Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 303/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Decizia nr. 303/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 7894/118/2014/a2

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 303/P

Ședința publică de la 16 Decembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE - M. D. M.

Cu participarea: Grefier - C. A.

Ministerului Public prin procuror I. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

Pe rol judecarea contestației formulată de către contestatorul inculpat M. I. - fiul lui I. și D., născut la data de 07.07.1986 în mun. C., jud. C., domiciliat în . Piatra, ., jud. C., CNP_, în prezent deținut în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, jud. C., împotriva încheierii de ședință din data de 08.12.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14.

La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.358 Cod de procedură penală, a răspuns contestatorul inculpat M. I., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat R. A., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosarul cauzei.

Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor art. 258-262 Cod procedură penală.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Curtea, în baza art. 372 cod pr. penală verifică identitatea contestatorului inculpat M. I., acesta precizând că își menține contestația formulată în cauză.

Constatând că nu sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat, curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației formulate.

Apărătorul contestatorului inculpat M. I., avocat R. A., solicită admiterea contestației formulate împotriva încheierii de ședință din data de 08.12.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14, prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului M. I..

Instanța de fond a avut în vedere temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, care nu mai subzistă la acest moment.

Apreciază măsura arestării preventive, luate față de inculpat, ca fiind prea drastică, față de momentul procesual și perioada care a trecut de la luarea acestei măsuri, astfel că la acest moment se poate lua o măsură preventivă mai blândă, constând în arest la domiciliu sau control judiciar, care ar fi oportună. În ce privește executarea măsurii arestului la domiciliu, învederează instanței că domiciliul părții vătămate se află în altă localitate decât cel al inculpatului, care a săvârșit fapta care se reține în sarcina acestuia într-un moment de tulburare. De asemenea, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură, ar putea ajuta inculpatul să pregătească eficient apărarea în cauză, fără a se pune în pericol buna desfășurare a procesului penal.

Față de aceste considerente, solicită admiterea contestației formulate împotriva încheierii de ședință din data de 08.12.2014 pronunțată de Tribunalul C..

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca nefondată, a contestației formulate de inculpatul M. I., precum și a cererii de înlocuirea a măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar, apreciind că, în mod corect instanța de fond, în baza art.223 alin.2 Cod pr.penală, a apreciat că se justifică menținerea măsurii arestării preventive a acestuia. Solicită a se avea în vedere că din actele dosarului nu rezultă starea de tulburare invocată de inculpat, care susține, pe de o parte, că a fost tulburat la vederea celor doi martori, dar, pe de altă parte, că s-a înarmat pentru a se apăra.

Față de aceste considerente, solicită respingerea contestației formulate și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Având ultimul cuvânt, contestatorul inculpat M. I., este de acord cu apărătorul său, învederând instanței că va respecta toate obligațiile care îi vor fi stabilite în sarcină, dacă măsura arestului preventiv va fi înlocuită.

CURTEA,

Asupra contestației penale de față:

Prin încheierea de ședință din data de 08.12.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14, în baza art. 362 Cod procedură penală raportat la art. 208 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului M. I. - fiul lui I. și D., născut la data de 07.07.1986.

În baza art.208 Cod procedură penală raportat la art.207 alin.4 Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului M. I..

A fost respinsă, ca nefondată, cererea de înlocuire a arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, la acest moment nefiind constatată încetarea temeiurilor care au determinat-o și nici apariția unor împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea acestei măsurii.

Tribunalul a constatat că în cauză există probe de natură a contura presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este dedus judecății.

În cauză este incident art.223 alin.2 Cod procedură penală, actuala reglementare în materia cazurilor în care se poate dispune sau prelungi arestarea preventivă prevăzând că infracțiunile intenționate contra vieții reprezintă prin însăși obiectul lor un motiv de menținere a stării de arest preventiv.

Totodată fapta de tentativă la omor prevăzută de art.32 Cod penal raportat la art.188 Cod penal și art.189 alin. 1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.41 alin. 1 Cod penal se încadrează în teza a II a a art.232 alin.2 Cod procedură penală atât cu privire la condiția limitei de pedeapsă, cât și cu privire la existența unui pericol concret pentru ordinea publică.

Referitor la criteriul privind cuantumul sancțiunii penale aplicabile, instanța a subliniat faptul că infracțiunea de omor este pedepsită cu închisoare de la 5 ani sau mai mare, pedeapsa prevăzută de lege încadrându-se în limite de natură a permite menținerea arestării.

Totodată infracțiunea comise are un grad ridicat de pericol social, astfel încât este justificată temerea că lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta un real pericol pentru ordinea publică, astfel cum rezultă din circumstanțele reale în care inculpatul ar fi comis infracțiunea, respectiv: încercarea de ucidere a unei persoane în loc public, prin folosirea unei arme vulnerante aptă a produce moartea unei persoane, prin aplicarea mai multor lovituri de cuțit victimei, acțiunea sa violentă fiind întreruptă de persoanele aflate la fața locului, caracterul faptei – infracțiune contra integrității corporale sau a vieții - reținându-se astfel că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură să creeze o stare de insecuritate și neîncredere a colectivității față de aptitudinea organelor judiciare de a acționa cu fermitate față de cei învinuiți de infracțiuni grave.

Referitor la elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului, se constată că inculpatul M. I. a intrat în repetate rânduri în conflict cu legea penală, fiind sancționat în trecut atât pentru infracțiuni comise împotriva patrimoniului, arestat preventiv pentru comiterea unei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și două infracțiuni de lovire și alte violențe.

Împotriva încheierii de ședință din data de 08.12.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14 a formulat contestație inculpatul M. I., care a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.

Examinând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, prin prisma criticilor formulate de contestator și din oficiu, curtea constată nefondată contestația formulată de inculpatul M. I..

Prin rechizitoriul nr. 1788/P/2014 din 06.11.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. I., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art.188 alin.1 Cod penal și art.189 alin. 1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.41 alin. 1 Cod penal.

În sarcina inculpatului M. I. s-a reținut că în data de 12.10.2014, având asupra sa un cuțit, a urmărit-o pe persoana vătămată C. E., iar când aceasta a ajuns în com. Lumina, . imobilului cu nr. 8, pe fondul unor discuții contradictorii, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri de cuțit în zonele scapulară, deltoidiană și bază hemitorace stâng posterior, fiind ulterior imobilizat și dezarmat de martorii B. G. M., N. B. C. Și N. L. C..

Inculpatul M. I. a fost arestat preventiv prin încheierea nr.156 din 13.10.2010 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți în dosarul penal nr._ al Tribunalului C. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu 13.10.2014 și până la data de 11.11.2014 inclusiv.

Curtea constată că dispozițiile art. 208 alin. 4 C. pr. pen. obligă instanța să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.

Potrivit art. 208 alin. 3 C. pr. pen. raportat la art. 207 alin. 4 C. pr. pen. se prevede că atunci când temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța menține măsura preventivă.

Înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai ușoară, în condițiile art. 242 alin. 2 C. pr. pen., intervine atunci când se consideră, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei inculpatului, că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 C. pr. pen.

Din perspectiva existenței suspiciunii rezonabile că inculpatul a comis fapta dedusă judecății nu se constată că au intervenit elemente de noutate de la anterioara verificare a măsurii arestării preventive, efectuată în faza camerei preliminare. De altfel, în această perioadă nu au fost administrate mijloace de probă, așa încât obiectiv nu puteau fi invocate argumente care să determine modificarea împrejurărilor care au fundamentat concluziile anterioare privind existența unei suspiciuni rezonabile de comitere a faptei. Inculpatul nici nu a indicat că ar fi intervenit modificări sub acest prim aspect ce trebuie să facă obiect de analiză la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.

Existența unei suspiciuni rezonabile de comitere a infracțiunii rezultă din următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de constatare medico-legală nr. 4729/380/A1/agresiuni/2014/20.10.2014 emis de S.M.L. C., declarațiile părții vătămate și ale martorilor N. B. C. N. L. C., N. Rovinel, B. L. F. și B. G. M., declarațiile inculpatului.

Totodată, este aplicabil cazul prev. de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, cum de altfel a menționat și prima instanță.

Inculpatul M. I. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, iar circumstanțele concrete de comitere a faptei atrag aplicabilitatea dispozițiilor art. 223 alin. 2 C. pr. pen. Se constată că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul M. I. a fost menționată explicit de legiuitor printre infracțiunile care permit luarea măsurii arestării preventive, tocmai în considerarea gradului ridicat de pericol social al acestui gen de fapte.

Într-o jurisprudență constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că uneori, prin deosebita lor gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot produce o tulburare socială, ce justifică detenția provizorie pentru o perioadă de timp, necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, dar și pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal. Instanța europeană a mai statuat că existența unui pericol real de tulburare a ordinii publice în cazul eliberării celui în cauză constituie un motiv pertinent și suficient pentru prelungirea detenției preventive (cauza J. contra României), astfel încât, la acest moment procesual, gravitatea faptei, circumstanțele comiterii, urmarea care se putea produce și persoana inculpatului constituie motive suficiente pentru privarea de libertate, care durează de o perioadă destul de scurtă.

Și legislația națională stabilește că pericolul pentru ordinea publică, în raport de dispozițiile art. 223 alin. 2 teza finală C. pr.pen., trebuie evaluat după analizarea gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia.

Pericolul pentru ordinea publică ce ar rezulta din lăsarea inculpatului M. I. în libertate este reprezentat de natura faptei comise și gravitatea acuzației aduse, de împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii, valoarea socială lezată - viața, ca valoare supremă a persoanei; rezonanța negativă a unor fapte grave, ce provoacă sentimente de indignare, temere, nesiguranță în sfera relațiilor de conviețuire socială.

Relativ la datele personale ale inculpatului se constată că este cunoscut cu antecedente penale, a fost condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoare, fiind liberat condiționat la data de 22.04.2013, ceea ce arată că inculpatul are o conduită necorespunzătoare, iar activitățile de natură infracțională nu au un caracter singular, context în care nu există garanții că procesul s-ar putea desfășura în bune condiții cu inculpatul în stare de libertate sau privat de libertate la domiciliu.

Curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului creează încă un sentiment negativ în rândul populației și se constituie într-un motiv suficient pentru privarea în continuare de libertate a inculpatului, în interesul protejării interesului public, neexistând garanții că ordinea publică și securitatea comunității ar putea fi asigurate prin luarea unei alte măsuri preventive mai puțin grave.

Măsura arestării preventive corespunde și scopului măsurilor preventive, din perspectiva asigurării bunei desfășurări a procesului penal, în condițiile în care cercetarea judecătorească nu a început. Astfel, în acest moment procesual măsura arestării preventive este justificată de datele concrete ale cauzei și este de natură să asigure buna desfășurare a procesului penal, așa încât o altă măsura preventivă nu poate asigura finalitatea urmărită prin art. 202 alin. 1 C. pr. pen., criticile inculpatului fiind neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. pen. curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul M. I. împotriva încheierii de ședință din data de 08.12.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14.

În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. va fi obligat inculpatul M. I. la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 272 C. pr. pen. suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial apărător desemnat din oficiu – avocat R. A. se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul M. I. - fiul lui I. și D., născut la data de 07.07.1986 în mun. C., jud. C., domiciliat în . Piatra, ., jud. C., CNP_, în prezent deținut în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, jud. C., împotriva încheierii de ședință din data de 08.12.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14.

În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă inculpatul M. I. la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 272 C. pr. pen. suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial apărător desemnat din oficiu – avocat R. A. se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16.12.2014.

Președinte, Grefier,

M. D. MiteaCarmen A.

Jud.fond:I.C.S.

Red.jud.cont.M.D.M.

2 ex./17.12.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 303/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA