Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 427/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 427/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 02-09-2014 în dosarul nr. 2201/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 427
Ședința publică din data de 2 septembrie 2014
Președinte – N. E.
Grefier – S. A.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul V. M., fiul lui N. și M., născut la data de 13.10.1976, CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul G., împotriva sentinței penale nr. 648/2.06.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea privind aplicarea art.6 Cod penal formulată de către condamnat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit contestatorul-condamnat V. M., pentru care a răspuns avocat din oficiu V. M., desemnat în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._ din data de 26.08.2014, emisă de Baroul Prahova, depusă astăzi în ședință publică.
Procedura de citare este legal îndeplinită, întrucât condamnatul a formulat cerere de judecată în lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin evidența Penitenciarului Mărgineni, condamnatul V. M. a înaintat Curții de Apel o cerere de judecată în lipsă, după care:
Avocatul contestatorului și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, precizează că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, ia act de declarațiile părților în sensul că nu sunt cereri noi, excepții de invocat sau probe de administrat, față de prevederile art. 364 alin. 4 Cod proc. penală constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea motivelor apreciate ca afectând legalitatea și temeinicia sentinței atacate.
Avocat V. M., având cuvântul pentru contestatorul-condamnat V. M., solicită admiterea contestației formulate împotriva sentinței penale nr. 648/2.06.2014 prin care s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii condamnatului privind aplicarea art. 6 Cod penal, desființarea acesteia și pe fond, aplicarea legii penale mai favorabile potrivit acestor dispoziții. legale
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondată a contestației formulate, arătând că hotărârea atacată este legală și temeinică și nu sunt incidente disp. art. 6 Cod penal, contestatorul fiind condamnat la data de 1.02.2014 când prin sentința pronunțată s-au reținut disp. art. 5 din Noul Cod penal.
CURTEA
Asupra contestației penale de față.
Luând în examinare actele și lucrările dosarului, constată;
Prin sentința penală nr. 648/2.06.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița s-a respins cererea privind aplicarea art. 6 Cod penal, formulată de condamnatul V. M., fiul lui N. și M., născut la data de 13.10.1976, CNP_, deținut în Penitenciarul G., ca inadmisibilă.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală acesta a fost obligat la plata sumei de 30 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt;
Prin cererea înregistrată prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /14.05.2014, condamnatul V. M. deținut în Penitenciarul G. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, sens în care s-au atașat fișele deținutului V. M. din baza de date a ANP, iar serviciul evidență al locului de deținere a înaintat o copie de pe mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.127/18.03.2014, emis de către Tribunalul București – Secția I penală în dosarul nr._ .
Analizând materialul administrat în cauză, s-a constatat că prin sentința penală nr.79/1.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, definitivă inculpatul V. M., cu reținerea disp. art.5 Cod penal, respectiv aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
Ca urmare, stabilindu-se că Tribunalul București – Secția I penală a dispus condamnarea contestatorului conform dispozițiilor Codului penal intrat în vigoare de la data de 1.02.2014, instanța de fond a constatat că nu mai poate reanaliza aplicarea art.6 Cod penal, fiind evident că în speță condamnarea definitivă nu a intervenit înainte de . noilor conduri.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, în termenul legal, condamnatul V. M., fără a expune motivele pentru care a promovat calea de atac, iar prin cererea înaintată la data de 1 septembrie 2014, a solicitat judecata în lipsa sa, în conformitate cu art. 364 alin. 4 cod procedură penală.
Contestație nu este fondată.
Examinând hotărârea atacată pe baza materialului din dosarul cauzei dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 4251 Cod proc. penală, rezultă că starea de fapt s-a reținut corect la primul grad de jurisdicție iar dispozițiile art.598 alin.1 lit.d comb. cu art.595 Cod proc. penală rap. la art.6 Cod penal, ce reglementează modificarea hotărârilor de condamnare intrate sub puterea lucrului judecat, în cazul intervenției unei legi penale noi, mai înaintea considerării ca executate a pedepselor cu închisoarea, au fost legal interpretate.
Într-adevăr, potrivit art. 6 alin. 1 Cod penal când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
În egală măsură, potrivit art. 5 alin. 1 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Condamnatul-contestator V. M. se află în executarea pedepsei de 15 ani închisoarea aplicată prin sentința penală nr. 79/01.02.2014 a Tribunalului București-Secția 1 penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 950/17.0._ pronunțată de ÎCCJ-Secția penală.
Prin urmare, hotărârea judecătorească de condamnare, a cărei executare este contestată în prezenta cerere, a fost pronunțată în primă instanță după . noilor coduri, penal și de procedură penală, mai exact a fost pronunțată la data de 01 februarie 2014 și a rămas definitivă la data de 17 martie 2014, prin soluționarea căii de atac de către instanța supremă de control jurisdicțional ordinar.
Pe de altă parte, din cuprinsul acesteia rezultă că la soluționarea acțiunii penale aflate pe rol, obiect al dosarului nr._ al Tribunalului București-Secția 1 penală, făcându-se aplicarea disp. art. 5 Cod penal, în baza art. 334 Cod procedură penală din 1969(art. 386 Cod procedură penală), s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținută în sarcina inculpatului V. M., din infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. i, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal din 1969, în infracțiunea de omor simplu, prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal din 1969, înlăturându-se astfel, o agravantă ce fusese reținută prin actul de trimitere în judecată.
Față de cele ce preced, la exercitarea controlului jurisdicțional se reține că, în mod judicios prima instanță a stabilit că în privința condamnatului-contestator dispozițiile legii penale mai favorabile au fost aplicate în cursul judecății de instanțele de judecată învestite cu judecata fondului cauzei, respectiv prin sentința penală sentința penală nr. 79/01.02.2014 a Tribunalului București-Secția 1 penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 950/17.0._ pronunțată de ÎCCJ-Secția penală.
Prevederile art.598 alin.1 lit.d comb. cu art.595 Cod proc. penală rap. la art.6 Cod penal, ce reglementează modificarea hotărârilor de condamnare intrate sub puterea lucrului judecat, în cazul intervenției unei legi penale noi, mai înaintea considerării ca executate a pedepselor cu închisoarea, detaliate mai sus, sunt de strictă interpretare.
Din conținutul acestor texte de lege rezultă cu certitudine că o hotărâre de condamnare pronunțată și rămasă definitivă ulterior datei de 01.02. 2014 cu luarea în considerare a principiului înscris sub art.5 Cod penal, nu mai poate face obiectul unei contestații la executare vizând o reevaluare a aplicării legii penale mai favorabile conform art.6 Cod penal, față de aceeași persoană și circumstanțe juridice.
Aceasta întrucât s-ar înfrânge în egală măsură autoritatea de lucru judecat și principiul legalității pedepsei, ce asigură securitatea raporturilor juridice penale și constituie impedimente juridice în aplicarea de două ori a aceleiași instituții de drept penal, chiar dacă instituția respectivă este favorabilă prin efectele ei.
În consecință, Curtea reține că nu pot deveni incidente dispozițiile legii penale mai favorabile, după rămânerea definitivă a pedepsei, din moment ce aceste dispoziții au intervenit pe parcursul judecății, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, iar instanța de judecată a făcut aplicarea legii penale mai favorabile în cursul judecății, fiind așadar incompatibilă reținerea, în aceeași cauză și față de aceeași persoană și infracțiune, a dispozițiilor legii penale mai favorabile consacrate art.5, concomitent cu art. 6 Cod penal.
Concluzionând sentința primei instanțe se apreciază ca fiind justă și conformă legii, situație în care contestația formulată de condamnatul condamnat V. M. se va respinge, în temeiul art.425/1 alin.7 lit.b Cod procedură penală, ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de condamnatul V. M., fiul lui N. și al lui M., născut la 13 octombrie 1976, în prezent deținut în Penitenciarul G., împotriva sentinței penale nr. 648/2.06.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca nefondată.
Obligă contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei cheltuieli judiciare către stat și 100 de lei onorariul apărătorului din oficiu pentru contestator, care va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.09.2014.
Președinte,
N. E. Grefier
S. A.
Aflându-se în concediu legal de odihnă,
se semnează de
Președintele instanței
Red. NE
Tehn.grefier SA
5 ex/ 29.09.2014.
D.F. nr._, Trib. Dâmbovița.
JF. M. D..
Operator de date cu caracter personal nr. 4058
Notificare nr. 3113/2006
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 208/2014. Curtea... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1278/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
