nici pedeapsa accesorie.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală curtea va admite apelul declarat de inculpatul R. G. împotriva sentinței penale nr. 61/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală se va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând, se va face aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal referitor la incidența legii penale mai favorabile pe parcursul procesului penal pentru inculpatul R. G..
Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani și 4 luni închisoare aplicată de prima instanță inculpatului R. G. în pedepsele componente de 5 ani închisoare și 2 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 386 Cod procedură penală se va schimba încadrarea juridică pentru inculpatul R. G. din infracțiunile prevăzute de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal din 1968 și art. 192 alin. 1, 2 Cod penal din 1968 în infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. b,d și alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În baza art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. b,d și alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal va fi condamnat inculpatul R. G. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 22 alin. 2,4 din Legea nr. 187/2012 se va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului R. G. prin sentința penală nr. 1437/16.11.2012 a Judecătoriei C. și se va înlocui pedeapsa închisorii de 2 ani și 4 luni cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 2 ani și 4 luni.
În baza art. 22 alin. 4 lit. b din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 129 alin. 2 lit. b Cod penal se va aplica inculpatului R. G. pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare stabilită prin prezenta decizie, majorată cu 1 an, în final inculpatul R. G. va execută pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
Pedeapsa principală a închisorii se va executa în regim de deținere, conform art. 60 Cod penal.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal se va deduce din pedeapsa principală aplicată inculpatului R. G. perioada reținerii și arestării preventive de la data de 01.11.2013 la zi.
Se va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1968 pentru inculpatul R. G..
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art. 272 Cod procedură penală suma de 200 lei, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu - avocat D. I., se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de inculpatul R. G. împotriva sentinței penale nr. 61/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând:
1. Face aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal referitor la incidența legii penale mai favorabile pe parcursul procesului penal pentru inculpatul R. G..
Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani și 4 luni închisoare aplicată de prima instanță inculpatului R. G. în pedepsele componente de 5 ani închisoare și 2 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 386 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică pentru inculpatul R. G. din infracțiunile prevăzute de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal din 1968 și art. 192 alin. 1, 2 Cod penal din 1968 în infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. b,d și alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În baza art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. b,d și alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnă inculpatul R. G. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 22 alin. 2,4 din Legea nr. 187/2012 revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului R. G. prin sentința penală nr. 1437/16.11.2012 a Judecătoriei C. și înlocuiește pedeapsa închisorii de 2 ani și 4 luni cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 2 ani și 4 luni.
În baza art. 22 alin. 4 lit. b din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 129 alin. 2 lit. b Cod penal aplică inculpatului R. G. pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare stabilită prin prezenta decizie, majorată cu 1 an, în final inculpatul R. G. execută pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
Pedeapsa principală a închisorii se execută în regim de deținere, conform art. 60 Cod penal.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal deduce din pedeapsa principală aplicată inculpatului R. G. perioada reținerii și arestării preventive de la data de 01.11.2013 la zi.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1968 pentru inculpatul R. G..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 272 Cod procedură penală suma de 200 lei, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu - avocat D. I., se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.04.2014.
Președinte,Judecător,
M. D. M. C. C.
Grefier,
C. C.
Jud.fond - C.R.
Tehnored.dec.jud. – M.D.M.
7 ex./15.04.2014
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 108/2014.... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 275/2014.... → |
|---|
