Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 72/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 72/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 20527/281/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR.72
Ședința publică din data de 14 februarie 2014
PREȘEDINTE – P. M. F.
JUDECĂTOR – D. D.
GREFIER – E. F.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. I. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul M. L. A. ( fiul lui A. și M., născut la 08 Mai 1982), domiciliat în Ploiești, . nr. 12, ., ., împotriva sentinței penale nr.2196 din data de 31 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat M. L. A., personal și asistat de apărător ales R. F. din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale emisă la data de 28.11.2013 aflată la fila 13 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat R. F., apărător ales al apelantului inculpat, cu permisiunea instanței, depune la dosar motivele de reformare pe care înțelege să le invoce în cauză precum și înscrisuri în circumstanțiere, precizând că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, arată că nu are cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea aduce la cunoștința apelantului-inculpat că în temeiul dispozițiilor art.420 alin.4 N.C.P.P. are dreptul să fie ascultat și de instanța de control judiciar, iar acesta, după consultarea cu apărătorul ales, precizează că nu dorește să se folosească de acest drept, deoarece își menține în totalitate declarațiile date în cauză până în prezent, la care nu are de făcut nici o completare sau adăugire.
Luând act că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată apelul declarat de inculpatul M. L. A. în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului ales al acestuia în susținerea orală a criticilor pe care înțelege să le invoce în cauză.
Avocat R. F., apărător ales al inculpatului, susține că în cauză instanța de fond avea posibilitatea să dispună achitarea inculpatului conform art.11 pct.2 lit.a) rap. la art.10 lit.b ind.1 C.pr.pen.
Astfel, se solicită a se constata că cea mai mare parte din situațiile prev. de art.18 ind.1 alin.2 Cod penal privind stabilirea în concret a gradului de pericol social sunt îndeplinite în situația inculpatului: acesta s-a întâlnit cu prietenii săi între orele 00,00 – 3,20, au stat împreună, mai mult timp, în autoturismul acestuia, cu care s-au plimbat printre aleile dintre blocuri, după care, au traversat . au mers pe șosea, 20-30 m, moment în care au fost depistați de organele de poliție.
Mai mult, trebuia reținut faptul că inculpatul a făcut dovada că a urmat un curs de pregătire în vederea obținerii permisului de conducere.
Pe de altă parte, se solicită a se constata că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție a culpei, conform art.83 alin.3 Cod penal, respectiv acționând cu imprudență, comportare nechibzuită. În aceste condiții, instanța de fond era obligată să nu mai facă aplicarea disp. art.83 C. pen., cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 187/2009 a Judecătoriei M..
Prin urmare, raportat la gradul de pericol social concret al faptei, așa cum s-a susținut anterior dar și posibilitatea neaplicării disp. art.83 Cod penal, se solicită a se constata că și în privința pedepsei aplicată în cauza de față se putea dispune suspendarea executării acesteia.
În plus, se precizează că în favoarea inculpatului sunt incidente și dispozițiile prev. de art.30 și art.31 N.C.P. raportat la situația de fapt concretă dar și circumstanțele personale astfel cum acestea reies din actele în circumstanțiere aflate la dosar (este încadrat în muncă, are un copil minor în vârstă de 7 ani în întreținere).
Având în vedere toate aceste motive, se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și, în fond, constatându-se că nu se mai impune revocarea suspendări condiționate a executării pedepsei anterioare, în principal, să se dispună achitarea inculpatului conform art.11 pct.2 lit.a) rap. la art.10 lit.b) ind.1 C.pr.pen. iar, în subsidiar, potrivit art.339 pct.2 N.C.P. să se aplica sancțiunea amenzii.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în raport de noile prevederi legale, formulează concluzii de admitere a apelului declarat de inculpat, desființarea în parte a sentinței atacate și, pe fond, schimbarea încadrării juridice a faptei potrivit Noului Cod penal, respectiv în art.335 alin.1 N.C.P. și condamnarea inculpatului acestui text de lege, în limitele de pedeapsă prevăzute.
De asemenea, se solicită menținerea aplicării disp. art.396 alin.10 rap. la art.375 alin.1 și 2 N.C.P.P., în sensul reducerii limitelor de pedeapsă cu 1/3 ca urmare a recunoașterii vinovăției de către inculpat în fața instanței de fond.
Totodată, se solicită înlăturarea dispozițiilor privind starea de recidivă postcondamnatorie, fiind aplicabile în cauză prevederile art.41 alin.1 Cod penal, iar pedeapsa de 1 an închisoare, raportat la noua reglementare, nu mai constituie prim termen al recidivei.
În final, se solicită menținerea hotărârii primei instanțe cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 187/24.11.2009 a Judecătoriei M., precum și a modalității de executare.
Apelantul inculpat M. L. A., având ultimul cuvânt, precizează că regretă sincer fapta comisă.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.2196/2013 a Judecătoriei Ploiești, în baza art.86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art.37 lit.a) C. pen. și cu aplic. art. 320 ind.1 alin.7 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M. L. A., fiul lui A. și M., născut la data de 08.05.1982, în mun. B., jud. B., cetățean român, recidivist, domiciliat în mun. Ploiești, . nr. 12, ., ., CNP_, la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, faptă din data de 11.10.2012.
În baza art.83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.187/24.11.2009 a Judecătoriei M., definitivă prin nerecurare la data de 14.12.2009, pedeapsă care a fost adăugată prin cumul aritmetic la cea aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare.
În temeiul disp. art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 lit. a) și b) C.p., cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative.
Conform disp. art.191 alin.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr._/P/2010 din data de 14.08.2013, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului M. L. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
În cuprinsul actului de sesizare al instanței, s-a reținut, în fapt, că la data de 11.10.2012, inculpatul M. L. A. a condus pe drumurile publice de pe raza municipiului Ploiești autoturismul marca Alfa R., cu număr de înmatriculare TX18894X, fără a poseda permis de conducere, situație de fapt stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, proces verbal de constatare din 11.10.2012, adresa nr._/21.11.2012 a Serviciului Rutier din cadrul IPJ Prahova, declarațiile martorilor N. E. V., S. Ș., M. V. G., D. B., declarație învinuit, proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală și fișa de cazier judiciar.
Înainte de începerea cercetării judecătorești, instanța de fond a adus la cunoștința inculpatului posibilitatea pe care o are de a solicita ca soluționarea cauzei să se facă în procedura simplificată în baza probelor care au fost administrate în faza de urmărire penală, în măsura în care acesta își însușește aceste probe și recunoaște faptele astfel cum au fost descrise în actul de sesizare.
Inculpatul, prin apărător, a arătat la termenul din 24.10.2013, că înțelege să se prevaleze de dispoz. art 320 ind.1 c.p.p și judecata să aibă loc în procedura simplificată, învederând instanței că își însușește probele administrate în faza de urmărire penala și le cunoaște, nemaisolicitând administrarea altor probe noi, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere.
Înainte de a-i fi luată o declarație, dând eficiență dispozițiilor art.322 C.proc.pen, instanța a explicat inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce prin actul de sesizare al instanței, declarația inculpatului fiind consemnata în scris și atașata la dosarul cauzei.
Având în vedere dispozițiile art. 320 ind.1 alin.4 C. pr. pen., referitoare la împrejurarea că până la începerea cercetării judecătorești, dacă se considera lămurită, iar inculpatul recunoaște în totalitate și necondiționat faptele reținute în sarcina sa și nu mai solicita probe noi fiind de acord cu cele administrate în cursul urmăririi penale pe care le cunoaște și le însușește, a admis cererea formulata de către acesta, procedând la soluționarea cauzei în procedura simplificata.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, dat fiind ca inculpatul a înțeles să se prevaleze de procedura simplificata, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 11.10.2012, în jurul orei 03.20, lucrători de poliție din cadrul Poliției mun. Ploiești, Secția 2 Poliție, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au oprit pentru control autoturismul marca Alfa R., cu nr. de înmatriculare TX18894X, care circula pe . Mun. Ploiești.
Conducătorul autoturismului a fost identificat în persoana inculpatului M. L. A., din mun. Ploiești, acesta fiind în habitaclu împreună cu martorii S. Ș., M. V. G. și N. E. V.. Fiindu-i solicitate documentele personale și ale autoturismului, inculpatul a declarat verbal că nu are asupra sa nici un document.
Organele de Poliție au procedat la efectuarea de verificări în baza de date, ocazie cu care au constatat că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule.
Potrivit adresei nr._/21.11.2012 a Serviciului Rutier din cadrul IPJ Prahova, inculpatul nu figura în baza de date ca fiind posesor al permisului de conducere.
În fata instanței, acesta a recunoscut faptele așa cum au fost descrise în actul de sesizare fiind de acord cu probele ce au fost administrate în fata de urmărire penal pe care și le-a însușit.
Astfel, s-a constatat că declarația inculpatului care a recunoscut fapta reținuta în sarcina sa, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare se coroborează cu celelalte mijloace de probă, respectiv cu proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, proces verbal de constatare din 11.10.2012, adresa nr._/21.11.2012 a Serviciului Rutier din cadrul IPJ Prahova, declarațiile martorilor N. E. V., S. Ș., M. V. G., D. B. și a creeat convingerea instanței de fond că vinovăția a fost stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil, mijloacele de probă fiind suficiente și lămuritoare sub aspectul situației de fapt
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului M. L. A. care la data de 11.10.2012 a condus pe drumurile publice de pe raza mun. Ploiești autoturismul marca Alfa R., cu nr. de înmatriculare TX18894X, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin 1 din O.U.G. nr.195/2002
În ceea ce privește latura obiectivă, instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză evidențiază realizarea elementului material specific infracțiunii, constând într-o acțiune de conducere a autoturismului pe drum public, în înțelesul art. 6 pct. 14 din OUG 195/2002 rep., - drum public însemnând “orice cale de comunicație terestră (…) special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice” – fără a poseda permis de conducere caurmare imediată o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate rezultă, din însăși săvârșirea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținu că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. bC. pen. - intenție indirectă, acesta a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia, prevăzând rezultatul socialmente periculos, care apare ca inevitabil din momentul începerii săvârșirii acțiunii ce constituie elementul material, și insă nu a urmărit producerea acestui rezultat acceptând posibilitatea producerii lui. Vinovăția inculpatului rezultă din declarațiile sale care sunt coroborate, pe deplin, cu ansamblul probator administrat în cauză pe care acesta și le-a însușit.
Constatând că infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 există, și că a fost săvârșită de inculpat cu vinovăția specifică, în baza art. 345 alin. 1 și 2 Cod proc. pen., instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii care face obiectul judecății.
Analizând conținutul fișei de cazier judiciar a inculpatului s-a constatat că inculpatul a comis fapta care face obiectul cauzei în stare de recidivă mare postcondamnatorie. Astfel, prin sentința penală nr 187/24.11.2009 a Judecătoriei M., definitivă prin nerecurare la data de 14.12.2009, acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an, suspendată condiționat, pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, respectiv cea prevăzută de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002, condamnare în raport cu care prezenta faptă a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate, motiv pentru care s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. a) C. pen.
La individualizarea sancțiunii aplicata, instanța de fond a avuta în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 și art. 52Cod Penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea ce face obiectul judecății. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în raport de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
În conformitate cu aceste criterii, s-a apreciat că fapta inculpatului de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, prezintă un pericol social ridicat, având în vedere că se poate prezuma că inculpatul nu posedă abilitățile practice necesare pentru a conduce un autoturism pe drumurile publice și pericolul potențial la care a expus ceilalți participanți la trafic, iar raportat la celelalte circumstanțe instanța de fond a avut în vedere în procesul de individualizare al pedepsei atitudinea procesuala adoptata de inculpat pe parcursul urmăririi penale și cea manifestata de acesta în societate până la comiterea faptei, situația fiind raportată la antecedentele sale penale, așa cum reiese din fișa de cazier judiciar.
Față de împrejurarea că inculpatul înainte de începerea cercetării judecătorești a solicitat judecarea în procedura simplificata, înțelegând să pledeze pentru recunoașterea vinovăției asumându-și în totalitate fapta reținuta în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, văzând dispozițiile art.320 ind.1 alin.7 C. proc. penala s-a apreciat că inculpatul poate beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege.
Raportat, de asemenea, la circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege și având în vedere și dispozițiile procedurale, s-a aplicat o pedeapsă orientata spre minimul special, respectiv 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 al.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.37 lit.a) C. pen.
Instanța de fond a mai apreciat că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.
Având în vedere că fapta care face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită în interiorul termenului de încercare al executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr 187/24.11.2009 a Judecătoriei M., definitivă prin nerecurare la data de 14.12.2009, suspendată condiționat, pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, respectiv cea prevăzută de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002, instanța de fond, în baza art.83 C. pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală anterior amintită și a dispus executarea pedepsei de 10 luni închisoare aplicată în cauză alături de pedeapsa de 1 an închisoare anterior menționată, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a apreciat, și în contextul probelor administrate dar și prin prisma faptului că inculpatul a săvârșit faptele care fac obiectul prezentei cauze în stare de recidivă mare postcondamnatorie, că scopul educativ și preventiv al pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea efectivă a acesteia în regim de detenție.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, potrivit art.71 alin. 2 C.pen aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev de art.64 litera a, b și c C.pen intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii. Totuși, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale și art. 3 din Protocolul nr.1 din Convenție, în principiu prin hotărârea pronunțata în cauzele Hirst v.Marea Britanie și S. și Parcalab v. România, jurisprudența cu caracter general - obligatoriu potrivit art.20 din Constituție raportat la art.46 din Convenție, instanța de fond a interzis inculpatului doar acele drepturi prev. de art. 64 C.p față de care inculpatul s-a făcut nedemn de a le mai exercita
Astfel, față de pericolul social dovedit în săvârșirea faptei și de persoana inculpatului, astfel cum acestea au fost reținute, instanța de fond a apreciat că acesta este nedemn de a mai exercita drepturile prev. de art. 64 lit.a) și b), respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și cel de a ocupa o funcție ce implica exercițiul autorității de stat.
În consecința, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 71, 64 litera a) și b) C.pen, cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei
În baza art.191alin.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 500 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs (transformat în apel conform legii) inculpatul M. L. A. criticând-o pentru greșita sa condamnare.
În susținerea căii de atac inculpatul, prin apărătorul ales, a susținut că față de el sunt incidente disp. art.181 Cod penal anterior, întrucât a săvârșit o faptă lipsită de gradul de pericol social al infracțiunii imputate.
În argumentarea acestei susțineri apărătorul inculpatului arată că, pe timp de noapte inculpatul s-a plimbat cu autoturismul împreună cu prietenii săi printre blocuri, după care a traversat . care au fost depistați de organele de poliție.
Mai susține apărătorul inculpatului că acesta a urmat un curs de pregătire auto pentru obținerea permisului de conducere, acreditând ideea că nu ar fi novice în conducerea autoturismului.
În fine, mai susține apelantul prin apărătorul său, că prima instanță ar fi putut aplica și pentru această infracțiune suspendarea condiționată a executării pedepsei, fără a mai revoca, conform art.83 Cod penal, pedeapsa suferită anterior.
Analizând hotărârea atacată în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate dar și din oficiu, conform art.417 N.C.P.P., Curtea va constata următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, Curtea observă că în fața primei instanțe inculpatul a uzat de procedura simplificată, recunoscând săvârșirea faptei și nesolicitând administrarea altor probe decât cele din faza urmăririi penale.
În atare condiții, instanța de fond și cea de control judiciar sunt obligate de a verifica dacă în cursul urmăririi penale au fost administrate probe suficiente și pertinente, din care să reiasă săvârșirea faptei de către inculpat, iar aceasta să întrunească elementele constitutive ale infracțiunii (art.3201 alin.4 C. pr. pen. anterior).
Din probele administrate în faza urmăririi penale Curtea constată că inculpatul a comis fapta de conducere a autoturismului pe un drum public fără a poseda permis de conducere auto. În acest sens sunt declarațiile martorilor S. Ș., M. V. și N. E. V., precum și procesul verbal întocmit de organele de poliție.
De altfel, inculpatul recunoaște săvârșirea faptei imputate, dar susține prin prezentul apel că aceasta ar fi lipsită de gradul de pericol social concret pentru a fi infracțiune.
Așa cum a apreciat și prima instanță, Curtea consideră că infracțiunea imputată este o infracțiune de pericol, fiind incriminată de legiuitor tocmai pentru că prin asemenea acțiuni se produc, de regulă, cele mai multe accidente de circulație, cu consecințe ireversibile și ireparabile pentru participanții la traficul rutier.
Or, tocmai pentru aceste rezultate grave sunt pedepsite și faptele care contribuie în mod substanțial la evenimentele rutiere soldate cu pierderi de vieți omenești ori cu leziuni grave ale integrității corporale.
Observă instanța de apel că, în raport de criteriile prev. de art.181 alin.2 Cod penal anterior, fapta inculpatului prezintă pericol social concret, mai ales dacă se ține seama că inculpatul a condus un autoturism în care se mai aflau încă trei persoane. Acest lucru conturează un real pericol social și pentru ocupanții mașinii, iar nu numai pentru ceilalți participanți la traficul rutier, în condițiile în care inculpatul nu poseda permis de conducere auto.
Mai mult decât atât, inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, el fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 1 an închisoare tot pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis auto (conform fișei de cazier judiciar aflată la fila 19 d.u.p.).
În atare condiții susținerea inculpatului precum că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social concret al infracțiunii imputate, argumentat și pe ideea că el ar fi urmat un curs de pregătire auto, nu poate fi primită de instanța de control judiciar.
Faptul că inculpatul ar avea unele cunoștințe în conducerea autoturismului, nu poate înlătura starea de pericol a faptei, întrucât aceste deprinderi, ce l-au făcut pe inculpat să creadă că poate conduce un autoturism, nu s-au concretizat în obținerea unui permis auto, ceea ce înseamnă că el nu posedă acele minime cunoștințe pentru a i se putea acorda dreptul de a conduce autoturisme pe drumuri publice, iar legiuitorul a considerat că asemenea conducători auto prezintă pericol pentru circulația rutieră.
În concluzie, fapta inculpatului apelant prezintă gradul de pericol social al infracțiunii pentru care a fost condamnat de prima instanță.
Referitor la critica inculpatului privind greșita revocare a suspendării condiționate a pedepsei anterioare, Curtea constată că, potrivit art.83 Cod penal revocarea suspendării condiționate este obligatorie în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în termenul de încercare, iar pedeapsa rezultantă se va executa efectiv. Aceasta este și interpretarea dată prin Decizia nr.1/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite într-un recurs în interesul legii.
Având în vedere că prin Noul Cod Penal infracțiunea comisă anterior nu mai constituie primul termen al recidivei, întrucât pedeapsa aplicată trebuie să fie mai mare de un an închisoare, Curtea va înlătura această stare de agravare a pedepsei, schimbând totodată încadrarea juridică a infracțiunii în art.335 alin.1 din NCP, cu aplic. art.5 din același cod și art.396 alin.10 din Noul Cod Procedură Penală, texte de lege în baza cărora îl condamnă pe apelant la o pedeapsă de 10 luni închisoare (pedeapsă orientată către minimul special așa cum a stabilit și prima instanță).
În baza art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 din Legea de punere în aplicarea Codului Penal va menține revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.187/2009 a Judecătoriei M., pedeapsă ce se va adăuga la pedeapsa de 10 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.
Va menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Văzând și disp. art.275 alin.2 N.C.P.P.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul M. L. A. ( fiul lui A. și M., născut la 08 Mai 1982 în mun B., jud B., CNP_, domiciliat în Ploiești, . nr. 12, ., ., împotriva sentinței penale nr.2196 din data de 31 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, pe care o desființează în parte și pronunțând o nouă hotărâre:
Descompune pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare în componentele sale de 10 luni închisoare dispusă în temeiul disp. art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplic. art. 37 lit.a Cod penal și art. 320 ind. 1 Cod proc. penală, în prezenta cauză, și pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 187 din 24.11.2009 a Judecătoriei M., definitivă prin nerecurare, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 386 NCPP schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 republicată cu cu aplic. art. 37 lit.a Cod penal și art. 320 ind. 1 Cod proc. penală în infracțiunea prev. de art. 335 alin. 1 NCP cu aplic. art. 5 NCP și art. 396 alin. 10 cu referire la art. 375 alin. 1 și 2 NCPP, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul M. L. A. la pedeapsa de 10 luni închisoare.
Conform art. 15 alin.2 din Legea nr.187/2012 (LANCP) menține revocarea suspendării condiționate pentru pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 187 din 24.11.2009 a Judecătoriei M., definitivă prin nerecurare, care se adaugă la pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 14 februarie 2014.
Președinte Judecător,
P. M. F. D. D.
Grefier
E. F.
Red.P.M.F./Tehnored.E.F.
4 ex./ 03 martie 2014
Dos. fond_ Jud. Ploiești
Jud. fond L. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare 3113/2006
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 899/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
