Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni. Art. 323 C.p.. Decizia nr. 613/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 613/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 5825/200/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA NR. 613

Ședința publică din data de 10 iunie 2014

Președinte - S. P. B.

Judecător - T. L.

Grefier - B. Năvîrcă

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – S. Teritorial Prahova a fost reprezentat de procuror S. G.

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul I. I. împotriva sentinței penale nr.181 din 18 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria B. prin care în baza art.17, alin.2, cu referire la art. 16, alin. 1, lit. b, Cod procedură penală, cu aplicarea art. 4, Cod penal, a fost achitat inculpatul I. I., zis „Electro”, născut la data de 25.07.1991, în municipiul București, Sectorul 4, fiul lui A. și N., domiciliat în municipiul B., ., ., CNP-_, pentru infracțiunea de asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, deoarece fapta nu mai este prevăzută de legea penală.

În baza art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 alin. 1, Cod penal și art. 5, Cod penal, a fost condamnat inculpatul I. I. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de derulare de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive în formă continuată ( faptă din perioada noiembrie 2012- ianuarie 2013).

În baza art. 22 alin. 2 și 4, lit. b din Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5, Cod penal, s-a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului I. I. prin Sentința penală nr. 734/11.08.2010 a Judecătoriei B. și a fost înlocuită pedeapsa de 3 ani cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 129 alin. 2, lit.b, Cod penal, cu aplicarea art. 5, Cod penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, majorată cu 9 luni, acesta având de executat în final 2 ani și 3 luni, închisoare.

În baza art. 65 alin. 1, Cod penal, cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012, au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66, alin.1, lit. a, lit. b, lit.k, Cod penal.

În baza art. 66 alin. 1, Cod penal, cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012, au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 1 an, drepturile prevăzute de art. 66 alin.1, lit. a, lit. b, lit.k, Cod penal.

În baza art. 112 lit. e și alin.5, Cod penal s-a confiscat de la inculpatul I. I., suma de 12.750 lei.

În baza art. 112 lit. f, Cod penal s-a confiscat de la inculpatul I. I., plicul ce conține 71 plicuri transparente, fără conținut, aflat în camera corpuri delicte a IPJ B., conform dovezii ., nr._ și plicul alb cu diferite fragmente vegetale aflat în camera corpuri delicte a IGPR/DCJSEO, conform dovezii ., nr._.

A fost menținut sechestrul asigurător asupra autoturismului BMW ., cu nr. de înmatriculare BP 2523 BK, proprietatea inculpatului I. I., sechestru instituit prin ordonanța procurorului din 23.01.2013, până la concurența sumei de 12.750 lei.

În baza art. 72 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea din 24.01.2013 și arestul preventiv din perioada 25-26.01.2013.

În baza art. 274 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 2100 lei cheltuieli judiciare către stat.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat, personal și asistat de avocat ales C. D.-M. și avocat ales G. M. V. din Baroul B., conform împuternicirilor avocațiale aflate la filele 9, respectiv 10 dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apelantul-inculpat, prin avocații săi aleși, declară că nu mai are cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public – D.I.I.C.O.T, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat și nici excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea apelului.

Avocat C. D. M., având cuvântul pentru apelantul-inculpat, precizează că unele din înscrisurile aflate la dosar (carnet de student) se referă la faptul că acesta a fost student în perioada 2010-2011 la Universitatea petrol - gaze din Ploiești.

Acesta mai arată că inculpatul a formulat apel în ceea ce privește aspectele de nelegalitate și netemeinicie ale sentinței atacate, apreciind totodată că nu au fost respectate disp. art. 403 lit. c Cod proc. pen. din moment ce instanța a dispus achitarea pentru una dintre infracțiuni dar nu a precizat motivele pentru care a fost aplicată apelantului-inculpat o pedeapsă destul de mare iar motivarea nu cuprinde în ce măsură impactul social a fost afectat prin activitatea infracțională a inculpatului.

Totodată arată că nu au fost respectate disp. art. 396 alin. 10 Cod proc. pen. deoarece nu au fost redus cu 1/3 limitele de pedeapsă statuate de legiuitor, inculpatul având permanent o poziție de recunoaștere a faptei, pedeapsa aplicată de instanța fondului fiind astfel greșit individualizată.

Avocat G. M. V., având cuvântul pentru apelantul-inculpat I. I., solicită instanței să aibă în vedere la soluționarea cauzei și situația personală a acestuia, faptul că părinții săi sunt decedați, că s-a prezentat la instanța de judecată ori de câte ori a fost chemat și a avut o atitudine de colaborare cu organele judiciare, denunțând în acest sens o rețea de traficanți de etnobotanice din București.

Curtea, din oficiu, pune în discuție posibilitatea de a mai invoca în apelul inculpatului nelegalitatea obținerii unor probe în condițiile în care acesta a susținut că a recunocut faptele și și-a însușit probele strânse la urmărirea penală și solicită apelantului-inculpat, prin apărătorii săi aleși să precizeze dacă mai susține critica de la pct.1 din motivele scrise de apel.

Avocat C. D. M., având cuvântul, declară că susține doar critica a doua din motivele de apel, referitoare la reducerea pedepsei și renunță la critica privind contestarea legalității probelor.

În ceea ce privește decizia Curții Constituționale din 6 mai 2014 prin care art. 5 din noul Cod Penal a fost declarat neconstituțional în măsura în care permite combinarea unor dispoziții din ambele legi penale succesive, avocații aleși ai inculpatului apreciază legea penală nouă ca fiind lege mai favorabilă.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat conform disp. art. 425¹ Cod proc. pen., precizând că instanța fondului a făcut o corectă individualizare a pedepsei și apreciază vechiul Cod penal ca fiind lege penală mai favorabilă inculpatului datorită tratamentului sancționator in ceea ce privește concursul de infracțiuni care prevede o pedeapsă mai mică în baza legii penale vechi.

Avocat G. M. V., având cuvântul în replică precizează că art. 16 alin. 2 din Cod proc. pen. actual reprezintă legea penală mai favorabilă.

Apelantul-inculpat I. I., având personal ultimul cuvânt, arată că regretă faptele deoarece avea nevoie de bani și nu a știut că aceste activități sunt ilegale.

CURTEA

Deliberând asupra apelului penal de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.181 din 18 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria B. în baza art.17, alin.2, cu referire la art. 16, alin. 1, lit. b, Cod procedură penală, cu aplicarea art. 4 Cod penal, a fost achitat inculpatul I. I., zis „Electro”, născut la data de 25.07.1991, în municipiul București, Sectorul 4, fiul lui A. și N., domiciliat în municipiul B., ., CNP-_, pentru infracțiunea de asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, deoarece fapta nu mai este prevăzută de legea penală.

În baza art. 22 alin. 2 și 4, lit. b din Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5, Cod penal, s-a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului I. I. prin sentința penală nr. 734/11.08.2010 a Judecătoriei B. și a fost înlocuită pedeapsa de 3 ani cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 112 lit. e și alin.5, Cod penal s-a confiscat de la inculpatul I. I., suma de 12.750 lei.

În baza art. 72 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea din 24.01.2013 și arestul preventiv din perioada 25-26.01.2013.

În baza art. 274 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 2100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, în baza probelor administrate în cauză, în faza de urmărire penală și cu prilejul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 75/D/P/2012 din 27 martie 2014 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial B., din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților I. I. (zis „E.”) recidivist, C. D. – I. (zis „D.”), S. I. A. și O. C. – M. (minor), pentru comiterea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 și derulare de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive fără a avea autorizație emisă în condițiile legii prev. de art. 16 alin.1 din Legea nr. 194/2011, ambele cu aplic. art. 41 alin.2 și 33 lit. a Cod penal anterior, iar pentru inculpatul I. I. și cu reținerea stării de recidivă prev. de art. 37 lit. a Cod penal anterior.

În fapt, s-a reținut în sarcina acestora, prin actul de inculpare, că până la începutul lunii ianuarie 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, fără a avea autorizație emisă în condițiile legii, au derulat operațiunile de cumpărare, reproporționalizare, reambalare și, au oferit spre vânzare produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, pe raza municipiului B., activități săvârșite în asociere de către acești inculpați, începând din perioada iulie 2012 pentru inculpatul I. I., din luna septembrie 2012 pentru inculpata S. I.-A. și începând din luna noiembrie 2012 de către inculpații C. D.-I. și O. C.-M. pentru toți până la începutul lunii ianuarie 2013.

Urmare probatoriilor administrate, prin sentința penală nr. 565 din 18 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria B., cauza a fost soluționată cu privire la inculpații C. D., O. C. și S. I.-A., dispunându-se disjungerea cauzei cu privire la inculpatul I. I. și formarea dosarului nr._ .

Anterior disjungerii inculpatul I. I., nu a recunoscut faptele susținând că nu s-a asociat cu nimeni în scopul săvârșirii de infracțiuni, că a cumpărat substanțele etnobotanice numai pentru el, că a vândut o parte dintre acestea numai prietenilor, în cantități mici, neavând nici o înțelegere prealabilă cua cești cumpărători fiindcă astfel de substanțe se vindeau legal în magazinele din București.

După disjungerea cauzei și reaudierea sa, inculpatul I. I. a declarat că ceilalți inculpați au cumpărat de la el etnobotanice, pentru consum propriu și pentru comercializare.

În cauză au fost administrate următoarele probe: au fost audiați martorii C. C. – I., C. S. – Ș., Iojoiu A.-D., D. Eusebio-C., R. D., Gurbet Septimiu și Ș. T., P. G., S. Mattia Pedro, A. C., Iojoiu M. I., B. I., Parmac A. M., coroborate cu interceptările telefonice autorizate, procesele verbale de certificare și note de transmitere a convorbirilor și comunicărilor telefonice, procesele verbale de percheziție domiciliară.

Natura și cantitatea de substanțe psihoactive preluate, inclusiv cu prilejul perchezițiilor domiciliare, au rezultat din analizele efectuate de laboratoarele de specialitate în domeniu, formândobiectul mai multor rapoarte de constatare tehnico- științifică asupra materiilor vegetale identificate și supuse verificărilor.

Astfel, s-a pus în evidență AM 2201 (filele 319, 329 volumul II); 4 –MEC, 4- Fluoroamphetamine_ -122 și JWH 081 (filele 338, 349, 361, 371 volumul II 2 și fila 60 volumul I)compuși care fac parte din clasa canabinoizilor sintetici cationel iar cele din clasa phenetilaminelor fac parte din categoria substanțelor psihoactive, avute în vedere prin Decizia nr. 2005/387/JAI privind schimbul de informații, evaluarea riscurilor și controlul noilor substanțe psihoactive, fiind menționate în anexele rapoartelor anuale din 2008 și 2010 ale EMCDDA/Europol.

Din aceste mijloace de probă, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Urmare unor neînțelegeri anterioare și conflicte ivite în anul 2012 între inculpații I. I. și C. D., având ca obiect împărțirea surselor de aprovizionare și beneficiilor obținute din valorificarea substanțelor etnobotanice, inculpatul I. I., s-a orientat spre municipiul București cu scopul de a găsi noi surse de aprovizionare cu etnobotanice.

În aceste condiții, începând cu luna iulie 2012 inculpatul s-a aprovizionat în mod ritmic, din municipiile București și B., de la persoane neidentificate până în prezent, cu astfel de substanțe, urmare deplasărilor repetate cu autoturismul său marca „BMW” cu număr de înmatriculare BP 2523 BK, unde cumpăra etnobotanice, în mare parte, consumabile prin fumare, plătind aproximativ 500-600 lei.

Aceste substanțe erau ambalate în pliculețe, iar ulterior - înainte de revânzare- le reporționa la jumătate.

Începând cu luna august și respectiv începutul lunii septembrie 2012, inculpatul i-a cooptat în aceste activitate de ambalare, reporționare și revânzare pe concubinii S. I. – A. și C. G., cei doi cunoscând sub acest aspect activitatea infracțională respectivă și procedând și la vânzarea efectivă de etnobotanice, în sensul că pentru fiecare pliculeț vândut primeau suma de 5 lei, C. G. contribuind și la continuitatea activității de revânzare și de recuperarea sumelor de bani datorate de cumpărători.

Această activitate infracțională s-a amplificat urmare convorbirilor și comunicărilor telefonice și prin activitățile proprii de cumpărare și revânzare a etnobotanicelor, urmare relațiilor dintre inculpatul I. I., cu coinculpații C. D. I., S. I.-A., inculpatul minor O. C. – M. și inculpatul C. G., începând din luna septembrie și respectiv noiembrie 2012, activitate desfășurată până în luna ianuarie 2013.

În drept, s-a reținut în sarcina inculpatului I. I., săvârșirea infracțiunii prev. de art. 16 alin.1 din Legea nr. 194/2011 modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplic. art. 35 alin.1 și art. 5 din noul Cod penal, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

Pentru cealaltă infracțiune prev. de art. 8 din Legea nr.39/2003, fapta fiind dezincriminată conform art. 126 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a codului penal, art. 4 din noul Cod penal s-a dispus achitarea în baza art. 17 alin.2 cu referire la art. 16 alin.1 lit. b Cod procedură penală.

Totodată, instanța de fond a dispus în baza art. 22 alin.2 și 4 lit. b) din Legea nr. 187/2012 cu aplic. art. 5 din noul Cod penal, revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere pentru pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului I. I. prin sentința penală nr. 734/11 august 2010 a Judecătoriei B., pe care a schimbat-o cu măsura educativă pe timp de 3 ani într-un centru educativ.

În temeiul art.129 alin.2 lit. b) cu aplic. art. 5 din noul Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare majorată cu 9 luni, având de executat 2 ani și 3 luni închisoare, aplicându-se totodată și pedepsele accesorii și complementare.

Sumele obținute din activitatea infracțională,; în total_ lei au fost confiscate, în baza art. 112 lit. e) Cod penal, iar pentru îndestularea acestei creanțe cuvenită statului s-a menținut măsura sechestrului asupra autoturismului proprietatea sa până la concurența sumei sus arătate.

Pedeapsa fiind privativă de libertate, prima instanță a dedus în baza art. 72 Cod penal, din pedeapsa aplicată, durata reținerii din 24 ianuarie 2013 și cea a arestării preventive din 25 și 26 ianuarie 2013.

În temeiul art. 274 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe, inculpatul I. I. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele scrise de apel, reluate cu prilejul dezbaterilor, apelantul-inculpat a susținut prin intermediul apărătorilor aleși că deși a fost achitat de prima instanță pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin.-1 din Cod penal anterior, iar cu prilejul dezbaterilor, apărarea a pus în discuție renunțarea la administrarea probelor încuviințate pentru această faptă, în baza art. 383 alin.3 Cod procedură penală, instanța a luat act de această renunțare, context în care această activitate probatorie a rămas fără obiect.

Cu toate acestea, în condițiile existenței doar a unei infracțiuni în sarcina inculpatului, cea prevăzută de art. 16 alin.1 din Legea nr. 194/2011 cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, instanța de fond nu a dat eficiență dispozițiilor art. 396 alin.(10) Cod procedură penală, care impuneau reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă aplicabile pentru această infracțiune, față de recunoașterea constantă a acestei fapte pe întreg parcursul procesului penal.

În aceste condiții a fost aplicată inculpatului o pedeapsă prea aspră, deși a fost achitat pentru una din cele două fapte pentru care a fost trimis în judecată, situație în care pedeapsa a fost greșit individualizată, prin reținerea altor limite de pedeapsă și a solicitat reducerea cuantumului acesteia.

Critica referitoare la pretinsa nelegalitatea probelor strânse la urmărirea penală nu a mai fost susținută.

Curtea examinând sentința atacată, din actele și lucrările dosarului și în raport de criticile formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.(2) Cod procedură penală, constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Comiterea infracțiunii prev. de art. 16 alin.1 din Legea nr. 194/2011 cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 187/2012 cu aplic. art. 35 alin.1 și art. 5 din noul Cod penal care impun aplicarea legii mai favorabile, în raport de limitele de pedeapsă față de noile reglementări penale – rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză mai sus arătate, chiar dacă inculpatul într-o măsură însemnată a contestat fapta comisă și care rezultă în mod neîndoielnic din aceste mijloace de probă.

Încadrarea juridică corectă și legală a faptei dedusă judecății este cea prevăzută în condițiile art. 5 din noul Cod penal ce constituie legea mai favorabilă, de art. 16 alin.1 din Legea nr. 194/2011 cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012 cu aplicarea art. 35 alin.1 din noul Cod penal referitoare la caracterul continuat al faptei, față de limitele pedepsei și tratamentului sancționator instituit de noua lege penală.

Pentru această infracțiune reținută în sarcina inculpatului și pentru care a fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă privativă de libertate, nu operează prevederile art. 396 alin.(10) rap. la art. 374 și 375 Cod procedură penală privind procedura simplificată de judecată cu efectul reducerii cu o treime a limitelor pedepsei deoarece această faptă nu a fost recunoscută total și necondiționat de inculpat.Dimpotrivă, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de fond, cât și cu prilejul judecării în fond a cauzei prin concluziile scrise cât și, chiar prin motivele de apel, inculpatul s-a situat pe o poziție procesuală, prin care a contestat infracțiunea și consecințele acesteia, formulând diferite apărări de natură a atenua sau înlătura eventual vinovăția sa.

Cu privire la individualizarea pedepsei pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat, instanța a apreciat în mod complet ansamblul probelor pe care le-a analizat în mod corespunzător, în raport de criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal.

Astfel, prima instanță a luat în considerare gravitatea infracțiunii, pericolul prezentat de faptă și persoana inculpatului pentru ordinea publică, rezultate din modul de comitere a infracțiunii, natura acesteia ca și amploarea activității infracționale, în mare parte organizată de acesta sub multiple aspecte la care au participat în mod organizat și alți făptuitori, activitatea infracțională fiind urmată numai datorită intervenției ferme a organelor judiciare.

În același timp, în raport de antecedentele penale ale inculpatului, rezultate din fișa sa de cazier judiciar, Curtea constată că în mod corect s-a dispus majorarea pedepsei stabilite de instanța de fond cu 9 luni închisoare, urmare a revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei anterioare de 3 ani închisoare conform art. 22 alin.2 și 4 lit. b din Legea nr. 187/2012 cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În același timp, inculpatul a manifestat în parte nesinceritate, invocând diferite apărări care nu au o bază probatorie de natură a justifica reducerea pedepsei așa cum a solicitat prin apelul de față.

Pe de altă parte, nu prezintă relevanță împrejurarea că pentru una din cele două fapte pentru care a fost trimis în judecată, respectiv prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2008, urmare dezincriminării, inculpatul a fost achitat fiindcă această împrejurare nu diminuează pericolul social pentru ordinea publică.

În raport de cele ce preced și criteriile de individualizare prevăzute de lege, Curtea constată că pentru realizarea scopului preventiv, educativ și sancționator al pedepsei, atât cuantumul acesteia cât și modalitatea de executare corespund cerinței de proporționalitate cu gravitatea faptei comise, fiind just adaptată persoanei făptuitorului.

Pentru motivele arătate, soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică sub toate aspectele astfel că apelul inculpatului va fi respins ca nefondat, în baza art. 421 alin.1 pct.1 lit. b Cod procedură penală, menținându-se în totalitate ca legală și temeinică sentința penală nr.181 din 18 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria B. .

Văzând și disp. art. 275 alin.(2) Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul I. I. fiul lui A. și N., născut la 25 iulie 1991 în București, domiciliat în municipiul B., ., . CNP_1, împotriva sentinței penale nr.181 din 18 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria B. .

Obligă pe apelantul inculpat la 350 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu

pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.06.2014.

Președinte, Judecător,

S. P. B. T. L.

Grefier,

B. Năvîrcă

Red. TL

Tehnored. BN

4 ex./24.07.2014

d.f._/2013/Jud. B.

j.f. L. D.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013....		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... →

Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni. Art. 323 C.p.. Decizia nr. 613/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni. Art. 323 C.p.. Decizia nr. 613/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI