Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 229/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 229/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 10007/118/2013/a8
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 229/P
Ședința publică de la 25.09.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M. U.
Grefier – I. C.
Ministerului Public prin procuror D.I.I.C.O.T. – M. Ț.
S-a luat în examinare contestația formulată de inculpatul S. M. – deținut în penitenciarul Poarta Albă, județul C., împotriva încheierii de ședință din data de 16.09.2014, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 13, având ca obiect verificare măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.358 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul inculpat S. M., în stare de arest, asistat de avocat ales A. A., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.258-262 Cod procedură penală.
Întrebat fiind, contestatorul inculpat S. M. arată că își menține contestația formulată în cauză.
Întrebate, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Având cuvântul, avocat A. A., pentru contestatorul inculpat S. M., solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii instanței de fond și, rejudecând, să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu. Această măsură așa cum este reglementată prin conținutul său oferă toate garanțiile procesuale, în sensul că procesul se va desfășura în bune condiții fără să fie împietat cu nimic. Învederează instanței că urmărirea penală s-a finalizat și cercetarea judecătorească a demarat, iar perioada de 1 an și 3 luni de arest preventiv, reprezintă un termen ce depășește durata rezonabilă prevăzută de lege. În cauză inculpatul a făcut declarații, a explicat situația de fapt astfel încât, apreciază că probele dosarului nu ar putea suferi modificări prin înlocuirea măsurii arestului preventiv. Precizează că inculpatul nu a avut contact cu drogurile, nu s-a dovedit acest aspect, ci doar a fost depistat la întoarcerea în țară cu o sumă de bani, dar nu s-a făcut dovada că provin din traficul de droguri. Arată că au fost audiați inculpații, singur arestat în cauză fiind S. M., dintr-un anumit complex de împrejurări. De fapt, motivul arestării a fost existența unui alt dosar în care a fost cercetat în 2010, dosar care nu a mai fost deschis, propunerea de arestare fiind respinsă, însă cu ocazia apariției acestui dosar și a cantității de droguri, s-au reluat cercetările și în acel dosar. Consideră că măsura arestului la domiciliu se justifică și este suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal.
Având cuvântul, procurorul formulează concluzii de respingere a contestației formulată de contestatorul inculpat S. M. și de menținere a hotărârii pronunțată de către instanța de fond, ca temeinică și legală. Învederează instanței că deși a trecut o perioadă de 1 an și 3 luni de la momentul când s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv, de la acel moment organele de urmărire penală și instanța de judecată au dat dovadă de suficiente diligențe pentru administrarea probatoriului. Apreciază că nu se poate imputa nimic organelor judiciarei din acest punct de vedere. În cauză s-a desfășurat prima etapă, prin audierea tuturor inculpaților, probatoriul este voluminos. Consideră că interesul general trebuie să prevaleze, astfel încât, apreciază că se justifică în continuare menținerea stării de arest preventiv, inculpatul a sfidat legea, fiind dovedită greșeala de la primul dosar în care s-a respins propunerea de arestare a inculpatului, apreciind că nu se poate preîntâmpina o altă faptă decât printr-o măsură restrictivă de libertate. Arată că termenul care a trecut de la arestare este rezonabil față de natura și gravitatea faptei, cantitatea de droguri găsită, fiind rezonanță cu cod de procedură și jurisprudența CEDO.Solicită respingerea contestației.
Având ultimul cuvânt, contestatorul inculpat S. M. arată că achiesează la concluziile apărătorului și lasă la aprecierea instanței.
- CURTEA –
Asupra contestației penale de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 16.09.2014 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 13, s-a hotărât:
„În baza art.362 alin.2 Cod.proc.pen. rap. la art.208 alin.4 Cod.proc.pen.
Menține măsura arestării preventive luată față de inculpatul S. M.- fiul lui C. și T., născut la data de 22.12.1969, în municipiul C., domiciliat în oraș O., ., județul C., detinut în Penitenciarul Poarta Albă, judetul Constanta.
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul S. M., prin apărător, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.”
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
„La termenul din data de 15.09.2014 instanța a pus în discuție dispozițiile art.362 alin.2 Cod.proc.pen rap. la art.208 alin.4 Cod.proc.pen.
Potrivit acestor dispoziții legale în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art.208 Cod.proc.pen.
Astfel, dispozițiile art.208 alin.4 Cod.proc.pen. prevăd că în tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat. Totodată, inculpatul S. M., prin apărător, a formulat cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Analizând cererile puse în discuție, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Prin rechizitoriul DIICOT – Serviciul Teritorial C., cu nr.261D/P/2010, din data de 27.11.2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului S. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 și art.2 alin. 1 și alin.2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 Cod.pen. toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod.pen.
În sarcina inculpatului S. M. s-a reținut că în anul 2009 ar fi constituit, împreună cu inculpații Polifroni Dimu, S. T. și G. G., un grup infracțional organizat în cadrul căruia până în luna iunie 2010 ar fi acționat în mod coordonat, în scopul comiterii de infracțiuni grave prevăzute de Legea nr. 143/2000 și ar fi cultivat în intervalul 2009 – iunie 2010 plante de cannabis într-o seră amenajată special în acest scop situată în Năvodari, pe D.J. 226, denumită Ferma nr. 3 Mamaia . de operațiuni ilicite cu acest drog.
S-a mai reținut în sarcina acestuia că, în perioada cuprinsă între 23.02.2013 – 24.02.2013, împreună cu inculpatul Polifroni S., la solicitarea inculpaților Polifroni M. și Polifroni Dimu, ar fi pătruns cu chei potrivite în apartamentul din Localitatea El-Masnou nr. 69-71, Barcelona, închiriat anterior de învinuitul G. S., de unde ar fi preluat 12 pachete conținând aproximativ 12 kilograme cocaină; în perioada 11.04.2013 – 13.04.2013 s-a deplasat în Spania unde, cu sprijinul inculpatului P. M. V., care era vorbitor de limbă spaniolă, ar fi negociat cu cetățeni spanioli din anturajul numitului C. M., prețul și detaliile vânzării ulterioare în Spania a celor 12 pachete cu cocaină preluate anterior din imobilul din localitatea El-Masnou nr.69-71, Barcelona; în perioada 29.04.2013 – 31.05.2013, la solicitarea inculpaților Polifroni M. și Polifroni Dimu, ar fi vândut în Spania, cu ajutorul inculpatului P. M. V., din cele 12 pachete preluate anterior din imobilul susmenționat, cocaină în valoare de aproximativ 140.000 euro; în perioada 29.04.2013 – 05.06.2013, la solicitarea inculpaților Polifroni M., Polifroni Dimu și Polifroni S., care i-au pus la dispoziție contractul de închiriere încheiat anterior de G. S., cu scopul preluării ulterioare a altor 28 de pachete cu cocaină, depozitate în imobilul din localitatea El-Masnou nr. 69 -71, Barcelona, ar fi făcut demersuri pentru prelungirea contractului de închiriere, pentru a obține astfel dreptul de acces în acesta.
Prin încheierea nr.60/08.06.2013 a Tribunalului C., definitivă prin încheierea nr.48/P/13.06.2013 a Curții de Apel C. s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul S. M., măsură preventivă care a fost, ulterior, menținută.
Și în acest stadiu procesual instanța apreciază că sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art.223 alin.2 Cod.proc.pen. și art.202 alin.1 și 3 Cod.proc.pen.
În raport de aceste dispoziții legale constatăm că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată și menținută în condiții de legalitate și temeinicie, cu respectarea acestor dispoziții legale incidente în materie.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.202 alin.1 Cod.proc.pen. măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni;
A..3 ale aceluiași articol prevede că orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Conform dispozițiilor art.223 alin.2 Cod.proc.pen. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Tribunalul apreciază că și la acest moment procesual, când în cauză instanța a procedat la audierea inculpaților și a început audierea martorilor din lucrări, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive, temeiuri care justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului S. M., neintervenind nici un element care să justifice punerea în libertate a acestuia.
Din interpretarea dispozițiilor art.223 Cod.proc.pen. rezultă că o primă condiție esențială pentru a se putea dispune în continuare menținerea arestării preventive a inculpatului este să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune. Referitor la această primă condiție pretinsă de legiuitor, tribunalul constată că aceasta este fundamentată și subzistă și la acest moment, având în vedere că din materialul probator administrat până în prezent în cauză rezultă date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că există o suspiciune rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapte incriminate de legea penală, fapte sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
În acest sens relevante sunt probele administrate în cursul procesului penal, până la acest moment, probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapte de natură penală. Astfel, avem în vedere: procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă foto; înscrisurile ridicate cu ocazia cercetării la fața locului; procesul verbal de recoltare a plantelor; raportul de constatare tehnico-științifică nr._/13.01.2011, întocmit de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate C.; raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr._ din 25.07.2012; adresa Laboratorului AFIS nr._/07.07.2010; plicul conținând urmele papilare ridicate: procesul verbal de ridicare fizică și prin fotografiere a etichetelor de pe recipientele conținând fertilizatori; procesul verbal de recoltare a plantelor de cannabis și de ridicare a componentelor instalației serei; procesul verbal de verificare a identității numitului B. V.; informațiile comunicate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C. și înscrisuri comunicate de această instituție; fișele de identificare autovehicule; relațiile comunicate de I.T.M. C.; rapoartele de constatare tehnico-științifică grafoscopice nr._/08.02.2010 și nr._/23.08.2011; înscrisurile comunicate de P. de pe lângă Tribunalul C.; procesele verbale de redare convorbiri și comunicări telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul C.; adresele . SA și .; răspunsul primit la cererea de asistență judiciară în materie penală de la autoritățile judiciare olandeze și traducerea autorizată a acestuia; procesul verbal de inventariere a documentelor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare din 07.06.2013 și înscrisurile ridicate; proces verbal de sesizare din oficiu din 21.05.2013 încheiat de lucrătorii de poliție din cadrul SCCOPM și procesele verbale de investigație efectuate de aceștia în cauză; proces verbal de redare a convorbirilor telefonice din data de 18.11.2013; copia de pe procesul verbal din 09.03.2013 întocmit de investigatorul sub acoperire P. I. în dosarul nr.466D/P/2012; procesul verbal din 07.06.2013 de depistare în trafic a inculpatului S. M. și de percheziție a autoturismului plus planșă foto; procesul verbal din 07.06.2013 cu privire la identificarea și individualizarea bancnotelor găsite cu ocazia percheziției; procesele verbale de percheziție din 07.06.2013 la domiciliile lui S. M. și Polifroni M.; procesul verbal din 28.06.2013 de percheziție informatică asupra sistemelor informatice și suporturilor de stocare a datelor aparținând lui S. M.; raportul de constatare tehnico-științifică cu nr._ din 30.07.2013 al Institutului Pentru Tehnologii Avansate; procesul verbal din 21.08.2013 întocmit de lucrătorii de poliție judiciară din cadrul SCCOPM de verificare a datelor stocate pe suportul optic transmis de Institutul Pentru Tehnologii Avansate; copii din dosarul cu nr.1143/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S., privind pe T. G.; copia de pe rechizitoriul cu nr. 2700D/P/2012 al D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial București; adresa cu nr._ din 12.07.2013 a Serviciului Independent de Reținere și Arestare Preventivă; documentele transmise din Spania cu privire la percheziția domiciliară efectuată asupra imobilului din localitatea El Masnou nr.69-71 Barcelona și expertiza B13-_ al Institutului Național de Toxicologie și Științe Criminalistice – Departamentul din Barcelona cu privire la natura substanțelor găsite în apartamentul din localitatea El Masnou nr.69-71 Barcelona; raportul privind identificarea dactiloscopică nr.33/2013 din 15.10.2013 al Corpului Național de Poliție – Brigada de Provincie a Poliției Criminalistice din Barcelona plus planșa foto; ordonanța din 08.08.2013 de instituire a sechestrului asigurator plus documentele de depunere a banilor la BCR și la Direcția Generală a Finanțelor Publice; declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și declarațiile inculpaților.
Și în acest stadiu procesul apreciem că este incidentă ipoteza prevăzută de art.223 alin.2 Cod.proc.pen. cu privire la infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul și, pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a antecedentelor penale și a celorlalte împrejurări privitoare la persoana inculpatului se constată că privarea de libertate a acestuia este necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică.
Totodată, măsura arestării preventive are caracter necesar și proporțional față de circumstanțele cauzei, pentru asigurarea desfășurării în condiții bune a procedurii judiciare conform art.202 alin.1 Cod.proc.pen.
Tribunalul apreciază că pericolul social concret pentru ordinea publică subzistă în continuare și rezidă atât din gravitatea infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, dar și din reacția publicului față de săvârșirea lor, cunoscut fiind faptul că anumite infracțiuni pot produce o anumită tulburare socială" de natură a justifica o măsură privativă de libertate pentru o anumită perioadă de timp.
Tribunalul nu își însușește punctul de vedere al apărării, că simplul fapt al scurgerii timpului este o condiție automată a considerării arestării preventive ca ajungând la o durată nerezonabilă, ci apreciază termenul rezonabil al măsurii preventive dispuse față de inculpat în funcție de circumstanțele reale ale cauzei.
Instanța constată că pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat prin trecerea timpului întrucât acesta derivă din rezonanța socială puternic negativă a infracțiunilor reținute, legitimitatea menținerii în detenție a acestuia fiind apreciată în funcție de particularitățile speciale ale cauzei, gravitatea, modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, cantitatea de droguri la care se face referire, scopul urmărit constând în obținerea de venituri în mod ilicit, amploarea acestui fenomen infracțional cu consecințe negative asupra relațiilor sociale ocrotite de legiuitor referitoare la protejarea sănătății persoanei, precum și limitele de pedeapsă prevăzute, toate aceste elemente impunând în continuare protejarea interesului public, respectiv a ordinii publice.
Apreciem că acesta este un motiv pertinent și suficient pentru a menține arestarea preventivă a inculpatului, măsură impusă de altfel și prin lipsa unor garanții suficiente din partea acestuia, în condițiile în care nu se află la primul conflict cu legea penală, având totodată legături cu persoane bănuite de comiterea unor infracțiuni de același gen, circumstanțe de natură a justifica menținerea stării de detenție, constituind un argument solid în favoarea restrângerii libertății persoanei, în acord cu exigențele art.5 din C.E.D.O.
Analizând măsura arestării preventive a inculpatului și din perspectiva dispozițiilor art. 5 paragraf 1 lit. c) din Convenție, se constată că sunt îndeplinite exigențele acestui text de lege, arestarea inculpatului până la acest moment procedural fiind legitimă.
Dispozițiile art.242 alin.2 Cod.proc.pen. prevăd că măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.1 Cod.proc.pen.
Apreciem că, nici în acest stadiu procesual, raportat la împrejurările concrete în care se reține că ar fi fost săvârșite faptele penale, precum și la conduita inculpatului, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară, cum este arestul preventiv la domiciliu nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.1 Cod.proc.pen.
În condițiile în care cerințele prevăzute de art.242 alin.2 Cod.proc.pen., privind înlocuirea măsurii arestării preventive nu sunt îndeplinite, măsura cea mai adecvată stadiului procesual actual este aceea a arestării preventive, măsură ce corespunde atât cerințelor art.202 alin.1 Cod.proc.pen., cât și exigențelor jurisprudenței CEDO în materie.”
În termen legal, împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul S. M., motivele contestației fiind expuse oral cu ocazia dezbaterilor și sunt cuprinse în partea introductivă a prezentei încheieri.
La Curtea de Apel C. cauza a fost înregistrată sub numărul_ .
În fața instanței de control judiciar nu s-au administrat mijloace de probă noi.
Examinând încheierea contestată în raport de motivele de contestație invocate și din oficiu, curtea constată că nu este fondată, pentru următoarele considerente;
Prin rechizitoriul DIICOT – Serviciul Teritorial C., cu nr.261D/P/2010, din data de 27.11.2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului S. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 și art.2 alin. 1 și alin.2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 Cod.pen. toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod.pen.
În fapt, prin actul de sesizare al instanței s-a reținut că în anul 2009 inculpatul S. M. ar fi constituit, împreună cu inculpații Polifroni Dimu, S. T. și G. G., un grup infracțional organizat în cadrul căruia până în luna iunie 2010 ar fi acționat în mod coordonat, în scopul comiterii de infracțiuni grave prevăzute de Legea nr. 143/2000 și ar fi cultivat în intervalul 2009 – iunie 2010 plante de cannabis într-o seră amenajată special în acest scop situată în Năvodari, pe D.J. 226, denumită Ferma nr. 3 Mamaia . de operațiuni ilicite cu acest drog.
S-a mai reținut în sarcina inculpatului S. M. că, în perioada cuprinsă între 23.02.2013 – 24.02.2013, împreună cu inculpatul Polifroni S., la solicitarea inculpaților Polifroni M. și Polifroni Dimu, ar fi pătruns cu chei potrivite în apartamentul din Localitatea El-Masnou nr. 69-71, Barcelona, închiriat anterior de învinuitul G. S., de unde ar fi preluat 12 pachete conținând aproximativ 12 kilograme cocaină; în perioada 11.04.2013 – 13.04.2013 s-a deplasat în Spania unde, cu sprijinul inculpatului P. M. V., care era vorbitor de limbă spaniolă, ar fi negociat cu cetățeni spanioli din anturajul numitului C. M., prețul și detaliile vânzării ulterioare în Spania a celor 12 pachete cu cocaină preluate anterior din imobilul din localitatea El-Masnou nr.69-71, Barcelona; în perioada 29.04.2013 – 31.05.2013, la solicitarea inculpaților Polifroni M. și Polifroni Dimu, ar fi vândut în Spania, cu ajutorul inculpatului P. M. V., din cele 12 pachete preluate anterior din imobilul susmenționat, cocaină în valoare de aproximativ 140.000 euro; în perioada 29.04.2013 – 05.06.2013, la solicitarea inculpaților Polifroni M., Polifroni Dimu și Polifroni S., care i-au pus la dispoziție contractul de închiriere încheiat anterior de G. S., cu scopul preluării ulterioare a altor 28 de pachete cu cocaină, depozitate în imobilul din localitatea El-Masnou nr. 69 -71, Barcelona, ar fi făcut demersuri pentru prelungirea contractului de închiriere, pentru a obține astfel dreptul de acces în acesta.
Prin încheierea nr.60/08.06.2013 a Tribunalului C., definitivă prin încheierea nr.48/P/13.06.2013 a Curții de Apel C. s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul S. M., măsură preventivă care a fost, ulterior, menținută.
Instanța de control judiciar constată că și în în prezent, în cauză sunt sunt actula prev. de art.202 alin.1 și art.223 alin.1 cod procedură penală, existând probe temeinice, în accepțiunea art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele descrise în rechizitoriu.
În aceste sens, curtea are în vedere probele administrate administrate în cauză, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă foto; înscrisurile ridicate cu ocazia cercetării la fața locului; procesul verbal de recoltare a plantelor; raportul de constatare tehnico-științifică nr._/13.01.2011, întocmit de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate C.; raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr._ din 25.07.2012; adresa Laboratorului AFIS nr._/07.07.2010; plicul conținând urmele papilare ridicate: procesul verbal de ridicare fizică și prin fotografiere a etichetelor de pe recipientele conținând fertilizatori; procesul verbal de recoltare a plantelor de cannabis și de ridicare a componentelor instalației serei; procesul verbal de verificare a identității numitului B. V.; informațiile comunicate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C. și înscrisuri comunicate de această instituție; fișele de identificare autovehicule; relațiile comunicate de I.T.M. C.; rapoartele de constatare tehnico-științifică grafoscopice nr._/08.02.2010 și nr._/23.08.2011; înscrisurile comunicate de P. de pe lângă Tribunalul C.; procesele verbale de redare convorbiri și comunicări telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul C.; adresele . SA și .; răspunsul primit la cererea de asistență judiciară în materie penală de la autoritățile judiciare olandeze și traducerea autorizată a acestuia; procesul verbal de inventariere a documentelor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare din 07.06.2013 și înscrisurile ridicate; proces verbal de sesizare din oficiu din 21.05.2013 încheiat de lucrătorii de poliție din cadrul SCCOPM și procesele verbale de investigație efectuate de aceștia în cauză; proces verbal de redare a convorbirilor telefonice din data de 18.11.2013; copia de pe procesul verbal din 09.03.2013 întocmit de investigatorul sub acoperire P. I. în dosarul nr.466D/P/2012; procesul verbal din 07.06.2013 de depistare în trafic a inculpatului S. M. și de percheziție a autoturismului plus planșă foto; procesul verbal din 07.06.2013 cu privire la identificarea și individualizarea bancnotelor găsite cu ocazia percheziției; procesele verbale de percheziție din 07.06.2013 la domiciliile lui S. M. și Polifroni M.; procesul verbal din 28.06.2013 de percheziție informatică asupra sistemelor informatice și suporturilor de stocare a datelor aparținând lui S. M.; raportul de constatare tehnico-științifică cu nr._ din 30.07.2013 al Institutului Pentru Tehnologii Avansate; procesul verbal din 21.08.2013 întocmit de lucrătorii de poliție judiciară din cadrul SCCOPM de verificare a datelor stocate pe suportul optic transmis de Institutul Pentru Tehnologii Avansate; copii din dosarul cu nr.1143/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S., privind pe T. G.; copia de pe rechizitoriul cu nr. 2700D/P/2012 al D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial București; adresa cu nr._ din 12.07.2013 a Serviciului Independent de Reținere și Arestare Preventivă; documentele transmise din Spania cu privire la percheziția domiciliară efectuată asupra imobilului din localitatea El Masnou nr.69-71 Barcelona și expertiza B13-_ al Institutului Național de Toxicologie și Științe Criminalistice – Departamentul din Barcelona cu privire la natura substanțelor găsite în apartamentul din localitatea El Masnou nr.69-71 Barcelona; raportul privind identificarea dactiloscopică nr.33/2013 din 15.10.2013 al Corpului Național de Poliție – Brigada de Provincie a Poliției Criminalistice din Barcelona plus planșa foto; ordonanța din 08.08.2013 de instituire a sechestrului asigurator plus documentele de depunere a banilor la BCR și la Direcția Generală a Finanțelor Publice; declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și declarațiile inculpaților.
Instanța de control judiciar constată că și în acest stadiu procesual este incident cazul de arestare preventivă prev. de art.223 alin.2 Cod.proc.pen.: măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Curtea constată că în mod corect, prima instanță a apreciat că și în acest stadiu procesul este incidentă ipoteza prevăzută de art.223 alin.2 Cod.proc.pen. cu privire la infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul și, pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a antecedentelor penale și a celorlalte împrejurări privitoare la persoana inculpatului se constată că privarea de libertate a acestuia este necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică iar măsura arestării preventive are caracter necesar și proporțional față de circumstanțele cauzei, pentru asigurarea desfășurării în condiții bune a procedurii judiciare conform art.202 alin.1 Cod.proc.pen.
Nu poate fi trecută cu vederea natura și gravitatea faptelor imputate, circumstanțele concrete bănuite de săvârșire a acestora, consecințele cauzate, datele care caracterizează persoana inculpatului, rolul deosebit de important pe care l-a avut inculpatul S. M. în activitatea infracțională, perseverența infracțională a acestui inculpat, modul elaborat de acțiune, durata mare în timp a activității infracționale, cantitatea mare de droguri traficată.
Astfel, activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului prezintă o gravitate deosebită având în vedere cantitatea de droguri la care se face referire, scopul urmărit constând în obținerea de venituri în mod ilicit, amploarea acestui fenomen infracțional cu consecințe negative asupra relațiilor sociale ocrotite de legiuitor referitoare la protejarea sănătății persoanei, rezonanța socială negativă.
Curtea va ține seama la reținerea pericolului concret pe care l-ar prezenta judecarea în stare de libertate a inculpatului în acest moment, faptul că în ultima perioadă fenomenul consumului de droguri a luat o amploare deosebită, mai ales în rândul tinerilor ( fenomen cu efecte devastatoare pentru sănătatea și chiar viața consumatorilor), fenomen care nu s-ar fi putut dezvolta fără implicarea persoanelor care oferă spre vânzare aceste droguri și, în consecință, recrudescența acestui fenomen infracțional impune luarea unor măsuri din cele mai severe, în vederea protejării interesului general, în detrimentul celui individual, iar prin lăsarea în libertate a inculpatului, acesta precum și alți potențiali infractori ar fi încurajați să-și continue activitatea infracțională.
Față de datele ce caracterizează persoana acestuia reținem că nu se află la primul conflict cu legea penală, având totodată legături cu persoane bănuite de comiterea unor infracțiuni de același gen, circumstanțe de natură a justifica menținerea stării de detenție, constituind un argument solid în favoarea restrângerii libertății persoanei, în acord cu exigențele art.5 din C.E.D.O.
Analizând măsura arestării preventive a inculpatului și din perspectiva dispozițiilor art. 5 paragraf 1 lit. c) din Convenție, se constată că sunt îndeplinite exigențele acestui text de lege, arestarea inculpatului până la acest moment procedural fiind legitimă.
Curtea constată că în mod întemeiat instanța de fond a reținut că la aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se iau în considerare și circumstanțele concrete ale fiecărui caz, respectiv conduita organelor judiciare, comportamentul părților, specificul probațiunii, complexitatea cauzei, pentru a se vedea în ce măsură există indicii cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.
În consecință, în mod corect s-a apreciat că durata privării de libertate a inculpatului de 1 an 3 luni nu depășește o durată excesivă, ținându-se cont de complexitatea cauzei în fapt și în drept, având în vedere pericolul social al faptelor de care este acuzat inculpatul, amploarea activității infracționale imputate, întinderea în timp, numărul de persoane implicate, faptul că în această perioadă s-a finalizat urmărirea penală, s-a întocmit rechizitoriul, a fost sesizată instanța de judecată și a început cercetarea judecătorească.
Așadar, s-a constatat în mod întemeiat că măsura arestării preventive își menține și la acest moment procesual proporționalitatea cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului, privarea în continuare de libertate a acestuia fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Dispozițiile art. 242 alin.2 Cod.proc.pen. prevăd că măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.1 Cod.proc.pen.
D. urmare, față de aspectele expuse mai sus, curtea constată că în acest stadiu procesual, raportat la împrejurările concrete în care se reține că ar fi fost săvârșite faptele penale, precum și la conduita inculpatului, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară, cum este arestul preventiv la domiciliu nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.1 Cod.proc.pen., nefiind astfel întemeiată în acest moment cererea inculpatului S. M. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Ca atare, curtea, în baza art. 4251 alin. 7 lit. b cod pr. penală în ref. la art. 206 cod pr. penală și art. 223 al. 2 cod pr. penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul S. M., împotriva încheierii din data de 16.09.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13.
În baza art. 275 alin. 2 cod pr. penală, va obliga pe contestator la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 alin. 7 lit. b cod pr. penală în ref. la art. 206 cod pr. penală și art. 223 al. 2 cod pr. penală;
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul S. M., împotriva încheierii din data de 16.09.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13.
În baza art. 275 alin. 2 cod pr. penală;
Obligă pe contestator la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.09.2014.
.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. U. I. C.
Jud.fond: I.R.
Tehnored.dec.jud.: M.U.
2 ex./ 26.09.2014
| ← Braconaj -. Legea 407/2006. Decizia nr. 428/2014. Curtea de Apel... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
