Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 48/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 48/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 78/42/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
SENTINȚA NR.48
Ședința publică din data de 21 februarie 2014
PREȘEDINTE – D. D.
GREFIER – E. F.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea plângerii formulată în conformitate cu dispozițiile aart.2781 Cod proc. penală de petentul OBLILOIU F., fiul lui C. și F., născut la data de 17.09.1974, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva rezoluției nr. 304/P/2013 din data de 22.11.2013, confirmată prin rezoluția nr.1861/II/2/2013 din 24.12.2013 adoptată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Ploiești, privind pe intimații C. G. T., B. I. și A. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul O. F., în stare de deținere, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Petentul O. F. și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, precizează că nu au cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Luând act că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată plângerea formulată de petent în stare de judecată și acordă cuvântul acestuia în susținerea motivelor ce l-au determinat să promoveze prezenta cale de atac.
Petentul O. F. solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, ca fiind întemeiată, motivat de faptul că intimații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reclamate, respectiv C. G. T. deși a fost desemnat apărător din oficiu pentru a-l asista pe tot parcursul procesului penal, nu a fost prezent în fața organelor judiciar în nici un moment și nici delegație avocațial nu a depus, nici la administrarea probelor și nici la prezentarea cu ocazia examinării propunerii de arestare iar în privința celorlalți doi intimați se susține că s-a procedat la condamnarea sa în lipsă de probe, existând dovezi care au dispărut de la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea plângerii formulată de petent ca nefondată și menținerea rezoluțiilor atacate ca fiind legale și temeinice, având în vedere că faptele reclamate cu privire la intimatul C. G. T. fac obiectul cauzei penale nr.782/P/2012 aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe de altă parte, referitor la ceilalți doi intimați, se susține că actele premergătoare efectuate în cauză cu privire la pretinsele încălcări ale atribuțiilor de serviciu nu au confirmat aspectele sesizate de petent.
CURTEA,
Asupra plângerii penale de față:
Examinând actele și lucrările cauzei, constată următoarele:
Prin rezoluția nr.304/P/2013 din data de 22.11. 2013 P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi penale față de C. G. T., avocat, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.288, art.289 Cod penal și art.290 Cod penal, întrucât există autoritate de lucru judecat dar și față de B. I., comisar de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Prahova și A. V., agent șef principal de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Prahova, ambii cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.246 Cod penal, întrucât faptele nu există.
Pentru a dispune astfel procurorul a reținut pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză, următoarele:
În cursul lunii martie 2013, persoana vătămată O. F., aflată în Penitenciarul Mărgineni, a adresat acestei unități de parchet o plângere prin care a învederat că avocatul din oficiu C. G. T., care i-a acordat asistență juridică în dosarul nr. 4740/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești „nu m-a reprezentat așa cum era normal să se întâmple".
A mai susținut că „instrumentarea dosarului în care a fost acuzat de viol, s-a făcut nelegal și tendențios sub girul acestui avocat și cu participarea activă a organelor de poliție Boldești-Scăeni prin persoana i.p. B. I. și asp. A. V.".
Prin adresa nr._/2012 din 23.05.2013 a Direcției Naționale Anticorupție a fost transmisă aceleiași unități de parchet o nouă plângere formulată de numitul O. F., prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a organelor de anchetă care au instrumentat dosarul în care a fost cercetat și în care, ulterior, a fost condamnat de către instanță.
Ambele sesizări fac obiectul dosarului penal cu nr. 304/P/2013.
Cu ocazia audierii, persoana vătămată și-a menținut plângerile formulate, referitor la pretinsele fapte comise de către cei doi polițiști arătând că aceștia i-au ridicat de la locuință unele bunuri ( obiecte de vestimentație) pe care nu i le-au mai restituit, au efectuat recunoașterea din grup nelegal, în sensul că au introdus în grup persoane cu trăsături diferite de cele ale inculpatului, fiind astfel ușor identificat de victimă.
Din actele premergătoare efectuate s-a constatat că O. F. a fost cercetat în dosarul nr. 4740/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și violare de domiciliu, fapte din 01/02.06.2008, iar prin rechizitoriul cu același număr din 10.09.2008 a fost trimis în judecată, fiind condamnat definitiv la pedeapsa închisorii cu executare în regim privativ de libertate.
Anterior formulării celor două plângeri, O. F. a mai adresat unității de parchet o altă plângere prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de avocatul C. G. T., care i-a acordat asistență juridică, din oficiu, în faza de urmărire penală, sub aspectul comiterii unor pretinse fapte de natură penală.
Plângerea a făcut obiectul dosarului nr. 782/P/2012, iar prin rezoluția cu același număr din 12.03.2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C. G. T. pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 289 Cp, și art. 290 Cp., apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora, precum și neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 288 Cp., întrucât fapta nu există.
Prin rezoluția nr. 781/II/2/2013 din 07.06.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost respinsă plângerea formulată de O. F., împotriva rezoluției mai sus menționată.
Prin sentința penală nr. 159/03.09,2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea formulată de condamnat, conform art. 2781 C.p.p. și au fost menținute soluțiile procurorului.
Pentru aceste considerente în prezenta cauză nu s-a mai procedat la analizarea pretinsei activități infracționale desfășurată de C. G. T., fiind incidente disp. art. 10 lit.j C.p.p., astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C. G. T., avocat, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.289 Cod penal, art.288 Cod penal și art.290 Cod penal.
Cu privire la pretinsa încălcare a sarcinilor de serviciu de către lucrătorii de poliție B. I. și A. V. cu prilejul cercetărilor efectuate în dosarul nr.4740/P/2008, s-a constatat că actele premergătoare efectuate au stabilit că aspectele sesizate nu se confirmă.
Pe de altă parte, s-a reținut că acestea au fost invocate de către O. F., prin apărători aleși, și pe parcursul judecării cauzei, instanțele analizându-se prin prisma actelor aflate la dosar.
În raport de considerentele expuse, în temeiul disp. art.228 alin.3 rap. la art.10 lit.a și j C.pr. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C. G. T., avocat, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.288, art.289 Cod penal și art.290 Cod penal, întrucât există autoritate de lucru judecat dar și față de B. I., comisar de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Prahova și A. V., agent șef principal de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Prahova, ambii cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.246 Cod penal, întrucât faptele nu există.
Împotriva acestei rezoluții petentul O. F. a formulat plângere conform art. 275-278 Cod procedură penală, ce a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin Rezoluția nr.1861/II/2/2013 din data de 24.12.2013, reținându-se, în esență, că actele premergătoare efectuate nu au confirmat aspectele sesizate.
Împotriva rezoluției procurorului de caz și celei adoptate de procurorul general, petentul O. F. s-a adresat cu plângere în condițiile prevăzute de art.2781 C. pr. penală instanței de judecată, respectiv Curții de Apel Ploiești.
Pe lângă alte considerații personale, petentul a susținut că intimații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reclamate, respectiv C. G. T. care, deși a fost desemnat apărător din oficiu pentru a-l asista pe tot parcursul procesului penal, nu s-a fost prezent în fața organelor judiciar în nici un moment, iar în privința celorlalți doi intimați s-a susținut că s-a procedat la condamnarea sa în lipsă de probe, existând dovezi care au dispărut de la dosar.
Curtea, examinând plângerea formulată, în raport de criticile invocate, de actele și lucrările dosarului de urmărire penală ce a fost atașat, de dispozițiile legale incidente în materie, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că aceasta este nefondată, după cum se va arăta în continuare:
Prin plângerea penale formulată în cursul lunii martie 2013, petentul petentul O. F. a solicitat antrenarea răspunderii penale a intimatului făptuitor C. G. T., avocat în cadrul Baroului Prahova, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.288 și art.291 Cod penal, precum și a intimaților făptuitori B. I. și A. V., subcomisar și respectiv agent șef principal în cadrul IJP Prahova, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea observă că, în urma actelor premergătoare și a verificărilor efectuate de procuror, în privința intimatului C. G. T. nu au rezultat indicii privind existența vreunui act de conduită care să se circumscrie laturii obiective a vreuneia dintre infracțiunile reclamate.
De altfel, referitor la faptele pretins săvârșite de acest intimat, Curtea constată că ele au mai făcut obiectul unei anchete penale în care s-a pronunțat o soluție definitivă de neînceperea urmăririi penale în dosarul nr.782/P/2012, astfel că în mod corect s-a constatat de procuror existența autorității de lucru judecat și s-a dispus o nouă soluție de neîncepere a urmăririi penale pe temeiul dispozițiilor art.10 lit. j Cod procedură penală.
În privința celorlalți doi intimați, actele premergătoare efectuate în cauză de procuror nu au evidențiat aspecte de nelegalitate în ceea ce privește modul de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, care să îmbrace formă penală sau să se circumscrie infracțiunii pentru care s-a formulat plângere.
Toate actele procedurale și procesuale efectuate de lucrătorii de poliție, în calitate de organe de urmărire penală, în dosarul în care petentul a fost cercetat și condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și viol au fost verificate și cenzurate atât de procuror cât și de instanțele investite cu judecarea acestei cauze și nu s-a constatat existența vreunui act de conduită necorespunzător sau un aspect de nelegalitate din cele reclamate de petent, care să se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu. Astfel, pe baza actelor și probelor administrate în cursul urmăririi penale și a celor administrate în cursul judecății, prin sentința penală nr.1516/2010 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia nr.542/2012 a Curții de Apel Ploiești, petentul O. F. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, fiind găsit vinovat pentru săvârșirea celor două infracțiuni.
Așadar, nu se poate reține o încălcare a legalității în activitatea de serviciu a celor doi intimați sau o îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de natură a cauza o vătămare a intereselor petentului, fiind dovedit că aceștia au procedat în conformitate cu dispozițiile legale ce reglementează activitatea de constatare și cercetare a faptelor penale.
În concluzie, aspectele prezentate de petent nu au fost confirmate de actele premergătoare efectuate, nu au corespondent în actele întocmite de intimați, iar nemulțumirea petentului față de desfășurarea unei proceduri legale, precum și etichetarea acestei proceduri drept abuzivă, fără prezentarea niciunui element solid de natură să susțină această calificare, nu reprezintă un temei pentru angajarea răspunderii penale a lucrătorilor de poliție ce a întreprins-o.
În consecință, Curtea constată prezenta plângere ca fiind nefondată, urmând a fi respinsă conform art.2781 punctul 8 lit.a C.pr.penală cu referire la art.15 alin.1 din Legea nr.255/2013 de punere în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, și a fi menținute soluțiile de neurmărire penală dispuse în cauză, care sunt legale și temeinice.
Văzând și disp. art.192 C.Pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.278ind.1 alin.8 lit.a) C.pr.pen., respinge ca nefondată, plângerea formulată de petentul OBLILOIU F., fiul lui C. și F., născut la data de 17.09.1974, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva rezoluției nr. 304/P/2013 din data de 22.11.2013, confirmată prin rezoluția nr.1861/II/2/2013 din 24.12.2013 adoptată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Ploiești, privind pe intimații C. G. T., B. I. și A. C..
Conform art.192 alin.2 C.pr.pen., obligă petentul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 februarie 2014.
Președinte,
D. D.
Grefier,
E. F.
Red.D.D./Tehnored.D.D.
5 ex./28 februarie 2014
Operator de date cu caracter personal
Notificare 3113/2006
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 302/2014.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 623/2014. Curtea... → |
|---|
