Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 602/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 602/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 24674/200/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR. 602
Ședința publică din data de 6 iunie 2014
Instanța constituită din:
Președinte - T. F.
Judecător - C. L.
Grefier - S. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror I. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de inculpații B. A., zis P., fiul lui V. si Z., născut la data de 23.12.1968, în B., domiciliat în B., ., CNP_, în prezent aflat în stare de arest la C.R.A.P. I.P.J. B. și O. C. T., fiul lui G. și A., născut la data de 12.03.1995 în ., domiciliat în ., fără forme legale în mun. B., ., jud. B., CNP_, împotriva sentinței penale nr. 117 din data de 30 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria B..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat B. A., aflat în stare de arest, prezent personal și asistat de avocat din oficiu D. A., în substituire pentru avocat din oficiu P. L., în baza delegației pentru asistență juridică obligatorie nr._, emisă de Baroul Prahova, aflată la filele 61-62 din dosar, lipsă fiind intimații-persoane vătămate L. A. și L. P., intimata-persoană responsabilă civilmente M. A. R. și intimata S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. precum și apelantul-inculpat O. C. T., pentru care a răspuns același avocat desemnat din oficiu, D. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 5 iunie 2014 s-a luat legătura telefonic cu Spitalul Fundeni, secția 6 Preșcolari, cu asistenta medicală A. L., care a spus că inculpatul O. C. T. nu mai este internat în acest spital din anul 2012, după care:
Cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea avocatului desemnat din oficiu să ia legătura cu apelantul-inculpat B. A., aflat în stare de detenție.
Apelantul, prin avocat, și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, precizează că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de aceste declarații, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea orală a criticilor pe care înțeleg să le invoce în combaterea și în susținerea hotărârii primei instanțe.
Avocat D. A., având cuvântul pentru apelantul-inculpat B. A., arată că își menține apelul formulat, solicită achitarea inculpatului B. A., considerând că probatoriile administrate nu îndreptățesc soluția de condamnare a inculpatului.
De asemenea, arată că și coinculpații au declarat că B. A. nu a fost prezent la săvârșirea infracțiunii.
Cu privire la inculpatul O. C. T., solicită o pedeapsă mai mică, fiind vorba de o singură infracțiune de tâlhărie calificată, prevăzută de noul cod penal.
În concluzie, avocatul din oficiu solicită admiterea apelurilor astfel cum au fost formulate, achitarea inculpatului B. A. și reducerea pedepsei pentru inculpatul O. C. T..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră nefondate criticile invocate pentru susținerea apelului declarat de inculpatul B. A., judecătorul fondului a procedat în mod corect, se confirmă comiterea faptelor săvârșite împreună cu coinculpatul O. C. T..
Solicită admiterea apelului pentru inculpatul B. A. și reindividualizarea pedepsei conform art. 234 alin. 1 lit. d și f, art. 43 alin. 5, art. 77 lit. d, art. 224 alin. 2, art. 77 lit. d, art. 43 alin. 5 și stabilirea pedepsei rezultante potrivit art. 39 din Codul penal în vigoare.
Cu privire la inculpatul O. C. T., solicită, în baza acelorași texte de lege invocate, aplicarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare.
Apelantul-inculpat B. A., având ultimul cuvânt, solicită să se țină seama de pagina 8 din rechizitoriu, luarea în considerare a faptului că la prima declarație a părții vătămate a arătat că au intrat două persoane, una mai mică și una în vârstă de 40 de ani, la audierea coinculpatului s-au menținut aceleași declarații, arată că el nu a participat la infracțiunea din 8.08.2012, persoana vătămată descria ca fiind „un bărbat înalt de circa 40 de ani”.
Consideră că judecata cauzei nu s-a făcut echitabil și legal, nu s-a respectat de către Judecătoria B. dispozițiile Î.C.C.J. Arată că judecata s-a făcut în ședință nepublică.
De asemenea, susține că la pagina 17 din d.p. al Curții de Apel Ploiești se arată că inculpatul O. C. T. este bolnav de leucemie, cauza a fost clasată și acesta a fost pus în libertate, s-a aflat la Spitalul Fundeni, unde există mai multe secții, a fost trimis la Spitalul Județean B., apoi a fost trimis acasă.
În concluzie, arată că nu înțelege de ce se află înaintea instanței, nu este de rea-credință și consideră că este abuzat.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 117 din data de 30 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria B., în baza art. 211 alin.1, alin.2 lit. b, alin.2/1 lit. a, c Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul B. A., la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă din 08.08.2012, iar în baza art. 192 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, condamna inculpatul, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă din 08.08.2012.
În baza art. 33 / a - art. 34 / b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii si arestării preventive, de la 10.08.2012 la 17.07.2013 .
În baza art. 71 alin.2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a, b Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii.
A fost respinsă cererea formulată de Poliția Municipiului B. privind înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestului preventiv.
În baza art. 211 alin.1, alin.2 lit. b, alin.2/1 lit. a,c Cod penal, cu aplicarea art. 99 si urm. Cod penal, art. 74 alin.1 lit.a - art. 76 lit.c Cod penal a fost condamnat inculpatul O. C. T., la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă din 08.08.2012, iar în baza art. 192 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 99 si urm.Cod penal, art. 74 alin.1 lit.a- art. 76 lit.d Cod penal, la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, in data de 08.08.2012.
S-a constat că infracțiunile deduse prezentei judecăți sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare prin sentința penală nr. 241/22.03.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 741/24.05.2013 a Curții de Apel Ploiești, pedeapsă care a fost descontopită în pedepsele componente, respectiv trei pedepse de câte un an fiecare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208alin. 1 -209 alin. 1 lit. e,g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 320/1 Cod penal; art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. g și i Cod penal cu art. 320/1 Cod procedură penală; și de art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. g și i Cod penal cu art. 320/1 Cod procedură penală.
În baza art. 36 alin. 1 în referire la art. 33 /a - art. 34 /b Cod penal, au fost contopite cele 5 pedepse dispunându-se ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 3 luni închisoare.
În baza art. 71 alin.2 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a, b Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 36 alin. 3 Cod penal s-a scăzut din pedeapsa rezultantă, pedeapsa executată începând cu data de 28.01.2013 și până la 26.11.2013 inclusiv.
În baza art.7 alin.1 lit. b din Legea nr. 76/2008, s-a dispus ca după rămânerea definitivă a hotărârii, să se preleveze probe biologice de la inculpați in vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
S-a constat că părțile vătămate L. P. si L. T. nu s-au constituit părți civile.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că inculpatul O. C. T. minor la data comiterii faptelor a locuit și locuiește în imobilul inculpatului B. A. (în vârstă de 45 ani), de pe ., din luna iunie a anului 2012, cunoscându-l pe acesta de ceva timp, întrucât a locuit o perioadă la Căminul CP2 de pe .> Partea vătămată L. P. locuiește în aceeași curte cu fratele său L. T., dar în imobile (corpuri cladire) diferite, pe . A, din municipiul Buzau, jud. Buzau.
În ziua de 07.08.2012, în urma discuțiilor purtate de către inculpatul O. C. T. cu inculpatul B. A., acesta din urmă i-a propus să sustragă un laptop din locuința vecinului lor, L. T..
Astfel, în jurul orelor 03.00, cei doi s-au deplasat pe . cinci case distanță de imobilul în care locuiau, întrucât cunoșteau că, atât partea vătămată L. P., cât și fratele său, L. T. sunt plecați de la domiciliu.
În momentul în care au plecat de la domiciliul inculpatului B. A., acesta a luat cu el o pereche de mânuși de culoare alb cu verde, o lanternă și o sacoșă.
Aflați în fața curții în care se aflau cele două imobile, au observat că poarta de acces era încuiată, moment în care inculpatul B. A. și-a pus mânușile și a tras zăvorul cu care era asigurată poarta.
Cei doi au intrat în curtea locuinței numitului L. P. și au observat că un geam al locuinței acestuia era spart. Inculpatul B. A. a dechis fereastra, pătrunzând în imobil, fiind apoi urmat de inculpatul O. C. T..
În încăperea în care au pătruns au observat un televizor LCD marca „Samsung”, cu carcasă de culoare neagră, pe care inculpatul B. A. l-a introdus în sacoșa pe care o luase de la locuința sa, sacoșă pe care i-a înmânat-o inculpatului O. C. T..
Din aceeași încăpere, B. A. a luat un receiver și cablurile aferente acestuia, un telefon mobil marca „Motorola”, de culoare roz, care se afla într-o husă, un telefon mobil marca Nokia și încărcătorul aferent, telecomanda televizorului și le-a introdus într-o altă sacoșă, pe care a luat-o din locuința părții vătămate.
După aproximativ 30 de minute de la momentul pătrunderii, cei doi au observat că în curtea în care se afla imobilul a pătruns o persoană, care, observând lumină în imobil, a început să-l strige pe L. P.. Persoana respectivă era L. T.. Astfel că inculpatul B. A. a stins lanterna, cei doi inculpați așteptând să vadă ce face persoana respectivă, pe care o recunoscuseră.
Întrucât nu i-a răspuns nimeni, L. T. a realizat că în imobil se află persoane străine, motiv pentru care s-a deplasat către imobilul său pentru a lua un băț, întorcându-se ulterior la imobilul fratelui său.
În momentul în care cei doi inculpați au observat că numitul L. T. se apropie de locuința fratelui său, inculpatul B. A. s-a deplasat într-o altă încăpere din care a luat mai multe farfurii și căni, a deschis cu ajutorul cheilor care se aflau lângă televizor ușa de acces către curte și a început să arunce cu aceste obiecte către L. T., una din căni chiar lovindu-l în mâna stângă, pe care a ridicat-o spre a evita să fie lovit în cap.
Totodată, și inculpatul O. C. T. a aruncat cu farfurii spre L. T..
Fiindu-i frică, numitul L. T. a fugit pe stradă, așteptând ca cei doi să părăsească imobilul, deplasându-se la locuința unui vecin de la telefonul căruia a apelat serviciul 112.
După ce L. T. ieșit din curte, cei doi inculpați au părăsit imobilul prin spatele casei, ajungând la domiciliul lui B. A., unde au depozitat bunurile sustrase, în camera în care dormea inculpatul, în partea dreaptă a ușii.
La data de 10.08.2012, la domiciliul inculpatului B. A. din ., a fost efectuată o percheziție domiciliară, unde într-una din camerele imobilului, în colțul din dreapta, au fost găsite două sacoșe din rafie de culoare albă, în aceste sacoșe aflându-se televizorul LCD marca Samsung cu carcasă de culoare neagră, ., cablurile de alimentare aferente, un telefon mobil marca „Motorola”, ._, un receiver UPC și mai multe cabluri de alimentare, o telecomandă aferentă televizorului, o husă de telefon mobil și un încărcător de telefon mobil marca „Nokia”.
La dosarul cauzei a fost depusă de către partea vătămată o factură fiscală din care rezultă că la data de 12.04.2012, partea vătămată a achiziționat acest televizor, model LCD 22 Samsung LE22D450, iar la fila 88 din dosar se află planșa fotografică în care este evidențiat televizorul găsit în locuința lui B. A., pe spatele acestuia aflându-se o etichetă pe care este inscripționată . tipul televizorului care corespunde cu cel indicat în factura prezentată.
L. bunurile sustrase a fost găsită și o pereche de mănuși verde cu alb, iar în șifonier a fost găsit un tricou de culoare verde, având inscripția „nr. 7”.
Una din cele două sacoșe avea inscripția „N. I. P.”, iar partea vătămată L. P. a susținut că a fost luată de cei doi din locuința sa.
La data de 20.08.2012 au fost restituite către partea vătămată L. P. bunurile sustrase din locuința acestuia, mai puțin un telefon mobil marca „Nokia”, care nu a fost găsit cu ocazia efectuării percheziției domiciliare.
La data de 22.08.2012 au fost restituite către B. E., fiica inculpatului B. A., mai multe bunuri ridicate din locuința acestuia, cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, printre care un tricou de culoare verde cu guler alb, având inscripția „nr. 7”.
Din procesul-verbal de percheziție domiciliară mai rezultă și împrejurarea că inculpatul B. A. a încercat să fugă din locuința sa în momentul pătrunderii organelor de poliție, motiv pentru care s-a folosit forța pentru imobilizarea sa, aspecte confirmate și de către martorul asistent I. G. C..
Fiind audiat, inculpatul B. A. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, menționând că bunurile găsite în locuința sa au fost cumpărate de aproximativ un an de zile, fără a avea documente de proveniență ale acestora.
Inculpatul O. C. T. a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, iar în declarațiile date în fața organelor de poliție în data de 10.08.2012 l-a indicat ca autor al faptei și pe B. A..
Ulterior, la data de 22.08.2012, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a revenit asupra declarațiilor date inițial, și-a menținut poziția de recunoaștere a participării sale la săvârșirea faptelor, dar a precizat că fapta a săvârșit-o împreună cu numitul C. Fernando și nu cu inculpatul B. A., precizând faptul că organele de poliție au exercitat amenințări asupra sa pentru a-l indica ca autor si pe B. A..
La data de 22.08.2012, s-a procedat la audierea numitului C. Fernando, zis „M.-M.”, (născut la data de 11.10.1999), care a susținut că a săvârșit infracțiunea de tâlhărie împreună cu O. C. T.. La data de 23.08.2012, s-a procedat la reaudierea inculpatului O. C. T..
Din confruntarea acestor declarații, luate la aprox. 13 zile din momentul în care inculpatul B. A. a fost arestat preventiv, a rezultat că există mai multe contradicții cu privire la împrejurările în care s-a desfășurat activitatea infracțională, contradicții ce rezultă din analizarea întregului material probator administrat în cauză.
Astfel, numitul C. Fernando a declarat că la momentul comiterii infracțiunii iluminatul stradal nu funcționa, curtea părții vătămate nefiind iluminată, în condițiile în care atât inculpatul O. C. T. cât și L. T. au menționat faptul că această curte era iluminată; televizorul sustras avea o carcasă de culoare albă, în condițiile în care carcasa acestuia este de culoare neagră, precum și faptul că au sustras telefonul „Motorola” de pe pervazul geamului, pe care se aflau mai multe telefoane, telefon care nu avea husă.
Acest aspect vine în contradicție cu declarația din data de 23.08. 2012 a inculpatului O. C. T., care a precizat faptul că telefonul mobil marca „ Motorola”, a fost sustras dintr-un sertar și se afla într-o husă de culoare neagră.
În ceea ce privește mănușile folosite la săvârșirea infracțiunii, în ultimele declarații, atât O. C. T., cât și C. Fernando, au arătat că mănușile le-a purtat C. Fernando.
Numitul C. Fernando a precizat că mănușile le-a luat din locuința părții vătămate, din a doua cameră în care au intrat, după ce au pătruns în aceasta, deși anterior precizase că la momentul în care a deschis geamul, purta mănușile.
Inculpatul O. C. T. a revenit asupra declarațiilor inițiale și a precizat că mănușile au fost luate din imobilul părții vătămate, dar a menționat că după săvârșirea faptelor au dus mănușile la locuința lui B. A., fiind depozitate împreună cu bunurile sustrase, aspect ce este confirmat de împrejurarea că mănușile au fost găsite în locuința inculpatului, fiind ridicate de organele de poliție și atașate la dosarul cauzei.
Mănușile ridicate i-au fost prezentate inculpatului O. C. T., care le-a recunoscut ca fiind cele folosite la săvârșirea faptei și care au fost găsite la locuința lui B. A..
Despre aceste mănuși însă, C. Fernando a declarat că le-a aruncat într-o curte, atunci când au părăsit curtea părții vătămate, aspect ce intră într-o vădită contradicție cu cele declarate de O. C. T..
Între cele două declarații există contradicții și cu privire la locul din care inculpatul O. C. T. și numitul C. Fernando, ar fi plecat către locuința părții vătămate.
Astfel, O. C. T. a precizat că au plecat spre acest imobil de la locuința lui B. A., iar C. Fernando a menționat că au plecat din cartierul Micro 14.
Ambii au căzut de acord asupra împrejurării că bunurile sustrase le-au ascuns în locuința lui B. A., în prima cameră de la stradă.
Inculpatul O. C. T. a menționat și faptul că imobilul are o singură cameră la stradă, iar accesul în imobil se face pe o singură ușă.
Așa cum rezultă din procesul-verbal de percheziție domiciliară, bunurile sustrase au fost găsite în cea de-a treia cameră, nicidecum în prima cameră, ceea ce susține cele declarate inițial de inculpatul O. C. T., respectiv că bunurile i-au fost date lui B. A., care le-a pus în camera sa.
Față de toate aceste contradicții existente și având în vedere, atât împrejurarea că numitul C. Fernando este o persoană care nu răspunde penal, întrucât nu împlinise vârsta de 14 ani la momentul săvârșirii faptei; locuia în imobilul lui B. A., la fel ca și minorul O. C. T. care provine dintr-un centru de plasament, locuind anterior și ulterior comiterii faptei cu familia inculpatului, s-a apreciat ca fiind evident faptul că schimbarea declarației inculpatului O. C. T. a intervenit în urma unor presiuni exercitate asupra sa de către familia inculpatului, pentru a se înlătura participarea acestuia din activitatea infracțională.
susținerea inculpatului O. C. T., în sensul că au fost exercitate amenințări asupra acestuia de către organele de poliție nu a fost apreciata ca fiind reală, întrucât declarația sa, în calitate de făptuitor, a fost luată în prezența unui reprezentant al autorității tutelare, iar declarația de învinuit a fost luată în prezența apărătorului din oficiu și a aceluiași reprezentant al autorității tutelare.
Așadar, pretinsele elemente de cercetare abuzivă invocate de inculpatul minor nu pot fi primite drept pertinente cât timp nu exista dovezi in acest sens.
Fiind audiat la data de 08.08.2012, numitul L. T. a precizat că a observat că din locuința fratelui său au ieșit un bărbat înalt, de circa 40 de ani, care era îmbrăcat într-un tricou verde și un altul mai mic de înălțime și mai tânăr, la aceeași dată fiind încheiat un proces-verbal de către organele de cercetare penală, în care a fost consemnată împrejurarea că L. T. a indicat ca și autori ai infracțiunii de tâlhărie pe numiții B. A. și C. Fernando.
La data de 10.08.2012, a precizat că persoana care a ieșit din locuința fratelui său era B. A. zis „P.”, la data de 22.08.2012 a menționat că nu exista posibilitatea să îl confunde pe B. A. cu o altă persoană, fiind exclusă posibilitatea de a-l confunda cu un copil. A mai precizat faptul că inculpatul B. A. are o înălțime de circa 1,80 metri, precum și faptul că familia inculpatului a început să îl amenințe cu acte de violență.
Contradicțiile inițiale existente în declarațiile lui L. T., se referă, după cum se observă, nu la persoana inculpatului B. A., ci la identitatea celeilalte persoane care a participat la săvârșirea faptei, confuzia existând între persoana lui C. Fernando și persoana lui O. C. T., fapt ce se explică prin împrejurarea că ambii au aproximativ aceeași înălțime și constituție.
Întrucât s-a procedat la audierea numitului C. Fernando, în vârstă de aproximativ 13 ani la vremea respectivă, s-a constatat faptul că acesta are o înălțime de aproximativ 1,50 m, ceea ce întărește susținerile lui L. T. că este exclusă posibilitatea unei confuzii între cele două persoane.
Declarația lui L. T. cu privire la participarea lui B. A. la săvârșirea faptei se coroborează cu declarațiile inițiale ale inculpatului O. C. T..
Totodată, este de observat precizarea lui L. T. că inculpatul B. A. purta la momentul săvârșirii faptei un tricou verde este susținută de faptul că la momentul percheziției domiciliare într-un șifonier din camera în care au fost depistate bunurile sustrase a fost găsit un tricou de culoare verde, tricou care a fost restituit numitei B. E., cu ocazia restituirii celorlalte bunuri ridicate din locuința lui B. A..
În fața instanței, inculpatul O. C. T. si martorul C. Fernando au susținut, in continuare, că au comis faptele împreuna, menținându-se contradicțiile dintre declarații, privind împrejurările și modalitatea în care s-a desfășurat activitatea infracțională, contradicții ce rezultă din analizarea întregului material probator administrat în cauză.
Astfel, din coroborarea tuturor probelor s-a reținut că inculpatul minor O. C. T. a fost influențat, de către familia inculpatului B. A., pentru a se înlătura participarea acestuia din urma la activitatea infracțională, prin indicarea ca și coautor al faptelor un minor care nu răspunde penal, avându-se in vedere, in acest sens, si relațiile dintre B. A., familia acestuia si inculpatul minor O. C. T., minorul provenind dintr-un centru de plasament, locuind anterior și ulterior comiterii faptei cu familia inculpatului, de asemenea minorul C. Fernando locuind la domiciliul lui B. A., cei doi minori putând fi manipulați din punct de vedere emoțional, prin inducerea unor sentimente de recunoștința, chiar afecțiune, B. A. având un rol de „protector” al lor, acordându-le găzduire in locuința lui și suport material, O. C. T. numindu-l chiar „tată”.
Un alt argument în susținerea ideii menționate anterior a fost și referatul de evaluare a inculpatului minor, în care se consemnează susținerea acestuia că a comis fapta împreuna cu B. A., fiind relevate influenta, presiunea exercitata de inculpatul major si familia acestuia asupra minorului .
Partea vătămata L. T. nu s-a prezentat pentru a fi audiat decât în fața primei instanțe de fond unde și-a schimbat, nejustificat, declarațiile, susținerea sa ca l-a indicat anterior pe B. A. ca autor al faptei din ură, pentru că acesta ar fi avut o datorie față de el, și pentru că era băut la momentul comiterii faptelor, nefiind plauzibilă, retractarea declarațiilor din faza urmăririi penale neavând nici un suport legal.
Așa cum rezulta din prevederile art. 63 si 69 Cod procedură penală, probele nu au valoare prestabilita in raport de faza procesuala in care au fost administrate.
Retractarea declarațiilor date inițial nu poate produce eficienta juridica pentru că nu există temei legal pentru înlăturarea acestora ,dar și pentru faptul că declarațiile inculpatului minor, ale minorului C. Fernando și ale părții vătămate L. T. au fost influențate de inculpatul B. A., așa cum s-a argumentat anterior. De altfel, in cazul unor declarații contradictorii se pot retine numai cele considerate verosimile, indiferent dacă au fost date in faza urmăririi penale sau a judecații.
S-a menționat și faptul că partea vătămata a precizat în cursul urmăririi penale că nu există posibilitatea să îl confunde pe B. A. cu o altă persoană, fiind exclus sa-l confunde cu un copil, precizând că inculpatul B. A. are o înălțime de circa 1,80 metri, fiind de observat ca acele contradicții inițiale existente în declarațiile lui L. T., se referă nu la persoana inculpatului B. A., ci la identitatea celeilalte persoane care a participat la săvârșirea faptei, confuzia existând între persoana lui C. Fernando și persoana lui O. C. T., fapt ce se explică prin împrejurarea că ambii au aproximativ aceeași înălțime și constituție.
Așadar, declarațiile lui L. T. cu privire la participarea lui B. A. la săvârșirea faptei se coroborează cu declarațiile inițiale ale inculpatului O. C. T. si cu susținerile acestuia din referatul de evaluare.
În ceea ce privește actele de violență, se poate concluziona că s-au întrebuințat mijloace violente, în sensul art. 211 Cod penal, acestea constând in aruncarea spre persoana vătămata L. T. a unor obiecte de veselă –căni, farfurii -, fiind chiar lovită de un asemenea obiect, ceea ce l-a determinat să părăsească imobilul respectiv și să anunțe incidentul, organelor de poliție.
În drept, faptele comise de către inculpați, așa cum au fost reținute, constând in aceea că, în noaptea de 08.08.2012, în jurul orelor 03.00, au pătruns, fără drept, în locuința părții vătămate L. P., de unde au sustras mai multe bunuri în valoare de aproximativ 1000 lei și au întrebuințat acte de violență împotriva părții vătămate L. T., pentru a-și asigura scăparea, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu și tâlhărie, fapte prevăzute și pedepsite de art. 192 alin. 2 Cod penal și art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 21 lit. a și c Cod penal; cu aplicarea art. 75, lit. c Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal in cazul lui B. A. și cu aplicarea art. 99 și art. 33 lit. a Cod penal, in cazul inculpatului minor O. C. T..
Reținând vinovăția inculpaților, instanța de fond la stabilirea și dozarea pedepselor având în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal și anume: împrejurările săvârșirii faptelor, gradul de pericol social concret al acestora, limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală și persoana inculpaților, care nu se află la prima incidență cu legea penală și au avut o atitudine parțial sinceră pe durata procesului penal (O. C. T.), respectiv o atitudine total nesinceră, inculpatul B. A..
Din cuprinsul fisei de cazier judiciar a inculpatului B. A. rezultă că faptele deduse prezentei judecăți au fost săvârșite în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37, lit.b Cod penal, atrasă de condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 677/17. 07. 2007 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin decizia nr.1012/28. 11. 2007 a Curții de Apel Ploiești, condamnare din care a fost eliberat condiționat prin sentința penală 698/2010 a Judecătoriei Focșani, cu un rest rămas neexecutat de 735 zile).
Instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului B. A. circumstanțe atenuante personale întrucât nu există motive în acest sens, astfel că se va orienta spre minimul pedepselor prevăzute pentru infracțiunile săvârșite.
În ceea ce-l privește pe inculpatul minor O. C. T., acesta nu figura, la data faptelor, cu antecedente penale, era infractor primar, dar între timp a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare prin sentința penală nr. 241/22.03.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 741/24.05.2013 a Curții de Apel Ploiești pentru săvârșirea a trei infracțiuni de furt calificat, fapte concurente cu cele deduse prezentei judecăți.
În favoarea inculpatului minor s-au reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a Cod penal având în vedere conduita bună înainte de săvârșirea prezentelor fapte, dar și faptul că suferă de o boală gravă diagnosticată în cursul anului 2009 (leucemie limfatică), că a fost deseori internat în unități spitalicești, că a fost crescut în mai multe centre de plasament și a intrat ulterior sub influența unei familii cu preocupări infracționale care i-a influențat comportamentul social.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații B. A. și O. C. T..
În motivarea apelului, inculpatul B. A., a susținut că solicită achitarea sa deoarece probatoriile administrate nu justifică soluția de condamnare a inculpatului. A solicitat să se țină seama de pagina 8 din rechizitoriu, unde se arată că partea vătămată în prima declarație a arătat că au intrat două persoane, una mai mică și una în vârstă de 40 de ani. De asemenea, a arătat că și coinculpații au declarat că el nu a fost prezent la săvârșirea infracțiunii.
Inculpatul O. C. T., prin avocatul din oficiu a solicitat reducerea pedepsei deoarece a comis o singură infracțiune precum și faptul că este bolnav fiind suferind de leucemie.
Curtea, examinând apelurile formulate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului a criticilor invocate cât și sub toate aspectele conf. art. 417 Cod procedură penală consideră că ambele căi de atac sunt nefondate așa cum se va arăta în continuare:
Probele administrate în cauză respectiv: declarațiile inculpaților, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor: C. Fernando, O. M., I. G. C., procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice; procesul-verbal de predare-primire bunuri; procesul-verbal de ridicare înscrisuri; înscrisuri privind proveniența bunurilor sustrase; procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare, planșe fotografice; actul de stare civilă privind martorul C. Fernando; conduc instanța de control judiciar la concluzia că situația de fapt este cea expusă de judecătorul fondului.
Astfel se constată că în noaptea de 08.08.2012, în jurul orelor 03.00, inculpații B. A. și O. C. T. au pătruns, fără drept, în locuința părții vătămate L. P., de unde au sustras mai multe bunuri în valoare de aproximativ 1000 lei și au întrebuințat acte de violență împotriva părții vătămate L. T., pentru a-și asigura scăparea. Se impune precizarea că părțile vătămate sunt frați ei locuind în aceeași curte dar în corpuri de clădiri diferite.
Inculpatul B. A. a contestat participarea sa la comiterea acestei fapte, invocând în apărarea sa o parte din declarațiile coinculpatului O. C. T., declarațiile martorului C. Fernando prin care cei doi au specifiact că doar ei au săvârșit faptele deduse judecății dar și ale părții vătămate L. T. care a identificat ca autori, un bărbat înalt de aprox. 40 ani și unul tânăr și scund.
În ceea ce privește declarația părții vătămate, deși inculpatul B. A. a invocat-o în favoarea sa, se observă că L. T. l-a indicat cu certitudine pe inculpat ca fiind unul dintre cei care au intrat în participanții la fapta penală dedus ieșit din locuința fratelui său. Singura contradicție fiind cea cu privire la celălalt participant, aspect care nu îi profită inculpatului B. A..
Referitor la declarațiile coinculpatului O. C. T., declarațiile martorului C. Fernando invocate de inculpatul B. A. se observă așa cum a constatat și instanța de fond că sunt destul de diferite în ceea ce privește unele aspecte esențiale ale descrierii faptelor. Aceste diferențe au fost expuse pe larg în motivarea senținței de judecătorul fondului și nu vor mai fi reluate în totalitate. Va fi remarcată numai cea mai evidentă dintre acestea și anume cea referitoare la cel mai important bun sustras și anume la televizor, martorul C. Fernando precizând că avea carcasa albă, deși în realitate acesta avea carcasa neagră.
În consecință așa cum a arătat și instanța de fond toate aceste contradicții, dar și declarația părții vătămate L. T. l-a indicat cu certitudine pe inculpatul B. A., conduc și instanța de control judiciar la concluzia că acest din urmă inculpat este vinovat pentru comiterea infracțiunilor pentru care este cercetat în prezenta cauză. De asemenea sunt avute în vedere și declarațiile inițiale date în faza de urmărire penală de inculpatul O. C. T..
Situația de fapt dedusă judecății, corect a fost încadrată ca întrunind elementele constitutive ale câte unei infracțiuni prev de art. 192 alin. 2 Cod penal anterior sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani și art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2/1 lit. a și c Cod penal anterior, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 7 la 20 ani închisoare.
Cu toate acestea se constată că de la 01.02.2014, a intrat în vigoare un nou cod penal care continuă să incrimineze infracțiunile comise de inculpați și le încadrează într-o singură infracțiune prev. de disp. art. 234 alin. (1) lit. d) și f). care este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani.
În acest context revine instanței de judecată stabilirea legii penele mai favorabile.
Conform practicii judiciare și doctrinei legea penală mai favorabilă se determină în concret pentru fiecare inculpat în funcție de limitele de pedeapsa impuse de legiuitor dar și de alte elemente, printre care se pot regăsi pedeapsa aplicată, pluralitatea de infracțiuni reținută în sarcina sa cât și modul concret de individualizare a pedepsei.
Se constată astfel că lege este mai favorabilă pentru inculpatul B. A. chiar și în condițiile în care este recidivist în raport de pedeapsa de 6 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 677/17. 07. 2007 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin decizia nr.1012/28. 11. 2007 a Curții de Apel Ploiești este codul penal în vigoare.
În consecință se va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului B. A. în pedepsele componente de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. 2/1 lit. a), c) Cod penal anterior, cu aplic. art. 75 lit. c) Cod penal anterior și art. 37 lit. b) cod penal anterior și pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal anterior, cu aplic. art. art. 75 lit. c) Cod penal anterior și art. 37 lit. b) cod penal anterior.
În baza art. 386 Cod procedură penală, se va schimba încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. A. din infracțiunile prev. de art. art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. 2/1 lit. a) și c) Cod penal anterior, cu aplic. art. 75 lit. c) Cod penal anterior și art. 37 lit. b) cod penal anterior și cea prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal anterior, cu aplic. art. art. 75 lit. c) Cod penal anterior și art. 37 lit. b) cod penal anterior în infracțiunea prev. de art. 234 alin. (1) lit. d) și f) din codul penal în vigoare cu aplic. art. 43 alin. (5) și art. 77 lit. d) din codul penal în vigoare, text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare.
Pentru a reduce cuantumul pedepsei instanța de control judiciar reține ca limitele pedepsei sunt mult reduse în raport de cele existente la momentul pronunțării condamnării de prima instanță.
În baza art. 67 Cod penal în vigoare va interzice, cu titlu de pedeapsă complementară, inculpatului B. A. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) pe o perioadă de 1 an de zile, iar în baza art. 65 Cod penal în vigoare, interzice exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b).
În ceea ce privește pe inculpatul O. C. T. minor la data comiterii faptelor instanța de control judiciar apreciază ca legea pemală mai favorabilă este codul penal anterior.
Așa cum se constată instanța de fond a apreciat ca acest inculpat trebuie să execute pentru a se reeduca pedeapsa pe care i-a aplicat-o în regim privativ de libertate.
Conform art. 21 alin. 1 din legea Nr. 187 din 24 octombrie 2012, pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii.
Instanța de control judiciar având însă în vedere starea de sănătate destul de gravă a inculpatului care deși foarte tânăr (19 ani) suferă de leucemie limfatică, fiind deseori internat pentru tratament, consideră că privarea de libertate în acest moment nu ar conduce la reinserția sa socială. Pentru acest motiv apreciază că o suspendare a executării sancțiunii ar fi mai apropiată de nevoile de tratament ale inculpatului.
Având în vedere această individualizare a pedepsei cât și disp. art. 17 din legea Nr. 187 din 24 octombrie 2012 conform căruia o pedeapsă cu suspendarea executării, aplicabilă potrivit Codului penal din 1969, este considerată mai favorabilă decât o măsură educativă privativă de libertate prevăzută de Codul penal în vigoare, instanța de control judiciar constată că pentru inculpatul O. C. T. legea penală anterioară este mai favorabilă.
În consecință, curtea în baza art. 421 alin. 2 lit. lit. a) Cod procedură penală se vor admite apelurile declarate de inculpații B. A., și O. C. T., pe care o va casa în parte în latură penală, și pronunțând o nouă hotărâre:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului B. A. în pedepsele componente de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. 2/1 lit. a), c) Cod penal anterior, cu aplic. art. 75 lit. c) Cod penal anterior și art. 37 lit. b) cod penal anterior și pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal anterior, cu aplic. art. art. 75 lit. c) Cod penal anterior și art. 37 lit. b) cod penal anterior.
În baza art. 386 Cod procedură penală, se va schimba încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. A. din infracțiunile prev. de art. art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. 2/1 lit. a) și c) Cod penal anterior, cu aplic. art. 75 lit. c) Cod penal anterior și art. 37 lit. b) cod penal anterior și cea prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal anterior, cu aplic. art. art. 75 lit. c) Cod penal anterior și art. 37 lit. b) cod penal anterior în infracțiunea prev. de art. 234 alin. (1) lit. d) și f) din codul penal în vigoare cu aplic. art. 43 alin. (5) și art. 77 lit. d) din codul penal în vigoare, text de lege în baza căruia îl va condamna pe inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare.
În baza art. 67 Cod penal în vigoare va interzice, cu titlu de pedeapsă complementară, inculpatului B. A. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) pe o perioadă de 1 an de zile, iar în baza art. 65 Cod penal în vigoare, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b).
În baza art. 81 rap. la art. 110 din codul penal anterior, va dispune suspendarea executării pedepsei rezultante de 1 an și 3 luni închisoare stabilită în sarcina inculpatului O. C. T. pe perioada unui termen de încercare de 3 ani și 3 luni.
Conform art. 71 alin. 5 din Codul penal anterior, va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) Cod penal anterior pe durata aceluiași termen de încercare de 3 ani și 3 luni.
Conform art. 422 Cod procedură penală în vigoare se va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului B. A., perioada reținerii și arestării preventive de la 10.08.2012 la 17.07.2013 și va constata că inculpatul O. C. T. a executat din pedeapsa mai-sus menținută o perioadă de la 28.01.2013 la 26.11.2013 inclusiv.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Văzând și disp. art. 275 alin. 3 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite apelurile declarate de inculpații B. A., zis P., fiul lui V. si Z., născut la data de 23.12.1968, în B., domiciliat în B., ., CNP_, în prezent aflat în stare de arest la C.R.A.P. I.P.J. B. și O. C. T., fiul lui G. și A., născut la data de 12.03.1995 în ., domiciliat în ., fără forme legale în mun. B., ., jud. B. împotriva sentinței penale nr. 117/30.01.2014 a Judecătoriei B., pe care o casează în parte în latură penală, și pronunțând o nouă hotărâre:
- Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului B. A. în pedepsele componente de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. 2/1 lit. a), c) Cod penal anterior, cu aplic. art. 75 lit. c) Cod penal anterior și art. 37 lit. b) cod penal anterior și pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal anterior, cu aplic. art. art. 75 lit. c) Cod penal anterior și art. 37 lit. b) cod penal anterior.
În baza art. 386 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. A. din infracțiunile prev. de art. art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. 2/1 lit. a) și c) Cod penal anterior, cu aplic. art. 75 lit. c) Cod penal anterior și art. 37 lit. b) cod penal anterior și cea prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal anterior, cu aplic. art. art. 75 lit. c) Cod penal anterior și art. 37 lit. b) cod penal anterior în infracțiunea prev. de art. 234 alin. (1) lit. d) și f) din codul penal în vigoare cu aplic. art. 43 alin. (5) și art. 77 lit. d) din codul penal în vigoare, text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare.
În baza art. 67 Cod penal în vigoare interzice, cu titlu de pedeapsă complementară, inculpatului B. A. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) pe o perioadă de 1 an de zile.
În baza art. 65 Cod penal în vigoare, interzice inculpatului B. A. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b).
- În baza art. 81 rap. la art. 110 din codul penal anterior, dispune suspendarea executării pedepsei rezultante de 1 an și 3 luni închisoare stabilită în sarcina inculpatului O. C. T. pe perioada unui termen de încercare de 3 ani și 3 luni.
Conform art. 71 alin. 5 din Codul penal anterior, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) Cod penal anterior pe durata aceluiași termen de încercare de 3 ani și 3 luni.
Conform art. 422 Cod procedură penală în vigoare deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului B. A., perioada reținerii și arestării preventive de la 10.08.2012 la 17.07.2013 și va constata că inculpatul O. C. T. a executat din pedeapsa mai-sus menținută o perioadă de la 28.01.2013 la 26.11.2013 inclusiv.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 300 lei pentru fiecare inculpat, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2014.
Președinte,Judecător,
F. T. C. L.
Grefier,
S. A.
Red. F.T.
Tehnored. S.A.
5 ex./23.06.2014
Dos. fond_, Judecătoria B.
Jud. fond R. V..
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1008/2014. Curtea... → |
|---|
