Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 443/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 443/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 2307/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 443
Ședința publică din data de 23 septembrie 2014
PREȘEDINTE – I. N.
GREFIER – C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror P. I. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de condamnatul R. I., fiul lui C. și Anișca, născut la data de 23 februarie 1972 în Silivașu de Câmpie, județul Bistrița Năsăud, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 791 din data de 06 august 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a respins sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Ploiești cu privire la condamnatul R. I., ca fiind rămasă fără obiect.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul condamnat R. I., în stare de detenție și asistat de avocat desemnat din oficiu N. M. din Baroul Prahova potrivit delegației de asistență judiciară obligatorie nr._/2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform dispozițiilor art. 356 alin. 2 Cod proc. penală, cu permisiunea instanței, avocatul desemnat din oficiu pentru inculpatul aflat în stare de deținere a luat legătura cu acesta, precizând că își menține contestația.
La interpelarea Curții, contestatorul condamnat R. I. având cuvântul susține că prin sentința penală nr. 667 din 18 iunie 2014 i-a fost redusă pedeapsa complementară la 5 ani. Pedeapsa de executat este de 30 de ani închisoare iar ceea ce a menționat judecătorul fondului în sensul că cererea sa de aplicare a legii penale mai favorabile a fost soluționată prin această hotărâre este corect.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul susține că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat N. M. având cuvântul pentru contestatorul condamnat R. I. susține că, în opinia sa, există autoritate de lucru judecat. Prin sentința penală nr. 667 din data de 18 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ definitivă prin necontestare la data de 02 iulie 2014 s-a mai soluționat această cerere. Lasă la aprecierea instanței cu privire la decizia ce se va pronunța.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea contestației ca nefondată față de poziția contestatorului R. I. în fața curții în sensul recunoașterii autorității de lucru judecat.
Contestatorul condamnat R. I. având ultimul cuvânt susține că prin sentința penală nr. 667 din data de 18 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova nu s-a analizat problema pedepsei principale ci numai pedeapsa complementară și în opinia sa, pedeapsa de 30 ani închisoare ar fi trebuit redusă la 25 ani închisoare, motiv pentru care solicită admiterea contestației.
CURTEA
Asupra contestației penale de față;
Examinând actele și lucrările cauzei reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 791 din data de 06 august 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Ploiești cu privire la condamnatul R. I., ca fiind rămasă fără obiect.
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală a fost obligată persoana condamnată la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că la data de 17 martie 2014, Tribunalul Prahova a fost sesizat de către Comisia pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Ploiești cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, în temeiul art. 6 Cod penal, în legătură cu condamnatul R. I., fiul lui C. și Anișca, născut la data de 23 februarie 1972 în Silivașu de Câmpie, județul Bistrița Năsăud.
S-a reținut că în urma sesizării, a fost constituit dosarul nr._, fiind atașate fișa de evaluare a condamnatului și, în fotocopie, M.E.P.I. nr.461/2000 emis de Tribunalul Dâmbovița și sentința penală nr.222/11.08.2000 a Tribunalului Dâmbovița.
Analizând contestația ce face obiectul prezentului dosar, prima instanță a constatat că situația juridică a condamnatului privind aplicarea, în favoarea sa, a legii penale mai favorabile, a mai fost analizată prin sentința penală nr. 667 din 18 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, sentință ce a rămas definitivă prin necontestare la data de 02 iulie 2014, aspect ce reiese din referatul întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Prahova (f.40 verso dosar).
Prin urmare, pentru argumentele expuse în precedent, tribunalul a respins sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Ploiești cu privire la condamnatul R. I., ca fiind rămasă fără obiect.
Împotriva sentinței penale nr. 791 din data de 06 august 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în termen legal a formulat contestație condamnatul R. I. care a criticat soluția primei instanțe de nelegalitate și netemeinicie, susținând că deși prin sentința penală nr. 667 din data de 18 iunie 2014 pronunțată de aceeași instanță i-a fost admisă cererea de aplicare a legii penale mai favorabile, aceasta a vizat doar pedeapsa complementară iar nu și pedeapsa principală care, în opinia sa, se impune a fi redusă la 25 ani închisoare.
Curtea, examinând sentința primei instanțe în raport de motivele invocate, pe baza actelor și lucrărilor cauzei și a dispozițiilor legale incidente, constată că aceasta este temeinică și legală, iar contestația formulată de condamnat este nefondată, pentru considerentele ce urmează:
Prin sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarului constituită la nivelul Penitenciarului Ploiești în legătură cu condamnatul R. I., la nivelul Tribunalului Prahova a fost constituit dosarul nr._, fiind atașate, în copie, M.E.P.I. nr. 461din 05 septembrie 2000 emis de Tribunalul Dâmbovița în baza sentinței penale nr. 222 din 11 august 2000, definitivă prin neapelare, și fișa de evaluare a condamnatului.
Prin sentința contestată, prima instanță a respins sesizarea ca rămasă fără obiect, constatând că situația juridică a condamnatului privind aplicarea legii penale mai favorabilă a fost definitiv stabilită prin sentința penală nr. 667 din 18 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, definitivă prin necontestare la data de 02 iulie 2014.
Prin contestația formulată, condamnatul R. I. a susținut că prin hotărârea reținută de instanța de fond a fost redusă doar durata pedepsei complementare la 5 ani iar nu și pedeapsa principală de 30 de ani închisoare, al cărui cuantum trebuia redus la 25 ani închisoare.
În vederea soluționării căii de atac, din oficiu, instanța de control judiciar a dispus atașarea sentinței penale nr. 667 din 18 iunie 2014 a Tribunalului Prahova pronunțată în dosarul nr._ .
Rezultă, astfel, că prin sentința penală nr. 667 din 18 iunie 2014, definitivă prin necontestare, a fost admisă în parte cererea formulată de condamnatul R. I. în temeiul disp. art. 6 Cod penal și s-a dispus reducerea cuantumului pedepsei complementare privind interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal de la 10 ani la 5 ani, constatându-se că pedepsele principale nu pot fi reduse prin . legii penale mai favorabile, pentru motivele arătate în considerentele respectivei hotărâri.
După cum rezultă din referatul întocmit de instanța de fond, această hotărâre a rămas definitivă la data de 02 iulie 2014 prin neexercitarea căii de atac prevăzută de lege, astfel că aceasta a intrat în puterea lucrului judecat și din acest motiv, nu mai poate fi analizată incidența legii penale mai favorabile în ceea ce privește pedeapsa principală ce urmează a fi executată de către condamnat, întrucât asupra acestui aspect a fost pronunțată o hotărâre definitivă.
Curtea reține că în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 129 din Constituția României, revizuită, legea procesuală penală a stabilit un cadru corespunzător pentru realizarea protecției judiciare a drepturilor subiective de natură să satisfacă exigențele cerute de art. 1, art. 5, art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
D. urmare, potrivit principiului constituțional al exercitării căilor de atac numai în condițiile legii, Codul de procedură penală a reglementat hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora precum și cazurile de desființare, nefiind permisă exercitarea lor nelimitată, respectiv cât timp părțile ar fi nemulțumite de soluția definitivă dată cauzei penale.
În consecință, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității procesului penal consacrat de art. 2 Cod procedură penală și respectiv, art. 129 din Legea fundamentală și din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
În aceste condiții, critica de netemeinicie invocată pe calea prezentei contestații nu mai poate fi primită deoarece vizează o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, așa încât, Curtea, constatând că soluția adoptată de instanța de fond este temeinică și legală, în temeiul disp. art. 4251 alin. 1 Cod procedură penală, va dispune respingerea contestației, ca nefondată.
Reținând culpa procesuală a contestatorului condamnat, în baza disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală se va dispune obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
De asemenea, față de incidența disp. art.90 alin. 1lit. a) Cod procedură penală și întrucât asistența juridică a fosta asigurată de avocat desemnat din oficiu potrivit art. 274 alin.1 Cod procedură penală se va dispune plata sumei de 100 lei cu titlu de onorariu, stabilit potrivit art. 5 alin. 1 lit. g) din Protocolul Comun nr._/2008 al Ministerului Justiției și nr. 1693/2008 al Uniunii Naționale a Barourilor din România.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul R. I. fiul lui C. și Anișca, născut la data de 23 februarie 1972, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 791 din data de 06 august 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă contestatorul condamnat R. I. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata onorariului avocatului desemnat din oficiu în cuantum de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2014.
Președinte,
I. N. Grefier,
C. M.
red.I.N./C.M
4 ex./28.10.2014
d.f._ - Tribunalul Prahova
j.f. A. M. L.
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3113/2006.
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
