Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 151/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 151/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 380/88/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 151/P/C
Ședința publică din 25 iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. U.
Grefier I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror D. I.
Pe rol judecarea contestației formulate de condamnatul C. I. - deținut în Penitenciarul Tulcea, împotriva sentinței penale nr. 127/11.03.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr._, având ca obiect intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.06.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen de pronunțare la data de 25.06.2014, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală nr. 127/11.03.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
„Respinge cererea formulată de condamnatul C. I., fiul lui I. și M., născut la data de 03.10.1976, CNP:_, în prezent deținut în Penitenciarul Tulcea, ca nefondată.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod pr. penală.
Obligă petentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 50 lei.”
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
„Prin cererea introdusă la Tribunalul Tulcea la data de 13.02.2014, înregistrată sub nr._, condamnatul C. I. a solicitat aplicarea legii mai favorabile în sensul schimbării încadrării juridice.
La dosarul cauzei au fost înaintate în copie: fișa de evaluare întocmită de Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile, mandate de executare a pedepsei închisorii, sentința penală nr. 284/F/28.09.2010 a Curții de Apel București, sentința penală nr. 230/1.10.2008 a aceleași instanțe.
Examinând înscrisurile înaintate de Penitenciarul Tulcea, având în vedere dispozițiile art. 595 Cod pr. penală, tribunalul reține următoarele:
Petentul C. I. a fost condamnat prin hotărârea nr. 95/2006 a Tribunalului Provincial din Madrid la 4 pedepse de câte 10 ani închisoare pentru săvârșirea delictului de agresiune sexuală și la 2 pedepse de câte 3 ani închisoare pentru delictul de proxenetism, hotărâre ce a fost recunoscută prin sentința penală nr. 230/1.10.1008 de către Curtea de Apel București, care a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 46 ani închisoare.
La rămânerea definitivă a acestei sentințe penale, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 347/2008/6.05.2009 a Curții de Apel București.
Prin sentința penală nr. 284/F/28.09.2010, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 2736/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat că pedeapsa de executat este de 20 ani închisoare, s-a dispus anularea mandatului de executare nr. 347/2008 și s-a dispus emiterea unui nou mandat (nr. 436/2010 din 21.07.2011.
Aplicarea legii penale mai favorabile, ulterior unei condamnări definitive, presupune analizarea comparativă a pedepsei aplicate condamnatului pentru fiecare dintre infracțiuni cu limita maximă prevăzută de noua lege penală pentru infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea petentului.
Infracțiunea pentru care petentul a fost condamnat în Spania are corespondent în infracțiunea de viol prevăzută de art. 218 alin. 1 NCP (pedeapsa 3-10 ani închisoare) și de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. 1 și 2 NCP (pedeapsa 3-10 ani închisoare).
Așadar, niciuna dintre pedepsele de câte 10 ani închisoare și de câte 3 ani închisoare aplicate de instanțele spaniole nu depășește maximul special de 10 ani închisoare prevăzut de Noul Cod penal pentru infracțiunea de viol și de proxenetism, astfel că dispozițiile art. 6 alin. 1 NCP nu au incidență în cauză.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Pe de altă parte, cererea petentului de schimbare a încadrării juridice nu poate fi analizată în acest context, al unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 595 Cod pr. penală.
Conform acestui text de lege, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din Codul penal.
Cum dispozițiile art. 4 și 6 nu sunt aplicabile în speță, constatând că principiul legalității pedepsei în a cărei executare se află condamnatul este respectat, urmează a respinge cerere, ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod pr. penală, urmează a obliga petentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 50 lei.”
Împotriva sentinței penale nr. 127/11.03.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr._ a formulat contestație condamnatul C. I..
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, curtea constată nefondată contestația formulată de condamnatul C. I., pentru următoarele considerente:
Curtea observă că, inculpatul C. I. a fost condamnat prin hotărârea nr. 95/2006 a Tribunalului Provincial din Madrid la 4 pedepse de câte 10 ani închisoare pentru săvârșirea delictului de agresiune sexuală și la 2 pedepse de câte 3 ani închisoare pentru delictul de proxenetism, hotărâre ce a fost recunoscută prin sentința penală nr. 230/1.10.1008 de către Curtea de Apel București, care a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 46 ani închisoare.
În baza acestei sentințe penale, rămasă definitivă prin nerecurare, Curtea de Apel București a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 347/2008/6.05.2009.
Prin sentința penală nr. 284/F/28.09.2010, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 2736/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat că pedeapsa de executat este de 20 ani închisoare, s-a dispus anularea mandatului de executare nr. 347/2008 și s-a dispus emiterea unui nou mandat (nr. 436/2010 din 21.07.2011.
Potrivit art.6 alin.1 Cod penal când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art.4 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare are în vedere asigurarea efectivității principiului legalității pedepsei, care implică existența unui suport legal atât la data aplicării, cât și pe toată durată executării pedepsei. În condițiile în care pedeapsa în curs de executare depășește maximul prevăzut de legea nouă, există o diferență de pedeapsă care nu se regăsește într-un text în vigoare, impunându-se astfel reducerea pedepsei aplicate la maximul prevăzut de legea nouă.
Spre deosebire de aplicarea legii penale mai favorabile pe parcursul procesului penal, aplicarea art. 6 Cod penal în cazul pedepselor definitive trebuie să asigure doar menținerea pedepsei aplicate în limitele ce ar fi putut fi dispuse potrivit legii noi.
Rațiunea dispoziției cuprinse în art. 6 Cod penal este aceea de a garanta că, pedeapsa aplicată în concret sub legea veche nu depășește pedeapsa ce ar rezulta din aplicarea regimului sancționat potrivit legii noi.
În situația concretă, infracțiunea de viol pentru care petentul a fost condamnat definitiv este incriminată de dispozițiile art. 218 Cod penal, fiind pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi, iar infracțiunea de proxenetism pentru care petentul a fost condamnat definitiv este incriminată de dispozițiile art. 213 Cod penal, fiind pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Curtea constată astfel că, pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată condamnatului pentru fiecare din infracțiunile săvârșite este egală cu maximul de ani închisoare prevăzut de Noul Cod penal pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat.
Ca atare, în mod corect prima instanță a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art.6 Cod penal, respingând sub acest aspect cererea condamnatului C. I..
D. urmare, curtea, în baza art. 4251 al. 7 pct. 1 lit. b cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul C. I. împotriva sentinței penale nr. 127/11.03.2014, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr._ .
În baza art. 272 al. 1 Cod procedură penală, orariul apărătorului desemnat din oficiu - avocat M. V. în suma de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 4251 al. 7 pct. 1 lit. b cod procedură penală,
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul C. I. împotriva sentinței penale nr. 127/11.03.2014, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr._ .
În baza art. 272 al. 1 Cod procedură penală;
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu - avocat M. V. în suma de 100 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală;
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. U. I. C.
Jud.fond.M.P.
Red.jud.dec.M.uzună
2 ex./2.07.2014
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 342/2014.... | Braconaj -. Legea 407/2006. Decizia nr. 428/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
