Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 528/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 528/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 1832/310/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 528
Ședința din Camera de Consiliu din data de 16.05.2014
PREȘEDINTE - V. M.
JUDECĂTOR - G. D.
GREFIER - M. E.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror C. I. P.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de condamnatul - contestator V. I., fiul lui I. și A., ns.la data de 1.07.1954, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 197 din data de 19.11.2013, pronunțată de Judecătoria S., prin care, s-a respins contestația în anulare formulată de condamnatul V. I., ca inadmisibilă.
În baza art.192 alin. 2 Cod proc. penală a obligat condamnatul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu a răspuns contestatorul – condamnat V. I., personal și asistat de avocat T. L., în substituire pentru avocat M. I., apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat T. L. având cuvântul pentru contestatorul – condamnat V. I., după ce în prealabil cu acordul instanței a luat legătura cu acesta depune la dosar un memoriu și arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Reprezentantul parchetului având cuvântul arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat T. L., având cuvântul pentru contestatorul – condamnat V. I., solicită instanței a se avea în vedere susținerile orale pe care le va face acesta, precum și memoriul depus la dosar la acest termen de judecată, lăsând la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea contestației în anulare formulată de condamnat ca fiind inadmisibilă și menținerea sentinței atacate întrucât este legală și temeinică.
Condamnatul V. I., având ultimul cuvânt, arată că nu i s-a adus la cunoștință sentința penală nr. 168/08.10.2013 motiv pentru care nu și-a putut exercita calea de atac a recursului sau celelalte căi de atac extraordinare.
Solicită instanței achitarea și punerea sa în stare de libertate întrucât el nu a săvârșit faptele pentru care a fost condamnat aceea de tentativă de furt și violare de domiciliu, nu există probe concrete și precizează că prezenta cerere nu este o contestație în anulare întrucât el este nemulțumit de faptul că a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, este nevinovat și nu au fost probe de vinovăție în dosarul de fond.
Totodată, solicită instanței comunicarea hotărârii la locul de deținere.
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin cererea intitulată „apel”, condamnatul V. I. arătat că este nemulțumit de sentința penală nr. 197 din 19 noiembrie_ pronunțată de Judecătoria S., într-o cauză având ca obiect contestație în anulare, și a solicitat ca după admiterea cererii sale să se procedeze la rejudecarea cauzei în care este condamnat definitiv prin sentința penală nr. 168/08 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria S..
Prin aceeași cererea, condamnatul a criticat și faptul că la data de 06 martie 2014, apelul formulat împotriva sentinței penale 197/19 noiembrie 2013 s-a judecat în lipsa sa.
Având în vedere formularea lipsită de claritate a cererii, Curtea l-a citat pe condamnat pentru a da lămuriri cu privire la natura juridică a acesteia.
În ședința din camera de consiliu din data de 16 mai 2014, condamnatul a arătat că nu a avut cunoștință de pronunțarea sentinței penale nr. 168/08 octombrie 2013 prin care a fost condamnat, motiv pentru care nu a putut exercita calea de atac a recursului și în prezent execută o pedeapsă de 2 ani închisoare,deși el este nevinovat, întrucât nu există probe concrete de vinovăție că ar fi săvârșit faptele pentru care a fost condamnat.
S-a dispus atașarea dosarului de fond nr._ 13 al Judecătoriei S..
Din examinarea actelor și lucrărilor acestui dosar atașat, Curtea reține următoarele:
Contestatorul V. I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, prin sentința penală nr. 168 din 08 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria S., definitivă prin neapelare, pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu și tentativă la furt calificat.
Împotriva acestei sentințe condamnatul a formulat la Judecătoria S. o contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 386 alin. 1 lit a și b Cod procedură penală.
Prin sentința penală nr. 197 din data de 19.11.2013, Judecătoria S. a respins contestația în anulare formulată de condamnatul V. I. ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, cererea contestatorului s-a întemeiat în drept pe dispozițiile art. 386 alin.1 lit.a și b Cod procedură penală ( din 1969) care se referă la cazurile de admisibilitate a contestației în anulare și anume: „ când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii” și „când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre aceasta împiedicare”.
Instanța a constatat că nu există niciunul dintre cazurile de contestație în anulare anterior menționate, întrucât sentința de condamnare nr. 168/08 noiembrie 2013, nu a fost atacată cu calea de atac a recursului de niciuna dintre părți. Cum cele două cazuri de contestație în anulare invocate de condamnat se referă la judecata în recurs, completul investit cu soluționarea cererii la Judecătoria S. a respins ca inadmisibilă contestația.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel condamnatul V. I., iar prin decizia nr. 176 /06 martie 2014, Curtea de Apel Ploiești a respins ca inadmisibilă cererea condamnatului V. I..
Examinând cererea dedusă judecății în prezenta cauză, ce a fost înregistrată pe rolul curții ca o contestație în anulare, formulată împotriva deciziei sus menționate, în raport de susținerile condamnatului V. I., Curtea constată că aceasta nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de Noul Cod de procedură penală, sub imperiul căruia a fost formulată această cerere.
Astfel, potrivit art. 426 Cod procedură penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Ori, contestatorul V. I. a precizat că cererea sa vizează hotărârea de condamnare la pedeapsa de 2 ani închisoare, respectiv sentința nr. 168 din 08 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria S., fiind nemulțumit de faptul că a fost condamnat nevinovat, fără ca la dosarul cauzei să fi fost vreo probă care să ateste că ar fi comis cele două infracțiuni reținute în sarcina sa, de violare de domiciliu și tentativă la furt calificat.
Curtea constată astfel că motivele invocate de contestator nu se încadrează la niciunul dintre cazurile de contestație în anulare prezentate mai sus, ci ar putea fi, în anumite condiții (dacă ar fi îndeplinite cerințele prevăzute de art. 453 și următoarele Cod procedură penală) motive de revizuire a hotărârii judecătorești definitive.
În concluzie, în conformitate cu disp. art. 32 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de condamnatul V. I..
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de condamnatul – contestator V. I., fiul lui I. și A., născut la data de 1.07.1954, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 197 din 19.11.2013 pronunțată de Judecătoria S..
Obligă contestatorul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariu apărător din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiție în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.05.2014.
Președinte, Judecător,
V. M. G. D.
Grefier,
M. E.
Red.GD
Tehnored.C.M.
5 ex./ 10 iunie 2014
d.f. nr._ Judecătoria S.
j.f. D. G. N.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
