Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 117/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 117/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 24179/281/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR.117
Ședința publică din data de 21 februarie 2014
PREȘEDINTE – D. D.
JUDECĂTOR – P. M. F.
GREFIER – E. F.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA PLOIEȘTI împotriva sentinței penale nr.2430 din data de 21 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, privind pe inculpatul P. V., fiul lui A. și V., născut la 05.09.1983, cu domiciliul în Ploiești, ., jud. Prahova, prin care, în esență, acesta a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării conform art.81-83 C.pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.217 alin.1 Cod penal și art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991. rep., ambele cu aplic. art.320 ind.1 alin.7 C. pr. pen.
În latură civilă, a fost obligat inculpatul P. V. la plata către partea civilă S. C. a sumei de 1000 cu titlu de daune materiale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă în sala de ședință numita I. V., legitimată cu carte de identitate . nr._ eliberată de SPCLEP Ploiești la 20.05.2008, domiciliată în Ploiești, ., județul Prahova, care susține că este mama inculpatului intimat și învederează că acesta în prezent este plecat din țară, de mai bine de trei luni, fără a putea indica locul unde se află sau data reîntoarcerii.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere cele anterior menționate, formulează cerere de amânare a cauzei pentru refacerea procedurii de citare cu inculpatul prin afișarea citației la ușa instanței conform 259 alin.5 N.C.P.P.
Curtea, în raport de actele aflate la dosarul cauzei, constată că procedura de citare cu părțile pentru termenul de astăzi este legal îndeplinită și luând act că nu sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești în stare de judecată și acordă cuvântul procurorului de ședință în susținerea orală a criticilor aduse sentinței primei instanțe.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține calea de atac exercitată împotriva hotărârii instanței de fond, apreciind această hotărâre ca fiind netemeinică, în ceea ce privește latura penală a cauzei.
Se solicită a se constata că pedeapsa stabilită în sarcina inculpatului este mult prea blândă în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptelor, fără a se face o justă corelare a criteriilor de individualizare, prin orientarea spre minimul special prevăzut de textul de lege incriminator și cu suspendarea condiționată a executării, ceea ce a determinat o atenuare excesivă a răspunderii penale a inculpatului.
Având în vedere aceste considerente și în considerarea legii penale mai favorabile, se solicită descontopirea pedepsei rezultante aplicată prin sentința penală apelată în pedepsele componente și reindividualizarea pedepsei pentru infracțiunea prev. de art.217 alin.1 Cod penal.
De asemenea, în temeiul disp. art.396 alin.5 rap. la art.16 alin.1 lit.b) N.C.P.P., se solicită achitarea inculpatului pentru infracțiunea art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991. rep., întrucât modalitatea de comitere reținută în sarcina inculpatului nu mai este incriminată în art.372 N.C.P. prin raportare la art.4 și 5 N.C.P.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.2430 din data de 21 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost condamnat inculpatul P. V., fiul lui A. și V., născut la data de 05.09.1983 în mun. Ploiești, cu domiciliul în mun. Ploiești, ., jud. Prahova, CNP_, la următoarele pedepse:
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, faptă din data de 14.08.2013, prev. de art. 217 alin. 1 C.pen. cu aplicare 320 ind. 1 alin. 7 C.proc.pen.
- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, faptă din data de 14.08.2013, prev. de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991. rep. cu aplicare 320 ind. 1 alin. 7 C.proc.pen.
În baza art. 33, lit. a și art. 34 lit. b C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 luni închisoare.
Conform art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a-II-a și b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 81-81 și art.71 alin.5 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
În temeiul art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni și asupra dispozițiilor art. 84 C.pen. cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre de condamnare, până la expirarea termenului de încercare.
Potrivit art. 118 alin. 1 lit b C.pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sabiei folosite la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, sabie ce a fost depusă la Camera de Corpuri delicte a Poliției municipiului Ploiești conform dovezii ., nr._.
În latură civilă, în baza art. 346 raportat la art. 14 alin. 3 C.pr.pen., art. 16 ind.1 C.pr.pen C.pr.pen., art. 1357 C.civ. și art. 1381 din Codul Civil, s-a dispus obligarea inculpatului P. V. la plata către partea civilă S. C. a sumei de 1000 cu titlu de daune materiale.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 9647/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, s-a pus în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpatul P. V., pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 C. pen. și portul fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, prev. de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea 61/1991 rep., cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, cauza fiind înregistrată la Judecătoria Ploiești la data de 21.10.2013, sub nr._ .
În actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 14.08.2013, în jurul orelor 05.00, inculpatul P. V. aflându-se pe .. Ploiești, a spart luneta și geamul stânga spate autoturismului marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ aparținând părții vătămate S. C. folosindu-se de o sabie, după care s-a deplasat cu sabia în mână până pe . a fost depistat de organele de poliție
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, fila 6, proces-verbal de prindere în flagrant, filele 7-8, declarațiile părții vătămate S. C., filele 10, 11, declarațiile inculpat, filele 12, 14, declarațiile martorilor N. M., filele 17, 18, P. M., fila 19, proces-verbal de predare-primire, fila 20.
Partea vătămată Stangă C. s-a constituit parte civilă cu suma de 1000 lei reprezentând contravaloarea lunetei și geamului stânga spate ale autoturismului distrus.
La termenul din data de 07.11.2013 instanța a pus în vedere inculpatului P. V. prevederile art. 320 indice 1 Cod proc.pen, acesta declarând că dorește parcurgerea acestei proceduri, recunoaște în totalitate faptele așa cum au fost descrise în actul de sesizare a instanței, cunoaște probele administrate în faza urmăririi penale pe care și le însușește, nu dorește administrarea altor probe. Constatând îndeplinite condițiile impuse de textul legal, văzând și concluziile favorabile ale Ministerului Public, instanța a admis cererea inculpaților de parcurgere a procedurii simplificate instituită prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor în domeniul penal.
La dosar a fost atașata fișa de cazier judiciar a inculpatului, fila 12 dos.fond.
Analizând probele administrate pe parcursul urmăririi penale, având în vedere soluționarea cauzei prin parcurgerea procedurii prev. de art.3201 Cod proc.pen., instanța de fond a reținut în fapt că, la data de 14.08.2013, în jurul orelor 05.25, organele de poliție au fost sesizate prin Serviciul Unic de Apel Urgență „112" de către numitul P. G., agent de pază la . privire la faptul că un bărbat care se deplasa pe . în mână o sabie.
Organele de poliție s-au deplasat la fața locului și l-au identificat pe inculpatul P. V. având în mână o sabie de care l-au deposedat.
Cu ocazia audierii, inculpatul a declarat că în cursul acelei seri a avut o discuție în contradictoriu cu concubina sa, după care, pe fondul consumului de alcool, în jurul orelor 04.00, a plecat de la domiciliul său din mun. Ploiești, ., luând din curte o sabie. În momentul în care a ajuns pe . luneta și geamul stânga spate al unui autoturism,apoi a mers pe străzi până a ajuns pe . a fost depistat de organele de poliție.
Urmare a celor declarate, organele de poliție s-au deplasat pe .. Ploiești, unde au constat că autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, având avariile descrise de aparține . SRL Ploiești, fiind folosit de el ca taxi.
Organele de poliție au ridicat de la numitul P. V., sabia deținută de acesta și utilizată la producerea de distrugeri autoturismului marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ .
La data de 14.08.2013, la sediul Secției 2 Poliție Ploiești s-a prezentat numitul S. C., administratorul . SRL Ploiești, care a formulat plângere penală față de numitul P. V. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 al. 1 Cod penal, precizând că valoarea prejudiciului este de 1000 de lei.
Cu ocazia audierilor, în cursul urmării penale, inculpatul P. V. a recunoscut că în data de 13.08.2013, seara, a avut o discuție în contradictoriu cu concubina sa, motiv pentru care s-a supărat și a consumat băuturi alcoolice. În data de 14.08.2013, în jurul orelor 04.00, a plecat de la domiciliul său, luând cu sine și o sabie. Pe ., a lovit cu sabia un autoturism parcat, la întâmplare, spărgându-i luneta și geamul dreapta spate. A mers în continuare pe străzi până a ajuns pe . a fost depistat de organele de poliție.
Martorul N. M., care a declarat că în data de 14.08.2013, în jurul orelor 05.00, fiind în serviciul ca agent de pază la . mun. Ploiești, .. 58, a văzut un tânăr care trecea pe stradă, având în mână un obiect ascuțit de circa 50 de cm, ce părea a fi o sabie motiv pentru care a sesizat organele de poliție .
Cu ocazia audierii martorului P. M., utilizatorul autoturismului marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, s-a retinut că în data de 14.08.2013, în jurul orelor 03.00, a parcat autoturismul pe . imobilului nr. 21A, unde domiciliază. În jurul orelor 05.30 a auzit o bușitură la poartă, motiv pentru care a ieșit afară și a constatat că luneta și geamul stânga spate al autoturismului erau sparte. De la vecini a aflat că autorul faptei este P. V..
Probele administrate pe parcursul urmăririi penale, sus enunțate, au fost însușite întocmai de inculpat, ca urmare a cererii sale de parcurgere a procedurii prevăzute de art. 3201 C.pr.pen. și declarației date în acest sens. De altfel, inculpatul a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere în totalitate a faptei atât în faza actelor premergătoare, cât și în cursul urmăririi penale și a judecății.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului P. V. care la data de 14.08.2013, în jurul orelor 05.00 în timp ce se afla pe .. Ploiești, a spart, cu ajutorul unei săbii, luneta și geamul stânga spate ale autoturismului marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ aparținând părții vătămate S. C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prevăzută și pedepsită de art. 217 alin 1 C.pen.
Astfel, din probele administrate în cursul urmării penale s-a apreciat că rezultă că, prin fapta de lovire cu sabia a lunetei și geamului stânga spate și spargerea acestora a fost realizat elementul material al infracțiunii de distrugere prin modalitatea distrugerii, una dintre cele cinci modalități prin care se poate săvârșii infracțiunea. Urmarea imediată a infracțiunii a constat în pricinuirea unei pagube părții vătămate S. C. rezultată prin nimicirea lunetei și geamului stânga spate, stabilindu-se astfel și raportul de cauzalitate între elementul material, săvârșit prin modalitățile descrise, și urmarea imediată.
În privința laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea de distrugere cu intenție indirectă, în accepțiunea art. 19 alin. 1 pct. 1 lit b Cod penal, prevăzând și neurmărind producerea rezultatului faptei sale, acceptând însă producerea lui, această formă a vinovăției rezultând din modalitatea de săvârșire a faptei.
De asemenea, s-a reținut că în drept, fapta aceluiași inculpat care la data de 14.08.2013, în jurul orelor 05.00, aflându-se pe pe .. Ploiești, a spart luneta și geamul stânga spate autoturismului marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ aparținând părții vătămate S. C. folosindu-se de o sabie, după care s-a deplasat cu sabia în mână până pe . a fost depistat de organele de poliție ,întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de port fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, prev. de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea 61/1991 rep.
S-a reținut că fapta săvârșită de inculpatul P. V., prevăzută de textul de lege sus enunțat a fost reglementată de legiuitor ca fiind o infracțiune de pericol, urmarea imediată fiind dată de crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite, privind ordinea și liniștea publică, siguranța cetățenilor care frecventează un loc public, privind integritatea corporală, sănătatea acestora și chiar viața, astfel încât legătura de cauzalitate nu trebuie dovedită, rezultând ex re, din materialitatea activității desfășurate efectiv de inculpat.
În ceea ce privește forma de vinovăție, în cauză, s-a reținut că inculpatul a acționat cu intenția directă de a periclita valorile mai sus menționate, ocrotite de legiuitor, depășind stadiul simplei posesii ilegale a unui obiect tăietor în locurile publice, amplificând pericolul social și prin folosirea acestui obiect, în maniera prezentată în cadrul secțiunii dedicate situației de fapt.
S-a constatat că cele două infracțiuni analizate, au fost săvârșite de aceeași persoană, inculpatul P. V., prin acțiuni diferite și înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, considerent pentru care, în încadrarea juridică dată faptelor, instanța a reținut și prevederile art. 33 lit. a) C.pen. referitoare la concursul real de infracțiuni.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele săvârșite de inculpat există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia la câte o pedeapsă pentru fiecare infracțiune în parte, dându-se apoi eficiență și dispozițiilor art. 34 C.pen. referitoare la sancționarea concursului de infracțiuni.
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege (închisoarea de la o lună la 3 ani sau amenda, respectiv 3 luni la 2 ani sau amendă). De asemenea, s-a reținut în sarcina inculpatului și cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art. 320¹ alin. 7 C.pr.pen. (în consecință, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită de inculpat va fi redusă cu o treime, devenind închisoarea 20 de zile la 2 ani sau 1/4 din amenda aplicată, respectiv o lună la 1 an și 4 luni sau 1/4 din amenda aplicată).
Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care ea s-a comis, urmările produse, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la cele expuse mai sus instanța de fond a apreciat că fapta săvârșită prezintă un grad mediu de pericol social.
Cu privire la persoana inculpatului, s-a reținut gradul ridicat de dezvoltare psihică și intelectuală, determinat de vârsta (30 ani, la data comiterii faptei) și neșcolarizat, ce i-au permis să înțeleagă de la început caracterul antisocial al faptelor sale, împrejurarea că este integrat social, precum și că nu este cunoscut cu antecedente penale (fila 12 dosar instanță).
Mai mult, față de conținutul concret al infracțiunii, s-a apreciat că lipsa antecedentelor penale și recunoașterea faptei nu au relevanța și consistența circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74, lit.a și c C.pen.
În acest sens, s-a subliniat că împrejurările prevăzute de art.74 C.pen. nu au caracter obligatoriu, ci urmează a fi reținute doar dacă ele reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau îl caracterizează în asemenea măsură pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, satisface în concret imperativul justei individualizări a pedepsei.
Or, în cauză, s-a considerat că lipsa antecedentelor penale nu atenuează cu nimic gradul ridicat de pericol social concret al faptelor comise. De asemenea, față de modul cum se constată existența infracțiunilor deduse judecății s-a apreciat ca lipsită de relevanță recunoașterea faptei de către inculpat, o eventuală atitudine de negare nefăcând decât să-i înrăutățească poziția procesuală.
De aceea, s-a apreciat că lipsa antecedentelor penale și atitudinea de colaborare cu organele de urmărire penală nu constituie circumstanțe atenuante, dar reprezintă criteriile de apreciere în dozarea pedepsei între limitele prevăzute de lege.
Prin urmare, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea orientată peste minimul special prevăzut de lege și redus în condițiile art.320¹ alin. 7 C.pr.pen., și anume, o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. și ped. de art. 217 alin 1 C.penal și de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire prev. și ped. art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991. rep.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a reținut că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanța de fond a reținut că natura faptelor săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei.
În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunilor săvârșite de inculpată, aceasta nu este nedemnă să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i s-a interzis exercițiul acestui drept.
Având în vedere faptul că infracțiunile comise sunt absolut independente de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, prima instanță a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d și e Cod penal.
Prin urmare, în baza art. 71 alin. 2 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen. pe durata executării pedepsei principale, după fiecare condamnare la pedeapsa cu închisoarea.
Ca urmare a reținerii în încadrarea juridică și a prevederilor art. 33 lit. a C.pen. referitoare la concursul real de infracțiuni și a pedepselor aplicate pentru fiecare dintre cele două infracțiuni (de 6 luni închisoare și, respectiv, de 2 luni închisoare), s-a dat eficiență și dispozițiilor art. 34 alin. 1 lit. b C.pen. privind sancționarea concursului de infracțiuni în cazul în care s-au aplicat numai pedepse cu închisoarea și au fost contopite cele două pedepse aplicate inculpatului prin prezenta, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă cea mai grea, de 6 luni închisoare.
De asemenea, prin aplicarea acelorași reguli referitoare la sancționarea concursului de infracțiuni, în baza art. 71 alin. 2 C.pen., în final au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b C.pen. începând cu rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești și pe toata durata executării pedepsei principale rezultante.
Având în vedere că pedeapsa rezultantă nu depășește 2 ani închisoare, iar inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, ținând seama de vârsta și gradul de educație al acestuia, de faptul că este integrat social, precum și de atitudinea procesuală avută de la momentul comiterii faptei până în prezent, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse chiar fără executarea acesteia.
Astfel, în baza art.81 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixând un termen de încercare de 2ani și 6 luni, conform art.82, alin.1 C.pen.
Pe cale de consecință, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale, conform art. 71 alin. 5 C.pen.
În temeiul art.359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni și asupra dispozițiilor art. 84 C.pen. cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre de condamnare, până la expirarea termenului de încercare.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a confiscării speciale a bunului folosit la săvârșirea infracțiunii: a sabiei folosite la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, sabie ce a fost depusă la Camera de Corpuri delicte a Poliției municipiului Ploiești conform dovezii ., nr._).
În latură civilă, s-a constatat că partea vătămată S. C. s-a constituit parte civilă din cursul urmării penale cu suma de 1000 de lei reprezentând daune materiale, respectiv luneta și geamul stânga spate ale autoturismului marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ iar la termenul din 07.11.2013 partea vătămată și-a menținut cuantumul pretențiilor civile.
Din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 16 indice 1 C.pr.pen., a acestui din urmă text legal, instanța de fond a reținut că în cazul recunoașterii pretențiilor civile, cu privire la acestea, instanța nu mai administrează probe, ci, obligă inculpatul la despăgubiri. O soluție contrară, respectiv, o respingere a pretențiilor civile, ca neîntemeiate, ca urmare a împrejurării că partea civilă nu și le-a probat, ar însemna o încălcare a drepturilor sale procesuale, de vreme ce acesteia nu i se mai permite/impune a administra probe, tocmai deoarece pretențiile sale sunt recunoscute.
În drept, instanța de fond a reținut că potrivit articolului 1357 din Codul civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligată să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Potrivit literaturii și practicii judiciare în materie, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, următoarele condiții: fapta ilicită, prejudiciul produs ca urmare a faptei ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Cu privire la fapta ilicită, așa cum s-a arătat pe parcursul considerentelor, aceasta a constat în distrugerea lunetei și geamului stânga spate ale autoturismului marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ . Consecința faptei inculpatului a constat în paguba adusă părții vătămate, prin lipsirea temporara de folosința bunului și prin înlocuirea lunetei și geamului, raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă produsă (paguba cauzată părții vătămate) fiind dovedit. Așadar, s-a reținut că sunt îndeplinite, în mod cumulativ, toate cele patru condiții necesare angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului.
Valoarea prejudiciilor a fost determinată de partea vătămată S. C., iar inculpatul a fost de acord să le acopere în întregime, manifestare de voință căreia instanța i-a acordat efectele prevăzute de art.161, alin.3 C.pr.pen.
În consecința, în baza art. 346 raportat la art. 14 alin. 3 C.pr.pen., art. 16 ind.1 C.pr.pen C.pr.pen., art. 1357 C.civ. și art. 1381 din Codul Civil, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. C., în contradictoriu cu inculpatul P. V. și l-a obligat pe inculpat la plata către partea civilă S. C. a sumei de 1000 cu titlu de daune materiale.
Potrivit art. 191 C.pr.pen. s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare din faza urmăririi penale, 350 lei cheltuieli judiciare din faza judecății, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recalificat ca apel, P. de pe lângă Judecătoria Ploiești, criticând-o pentru netemeinicie.
În motivele scrise și susținute oral de procuror, s-a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de distrugere a fost greșit individualizată în raport cu criteriile prev.de art.72 Cod penal anterior, având în vedere că acesta a provocat distrugeri unui autoturism folosindu-se de o sabie și că, în lipsa unui loc de muncă, a unui mobil dat de satisfacerea unor nevoi primare, este predispus la săvârșirea de infracțiuni.
În privința celei de-a doua infracțiuni, în temeiul disp. art.396 alin.5 rap. la art.16 alin.1 lit.b) N.C.P.P., s-a solicitat achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991. rep., întrucât modalitatea de comitere reținută în sarcina inculpatului nu mai este incriminată în art.372 N.C.P. prin raportare la art.4 și 5 N.C.P.
Curtea, examinând atât motivele de apel invocate, actele și lucrările dosarului, cât și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 417 alin.2 Noul Cod procedură penală, constată că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
În cauză, judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ca urmare a declarației inculpatului de recunoaștere în totalitate a faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, declarație dată conform dispozițiilor art. 3201 alin.2 Cod procedură penală anterior, și în urma căreia acesta a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, conform alineatului 7 al aceluiași articol.
Așadar, reținând că pronunțarea hotărârii de condamnare pentru infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 alin.1 Cod penal anterior se întemeiază pe probe sigure, certe și decisive, care nu lasă loc niciunui dubiu în privința vinovăției inculpatului P. V., Curtea constată că instanța de fond a soluționat corect acțiunea penală în privința acestei infracțiuni.
Referitor la critica de netemeinicie privind greșita individualizare a pedepsei, invocată de procuror, Curtea apreciază că aceasta este nefondată sub două aspecte.
Astfel, sub un prim aspect, reține că procesul de individualizare a pedepsei constă în stabilirea și aplicarea pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită în funcție de gradul de pericol social al faptei, de periculozitatea infractorului, de împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea, și presupune atât analizarea aspectelor defavorabile cât și a celor favorabile inculpaților, precum și a tuturor celorlalte criterii stabilite de art.72 Cod penal anterior sau art.74 NCP.
Pedeapsa stabilită pentru fiecare infracțiune trebuie în același timp individualizată pentru a răspunde principiului proporționalității în sensul unui raport echitabil și echilibrat între fapta comisă și răspunderea penală și a unei corecte, necesare și corespunzătoare adecvări a pedepsei la scopul legii penale.
Or, în raport de aceste considerente de ordin teoretic și legal, în contextul concret al cauzei, având în vedere situația de fapt reținută și datele care caracterizează persoana inculpatului, Curtea constată că instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. anterior.
Fiind vorba de o infracțiune de prejudiciu, cu un grad de pericol social generic redus, dat de limitele scăzute de pedeapsă (de la o lună la 3 ani sau amendă în legea veche și de la 3 luni la 2 ani sau amendă în legea nouă-art.253 alin.1 NCP, fără a se lua în considerare a cauzei de reducere cu o treime a acestor limite), dar și de o faptă cu un pericol concret relativ redus, evidențiat de circumstanțele de săvârșire, respectiv de o persoană care nu a mai avut nici un conflict cu legea penală, pe fondul unor discuții familiale contradictorii și sub influența alcoolului a spart geamul unui autoturism cauzând un prejudiciu estimat la 1000 lei, aplicarea unei pedepse mai mari decât cea aplicată de instanța de apel, s-ar dovedi disproporționată în raport cu fapta concretă comisă de acesta și cu datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Sub al doilea aspect, Curtea are în vedere că și pentru această infracțiune legiuitorul, prin adoptarea Noului Cod penal a înțeles să instituie un regim sancționator mai blând prin coborârea limitei maxime de pedeapsă de la 3 ani la 2 ani închisoare, astfel că, și din această perspectivă, nu se justifică redozarea pedepsei inculpatului în sensul solicitat de procuror.
Totodată, având în vedere că de la pronunțarea hotărârii atacate și până la soluționarea acestei căi ordinare de atac a avut loc o succesiune de legi penale, respectiv la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod Penal (Legea nr.286/2009 privind Codul penal), care, prin dispozițiile art.5 NCP, impune identificarea și aplicarea legii penale mai favorabile cauzelor ce nu au fost definitiv judecate, Curtea, procedând în speță la această analiză, constată că în privința infracțiunii de distrugere, legea veche, respectiv art.217 alin.1 din Codul penal anterior, prevedea o limită minimă de pedeapsă mai mică decât legea nouă, respectiv art.253 alin.1 NCP (o lună legea veche față de 3 luni legea nouă). Cum prima instanță s-a orientată spre această limită minimă, în mod cert legea penală mai favorabilă este legea veche, corect reținută și aplicată în cauză.
În ceea ce privește infracțiunea prev. art.2 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991, Curtea apreciază justificată cererea de achitare a inculpatului formulată de procuror, având în vedere că prin dispozițiile art.39 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal (NCP) a fost abrogat acest articol de lege, iar prin noua incriminare, respectiv art.372 NCP privind infracțiunea de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase s-a restrâns sfera de aplicare numai la faptele săvârșite la adunările publice, manifestările cultural-sportive, în locuri special amenajate și autorizate pentru distracție și agrement sau în mijloace de transport în comun și nu în lac public sau în împrejurări în care se putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori se putea tulbura ordinea și liniștea publică cum prevedea vechea lege.
Așadar, se constată că fapta inculpatului de a purta un obiect din cele menționate (o sabie) pe stradă, în loc public, incriminată de legea veche nu mai este prevăzută ca infracțiune de legea nouă, operând dezincriminarea acesteia.
Așa fiind, în aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea, în baza art.421alin.1 pct.2 lit.b NCPP, va admite apelul declarat P. de pe lângă Judecătoria Ploiești împotriva sentinței penale nr.2430 din data de 21 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, privind pe inculpatul P. V., pe care o va desființa în parte și pronunțând o nouă hotărâre:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare în componentele sale de 6 luni închisoare, dispusă în temeiul art.217 alin.1 Cod penal cu aplic. art.3201 alin.7 Cod procedură penală, și de 2 luni închisoare, dispusă în temeiul art.2 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991 cu aplic. art.3201 alin.7 Cod procedură penală, pe care le va repune în individualitatea lor.
În baza art.396 alin.5 Cod procedura penala, raportat la art.16 alin.1 lit.b teza I Cod procedura penala, va dispune achitarea inculpatului P. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991, fapta nemaifiind prevăzuta de legea penala.
Va menține pedeapsa și modalitatea de executare stabilite în cazul inculpatului pentru infracțiunea de distrugere prev. de art.217 alin.1 Cod penal cu aplic. art.3201 alin.7 Cod procedură penală prin hotărârea apelată, precum și rest dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
În baza art.192 alin.(3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA PLOIEȘTI împotriva sentinței penale nr.2430 din data de 21 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, privind pe inculpatul P. V., fiul lui A. și V., născut la 05.09.1983, cu domiciliul în Ploiești, ., jud. Prahova, pe care o desființează în parte și pronunțând o nouă hotărâre:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare în componentele sale de 6 luni închisoare, dispusă în temeiul art.217 alin.1 Cod penal cu aplic. art.3201 alin.7 Cod procedură penală, și de 2 luni închisoare, dispusă în temeiul art.2 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991 cu aplic. art.3201 alin.7 Cod procedură penală, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art.396 alin.5 Cod procedura penala, raportat la art.16 alin.1 lit.b teza I Cod procedura penala, dispune achitarea inculpatului P. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991, fapta nefiind prevăzuta de legea penala.
Menține pedeapsa și modalitatea de executare stabilite în cazul inculpatului pentru infracțiunea de distrugere prev. de art.217 alin.1 Cod penal cu aplic. art.3201 alin.7 Cod procedură penală prin hotărârea apelată.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 februarie 2014.
Președinte,Judecător,
D. D. P. M. F.
Grefier
E. F.
Red.D.D./Tehnored.D.D
5 ex./04.03.2014
Dos. fond_ Jud. Ploiești
Jus. Fond S. V. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare 3113/2006
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
