Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1010/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1010/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 10403/281/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR.1010
Ședința publică din data de 22 octombrie 2014
PREȘEDINTE – C. R.
JUDECĂTOR – I. N.
GREFIER – E. F.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA PLOIEȘTI și inculpatul P. C. P., fiul lui M. și P., născut la data de 23.11.1986, județul Prahova, CNP_, în prezent aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 2378 din 28 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care acesta a fost condamnat, după cum urmează:
- la pedeapsa de 1 (un) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.228 alin.1 lit.d) Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod proc. penală.
- la pedeapsa de 2 (doi) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.228 - 229 alin.1 lit. b) Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 396 alin.10 Cod proc. penală.
În baza art. 65 Cod penal, cu privire la ambele fapte, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin. 1 lit.a), b), d) Cod penal.
Potrivit disp. art. 38 alin.1 și art. 39 alin.1 lit.b) Cod penal au fost contopite cele două pedepse, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu 8 (opt ) luni, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.
În temeiul disp. art. 32 alin 3 Cod penal, s-a dispus executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2697/2013 a Judecătoriei Ploiești, alături de pedeapsa rezultantă stabilită în cauză, în final inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 4 ani și 8 luni închisoare.
Conform disp. art. 65 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin. 1 lit.a), b) și d) Cod penal.
A fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 13.03.2014, la zi.
În baza art. 112 alin. 1 lit.b) Cod proc. penală s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 40 de lei.
În latură civilă, s-a luat act că partea vătămata E. L. nu s-a constituit parte civilă în cauză iar potrivit disp. art. 397 alin. 1 și art.19 Cod proc. penală coroborat cu art. 998, art. 999 Cod civil, a fost admisă acțiunea civila formulată de partea civilă P. M. L., fiind obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 400 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-inculpat P. C. P., în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu P. M. din Baroul Prahova, potrivit delegației de asistență judiciară obligatorie nr._/2014, lipsă fiind intimata parte civilă P. M. L. și intimatul persoană vătămată E. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform dispozițiilor art. 356 alin. 2 Cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu a luat legătura cu inculpatul aflat în stare de arest preventiv, precizând că nu sunt cereri prealabile de formulat.
Se procedează la verificarea datelor de stare civilă ale apelantului inculpat, constatând că acestea corespund cu cele menționate în dosar și, totodată, se aduce la cunoștința inculpatului că în temeiul dispozițiilor art.420 alin.4 Cod proc. penală are dreptul să fie ascultat și de instanța de control judiciar, iar acesta, după consultarea cu apărătorul desemnat din oficiu, precizează că nu dorește să se folosească de acest drept, deoarece își menține în totalitate declarațiile date în cauză până în prezent, la care nu are de făcut nici o completare sau adăugire.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, la rândul său, precizează că nu are cereri de formulat.
Curtea, luând act de aceste declarații ale părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești și inculpat în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea orală a motivelor de reformare pe care procurorul și inculpatul înțeleg să le invoce în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține apelul declarat împotriva sentinței primei instanțe, pe care o critică ca fiind nelegală, pentru mai multe motive.
Astfel, sub un prim aspect, precizează că în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, în mod greșit instanța de fond a reținut existența a două infracțiuni de furt calificat în condițiile în care acesta a fost trimis în judecată pentru o infracțiune de furt și o infracțiune de furt calificat, săvârșite în concurs real și în condițiile în care nu s-a schimbat încadrarea juridică.
În continuare, susține că încadrarea juridică a faptei din 19.02.2014 a fost reținută în mod eronat de către prima instanță, încadrarea juridică a acesteia corectă fiind aceea de art. 228 alin.1 Cod penal, deoarece art. 228 alin.1 lit.d) nu există în Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
Pe de altă parte, menționează că în mod greșit s-a făcut aplicarea disp. art. 65 Cod penal privind pedepsele accesorii cu referire la art. 66 alin.1 lit.a), b) și d) Cod penal, deoarece anterior nu s-a dispus aplicarea pedepselor complementare, astfel cum prevăd dispozițiile legale.
O altă critică de nelegalitate invocată împotriva hotărârii primei instanțe, se referă la aplicarea eronată a dispozițiilor prev. de art. 38 alin.1 și art. 39 alin.1 lit. b) Cod penal cu privire la pedepsele de 1 an închisoare și 2 ani închisoare stabilite prin sentința de condamnare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și, respectiv furt calificat.
În acest sens, susține că instanța de fond trebuia să aplice inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care să adauge o treime din pedeapsa de 1 an închisoare, adică 4 luni închisoare, pedeapsa rezultantă fiind astfel de 2 ani și 4 luni închisoare și nu 2 ani și 8 luni, așa cum în mod greșit s-a reținut în dispozitivul sentinței apelate.
De asemenea, precizează că instanța de fond nu a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor prev. de art. 16 din Legea nr. 187/_ rap. la art.5 Cod penal, în sensul de a face aplicarea disp. art. 96 alin.4 și 5 Cod penal rap. la art. 41 alin.1 și art. 43 alin. 2 Cod penal, respectiv, să revoce beneficiul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2697/2013 a Judecătoriei Ploiești, pe care trebuia să o adauge la pedeapsa rezultantă stabilită în cauza de față, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare.
Aceasta, deoarece inculpatul a comis faptele deduse judecății în cauză în stare de recidivă postcondamnatorie, în termenul de încercare al pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința anterior menționată.
În final, susține că instanța de fond a greșit și la aplicarea disp. art.72 Cod penal, omițând să deducă și durata reținerii inculpatului din data de 12.03.2014, conform ordonanței aflată la dosarul de urmărire penală.
Față de toate aceste motive, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pe fond, rejudecând cauza, să se pronunțe o nouă hotărâre legală și temeinică în sensul celor anterior expuse.
Avocat P. M., apărător desemnat din oficiu pentru apelantul -inculpat, solicită respingerea apelului declarat de unitatea de parchet ca nefondat, apreciindu-se că motivele invocate cu privire la individualizarea pedepselor sunt neîntemeiate, întrucât prima instanță a făcut o corectă dozare, având în vedere poziția procesuală corespunzătoare a inculpatului, de recunoaștere și regret sincer, manifestată atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, făcându-se în mod corect aplicarea disp. art. 74 Cod penal precum și art. 396 alin.10 Cod proc. penală, cu atât mai mult cu cât partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În ceea ce privește apelul declarat de inculpat, susține că acesta vizează latura penală a cauzei, respectiv cuantumul pedepsei, apreciat ca fiind prea mare, solicitând reducerea, motivat de faptul că inculpatul are probleme de sănătate.
Având cuvântul asupra căii de atac exercitată de inculpat, reprezentantul Ministerului Public, formulează concluzii de respingere în raport de critica invocată vizând reducerea pedepsei, însă, arată că se impune admiterea apelului deoarece criticile invocate în apelul unității de parchet, cu referire la o altă încadrare juridică cu limite de pedeapsă mai mici, creează o situație favorabilă inculpatului.
Apelantul-inculpat P. C. P., având cuvântul personal, solicită admiterea apelului și reducerea cuantumului pedepsei deoarece nu mai poate suporta regimul de detenție datorită stării de sănătate.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 2378 din 28 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, a fost condamnat inculpatul P. C. P., fiul lui M. și P., născut la data de 23 noiembrie 1986, județul Prahova, CNP_, în prezent aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, la pedepsele de: - 1 (un) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 228 alin.1 lit.d) Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod proc. penală și - 2 (doi) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.228 - 229 alin.1 lit. b) Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 396 alin.10 Cod proc. penală.
În baza art. 65 Cod penal, cu privire la ambele fapte, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a), b), d) Cod penal.
Potrivit disp. art. 38 alin.1 și art. 39 alin.1 lit.b) Cod penal au fost contopite cele două pedepse, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu 8 (opt) luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.
În baza disp. art. 32 alin 3 Cod penal, s-a dispus executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2697/2013 a Judecătoriei Ploiești, alături de pedeapsa rezultantă stabilită în cauză, pentru ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 4 ani și 8 luni închisoare.
Conform disp. art. 65 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin. 1 lit.a), b) și d) Cod penal.
A fost menținută arestarea preventivă a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 13.03.2014, la zi.
În baza art. 112 alin. 1 lit.b) Cod proc. penală s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 40 de lei.
În latură civilă, s-a luat act că partea vătămata E. L. nu s-a constituit parte civilă în cauză iar potrivit disp. art. 397 alin. 1 și art.19 Cod proc. penală coroborat cu art. 998, art. 999 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă P. M. L., fiind obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 400 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut pe baza actelor și lucrărilor cauzei, următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 2207/P/ 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată, inculpatul P. C. P., aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin.1 Cod penal și a unei infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 228 - 229 Cod penal, cu aplic. 41 alin. 1 și art. 38 alin.1 Cod penal, persoana vătămată fiind E. L., domiciliat în ., nr. 157A, J. Prahova.
În fapt, s-a reținut în actul de sesizare a instanței că la data de 18.02.2014, în jurul orei 19:45, inculpatul a pătruns în incinta magazinului . din satul Curcubeu, iar din sertarul casei de marcat a sustras suma de 160 lei, iar la data de 19.02.2014, a pătruns în incinta Grădiniței Balta Doamnei, în cancelarie de unde din interiorul genții numitei P. M.-L., a sustras un portofel ce conținea suma de 200 lei și doua carduri bancare iar dintr-un buzunar lateral suma de 12 lei și două abonamente pentru transport, cauzând un prejudiciu de 400 lei.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângere și declarații parte vătămată E. L. plângere și declarații parte vătămată P. M.-L., procese-verbale de cercetare la fata locului, declarații inculpat, declarații martori, proces-verbal de vizionare înregistrare video - ., proces-verbal de vizionare înregistrare video - Grădinița Balta Doamnei.
Inculpatul, prezent în instanță, a învederat că dorește ca judecarea cauzei să se realizeze în procedura simplificată, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, sens în care instanța de fond a procedat la luarea unei declarații inculpatului.
La dosarul cauzei s-au atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Analizând întreg probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut că la data de 19.02.2014, numitul E. L. din comuna Balta Doamnei, ., județul Prahova, a sesizat organele de poliție din cadrul Postului de Poliție Balta Doamnei cu privire la faptul că, în seara zilei de 18.02.2014, în jurul orelor 19.30 - 20.00, o persoană necunoscută a intrat în magazinul ., al cărui administrator este și, profitând de neatenția vânzătoarei, a sustras din sertarul casei de marcat suma de 160 lei, în bancnote de 10 lei.
Cu ocazia vizionării CD-ului, pus la dispoziție de către partea vătămată E. L., a fost identificat autorul furtului în persoana numitului P. C. -P..
Astfel, s-a constatat că pe imaginile surprinse se poate observa cum acesta, la data de 18.02.2014, orele 19.45, se află în incinta magazinului S.C. Enanel .., în imediata apropiere a ușii de acces și a casei de marcat. Inculpatul a purtat o discuție cu vânzătoarea comandând o sticlă cu bere și când aceasta s-a depărtat de tejghea pentru a-i aduce produsul comandat, inculpatul a profitat de faptul că sertarul casei de marcat este lăsat întredeschis și deschizându-l mai mult, s-a întins peste tejghea și a sustras din interior o sumă de bani pe care a introdus-o în buzunar, după care i-a achitat berea vânzătoarei.
Din suma de 160 lei, persoana vătămată a recuperat suma de 120 lei și a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal pentru restul sumei de 40 de lei.
Totodată, s-a reținut de prima instanță că la data de 21 februarie 2014, numita P. M. - L., domiciliată în ., .. 139, județul Prahova, a sesizat organele de poliție din cadrul Postului de Poliție Balta Doamnei cu privire la faptul că în ziua de 19 februarie 2014, în jurul orelor 10.00, aflându-se în incinta Grădiniței pentru copii din satul Balta Doamnei, unde lucrează ca educatoare, numitul P. C.-P. a pătruns în incinta cancelariei și din interiorul genții personale i-a sustras un portofel ce conținea suma de 200 lei și două carduri bancare iar dintr-un buzunar lateral suma de 12 lei și două abonamente pentru transport, prejudiciul cauzat fiind de 400 lei.
Cu ocazia cercetării la fața locului s-a constatat că în exteriorul Grădiniței se află amplasată o cameră de supraveghere, iar în urma vizionării înregistrării s-a constatat că singura persoană ce a pătruns în incinta acesteia la data și în intervalul orar al comiterii furtului a fost inculpatul P. C.-P..
Cu ocazia audierii în calitate de persoana vătămată, numita P. M. - L. a declarat că în ziua de 19.02.2014, se afla la serviciu, respectiv la Grădinița cu program normal Balta Doamnei. În jurul orelor 10.00, îngrijitoarea D. G. a adus alimentele pentru copii corespunzătoare zilei respective și după ce le-a lăsat în cancelarie a plecat și a uitat să încuie ușa de acces către exteriorul Grădiniței.
În jurul orelor 11.00, venind din clasa unde se afla cu copiii către cancelarie a sesizat că ușa acesteia era întredeschisă, în aceeași poziție fiind și ușa către exteriorul Grădiniței. A mai constatat aceasta că din interiorul genții personale ce se afla agățată pe un cuier metalic în cancelarie îi lipsea un portofel în care avea suma de 200 lei și două carduri bancare și dintr-un buzunar lateral al aceleiași genți, suma de 12 lei și două abonamente pentru transport, unul pentru traseul 30 din municipiul Ploiești și unul pentru ruta Ploiești - Balta Doamnei.
Procedându-se la vizionarea imaginilor surprinse de camerele de supraveghere montate în zona scolii și grădiniței, s-a constatat că autorul furtului este numitul P. C.-P..
Fiind audiat, în cursul urmăriri penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, declarând că în seara zilei de 18.02.2014, în jurul orelor 19.30 - 20.00, se afla în satul Curcubeu și a intrat în incinta magazinului S.C. Enanel .. pentru a cumpăra ceva și în momentul în care vânzătoarea a plecat de lângă casa de marcat a observat că sertarul acesteia era întredeschis. S-a întins peste tejghea, a deschis sertarul casei de marcat și mai mult și din interior a luat o sumă de bani în bancnote de 10 lei după care a părăsit magazinul. A mai arătat inculpatul că nu-și amintește în ce împrejurări, dar i-a restituit administratorului magazinului suma de 120 lei din totalul de 160 de lei sustrași.
De asemenea, a mai precizat că în ziua de 19 februarie 2014, în cursul dimineții, s-a deplasat în satul Balta Doamnei, la Școală Generală, sub pretextul că ar avea nevoie de o adeverință de absolvire. Aflându-se în acea zonă, a profitat de faptul că ușa de acces în Grădinița de copii era deschisă și pătrunzând în interior a mers mai departe în cancelarie și din interiorul unei genți agățate într-un cuier a sustras un portofel și dintr-un buzunar lateral al aceleiași genți, suma de 12 lei și două abonamente pentru transport. A părăsit imediat Grădinița după care s-a deplasat până la un magazin din apropiere și uitându-se în portofel a constatat că în interior se afla suma de 150 lei și două cârduri bancare. A așteptat microbuzul care mergea spre Ploiești.
S-a constatat de instanța de fond că declarațiile inculpatului se coroborează cu probele administrate în cauză în ceea ce privește împrejurările în care au fost comise infracțiunile.
La individualizarea pedepselor stabilite în sarcina inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În consecință, a dispus condamnarea inculpatului la pedepsele de: - 1 (un) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 228 alin.1 lit.d) Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.1 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod proc. penală și - 2 (doi) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.228 - 229 alin.1 lit. b) Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 396 alin.10 Cod proc. penală.
În baza art. 65 Cod penal, cu privire la ambele fapte, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin. 1 lit.a), b), d) Cod penal.
Față de împrejurarea că cele două fapte sunt concurente, potrivit disp. art. 38 alin.1 și art. 39 alin.1 lit.b) Cod penal prima instanță a dispus contopirea pedepselor, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani închisoare, la care a aplicat un spor de 8(opt) luni, inculpatul urmând să execute o pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.
Constatând că inculpatul a mai fost condamnat anterior iar faptele din prezenta cauză au fost săvârșite în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 2697/2013 a Judecătoriei Ploiești, în temeiul art. 32 alin 3 Cod penal prima instanță a dispus executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința anterior menționată, alături de pedeapsa rezultanta de 2 ani și 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute o pedeapsa finală de 4 ani și 8 luni închisoare.
Cu privire la modalitatea de executare, s-a reținut că inculpatul a mai fost condamnat și sancționat administrativ însă nu a înțeles să adopte o atitudine normală în societate, să respecte normele de drept, situație în care s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins numai prin executare în regim privativ de libertate.
În baza art. 65 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin. 1 lit.a), b), d) Cod penal.
Având în vedere că prin ordonanța din 12.03.2014, emisă de organele de cercetare penală din cadrul Postului de Polițe Balta Doamnei, s-a dispus reținerea suspectului P. C.-P. pe o durată de 24 ore, începând cu data de 12.03.2014, orele 18.30 iar prin încheierea nr. 10 din 13.03.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 13.03.2014 și până la data de 11.04.2014, inclusiv, s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la data de 13.03.2014 la zi și s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Conform disp. art. 112 alin. 1 lit. b) Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 40 de lei, suma nerestituită părții vătămate și folosită de acesta în interes personal.
În baza art. 397 alin. 1 și art.19 Cod proc. penală coroborat cu art. 998 și art.999 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă P. M. L., fiind obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 400 lei, reprezentând prejudiciul produs și nerestituit.
De asemenea, s-a luat act că partea vătămată E. L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva sentinței penale nr. 2378 din 28 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în termen legal au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Ploiești și inculpatul P. C. P. care au criticat soluția primei instanțe de nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele arătate în scris, filele 11-13 și susținute cu ocazia dezbaterilor, astfel cum sunt consemnate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești a criticat sentința de nelegalitate susținând că în mod greșit prima instanță a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat în condițiile în care acesta fost trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni de furt și a unei infracțiuni de furt calificat săvârșite în concurs real, și în condițiile în care nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice.
Referitor la infracțiunea de furt se susține că încadrarea juridică corectă este art. 228 alin. 1 Cod penal, iar nu art. 228 alin.1 lit.d) Cod penal, aceasta din urmă nefiind prevăzută în noul cod.
Sentința a fost criticată și sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor legale privind pedeapsa în cazul concursului de infracțiuni conform art. 39 alin. 1 lit.b) rap. la art. 38 alin.1 Cod penal, pedeapsa de executat fiind aceea de 2 ani și 4 luni iar nu de 2 ani și 8 luni, așa cum a stabilit judecătorul fondului.
Și aplicarea pedepselor accesorii a constituit obiect de critică susținându-se că în lipsa pedepselor complementare, instanța de fond nu putea aplica pedepse accesorii.
De asemenea, a fost criticată modalitatea de stabilire a pedepsei de executat în sensul că față de împrejurarea că inculpatul a comis cele două fapte în termenul de încercare al pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2697 din data de 18 decembrie 2013 a Judecătoriei Ploiești, a cărei executare a fost suspendată sun supraveghere, se impunea ca în temeiul disp. art. 16 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 5 Cod penal, să se facă aplicarea disp. art. 96 alin. 4 și 5 Cod penal rap. la art. 41 alin. 1 și art. 43 alin. 2 Cod penal, în sensul revocării beneficiului suspendării executării pedepsei și adăugării acesteia la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, în total 4 ani și 4 luni închisoare.
Ultima critică invocată de unitatea de parchet a vizat omisiunea deducerii reținerii din data de 12 martie 2014, astfel cum rezultă din Ordonanța de reținere aflată la fila 41 d.u.p.
Pentru motivele invocate s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri în sensul criticilor formulate.
Apelantul inculpat P. C. P. a criticat sentința numai sub aspectul netemeiniciei, apreciind că pedepsele stabilite sunt prea aspre în raport de faptul că a avut o atitudine procesuală corespunzătoare de recunoaștere și regret sincer al comiterii faptelor pe tot parcursul procesului, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă și, de asemenea, prezintă probleme de sănătate motive pentru a solicitat reducerea cuantumului pedepselor.
Curtea, examinând sentința în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză, a dispozițiilor legale incidente și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, constată că aceasta este afectată de nelegalitate și netemeinicie iar apelurile declarate de unitatea de parchet și inculpat sunt fondate pentru considerentele ce urmează:
Pe baza probelor și mijloacelor probatorii administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv: plângerile și declarațiile părților vătămate E. L., P. M. L., procesele verbale de cercetare la fața locului, procesele verbale de vizionare a înregistrărilor video de la S.C. Enanel .. și Grădinița Balta Doamnei, declarațiile martorilor V. A. M., Niticu A. M. ce se coroborează cu declarațiile date de inculpat, atât pe parcursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, în condițiile prev. de art. 375 Cod procedură penală, prima instanță a reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior.
Printr-o justă evaluare și interpretare a acestora în lumina dispozițiilor cuprinse în art. 103 Cod procedură penală, în mod corect s-a stabilit că la data de 18 februarie 2014, în jurul orelor 19:45, inculpatul P. C. P. a pătruns în incinta magazinului S.C. Enanel .. din satul Curcubeu și din sertarul casei de marcat a sustras suma de 160 lei iar la data de 19 februarie 2014 a pătruns în incinta Grădiniței Balta Doamnei iar din interiorul genții numitei P. M. L., care se afla în cancelarie, a sustras un portofel ce conținea suma de 200 lei și doua carduri bancare iar dintr-un buzunar lateral suma de 12 lei și două abonamente pentru transport cauzând un prejudiciu de 400 lei.
În raport de situația de fapt expusă, se constată, contrar celor reținute de judecătorul fondului, că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b) Cod penal, faptă din data de 18 februarie 2014, persoană vătămată S.C. Enanel .., respectiv, de furt prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal, în ceea ce privește fapta din 19 februarie 2014, persoană vătămată P. M. L., motiv pentru care, constatând că apelul declarat de parchet este fondat, în baza disp. art. 421 alin.1 pct. 2 lit. a) Cod proc. penală, urmează să fie admis și în temeiul disp. art. 386 Cod procedură penală se va dispune schimbarea încadrării juridice în sensul arătat.
Această soluție se impune întrucât deși instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului în temeiul disp. art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b) Cod penal, în lipsa menționării datei comiterii acesteia, față de ordinea cronologică a faptelor și nu în ultimul rând, de pedepsele efectiv aplicate pentru cele două infracțiuni, controlul jurisdicțional nu poate fi exercitat, fiind necesară schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul calificării din rechizitoriu, cu aplicarea de pedepse corespunzătoare.
Și critica vizând greșita aplicare a tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni este fondată, constatând că în aplicarea disp. art. 39 alin. 1 lit. b) rap. la art. 38 alin. 1 Cod penal, după stabilirea a două sancțiuni cu închisoare de 1 și respectiv, de 2 ani, instanța fondului a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare deși, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, pedeapsa de executat ar fi fost de 2 ani și 4 luni închisoare.
Având în vedere schimbarea încadrării juridice a faptelor, Curtea, făcând propria evaluare a criteriilor prev. de art. 74 Cod penal, în sensul constatării că faptele săvârșite de inculpat au un grad de pericol social relativ scăzut din perspectiva circumstanțelor reale în care au fost comise și a consecințelor produse, prejudiciile cauzate persoanelor vătămate fiind modice, reținând și circumstanțele personale ale inculpatului, cunoscut cu afecțiuni psihice, astfel cum rezultă din certificatul medico - legal nr. 706 din 10 aprilie 2002 ( fila 69 dosar fond), urmează să procedeze la condamnarea inculpatului pentru cele două infracțiuni la pedepse situate în apropierea limitei minime, după reducerea lor, potrivit art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, apreciind că acestea sunt corespunzătoare gravității faptelor și periculozității inculpatului.
După stabilirea pedepselor, instanța de control judiciar urmează să facă aplicarea disp. art. 39 alin. 1 Cod penal, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea la care se va adăuga sporul obligatoriu de 1/3 din cea de-a doua pedeapsă.
Întrucât în urma admiterii apelului declarat de unitatea de parchet în sensul celor de mai sus, situația juridică a inculpatului se îmbunătățește, în temeiul disp. art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, urmează să fie admis și apelul declarat de către inculpat.
Referitor la starea de recidivă prev. de art. 41 Cod penal, în mod temeinic și legal instanța fondului a constatat că cele două infracțiuni au fost comise de inculpat în termenul de încercare de 5 ani stabilit prin sentința penală nr. 2697 din 18 decembrie 2013 a Judecătoriei Ploiești prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, în condițiile prev. de art. 861 cod penal, motiv pentru care în mod corect s-a reținut la încadrarea juridică a fiecărei fapte starea de recidivă.
Cu toate acestea, la stabilirea regimului sancționator, prima instanță a omis să facă aplicarea disp. art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 864 și art. 83 Cod penal din 1969, în sensul revocării beneficiului suspendării sub supraveghere cu privire la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin această hotărâre și adăugării acesteia la pedeapsa stabilită în prezenta cauză, stabilind drept temei al executării pedepsei de 2 ani alături de cea rezultantă din cauză disp. art. 32 alin. 3 Cod penal, text de lege inexistent.
În ceea ce privește critica greșitei aplicări a pedepsei accesorii se constată că și aceasta este fondată.
În conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 65 alin. 1 Cod penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66alin. 1 lit. a), lit. b) și lit. d) - 0) a căror exercitare a fost interzisă de instanță, ca pedeapsă complementară.
Dup cum s-a arătat anterior, inculpatul P. C. P. a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis și condamnat de prima instanță după . Codului penal adoptat prin Legea nr. 286/2009, așa încât, aplicarea pedepselor accesorii era condiționată de interzicerea de către instanță a exercitării acelorași drepturi, ca pedeapsă complementară.
Cum instanța de fond nu a aplicat inculpatului pedepse complementare, aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 65 rap. la art. 66 alin. 1 lit. a), b) și d) Cod penal, este greșită și din acest motiv, urmare admiterii apelului declarat de unitatea de parchet, se va dispune înlăturarea din sentință a dispozițiilor referitoare la aplicarea pedepsei accesorii.
Și ultima critică invocată de unitatea de parchet este fondată, constatându-se că prin ordonanța organului de poliție din 12 martie 2014, aflată la fila 41 d.u.p., s-a dispus reținerea suspectului P. C. P. iar instanța de fond a dispus, în aplicarea disp. art. 72 Cod penal, deducerea reținerii și arestării preventive din 13 martie 2014 la zi în loc de 12 martie 2014 lazi.
La examinarea cauzei din oficiu, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, instanța de control judiciar constată, pe baza fișei de cazier judiciar a inculpatului, aflată la fila 43 d.u.p. și sentinței penale nr. 2697 din 18 decembrie 2013 a Judecătoriei Ploiești, că în cauza ce a format obiectul dosarului nr._/281/2012 al Judecătoriei Ploiești, soluționat prin această hotărâre, inculpatul P. C. P. a fost reținut în data de 28 octombrie 2012 și arestat preventiv în perioada 04 noiembrie 2013 - 18 decembrie 2013, când s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, în privința căreia, în cauza de față s-a făcut aplicarea disp. art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 864 rap. la art. 83 Cod penal, așa încât se impune deducerea din pedeapsa de executat și a acestor perioade.
Pentru considerentele anterior expuse, Curtea, constatând că apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești și inculpat sunt fondate, în temeiul disp. art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, va dispune admiterea acestora, desființarea în parte a sentinței și în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, condamnarea inculpatului în baza acestora, contopirea pedepselor conform art. 39 alin. 1 Cod penal și alăturarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2697 din data de 18 decembrie 2013 a Judecătoriei Ploiești, ca urmare a revocării beneficiului suspendării sub supraveghere precum.
Totodată, se va dispune înlăturarea pedepselor accesorii și se va deduce din pedeapsă, duratei reținerii și arestării preventive de la 12 martie 2014 la zi, a reținerii din 28 octombrie 2012 și a arestării preventive din 04 noiembrie 2013 până la data de 18 decembrie 2013 conform sentinței penale nr. 2697 din data de 18 decembrie 2013 a Judecătoriei Ploiești.
Raportat la soluția pronunțată, se va face aplicarea disp. art. 275 alin.3 Cod peoc. penală, în sensul că se va dispune plata sumei de 200 lei cu titlu de onorariu pentru avocatul desemnat din oficiu inculpatului, din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova, față de incidența disp. art. 90 alin.1 lit.a) Cod proc. penală, ce a fost stabilit potrivit art. 5 alin. 1 lit. a) din Protocolul Comun nr._/2008 al Ministerului Justiției și nr. 1693/2008 al Uniunii Naționale a Barourilor din România, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 alin.1 pct.2 lit.a) Cod procedură penală admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești și inculpatul P. C. P., fiul lui M. și P., născut la 23.11.1986, CNP_, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 2378 din 28 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, pe care o desființează și rejudecând cauza:
În baza art.386 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a infracțiunii comisă în noaptea de 18.02.2014 din art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.d) Cod penal cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală în infracțiunea prev. de art.228- art.229 alin.1 lit. b) Cod penal cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul P. C. P. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.386 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a infracțiunii comisă în data de 21.02.2014 din art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.b) Cod penal cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală în infracțiunea prev. de art.228 alin.1 Cod penal cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, text de lege în baza căruia condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare.
Conform art.39 alin.1 lit.b) Cod penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care se adaugă sporul de 1/3 din pedeapsa de 9 luni închisoare, respectiv 3 luni închisoare, în total 1 ( un ) an și 3 ( trei ) luni închisoare.
Potrivit art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 rap. 86 ind.4 cu referire la art.83 Cod penal din 1969 revocă beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2697 din 18 decembrie 2013 a Judecătoriei Ploiești și adaugă această pedeapsă la cea stabilită în cauză, de 1 an și 3 luni închisoare, inculpatul P. C. P. execută 3 ( trei) ani și 3 ( trei) luni închisoare.
Înlătură din sentință aplicarea dispozițiilor art.65 Cod penal referitoare la pedeapsa accesorie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 12.03.2014 la zi, precum și durata reținerii din 28.10.2012 și arestării preventive din 04.11.2013 până la data de 18.12.2013, conform sentinței penale nr. 2697 din 18 decembrie 2013 a Judecătoriei Ploiești.
Dispune plata sumei de 200 lei onorariul avocatului desemnat din oficiu inculpatului, din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 octombrie 2014.
Președinte, Judecător,
C. RaduIoana N.
Grefier,
E. F.
Red.I.N./Tehnored.C.M.
7 ex./ 24.11.2014
Dos. fond_ Jud. Ploiești
Jud. fond Z. A.
Operator de date cu caracter personal
Notificare 3113/2006
| ← Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
