Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 302/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 302/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 1280/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
Decizia penală nr. 302
Ședința publică din data de 25 iunie 2014
PREȘEDINTE – D. D.
GREFIER – D. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. I. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul G. E. N. fiul lui N. și al lui E., născut la 15 Mai 1971, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 408 din data de 22 aprilie 2014 a Tribunalului Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul – condamnat G. E. N. în stare de deținere asistat de avocat M. R. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu Scorpan A. din cadrul Baroului Prahova.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Cu acordul instanței și în temeiul disp. art. 356 alin.2 rap. la art.89 alin.2 Cod procedură penală apărătorul din oficiu a luat legătura cu apelantul – inculpat G. E. N. aflat în stare de deținere după care depune un memoriu formulat de către inculpat.
Avocat M. R. apărător din oficiu pentru contestatorul – condamnat arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Contestatorul – condamnat G. N. E. solicită instanței acordarea unui nou termen de judecată pentru că a luat legătura cu un avocat din Spania și dorește să studieze dosarul.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea cererii, precizează că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea respinge cererea de amânare formulată de către contestatorul – condamnat, ca fiind lipsită de fundament, având în vedere obiectul cauzei, iar față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată, iar în temeiul disp. art.420 alin.6 Cod procedură penală, acordă cuvântul părților pe apelurile declarate în cauză.
Avocat M. R. apărător desemnat din oficiu al contestatorului – condamnat precizează instanței că acesta este nemulțumit de hotărârea pronunțată de către instanța de fond întrucât în realitate se numește V. și nu E. N. cum este menționat în toate documentele.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere a contestației ca neîntemeiată, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică.
Contestatorul – condamnat G. E. N. în ultimul cuvânt potrivit art.389 alin.1 Cod procedură solicită un termen pentru a studia dosarul pentru că a luat legătura cu un avocat din Spania.
CURTEA
Asupra contestației de față:
Prin sentința penală nr. 408 pronunțată la 22 aprilie 2014 de către Tribunalul Dâmbovița a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de către condamnatul G. E. N..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 261 pronunțată de Judecătoria Găești la data de 20 februarie 2014 în dosarul nr._, în baza disp. art. 598 rap. la disp. art. 47 și art. 50 Cod procedură penală, a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare privind pe condamnatul G. E. N., în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr._, condamnatul G. E. N., a contestat executarea sentinței penale în baza căreia i-a fost aplicată pedeapsa în executarea căreia se află.
Invocând dispozițiile art. 592 alin. 2 rap. la disp. art. 598 alin. 1 lit. a, b și d, Cod procedură penală, instanța de fond a stabilit că, instanța în a cărei rază teritorială se află locul de deținere al condamnatului (Penitenciarul Mărgineni) corespunzătoare în grad instanței de executare, este Tribunalul Dâmbovița.
Pe rolul Tribunalului Dâmbovița, cauza a fost înregistrată la data de 19.03.2014, sub nr._ .
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că cererea formulată de către condamnat este nefondată.
Prima instanță a reținut că din conținutul contestației adresată inițial Judecătoriei Găești, numitul G. E. N. a invocat în susținerea acesteia că ar fi fost supus unor tratamente care contravin normelor care reglementează mediul penitenciar, care nu se circumscriu nici unuia dintre cazurilor reglementate de dispozițiilor art. 598 alin. 1 lit. a, b sau d Cod procedură penală, astfel că a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe condamnatul G. E. N. a formulat contestație, motivat de faptul că numele său este G. V. și nu G. E. N. cum greșit s-a reținut în toate celelalte hotărâri.
Examinând contestația, în raport de criticile invocate, de actele și lucrările dosarului de urmărire penală ce a fost atașat, de dispozițiile legale incidente în materie, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că aceasta este nefondată, după cum se va arăta în continuare:
Prin natura sa juridică, contestația la executare reprezintă un mijloc procesual, cu caracter jurisdicțional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, dacă s-a ivit un incident prevăzut de lege până în acest moment, în cursul executării pedepsei, dacă incidentul s-a ivit în perioada executării și chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea ei. Este un mijloc procesual de a se asigura punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale. Datorită acestei naturi juridice, legea prevede mijloacele prin care se asigura aplicarea legii în executarea condamnării, dar exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.
Atât soluțiile jurisprudențiale cât și opiniile exprimate în doctrina sunt unanime în a considera că prin acest remediu judiciar nu se pot invoca nevinovăția, greșita condamnare a contestatorului, greșita încadrare juridică a faptei, greșita individualizare a pedepsei sau alte aspecte ce țin de judecata în fond a cauzei și care se bucură de autoritate de lucru judecat.
În speță, așa cum s-a arătat mai sus, contestatorul nu a invocat niciunul dintre cazurile de contestație prevăzute de art. 598 Cod procedură penală, iar motivele invocate nu se circumscriu acestor cazuri.
Altfel spus, Curtea constată că motivele invocate de contestator, respectiv cel legat de condițiile de detenție și de corectitudinea numelui, nu constituie un incident ivit cu ocazia punerii în executare sau executării hotărâri judecătorești definitive de condamnare a acestuia, ci pot reprezenta un incident legat de regimul de detenție prevăzut de Legea nr.275/2006 privind executarea pedepselor privative de libertate, cum este cazul primului motiv, cu o procedură distinctă de soluționare, sau o eroare materială în cazul celui de-al doilea motiv, ceea ce, însă, nu este cazul în speță.
În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea, în baza în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge contestația formulată de condamnatul G. E. N. împotriva sentinței penale nr. 408 din data de 22 aprilie 2014 a Tribunalului Dâmbovița, ca nefondată, menținând astfel sentința contestată ca legală și temeinică.
În baza art.275 alin.(2) Cod procedură penală, va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat și va dispune plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
pentru aceste motive
în numele legii
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de către condamnatul G. E. N. fiul lui N. și al lui E., născut la 15 Mai 1971, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 408 din data de 22 aprilie 2014 a Tribunalului Dâmbovița.
Obligă contestatorul - condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2014.
Președinte Grefier
D. D. D. C.
Red. DD/tehnored. DD/DC
5 ex./01.07.2014
d.f._ – Tribunalul Dâmbovița
j.f. L. L.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
| ← Traficul de influenţă. Art.257 C.p.. Decizia nr. 995/2014.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
