Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1060/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 1060/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 8717/315/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA NR.1060

Ședința publică din data de 31 octombrie 2014

Președinte – P. M. F.

Judecător – L. C.

Grefier – G. D.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. M.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, împotriva sentinței penale nr. 723 din 25 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, privind pe inculpatul I. M., fiul lui C. și al Anghelușei, născut în data de 30.04.1969, în municipiul Târgoviște, domiciliat în ., nr. 219, județul Dâmbovița, CNP_.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-inculpat I. M., personal și asistat de avocat ales R. C. din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2014.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează că s-au depus la dosarul cauzei motivele de apel formulate de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, după care:

Avocat R. C., având cuvântul pentru intimatul-inculpat, arată că acesta a recunoscut comiterea faptei și își menține declarațiile date anterior în cauză.

Curtea aduce la cunoștința intimatului-inculpat posibilitatea de a fi audiat și la instanța de control judiciar precum și faptul că se poate prevala de dreptul la tăcere.

Avocat R. C., având cuvântul pentru intimatul-inculpat, arată că acesta nu dorește să fie audiat în fața instanței de control judiciar.

Totodată, depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri în circumstanțiere, reprezentate de copia contractului de muncă încheiat în Italia și copia cărții de identitate ce i-a fost eliberată în această țară.

Arată că nu are cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul de asemenea, susține că nu are cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea ia act de declarațiile părților, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței penale nr.723 din 25 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, desființarea acesteia și reaprecierea pedepsei aplicate inculpatului în raport de pericolul social concret al infracțiunii și persoana acestuia.

Avocat R. C., având cuvântul pentru intimatul-inculpat I. M., solicită respingerea apelului declarat de parchet și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică, întrucât prima instanță a făcut o individualizare corectă a pedepsei pronunțate, pe care inculpatul nu a înțeles să o conteste.

Mai arată că inculpatul a recunoscut comiterea faptei și este un infractor primar, fiindu-i aplicată o pedeapsă de 9 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acestuia, potrivit disp. art. 81 Cod penal.

Dacă s-ar aplica dispozițiile Noului Cod penal, s-ar putea pronunța o pedeapsă, a cărei executare ar fi suspendată sub supraveghere, această împrejurare nefiind favorabilă inculpatului, în condițiile în care acesta lucrează în străinătate și ar fi obligat ca în anumite perioade să vină în țară.

Intimatul inculpat I. M., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său ales.

CURTEA

Asupra apelului penal de față;

Prin sentința penală nr. 723 din 25 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în temeiul dispozițiilor art. 320 indice 1 alin. 1-7 din Codul de procedură penală, s-a admis cererea inculpatului I. M., fiul lui C. și al Anghelușei, născut în data de 30.04.1969, în municipiul Târgoviște, domiciliat în ., nr. 219, județul Dâmbovița, CNP_, de judecare a cauzei conform dispozițiilor art. 320 indice 1 alin. 1-7 din Codul de procedură penală.

În baza dispozițiilor art. 87 alin. 5 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea dispozițiilor art. 320 indice 1 alin. 7 din Codul de procedură penală, cu aplicarea și a dispozițiilor art. 74 alin. 1 litera a, a dispozițiilor art. 74 alin. 2 din Codul penal și a dispozițiilor art. 76 alin. 1 litera d din Codul penal, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 9 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, pentru fapta săvârșită în data de 21.05.2012.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 71 alin. 1 și alin. 2 din Codul penal inculpatul a fost obligat la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 alin. 1 lit. a, cu excepția dreptului de a alege, și lit. b din Codul penal.

Conform dispozițiilor art. 81 alin. 1 din Codul penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare prevăzut de dispozițiile art. 82 alin. 1 și alin. 3 din Codul penal, de 2 ani și 9 luni, format din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, de 9 luni, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în sensul că, dacă în cursul termenului de încercare inculpatul săvârșește din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. 5 din Codul penal s-a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii să se suspende și executarea pedepselor accesorii.

Potrivit dispozițiilor art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 340 de lei, în care se includ și cheltuielile cu onorariul apărătoarei desemnate din oficiu inculpatului, în sumă de 120 de lei, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie ., nr. 3932/2013/08.10.2013, emisă de Baroul Dâmbovița, pe numele apărătoarei din oficiu desemnate inculpatului în faza de judecată, avocata B. C. și conform încheierii de ședință din data de 10.10.2013, din suma totală 210 de lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul din data de 26.08.2013 dat de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște în dosarul cu nr. 3.054/P/2012, în temeiul dispozițiilor art. 262 punctul 1 lit. a din Codul de procedură penală și în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. 6 din Codul de procedură penală raportate la art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, s-a dispus:

  1. Punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului I. M., fiul lui C. și al Anghelușei, născut în data de 30.04.1969, în municipiul Târgoviște, domiciliat în ., nr. 219, județul Dâmbovița, cetățean român, având studii liceale, căsătorit, de ocupație agricultor, fără antecedente penale, având codul numeric personal_, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 87 alin. 5 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare;
  2. Neînceperea urmăririi penale față de I. M. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzuta de dispozițiile art. 87 alin. 1 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea rechizitoriului s-a arătat că, în fapt:

  • în data de 21.05.2012, în jurul orei 19,00, organele de poliție din cadrul Secției 5 Poliție Rurală Voinești, în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza comunei Voinești, au oprit pentru control autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ ;
  • la volanul autoturismului a fost identificat învinuitul I. M., constatându-se că acesta deține permis de conducere, însă acesta, din cauza faptului că acesta emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest care, la ora 19,19, a indicat valoarea de 0,64 de mg/l de alcool pur în aerul expirat;
  • fiind audiat, învinuitul I. M. a declarat că a consumat băuturi alcoolice, după care a condus autoturismul pe DN 72A Voinești, unde a fost oprit în trafic și testat cu aparatul etilotest;
  • raportat la această valoare a concentrației de alcool în aerul expirat, organele de poliție i-au solicitat învinuitului să se deplaseze la Spitalul Județean de Urgență, pentru a-i fi recoltate probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei;
  • inițial, învinuitul a acceptat să se prezinte la unitatea sanitară, însă, pe parcursul deplasării de la Voinești în municipiul Târgoviște, a revenit de mai multe ori asupra acestei decizii, deși i s-a adus la cunoștință că refuzul său constituie infracțiune;
  • ajunși la unitatea sanitară, învinuitul a fost prezentat medicului, care a constatat că acesta refuza expres a-i fi recoltate probele de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei; de altfel, chiar și învinuitul recunoaște faptul că a refuzat în fața medicului să-i fie recoltate probele de sânge, însă justifică acest refuz prin aceea că unul dintre agenții de poliție i-a recomandat să refuze, pentru că astfel va fi posibil să îi fie restituit permisul de conducere;
  • mai mult decât atât, a formulat chiar plângere penală împotriva agentului de poliție, ce a fost soluționată prin neînceperea urmăririi penale de către P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, soluție pe care învinuitul nu a contestat-o;
  • raportat la această susținere, au fost audiați în prezenta cauză, în calitate de martori, agenții de poliție care au participat la oprirea în trafic a învinuitului și care l-au condus la unitatea sanitară în vederea recoltării probelor biologice, aceștia relevând atitudinea oscilantă a învinuitului pe parcursul deplasării către unitatea sanitară, cu privire la recoltarea probelor biologice;
  • de asemenea, învinuitul își mai justifică refuzul prin aceea că nu cunoaște legislația și a crezut că va fi mai ușor de obținut astfel permisul înapoi;

La termenul la care cauza a fost în stare de judecată, procurorul, apărătorul inculpatului și inculpatul au avut susținerile arătate în încheierea de ședință din data de 10.10.2013, fiind efectuate actele de procedură arătate în aceeași încheiere.

Analizând probatoriul administrat în cauză, în raport de dispozițiile legale, prima instanță a constatat următoarele:

S-a reținut ca situație de fapt următoarele, în temeiul probelor administrate în cauză:

În data de 21.05.2012, trei polițiști din cadrul Secției 5 Poliție Rurală Voinești din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Dâmbovița, și anume P. T., S. M. și M. V.-N., aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza comunei Voinești, județul Dâmbovița, au procedat la oprirea regulamentară în trafic, pe DN 72A, a unui autoturism marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare_, identificându-l pe conducătorul auto ca fiind inculpatul I. M., despre această situație de fapt polițiștii încheind proces-verbal în aceeași zi, în care au consemnat următoarele:

Polițiștii i-au solicitat inculpatului să îi însoțească la sediul secției de poliție, deoarece acesta emana halenă alcoolică, inculpatul fiind de acord, fiind apoi testat cu aparatul etilotest marca Drager la ora 19,19, rezultatul testării fiind o îmbibație alcoolică în aerul expirat de 0,64 de mg/l, la testul cu nr. 199.

Din cauza acestei îmbibații alcoolice în aerul expirat, polițiștii i-au solicitat inculpatului să îi însoțească la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, pentru recoltarea de probe biologice în vederea determinării alcoolemiei, însă inculpatul a refuzat aceasta.

Fiind condus totuși la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, inculpatul a refuzat să i se recolteze probe biologice și în prezența martorei R. I., medicul însărcinat cu recoltarea probelor biologice de sânge.

Prima instanță a reținut ca situație de fapt și că inculpatul a formulat plângere penală împotriva polițistului P. T., în data de 03.07.2012, prin rezoluția din data de 27.08.2012 dată de P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 337/P/2012 dispunându-se, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. 4 și art. 10 lit. a din Codul de procedură penală, neînceperea urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 246 din Codul penal, față de agentul de poliție P. T. din cadrul Secției 5 Poliție Rurală Voinești.

Prima instanță a mai reținut și că, având în vedere susținerile inculpatului, pe de o parte, contradictorii între ele, iar, pe de altă parte, contradictorii, în parte, cu susținerile polițistului P. T. din raportul său din data de 02.08.2012, s-a dispus în cursul urmăririi penale testarea inculpatului cu aparatul poligraf, testare cu care acesta a fost de acord, fiind întocmit raportul de constatare tehnico-științifică nr. 299.575/06.11.2012, de Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Dâmbovița, din ale cărui concluzii rezultă că interpretarea diagramelor poligraf a evidențiat că răspunsurile inculpatului la întrebările relevante cauzei nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat, în traseele fiziologice, fiind formulate și adresate următoarele întrebări relevante și fiind date următoarele răspunsuri:

- „În data de 21.05.2012, ți-au spus polițiștii că refuzul de recoltare constituie infracțiune?” Răspuns: „Nu.”

- „Minți când afirmi că polițistul ți-a spus să refuzi recoltarea?” Răspuns: „Nu.”

- „Ai mințit în vreun fel în declarațiile date în fața organelor de poliție?” Răspuns: „Nu.”

Totodată, s-a reținut ca situație de fapt că inculpatul a dat mai multe declarații atât în cursul urmăririi penale ce privește prezenta cauză, și anume în datele de 21 mai 2013, 17 iunie 2012 și 14 noiembrie 2012, cât și în cursul actelor premergătoare începerii urmăririi penale, cu privire la plângerea penală formulată de inculpatul din prezenta cauză împotriva polițistului P. T..

De asemenea, inculpatului i s-a prezentat de două ori materialul de urmărire penală, și anume în data de 10 iulie 2013 și în data de 13 februarie 2013.

În aceeași dată, de 21 mai 2012, când inculpatul a fost oprit în trafic de agenții de poliție, acesta nu a făcut vorbire despre faptul că pe drumul către spital un agent de poliție l-a sfătuit să refuze recoltarea de probe biologice, acest agent de poliție fiind P. T., și să semneze un proces-verbal întocmit de medic, deoarece va fi mai simplu să redobândească permisul de conducere, declarând prin declarația din data de 21 mai 2012 doar în sensul reținut de polițiști în procesul-verbal încheiat, mai sus arătat de instanță.

Ulterior, în declarațiile din datele de 17 iunie 2012, 14 noiembrie 2012 și 03 iulie 2012 și la prezentarea materialului de urmărire penală în data de 13 februarie 2013, inculpatul a susținut că pe drumul către spital un agent de poliție l-a sfătuit să refuze recoltarea de probe biologice, acest agent de poliție fiind P. T., și să semneze un proces-verbal întocmit de medic, deoarece va fi mai simplu să redobândească permisul de conducere.

Inculpatul a mai susținut că, necunoscând dispozițiile legale, a procedat în modul în care l-a sfătuit polițistul.

Din declarațiile date de martorul T. I., prima instanță a reținut ca situație de fapt că, deși din procesul-verbal de constatare a refuzului de recoltare a probelor biologice încheiat în data de 21 mai 2012 rezultă că acesta ar fi trebuit să fie martor asistent la acest refuz al inculpatului de a i se recolta probe biologice, totuși nu a fost martor la acest refuz, semnând acest proces-verbal, însă nevăzându-l pe inculpat să refuze aceasta, doi polițiști întrebându-l dacă vrea să fie martor asistent la încheierea unui proces-verbal de refuz de recoltare a probelor biologice, el semnând în acest sens, însă nevăzându-l pe inculpat cu acea ocazie.

Refuzul recoltării probelor biologice de sânge este recunoscut totuși de inculpat prin toate declarațiile sale, fiind dovedit și prin procesul-verbal de constatare a refuzului de recoltare a probelor biologice, încheiat în data de 21.05.2012, la ora 21,00, de doi agenți de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Dâmbovița – Secția 5 Poliție Rurală Voinești, semnat de inculpat, medicul R. I. și martorul asistent T. I., precum și de agenții de poliție, din care rezultă că inculpatul a refuzat categoric recoltarea de probe biologice, acesta prezentând halenă alcoolică și având un comportament ordonat, fiind orientat, cu atenția concentrată și judecata coerentă, afirmând că a consumat o bere, nemotivând în vreun fel refuzul de recoltare a acestor probe.

Prima instanță a constatat astfel că dispozițiile art. 87 alin. 5 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Prin urmare, față de probele administrate în cauză și de dispozițiile legale arătate, prima instanță a apreciat că actul de acuzare este fondat, sub aspectul săvârșirii de către inculpat a infracțiunii pentru care a fost trimis acesta în judecată.

Astfel, s-a apreciat că fapta săvârșită de inculpatul I. M., constând în faptul că în data de 25 mai 2012, în jurul orei 19,19, a condus pe raza comunei Voinești autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_, pe DN 72A, și, după ce a fost testat cu aparatul etilotest, testare la care a rezultat o îmbibație alcoolică în aerul expirat de 0,64 de mg/l de alcool pur, a refuzat, în prezența medicului de la unitatea sanitară, recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de dispozițiile art. 87 alin. 5 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare.

În acest sens, s-a apreciat că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 87 alin. 5 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, deoarece acesta avea obligația cunoașterii normelor juridice penale, în sensul că refuzul de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei constituie infracțiune, inculpatul neputând invoca drept cauză exoneratoare de răspundere penală necunoașterea legii, cu atât mai mult cu cât calitatea de conducător autor pe drumurile publice se dobândește și cere cunoașterea regimului circulației pe drumurile publice, prin urmare și a dispozițiilor art. 87 alin. 5 din actul normativ arătat.

Prima instanță a reținut ca situație de fapt și următoarele, cu privire la persoana inculpatului:

Inculpatul a depus în circumstanțierea persoanei sale copiile următoarelor înscrisuri:

- certificatul de naștere al lui I. R.-G., născută în data de 29.04.2003, fiica lui I. M. și a lui I. F.-G., ., nr._, eliberat de Primăria Municipiului Târgoviște în data de 06.05.2013, înscris aflat la fila 14 din dosarul de judecată,

- certificatul de căsătorie a lui I. M. cu N. F.-G., ., nr._, eliberat de Primăria Comunei Cândești în data de 13.07.2002, înscris aflat la fila 15 din dosarul de judecată,

din care rezultă că inculpatul este căsătorit și are un copil în vârstă de 10 ani.

Prima instanță a reținut ca situație de fapt și că inculpatul nu este înscris în cazierul judiciar, fapt dovedit prin cazierul judiciar cu nr._/02.10.2012, aflat la fila 20 din dosarul de urmărire penală.

De asemenea, din istoricul abaterilor inculpatului la regimul circulației pe drumurile publice, întocmit de Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, aflat la fila 31 din dosarul de urmărire penală, rezultă că acesta are permis de conducere din data de 08.05.1996, însă nu este înscris în acest istoric decât cu fapta ce privește obiectul cauzei.

Prin urmare, prima instanță a apreciat că este legal și temeinic a dispune astfel:

În temeiul dispozițiilor art. 320 indice 1 alin. 1-7 din Codul de procedură penală, prima instanță a admis cererea formulată de inculpatul I. M. de judecare a cauzei conform dispozițiilor art. 320 indice 1 alin. 1-7 din Codul de procedură penală, față de faptul că inculpatul a solicitat judecarea cauzei conform dispozițiilor art. 320 indice 1 alin. 2 și alin. 3 din Codul de procedură penală, la termenul de judecată din data de 10 octombrie 2013.

În temeiul dispozițiilor art. 87 alin. 5 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea dispozițiilor art. 320 indice 1 alin. 7 din Codul de procedură penală, cu aplicarea și a dispozițiilor art. 74 alin. 1 litera a, a dispozițiilor art. 74 alin. 2 din Codul penal și a dispozițiilor art. 76 alin. 1 litera d din Codul penal, prima instanță l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 9 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, pentru fapta săvârșită în data de 21.05.2012.

La individualizarea acestei sancțiuni, prima instanță a avut în vedere limitele minimă și maximă prevăzută de lege, pentru infracțiunea săvârșită de acesta, reduse cu 1/3, conform dispozițiilor art. 320 indice 1 alin. 7 din Codul de procedură penală.

S-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal, față de faptul că inculpatul nu este înscris în cazierul judiciar, la vârsta de 44 de ani, de asemenea, din istoricul abaterilor inculpatului la regimul circulației pe drumurile publice, întocmit de Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, aflat la fila 31 din dosarul de urmărire penală, rezultând că acesta are permis de conducere din data de 08.05.1996, însă nu este înscris în acest istoric decât cu fapta ce privește obiectul cauzei.

Totodată, prima instanță a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 74 alin. 2 din Codul penal, față de faptul că inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice în circumstanțele mai sus reținute de instanță, adică fără a i se aduce la cunoștință că această faptă constituie infracțiune, de către polițiști, chiar dacă inculpatul ar fi trebuit să aibă cunoștință despre aceasta, precum și în împrejurarea în care polițistul P. T. l-a îndemnat pe inculpat să refuze această recoltare a probelor biologice, pentru că s-ar afla astfel într-o situație mai ușoară decât dacă ar fi de acord să i se recolteze aceste probe biologice.

Prima instanță a apreciat că acestea sunt circumstanțe care justifică, prin aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. d din Codul penal, scăderea pedepsei închisorii ce trebuie aplicată inculpatului la 9 luni, sub minimul special prevăzut de lege, redus cu 1/3.

În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. 1 și alin. 2 din Codul penal prima instanță l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 alin. 1 lit. a, cu excepția dreptului de a alege, și lit. b din Codul penal.

În temeiul dispozițiilor art. 81 alin. 1 din Codul penal, prima instanță a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare prevăzut de dispozițiile art. 82 alin. 1 și alin. 3 din Codul penal, de 2 ani și 9 luni, format din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, de 9 luni, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.

De asemenea, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, mai sus reținute de instanță,

Prima instanță a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. 5 din Codul penal, prima instanță a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii să se suspende și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul dispozițiilor art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală, prima instanță l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 340 de lei, în care se includ și cheltuielile cu onorariul apărătoarei desemnate din oficiu inculpatului, în sumă de 120 de lei, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie ., nr. 3932/2013/08.10.2013, emisă de Baroul Dâmbovița, pe numele apărătoarei din oficiu desemnate inculpatului în faza de judecată, avocata B. C., și conform încheierii de ședință din data de 10.10.2013, din suma totală 210 de lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, criticând-o pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, prin reținerea circumstanțelor atenuante.

În motivarea scrisă a apelului, procurorul susține că în mod greșit prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) Cod penal, cu motivarea că acesta nu este înscris în cazierul judiciar la vârsta de 44 ani și că nu i s-a adus la cunoștință de polițiști că refuzul de recoltare de probe biologice constituie infracțiune, întrucât lipsa antecedentelor penale reprezintă o stare de normalitate a persoanei, stare ce trebuie coroborată și cu elementele negative ale conduitei sale anterioare.

Un alt aspect greșit reținut de prima instanță ar fi acela că inculpatul nu este absolvit de necunoașterea legii penale. Faptul că agentul de poliție l-ar fi îndemnat să refuze recoltarea nu a fost probat, pentru că în asemenea situație ar fi fost vorba despre o achitare, iar nu de condamnare, lipsind latura subiectivă a infracțiunii.

Se arată că nu poate reprezenta o circumstanță atenuantă fapta de a nu i se aduce la cunoștință inculpatului de către polițiști că refuzul de recoltare a probelor biologice constituie infracțiune.

În fine, se susține că în fața primei instanțe inculpatul a uzat de procedura simplificată prev. de art. 3201 Cod procedură penală, astfel că nu a mai afirmat că a fost influențat de agenții de poliție.

Referitor la legea penală mai favorabilă, procurorul susține că noile dispoziții legale (art. 337 Cod penal) sunt mai favorabile inculpatului datorită limitelor speciale mai reduse ale pedepsei.

Examinând hotărârea atacată în raport de actele dosarului, de criticile invocate, dar și din oficiu, conform art. 417 Cod procedură penală, Curtea va aprecia că apelul este fondat.

În ceea ce privește situația de fapt, Curtea observă că în fața primei instanței, inculpatul a uzat de procedura simplificată prev. de art. 3201 Cod procedură penală, recunoscând comiterea faptei și nesolicitând administrarea altor probe.

În atare situație, prima instanță trebuie să verifice dacă la dosarul de urmărire penală există administrate probe concludente și suficiente din care să rezulte fără urmă de îndoială că inculpatul a comis fapta, iar aceasta constituie infracțiune (art. 3201 alin. 4 Cod procedură penală în vigoare la data judecății).

Din probele administrate în faza de urmărire penală (procesul verbal întocmit de organele de poliție, rezultatul alcooltest, proces verbal de constatare refuz de recoltare întocmit la Spitalul Județean Târgoviște, declarații de martori, coroborate cu recunoașterea inculpatului), rezultă indubitabil că la data de 21.05.2012, inculpatul I. M. a condus autoturismul marca Ford pe raza localității Voinești, jud. Dâmbovița și, fiind depistat că a consumat băuturi alcoolice cu ajutorul aparatului alcooltest din dotarea organelor de poliție (0,6 mg/l alcool pur în aerul expirat) a fost condus la Spitalul Județean Dâmbovița pentru recoltarea de probe biologice, ocazie cu care inculpatul a refuzat categoric să-i fie recoltate probe de sânge.

Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de recoltare prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 rep.

În ceea ce privește critica apelantului referitoare la reținerea de circumstanțe atenuante, Curtea consideră că aceasta este întemeiată.

Observă instanța de apel că prima instanță a apreciat că inculpatul nu este înscris în cazierul judiciar, iar organele de poliție nu i-ar fi adus la cunoștință că refuzul de recoltare a probelor biologice constituie infracțiune, aspecte ce conduc la reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a și 74 alin. 2 Cod penal anterior.

Totuși, instanța de apel nu consideră că simpla lipsă a antecedentelor penale poate constitui circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) Cod penal anterior, întrucât, așa cum a susținut și apelantul, conduita bună trebuie extrasă din mai multe elemente ce pot contura această concluzie, elemente pe care prima instanță nu le-a învederat.

Deci, simpla lipsă a antecedentelor penale nu echivalează cu circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) Cod penal anterior.

Referitor la reținerea circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. 2 Cod penal anterior, pe motivul că nu i s-a adus la cunoștință de organul de poliție că refuzul de recoltare a probelor biologice constituie infracțiune, Curtea nu poate fi de acord cu o asemenea argumentare, deoarece, odată ce a fost testat cu alcooltestul, iar rezultatul a fost pozitiv (consum de alcool), inculpatului i s-a pus în vedere că urmează să fie condus la spital pentru recoltarea probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei. Numai în cazul în care a fost conștient de rezultatul testului biologic de sânge și consecințele faptei de consum de alcool, el a putea refuza recoltarea probelor biologice, ceea ce înseamnă că a cunoscut dispozițiile legale privind depășirea alcoolemiei pentru ca fapta sa să constituie infracțiune.

În atare situație, Curtea nu îmbrățișează opinia primei instanțe precum că această atitudine ar fi una favorabilă și atenuantă pentru inculpat ci, din contră, va ține seama de aspectul că inculpatul a cunoscut consecințele consumului de alcool și conducerii autoturismului cu depășirea limitei legale și pentru acest motiv a refuzat testul.

În concluzie, Curtea va înlătura circumstanțele atenuante reținute de prima instanță în favoarea inculpatului și va majora pedeapsa aplicată acestuia la minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de refuz de recoltare, prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 rep., respectiv de 1 an și 4 luni închisoare.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, Curtea consideră, în dezacord cu apelantul, că legea veche este mai favorabilă în concret inculpatului, întrucât prin aplicarea acesteia, în mod global, așa cum s-a tranșat prin decizia instanței de contencios constituțional, pot fi menținute dispozițiile modalității suspendării condiționate a executării pedepsei, prev. de art.81 și urm. C.p., aplicate de prima instanță, modalitate neprevăzută de Noul Cod penal.

Chiar dacă limita minimă a pedepsei în Noul Cod penal este de 1 an închisoare, acesteia nu-i mai pot fi aplicate dispozițiile suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de legea veche ci, eventual, alte modalități de executare prevăzute de Noul Cod Penal, care necesită îndeplinirea unor obligații neprevăzute de legea veche.

Totodată și efectele suspendării condiționate ale executării pedepsei sunt mult mai avantajoase pentru inculpat față de cele prevăzute în legea nouă pentru alte modalități de neexecutare efectivă a pedepsei (cu excepția renunțării sau amânării pedepsei care în opinia curții nu se justifică a fi aplicate în cazul inculpatului).

Față de aceste considerente, Curtea, în baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, va admite apelul, va desființa în parte hotărârea atacată în sensul celor susmenționate.

Termenul de încercare prevăzut de art. 82 Cod penal anterior se va majora de la 2 ani și 9 luni la 3 ani și 4 luni.

Va menține restul dispozițiilor sentinței.

Văzând și dispozițiile art. 275 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște împotriva sentinței penale nr.723/25.10.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, pe care o desființează în parte și în consecință:

Înlătură aplicarea dispozițiilor art.74 alin.1 lit.a și alin.2 Cod penal anterior și a dispozițiilor art.76 alin.1 lit.d Cod penal anterior, privind reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului I. M., fiul lui C. și A., născut la data de 30.04.1969, CNP:_, și, cu aplicarea art.5 Cod penal, majorează pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 de la 9 luni închisoare la 1 ani și 4 luni închisoare.

Majorează termenul de încercare de la 2 ani și 9 luni la 3 ani și 4 luni.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31.10.2014.

Președinte, Judecător,

P. M. F. L. C.

Grefier,

G. D.

Red.P.M.F.

Tehnored. G.D.

5 ex. / 28.11.2014

Dosar fond nr._ Judecătoria Târgoviște

Judec. fond Chive M.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 916/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI  Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1060/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI