Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 75/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 75/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 18085/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 75/P
Ședința publică de la 03 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător C. J.
Grefier A. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror – V. P.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul A. V., cu domiciliul în mun. C., ., ., jud. C. și f.f.l. în com. Cobadin, ., jud. C. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are permisul de conducere anulat, faptă prevăzută și pedepsită de art.86 alin.2 din O.U.G. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, împotriva sentinței penale nr. 1396 din data de 21 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. _ .
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 27 februarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 03 martie 2014, când a pronunțat următoarea decizie
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.1396/21._ pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, în baza art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b din Codul penal 1968 și art.3201 alin.7 din Codul de procedură penală 1968, s-a dispus condamnarea inculpatului A. V. la pedeapsa de 10 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.
În baza art.71 alin.2 din Codul penal 1968, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a doua și lit.b Cod penal.
În baza art.189 din Codul de procedură penală 1968, s-a dispus avansarea onorariului de avocat din oficiu din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
În baza art.191 alin.1 din Codul de procedură penală 1968, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele :
La data de 17.08.2010, în jurul orelor 16.00, lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Rutier C., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe DN 3 -E 81 din ., județul C., au oprit și scos din trafic autoturismul marca „Ford Sierra”, cu numărul de înmatriculare_, ce se deplasa dinspre Municipiul C. către localitatea Murfatlar.
Organele de poliție au procedat la legitimarea conducătorului autoturismului, în prezența martorilor asistenți P. A. și P. P., ocazie cu care la volan a fost identificat inculpatul A. V., care a declarat verbal că nu are asupra sa nici un document, precum și faptul că are permisul de conducere anulat.
În urma verificărilor efectuate în baza de date a poliției, s-a stabilit că inculpatul are permisul de conducere anulat încă din data de 28.05.2005, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Conform adresei nr._ din data de 05.10.2010 emisă de Serviciul Rutier C. - Compartimentului Implementări Abateri a rezultat că inculpatul a fost posesorul permisului de conducere categoria A, B . și că la data de 17.08.2010 acesta avea permisul de conducere anulat începând cu data de 02.10.2007, deoarece la data de 28.05.2005 a încălcat prevederile art.79 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, fiind condamnat prin sentința penală nr.2277 din 30.10.2007 a Judecătoriei Constanta, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 471/P/02.10.2007 a Curții de Apel C., în urma căreia conducerea Serviciului Rutier C. a dispus anularea permisului de conducere.
Fiind audiat inițial ca învinuit, inculpatul A. V. a recunoscut săvârșirea faptei și a declarat că în data de 17.08.2010 a plecat la volanul autoturismului marca „Ford Sierra”, cu numărul de înmatriculare_, proprietate personală, din Municipiul C. cu intenția de a ajunge în localitatea Murfatlar, deși cunoștea faptul ca are permisul de conducere anulat și că nu are dreptul să conducă autoturisme pe drumurile publice.
Totodată, inculpatul a declarat că, de obicei, autoturismul era condus de fratele său, dar că la data depistării a condus autoturismul, deoarece avea o urgență și fratele său nu se afla pe raza județului C..
Fapta reținută în sarcina inculpatului a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de depistare din data de 17.08.2010, adresa nr._/05.10.2010 emisă de către Serviciul Rutier C. - C. Implementări Abateri, declarațiile martorilor P. A. și P. P., alături de declarațiile inculpatului care, în ședința de judecată din 04.10.2013, a arătat că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se desfășoare potrivit procedurii simplificate, prevăzute de art.3201 Cod de procedură penală 1968, în baza probelor administrate la urmărirea penală, pe care le însușește, fără a mai solicita administrarea altor probe noi.
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs inculpatul A. V., solicitând aplicarea unei pedepse cu amendă penală, în condițiile legii penale mai favorabile, calea de atac exercitată în cauză fiind calificată ca apel, potrivit art.10 din Legea nr.255/2013, pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, Curtea constată că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, făcând o justă apreciere a probelor administrate în cauză, însușite și necontestate în cadrul acordului reglementat de art.3201 din Codul de procedură penală 1968, pe baza cărora a reținut existența infracțiunii prevăzute de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002, republicată, în modalitatea conducerii de către inculpat, la data de 17.08.2010, a unui autoturism pe drumurile publice naționale de pe raza județului C., având permisul anulat.
Din perspectiva motivelor de apel formulate, Curtea constată drept nefondată solicitarea inculpatului de a-i fi aplicată legea penală mai favorabilă, potrivit art.5 din Codul penal, în condițiile infracțiunea prevăzută de art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, era sancționată, potrivit legii vechi, cu închisoare de 6 luni la 3 ani sau amendă, iar legea nouă, prin dispozițiile art.335 alin.2 din Codul penal, instituie un regim sancționator similar.
Mai mult, în ceea ce privește pedeapsa cu amendă penală, legea penală nouă nu poate fi socotită mai favorabilă nici ca urmare a faptului că aceasta prevede un regim sancționator mai sever, sub aspectul limitelor și modalității de stabilire a amenzii, dispozițiile art.61 alin.4 lit.c, cu referire la art.61 alin.2,3 din Codul penal fiind defavorabile inculpatului, comparativ cu cele consacrate de art.63 alin.3 din Codul penal 1968.
Trecând peste o astfel de solicitare, Curtea reține a fi nefondată și cererea inculpatului de a-i fi aplicată o pedeapsă cu amendă penală, câtă vreme acesta a săvârșit fapta dedusă judecății în stare de recidivă, înțelegând a persevera în comiterea unei noi infracțiuni rutiere, după ce permisul de conducere îi fusese anulat, urmare condamnării sale la o pedeapsă privativă de libertate, prin sentința penală nr.2277/2007 a Judecătoriei C..
De altfel, inculpatul este posesorul mai multor condamnări, ce au ca obiect infracțiuni rutiere și infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, fiind beneficiarul unei grațieri și a două suspendări condiționate, ale căror efecte mai favorabile le-a desconsiderat de-a lungul timpului.
În atare împrejurări, modificarea regimului sancționator stabilit de prima instanță nu se impune, doar aplicarea unei noi pedepse cu închisoarea, cu executare efectivă în regim de deținere, putând determina îndreptarea inculpatului, față de care sancțiunile aplicate până în prezent nu și-au dovedit eficiența.
Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, va respinge apelul ca nefundat, iar în baza art.275 alin.2 va obliga pe inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 Cod procedură penală, onorariul de avocat oficiu M. S., în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE .
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge apelul declarat de apelantul inculpat A. V. împotriva sentinței penale nr.1396/21.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, ca nefondat.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 Cod procedură penală, onorariul de avocat oficiu M. S., în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.03.2014.
Președinte de Complet, Judecător
C. C. C. J.
Grefier,
A. B.
Jud. fond AB A.
Red. dec. Jud C C.
2ex/17.03.2014
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 74/2014.... → |
|---|
