Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 521/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 521/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-12-2014 în dosarul nr. 4773/120/2014/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 521
Ședința publică din data de 23.12.2014
PREȘEDINTE - I. S.
GREFIER - M. E.
Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. – S. Teritorial Ploiești a fost reprezentat de procuror S. G.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul N. F., zis „B.”, fiul lui N. R. și N. N., născut la data de 15.07.1990 în Târgoviște, județul Dâmbovița, C.N.P._, domiciliat în . S., .. 48, județul Dâmbovița, aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 15.12.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul - inculpat N. F., aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat B. C., apărător ales din Baroul Prahova.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Curtea aduce la cunoștința inculpatului că are dreptul să dea o nouă declarație în fața instanței de control judiciar.
Inculpatul N. F., având cuvântul arată că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de control judiciar.
Avocat B. C., având cuvântul pentru inculpatul arestat, după ce în prealabil cu acordul instanței a luat legătura cu acesta arată că, nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat B. C., având cuvântul pentru inculpatul N. F., solicită instanței admiterea contestației, casarea încheieri atacate și pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, apreciind astfel că soluția pronunțată de instanța de fond este greșită față de întreg materialul probator administrat.
Consideră că în prezent nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu au apărut temeiuri noi care să impună menținerea acesteia, este arestat din 12.09.2014, s-a depășit stadiul camerei preliminare în prezent fiind în faza de judecată și înțelege să se judece conform procedurii simplificate.
Mai arată că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, acesta diminuându-se odată cu trecerea timpului, persoana care făcea demersurile pentru schimbarea poziției părților vătămate s-a dovedit a fi partea vătămată R. M., care ulterior a și fost trimisă în judecată, astfel că nu inculpatul N. F., se face vinovat de această atitudine procesuală reținută de instanța de fond.
Totodată arată că inculpatul a făcut și un denunț în prezenta cauză, a dat dovadă de atitudine pozitivă, iar circumstanțele reale și personale îi sunt favorabile.
Solicită admiterea contestației, casarea încheierii atacate și pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, întrucât și prin această măsură se asigură izolarea inculpatului de societate, împiedicarea comiterii altor fapte de natură penală și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea contestației formulată de inculpat ca fiind nefondată și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică, în mod corect fiind menținută măsura arestării preventive a acestuia.
Precizează că, inculpatul este arestat preventiv din data de 12.09.2014, această măsură este singura aptă să asigure scopul prev. de art. 202 c.p.p., activitatea infracțională desfășurată de contestator este amplă, a exercitat chiar și acte de violență asupra părților vătămate, a obținut foloase materiale de pe urma practicării prostituției, de către părțile vătămate, astfel că era necesar a se înlătura această stare de pericol creată.
Consideră că măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea faptei comise, nefiind depășit termenul rezonabil al arestării preventive.
Inculpatul N. F., având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut și regretat fapta comisă, are un copil minor de 6 ani și solicită instanței înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Depune la dosar un memoriu.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin Încheierea din data de 15.12.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 208 alin.4 Cod procedură penală rap. la art.207 alin.4 din același cod, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul N. F., zis „B.”, fiul lui N. R. și N. N., născut la data de 15.07.1990 în Târgoviște, județul Dâmbovița, C.N.P._, domiciliat în . S., .. 48, județul Dâmbovița, aflat în Penitenciarul Mărgineni, în baza încheierii nr.21 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița la data de 12.09.2014 în dosarul nr._, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.32/UP/12.09.2014, definitivă prin încheierea pronunțată de Judecătorul de Drepturi și Libertăți din cadrul Curții de Apel Ploiești la data de 18.09.2014 în dosarul nr._, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 213 alin. 1 și 2 Cod penal și art. 211 alin. 1 și 2 rap. la art. 210 alin. 1 Cod penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 88 alin. 3 Cod penal.
În baza art.242 alin.2 Cod procedură penală, s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de către inculpat prin apărătorul ales cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, prevăzută de disp. art.202 alin.4 lit. d sau b Cod procedură penală.
S-a admis cererea formulată de către apărătorul inculpatei R. M. și s-a acordat un nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării.
S-a încuviințat proba cu înscrisuri în circumstanțierea inculpatului N. F..
S-a acordat termen de judecată la data de 09.01.2015, ora 12,00 pentru care vor fi citați inculpații N. F., R. M., părțile vătămate R. M. și D. D. A..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul întocmit de către procuror la data de 30 octombrie 2014 în dosarul nr. 2/D/P/2014 al D. – Biroul Teritorial Dâmbovița, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul N. F., zis „B.”, fiul lui N. R. și N. N., născut la data de 15.07.1990 în Târgoviște, județul Dâmbovița, C.N.P_, domiciliat în . S., .. 48, județul Dâmbovița, aflat în Centrul de Reținere și Arest Preventiv din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Dâmbovița, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de disp. art.213 alin.1 și 2 din Codul penal și de disp. art. 211 alin.1 și 2 din Codul penal rap. la art. 210 alin. 1 Cod penal, fapte constând în aceea că începând cu anul 2012 a determinat și înlesnit practicarea prostituției de către R. M., pe teritoriile Germaniei, Spaniei și Cehiei, nu de puține ori recurgând la acte de violență fizică și verbală și a obținut foloase patrimoniale de pe urma acestei activități; în perioada martie – iunie 2013, a recrutat, transportat și determinat la practicarea prostituției pe minora D. D. A., iar începând cu luna martie 2014 a înlesnit practicarea acesteia în orașul Praga – Cehia după ce aceasta a devenit majoră; din anul 2012 și până în toamna anului 2013 a recrutat, transportat și determinat la practicarea prostituției pe minora F. F. M., iar începând cu anul 2013 până în primăvara anului 2014 pe minora P. M. C., nu de puține ori recurgând la acte de violență fizică sau verbală, obținând foloase patrimoniale de pe urma acestei activități și R. M., fiica lui I. și M., născută la data de 3.01.1991 în Găești, județul Dâmbovița, CNP_, domiciliată în Găești, ., județul Dâmbovița, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de disp. art.272 alin.1 din Codul penal, fapta constând în aceea că în cursul procesului penal a încercat folosind acte de corupere și constrângere, să influențeze pe persoanele vătămate minore F. F. M., P. M. C. dar și pe persoana vătămată D. A. D., să retragă declarațiile acuzatoare făcute în prezentul dosar împotriva inculpatului N. F., cercetat în stare de arest preventiv.
În urma analizei actelor și lucrărilor dosarului nr.2/D/P/2014 al D. – Biroul Teritorial Dâmbovița, instanța a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului N. F. se mențin, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr.21 pronunțată de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Dâmbovița la data de 12 septembrie 2014, în baza disp. art.226 rap. la disp. art. 223- 225 și 202 alin.4 lit. e din Codul de procedură penală a fost admisă propunerea formulată de către procuror, și s-a dispus în conformitate cu disp. art. 226 alin.2 din Codul de procedură penală arestarea preventivă a inculpatului N. F. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism, pentru o perioadă de 30 de zile, de la 12.09.2014 până la 11.10.2014, precum și emiterea mandatului de arestare preventivă pe numele acestuia.
Prin aceeași încheiere a fost respinsă cererea formulată de către apărătorul inculpatului privind luarea față de acesta a măsurii preventive a arestului la domiciliu, prevăzută de disp. art. 202 alin.4 lit.d din Codul de procedură penală.
S-a reținut de către judecătorul de drepturi și libertăți că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se lua față de inculpat măsura arestării preventive.
S-a evidențiat în primul rând că probele administrate în cauză au configurat suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile care i se impută prevăzute de normele de incriminare cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, în acest sens fiind declarațiile persoanelor vătămate R. M., D. A. D., F. F. M., care au detaliat în relatările lor împrejurările în care l-au cunoscut pe inculpat, precum și modul în care se desfășurau activitățile infracționale - supraveghindu-le îndeaproape actele de prostituție și oferindu-le clienți, sumele obținute fiind folosite de către inculpat în scopuri personale, procesul verbal de sesizare din oficiu, declarațiile martorilor audiați în cauză D. F. L., L. C. N. și T. M. Tincuța, procesele verbale de redare a convorbirilor interceptate autorizat, procesele verbale de percheziție domiciliară, procesele verbale de investigații și procesele verbale de constatare a unor situații de fapt și cele privind aplicarea unor sancțiuni contravenționale persoanelor vătămate pentru practicarea prostituției.
În același timp, s-a considerat în acord cu disp. art. 223 alin.2 teza a II a din Codul de procedură penală că infracțiunile pentru care s-au formulat acuzații penale împotriva inculpatului sunt caracterizate de un grad de pericol social ridicat, aducând grave atingeri relațiilor privind conviețuirea socială, în condițiile în care acesta s-a folosit în acțiunile lui de persoane minore, sfidând și normele morale și respectul datorat demnității umane, determinând consecințe greu de evaluat în evoluția ulterioară a victimelor lui.
Traficul de minori reclamă măsuri ferme din partea organelor judiciare abilitate, lăsarea în libertate a inculpatului fiind de natură să le alarmeze pe victimele pe care el le-a exploatat care ar putea refuza să coopereze cu organele de anchetă, cu atât mai mult cu cât contrar susținerilor inculpatului, prin apărător, din probatoriul administrat în cauză au rezultat date certe că acesta exercita presiuni asupra unora dintre persoanele vătămate în vederea împiedicării cursului anchetei și aflării adevărului în cauză (declarațiile persoanelor vătămate și ale inculpatului, precum și procesul verbal de interceptare a mesajelor scrise și a convorbirilor telefonice).
S-a considerat, de asemenea că, detenția preventivă a inculpatului este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, existând riscul ca lăsat în libertate, acesta să le intimideze atât pe persoanele vătămate, cât și pe cele care ar putea depune mărturie în cauză, și proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acestora.
La data de 25.11.2014, judecătorul de cameră preliminară, verificând legalitatea și temeinicia măsurii preventive luată față de inculpatul N. F., a constatat că subzistă temeiurile care au determinat luarea acesteia la data de 12.09.2014, astfel încât a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În urma evaluării actelor și lucrărilor dosarului, instanța, a constatat că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului subzistă, reclamând și în continuare menținerea acestuia în detenție preventivă, în perioada de trei luni de la dispunerea măsurii neintervenind nicio modificare a acestor temeiuri.
În continuare, din probele administrate în cauză rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a desfășurat activitățile infracționale pentru care a fost trimis în judecată, condiție sine qua non pentru legitimarea oricărei măsuri preventive, cu atât mai mult pentru menținerea celei mai severe dintre ele.
Infracțiunile care se impută inculpatului sunt prevăzute cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dincolo de faptul că menținerea acestuia în detenție provizorie se consideră necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordine publică, interesul public al păstrării ordinii și legalității impunându-se să fie luat în considerare cu prioritate, față de cel personal - de a nu fi comise ingerințe în exercitarea dreptului lui la liberă mișcare.
Faptele comise de către inculpat sunt de o gravitate ridicată, acesta racolându-le pe cele 3 minore – R. M., D. A. D. și F. F. M., cu care inițial a întreținut relații de concubinaj, pentru ca ulterior să le exploateze sexual, plasându-le diferiților clienți aflați pe raza județului, ca ulterior să le transporte în Germania, Spania și Cehia, sumele de bani obținute fiind utilizate în scopuri personale.
Măsura arestării preventive a inculpatului apare și la acest moment al analizei, proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva lui și necesară pentru desfășurarea în bune condiții a procesului, respectând și exigențele art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Nu pot fi primite apărările formulate de către inculpat în sensul că nu mai subzistă temeiurile care au determinat inițial arestarea lui preventivă, în cele ce preced fiind expuse conținutul acestora și necesitatea ca el să fie privat în continuare de libertate.
Nu este întemeiată nici critica potrivit căreia arestarea preventivă a inculpatului nu mai îndeplinește condiția de proporționalitate cu gravitatea acuzațiilor, traficul de minori fiind caracterizat ca infracțiune care implică un tratament special și în privința măsurilor preventive, pe de altă parte neputându-se susține că la mai puțin de trei luni de la plasarea acestuia în detenție provizorie s-au modificat sau nu mai subzistă temeiurile care au impus această măsură.
Mai mult, există riscul ca aceasta să comită în viitor alte fapte penale, având în vedere că la scurt timp după ce a suferit o condamnare, în termenul de încercare, a săvârșit mai multe infracțiuni de trafic de minori, trafic de persoane și proxenetism, fără a-l interesa consecințele deosebit de grave pe care le au acestea asupra victimelor, ci doar realizarea unor venituri mari într-un timp foarte scurt.
Susținerea inculpatului, prin avocat, dar și personal că, regretă faptele și că a conștientizat gravitatea acestora și atingerea adusă ordinii de drept și normelor de conviețuire socială în perioada de arest pe care a efectuat-o, nu este nici suficientă și nici fundamentată din punct de vedere juridic, deoarece aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptelor, pe de altă parte.
În considerarea ideii că, măsura dispusă față de inculpat este oportună și justificată, în baza disp. art.208 alin.4 rap. la disp. art.207 alin.4 din Codul de procedură penală, instanța a menținut arestarea preventivă a acestuia.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de către apărătorul inculpatului privind înlocuirea arestării preventive a acestuia cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, întrucât inculpatul nu se află în situația prevăzută de disp. art. 242 alin.2 din Codul de procedură penală, măsura preventivă mai puțin severă la care a făcut trimitere apărătorul acestuia nefiind de natură să realizeze scopul prevăzut de art. 202 alin.1 din Codul de procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație inculpatul N. F. criticând-o ca fiind netemeinică și a solicitat în esență, admiterea contestației, desființarea încheierii și pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, față de împrejurarea că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, nu au apărut temeiuri noi, s-a depășit stadiul camerei preliminare în prezent fiind în faza de judecată și înțelege să se judece pe procedura simplificată.
Curtea, examinând hotărârea contestată în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele conform art. 417 al.2 c.pr.penală, constată că prezenta contestație este nefondată așa cum se va arăta în continuare:
Situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță și pe larg descrisă mai sus, în sensul că, prin încheierea de ședință din 15.12.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 208 al.4 rap. la art. 207 al.4 c.pr.penală s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul N. F., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 213 al.1 și 2 c.p., și art. 211 al.1 și 2 rap. la art. 210 al.1 c.p., toate cu aplic. art. 38 al.1 c.p., art. 41 al.1 c.p., și art. 88 al.3 c.p.
S-a reținut în esență, în sarcina inculpatului prin Rechizitoriul întocmit la data de 30.10.2014 în dosarul nr. 2/D/P/2014 al D. – Biroul Teritorial Dâmbovița, că începând cu anul_ a determinat și înlesnit practicarea prostituției de către R. M., în Germania, Spania și Cehia, recurgând la acte de violență fizică și verbală și a obținut foloase patrimoniale de pe urma acestei activități. În perioada martie – iunie 2013 a recrutat, transportat și determinat la practicarea prostituției pe minora D. D. A. iar începând cu luna martie 2014 a înlesnit practicarea acesteia în orașul Praga – Cehia, după ce a devenit majoră.
De asemenea, începând cu anul 2012 și până în toamna anului 2013 a recrutat, transportat și determinat la practicarea prostituției pe minora F. F. M., iar începând cu anul 2013 până în primăvara anului 2014 pe minora P. M. C., recurgând la acte de violență fizică și verbală, obținând foloase patrimoniale de pe urma acestei activități.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului Curtea constată că, pe de o parte infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat prevăd sancțiunea cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, iar pe de altă parte există probe că, lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică astfel încât se confirmă condițiile care se cer a fi îndeplinite potrivit dispozițiilor legale, acestea justificând rămânerea în continuare în detenție provizorie.
În același timp, Curtea apreciază că, în cauză există date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul poate fi autorul infracțiunilor reținute în sarcina sa, cu atât mai mult cu cât în faza de urmărire penală a recunoscut parțial săvârșirea faptelor.
Probatoriul administrat la urmărirea penală și finalizat prin actul de trimitere în judecată constituie dovezi pertinente pentru judecarea în stare de arest a inculpatului.
Se constată că, măsura arestării preventive a fost luată în condiții de deplină legalitate și se impune menținerea acestei măsuri – așa cum de altfel a procedat instanța de fond – deoarece inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin rezonanța socială mare a acestor fapte dar și perspectiva unor pedepse mari.
Nu în ultimul rând, Curtea apreciază că, menținerea în stare de arest a inculpatului se impune datorită gravității faptelor săvârșite, pe de o parte, iar pe de altă parte, detenția provizorie a acestuia nu și-a epuizat efectele, perioada încarcerării nefiind suficientă pentru a-l determina atât pe inculpat, cât și pe alții aflați în situații similare să renunțe la astfel de practici.
Mai mult decât atât, potrivit practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului deținuții continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de CEDO, cu excepția dreptului la libertate atunci când o detenție regulată intră în mod expres în câmpul de aplicare a art. 5 din Convenție, așa cum de altfel s-a arătat mai sus.
Potrivit aceleiași practici, orice restricții de alte drepturi trebuie să fie justificată și să se bazeze pe considerente de securitate și apărarea ordinii, aceste restricții decurgând inevitabil din circumstanțele detenției.
În acest context, Curtea apreciază că, temeiurile care au determinat arestarea preventivă și probatoriul administrat în cauză nu a evidențiat o altă situație de fapt, astfel încât, în mod corect prima instanță a apreciat că se impune menținerea arestării preventive a inculpatului.
Așa fiind, pe cale de consecință, contestația formulată de inculpatul N. F. este nefondată și urmează a fi respinsă.
Văzând și disp.art. 275 al.2 c.pr.penală.
PENTRU ACEST EMOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul N. F., zis „B.”, fiul lui N. R. și N. N., născut la data de 15.07.1990 în Târgoviște, județul Dâmbovița, C.N.P._, domiciliat în . S., .. 48, județul Dâmbovița, aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 15.12.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă contestatorul – inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.12.2014.
Președinte, Grefier,
I. S. M. E.
Red.IS
Tehnored.EM
5 ex./24.12.2014
d.f. nr._ Tribunalul Dâmbovița
j.f. S. F.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 72/2014.... → |
|---|
