Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 1019/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1019/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 11950/315/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR nr._
DECIZIA PENALĂ NR.1019
Ședința publică din data de 23 octombrie 2014
PREȘEDINTE - P. M. F.
JUDECĂTOR - I. S.
GREFIER - D. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. I. P.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA TÂRGOVIȘTE, inculpatul I. C. A. fiul lui S. Ș. și al lui M., născut la 19 Iunie 1989, domiciliat în Târgoviște, .. 52, J. Dâmbovița și persoana vătămată Ș. L. E., domiciliat în Târgoviște, .. 24, ., împotriva sentinței penale nr.220 pronunțată la 25 martie 2014 de către Judecătoria Târgoviște, prin careîn baza art.180 alin.2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 din noul Cod penal, art.396 alin.10 Cod proc.penală și art.63 Cod penal din 1969, inculpatul I. C.-A., a fost condamnat la pedeapsa amenzii de 1000 lei pentru fapta de lovire sau alte violențe comisă în noaptea de 30 iunie/1 iulie 2012 în dauna persoanei vătămate Ș. L. E..
Potrivit art.397 Cod proc. penală, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ș. L. E., inculpatul fiind obligat la plata despăgubirilor civile către aceasta, în sumă de 2450 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale și tratamentul medicamentos efectuat, și în sumă de 2000 euro, cu titlu de daune morale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns : apelantul – inculpat I. C. A. asistat de apărător ales, S. A. M. din cadrul Baroului Dâmbovița și apelanta – persoană vătămată Ș. L. E., asistată de apărător ales T. C. din cadrul Baroului Dâmbovița.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că sub nr._/22.10.2014 au fost înregistrate motivele de apel formulate în scris de către apelanta – persoană vătămată Ș. L. E..
Apelantul – inculpat I. C. A., în prezența apărătorului său ales, precizează că nu dorește să dea o nouă declarație instanțe de apel, menținându-și cele declarate în cauză până în prezent.
Avocat S. A. M., apărător ales al apelantului – inculpat depune la dosar motivele de apel și, precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și solicită cuvântul în dezbateri.
Avocat T. C., apărător ales al apelantei – persoane vătămate de asemenea arată că nu mai are cereri de formulat sau excepții de invocat și din punctul său de vedere cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat, solicitând cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act de susținerile părților, în sensul că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată, iar în temeiul disp. art.420 alin.6 Cod procedură penală, acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul în dezbateri susține că apelul declarat vizează motive de netemeinicie ale sentinței instanței de fond.
Astfel, sentința primei instanțe este netemeinică, întrucât cuantumul pedepsei amenzii stabilit de instanță constă într-o sumă modică prin raportare la pericolul concret al faptei săvârșite de inculpat, fiind necesară o amendă în cuantum superior ori stabilirea unei pedepse cu închisoarea în vederea îndeplinirii scopului preventiv-educativ al pedepselor.
În mod greșit în practica judiciară, în procesul de individualizare a pedepselor și la stabilirea gravității faptei se are în vedere aproape exclusiv numărul de zile de îngrijiri medicale necesare victimei pentru vindecare și, de regulă, alte aspecte sunt cele care ar trebui să primeze în aprecierea gravității acestor fapte, având în vedere și aceea că de multe ori au fost întâlnite în practică încadrări juridice de tentativă de omor, deși victima nu a suferit mai mult de 5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Se susține că, nu numărul de zile de îngrijiri medicale ar trebui să fie decisiv în aprecierea gravității unei fapte de acest gen, ci întregul ansamblu de circumstanțe care poate să contureze agresivitatea făptuitorului dar și suferința victimei.
În opinia sa, în speță trebuie aplicate toate criteriile de individualizare a pedepsei iar nu exclusiv cel al numărului de zile de îngrijiri medicale acordate victimei ca urmare a leziunilor suferite. Astfel, trebuie observat că inculpatul a fost într-o relație cu victima pentru o perioadă de aproximativ 2 ani după care acesta, fără un motiv serios, a hărțuit-o pe persoana vătămată și a lovit-o în mai multe rânduri, provocându-i acesteia profunde traume psihice, pe fondul unei frici crescânde a victimei, iar în noaptea de 30.06-01.07.2012, în jurul orelor 03:00, inculpatul, după ce anterior o amenințase pe persoana vătămată, a așteptat-o în fața blocului în care domicilia și i-a aplicat în mod repetat lovituri în zona feței și a corpului, cu scopul expres de a desfigura victima și fără a-i păsa de prezența martorilor care îl somau să înceteze.
Fapta a fost săvârșită în plină stradă, din răzbunare și fără a regreta toate acestea. Lipsa de regret poate fi dedusă nu numai din atitudinea inculpatului de negare a faptei dar poate fi dedusă și din probele fotografice depuse de persoana vătămată la dosarul cauzei care îl înfățișează pe inculpat distrându-se cu prietenii la scurt timp după săvârșirea faptei.
În faza urmăririi penale inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, încercând chiar să inducă în eroare organele judiciare prin acceptarea testului poligraf la care ulterior nu s-a prezentat. Inculpatul a încercat să se sustragă de la urmărirea penală, fiind plecat în Spania și refuzând să declare organelor de poliție adresa la care domiciliază în străinătate după ce anterior încercase să convingă persoana vătămată să își retragă plângerea prin intermediul mesajelor de tip sms. Atitudinea acestuia denotă o evidentă lipsă de respect pentru valorile sociale ocrotite de lege, pentru suferința provocată persoanei vătămate, neasumându-și răspunderea faptelor sale decât în fața instanței și numai în fața evidenței probelor prezente la dosarul cauzei.
Față de cele expuse, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, înlăturarea aspectelor de netemeinicie și reindividualizarea pedepsei, în sensul stabilirii unei pedepse cu închisoarea ori a amenzii penale într-un cuantum maxim, urmând a menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Avocat S. A. M., apărător ales al apelantului – inculpat, sub aspectul laturii penale susține, în primul rând că pedeapsa amenzii aplicate de 1000 lei nu este atât de ușor accesibilă fără eforturi.
Mat mult decât atât, limita minimă a amenzii ce putea fi aplicată inculpatului conform art. 63 alin 3 Cod penal, raportat la art. 396 alin 10 Cod procedură penală, este de 350 de lei, amenda în cuantum de 1000 de lei nu este nici măcar minimul ce putea fi acordat.
Referitor la cuantumul sumelor la care a fost obligat inculpatul către persoana vătămată, instanța de fond a admis în parte, motivând că partea vătămată a putut proba numai o parte din pretențiile sale civile, urmează a se observa, că acest cuantum este calculat greșit întrucât persoana vătămată a probat prin înscrisurile deduse la dosarul cauzei o sumă mult mai mică, respectiv suma de 700 de lei și nu 2450 lei cum greșit a apreciat instanța de fond.
Pe de o parte, leziunile suferite, în urma incidentului petrecut la 30 iunie 2012 de către persoana vătămată nu o puneau în imposibilitatea de a se deplasa, implicit să necesite un transport special (taxi) pentru o perioadă atâta de lungă de timp.
Pe de altă parte, persoana vătămată a solicitat contravaloarea a 15 ședințe de psihoterapie, însă la dosarul cauzei au fost depuse doar niște bonuri fiscale care nu dezvăluie identitatea persoanei care a urmat tratamentul.
Se mai solicită de către persoana vătămată contravaloarea medicamentelor din perioada iulie—noiembrie în cuantum de 400 de lei, din nou, fără ca această sumă să fie dovedită în totalitate (la dosar existând doar două bonuri fiscale în sumă de 20 + 80 de lei).
Cât privește daunele morale, apreciază că instanța de fond greșit a apreciat că suma de 2000 de euro reprezintă o compensație morală corespunzătoare traumei suferite de partea vătămata și consideră că aceasta este eronat și exagerat calculată având în vedere și zilele puține de îngrijiri medicale, respectiv gradul foarte redus al vătămării, cuantumul acestora trebuie să îi ofere persoanei vătămate o satisfacție pentru suferințele îndurate și nu o sursă de îmbogățire fără justă cauză.
Instanța de control judiciar trebuie să aibă în vedere că amenda aplicată de instanța de fond este suficientă pentru a atinge scopul preventiv, educativ și coercitiv reglementat de art. 52 Cod penal, întrucât apelantul inculpat s-a îndreptat și a conștientizat consecințele faptei sale.
Apelantul - inculpat nu are antecedente penale a fost la prima abatere de natură penală, care de fapt a fost o întâmplare nefericită ce a avut la bază sentimentele puternice de iubire și implicit de gelozie.
Este adevărat ca aceste motive nu-l îndreptățeau, cel puțin nu legal, pe inculpat să o lovească pe persoana vătămata, dar pe un fond de gelozie, în momentul respectiv inculpatul nu a mai realizat săvârșirea faptei.
Față de cele expuse în precedent, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, numai în latură civilă și, pe fond reducerea despăgubirilor materiale în limita dovedirii cuantumului acestora și respingerea daunelor morale.
Referitor la apelul declarat de către parchet, susține că acesta este nefondat, schimbarea pedepsei aplicate cu o pedeapsă privativă de libertate nu sunt justificate, având în vedere că motivele de apel fac vorbire de alte infracțiuni la modul general cu mult mai grave și cu un grad de periculozitate mult mai mare, infracțiuni ce nu pot fi comparate și care nu au nici o legătură cu fapta imputată inculpatului.
Așadar, consideră că prima instanță în mod judicios a apreciat și aplicat pedeapsa amenzii de 1000 lei, iar la pronunțarea acestei soluții s-a ținut cont în mod concret de desfășurarea evenimentelor.
Prima instanță, la momentul pronunțării, a aplicat toate criteriile de individualizare a pedepsei și nu doar cel al numărului de zile de îngrijiri medicale acordate persoanei vătămate, iar în ceea ce privește numărul zilelor de îngrijiri medicale, contrar susținerilor reprezentantului parchetului, este întemeiată practica instanțelor de a se tine cont de ele, deoarece aceasta metodologie este firească, în urma stabilirii lor de către medicul legist, ulterior se poate face încadrarea juridică a faptei conform Codului penal și ulterior judecarea inculpatului pentru fapta săvârșită.
De asemenea, s-a mai susținut că inculpatul a încercat să se sustragă de la urmărirea penală, fapt total neadevărat, întrucât inculpatul s-a prezentat pentru a da declarații (ultima declarație dată în fața organelor de urmare penală este datată 20 septembrie 2012 - și ulterior s-a prezentat în fața instanței de fond la fiecare termen).
Astfel, solicită respingerea apelului declarat de către parchet și persoana vătămată în raport de motivele de apel susținute, în opinia sa fiind nefondate.
Avocat T. C. apărător ales al apelantei – persoane vătămate arată că apelul declarat de către aceasta vizează netemeinicia și nelegalitatea hotărârii instanței de fond.
Astfel, pedeapsa pentru fapta de lovire în Codul penal anterior era închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Potrivit art.63 alin.3 teza a II-a Cod penal anterior „ când legea prevede pedeapsa amenzii fără a-i arăta limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult 1 an, minimul special al amenzii este de 300 lei și maximul special de 15.000 lei, iar când prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, minimul special este de 500 lei, iar maximul special de 30.000 lei.
Raportând la dispozițiile legale menționate, la cele prevăzute de art.396 alin. 10 și ale art.375 Cod procedură penală limitele de pedeapsă se puteau reduce cu o pătrime în cazul amenzii, respectiv de la 350 lei la 25.000 lei.
Cuantumul amenzii se află spre limita minimă prevăzută de lege, astfel că, scopul pedepsei nu va fi atins niciodată având în vedere conduita inculpatului în tot cursul urmăririi penale inițial de sustragere, ulterior de negare, consecințele faptei sale asupra persoanei vătămate cu deosebire în plan psihic, aceasta nemaiavând curaj o bună perioadă de timp să iasă din casa neînsoțită sau pietonal, starea de teamă fiind întreținută de agresivitatea excesivă a inculpatului - fapt ce a și determinat-o pe persoana vătămată să pună capăt acestei relații încă din anul 2009, dar și de amenințările acestuia în toată faza urmăririi penale.
Inculpatul nu se află la prima abatere, în anul 2012 a mai agresat-o fizic pe persoana vătămată și, deși în urma acestei agresiuni inculpatul avea interdicție de a se apropia de partea vătămata totuși, la data de 30 iunie – 1 iulie 2012 a urmărit-o și a atacat-o din nou chiar la . aceasta locuia, aplicându-i lovituri multiple, târând-o spre gardul viu din jurul blocului, victima fiind abandonată numai la apariția echipajului de politie sesizat.
În opinia sa, prima instanță a privit cu prea multă indulgență persoana inculpatului și consecințele faptelor sale deși dintr-o asemenea „bagatelă” persoana vătămată a suferit fractură de piramidă nazală, contuzie dentară, plagă arcadă, hematom clavicular, echimoze, etc., urmările agresiuni fiind vizibile și după trecerea a peste 2 ani de la comiterea faptei.
Dacă suferințele în plan fizic au trecut, trauma psihică este încă de actualitate.
Referitor la latura civilă a cauzei apreciază că sentința atacată este netemeinică atât sub aspectul despăgubirilor acordate cât și sub aspectul daunelor morale, acestea fiind infime față de trauma fizică și psihică trăită de persoana vătămată.
Față de aceste motive, solicită admiterea apelului desființarea sentinței, rejudecarea cauzei, majorarea cuantumului pedepsei iar pe latură civilă majorarea cuantumului daunelor morale.
Pe apelul declarat de către parchet solicită admiterea acestuia, iar în ceea ce privește apelul declarat de către inculpat, solicită respingerea acestuia, înscrisurile depuse la dosar reprezentând cheltuielile efectuate de către persoana vătămat sunt chiar insuficiente, au fost cheltuieli pentru care nu a mai solicitat bon fiscal și de asemenea nu le-a solicitat în instanță.
Mai solicită apărătorul ales al persoanei vătămată acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanței pe care o depune la dosar.
Avocat S. A. M. apărător ales al apelantului – inculpat având cuvântul în replică, precizează că în ceea ce privește . la care s-a referit apărătorul persoanei vătămate din anul 2012, persoana vătămată a înțeles să-și retragă plângerea formulată, pentru trauma patologică invocată nu există înscrisuri de specialitate în acest sens la dosar, iar inculpatul s-a schimbat de la prima faptă comisă asupra persoanei vătămate.
Reprezentantul Ministerului Public, pe apelul declarat de către persoana vătămată, precizează că acesta este în consens cu al parchetului și urmează a fi admis, în timp ce pe apelul declarat de către inculpat, pune concluzii de respingere ca nefondat.
Apelanta - persoană vătămată Ș. L. E. personal susține că este de acord cu apărările expuse de către avocatul său.
Apelantul – inculpat I. C. A., în ultimul cuvânt, potrivit disp. art.389 alin.1 Cod procedură penală învederează instanței că regretă sincer cele întâmplate, fapta a comis-o pe un fond temporar de gelozie.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 220 pronunțată la 25 martie 2014 de către Judecătoria Târgoviște, în baza art.180 alin.2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 din noul Cod penal, art.396 alin.10 Cod proc.penală și art.63 Cod penal din 1969, inculpatul I. C.-A., a fost condamnat la pedeapsa amenzii de 1000 lei pentru fapta de lovire sau alte violențe comisă în noaptea de 30 iunie/1 iulie 2012 în dauna persoanei vătămate Ș. L. E..
Potrivit art.397 Cod proc. penală, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ș. L. E., inculpatul fiind obligat la plata despăgubirilor civile către aceasta, în sumă de 2450 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale și tratamentul medicamentos efectuat, și în sumă de 2000 euro, cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr.3890/P/2012 emis la data de 27.XI.2013 de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul I. C.-A., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev.și ped.de art.180 alin.2 Cod penal, reținându-se în sarcina a cestuia că în noaptea de 3006/1.07.2012, în timp ce se afla pe . Târgoviște, a lovit-o cu pumnii în zona feței și a corpului pe partea vătămată Ș. L. E., provocându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal nr.587/2.07.2012 emis de S.M.L. Dâmbovița.
Detaliindu-se împrejurările concrete ale săvârșirii acestei fapte, în Rechizitoriu s-a arătat că partea vătămată și inculpatul au avut o relație de prietenie în perioada noiembrie 2007 – vara anului 2009, aceștia despărțindu-se din cauza comportamentului violent al inculpatului, după care, între ei a rămas o relație de amiciție, în perioada următoare comunicând doar prin telefon sau internet. În data de 4.05.2012, partea vătămată a fost rugată insistent de către inculpat să vină în apartamentul în care acesta locuia ocazional, situat în ..3, apt.19, din mun. Târgoviște, apartament în care cei doi au avut o ceartă, în cadrul căreia a lovit-o cu palma peste față pe partea vătămată, care, deși a reclamat organelor de poliție ., ulterior a revenit asupra plângerii formulate și a declarat că nu dorește să se judece cu inculpatul, restituindu-i acestuia mai multe bijuterii pe care i le oferise cadou în timpul relației.
În seara zilei de 30.06.2012, partea vătămată Ș. L. E., a ieșit la o terasă în mun. Târgoviște însoțită de prietenul său R. T. A., timp în care, în jurul orelor 2:30, a fost apelată de inculpat pe telefonul mobil, însă partea vătămată i-a solicitat acestuia să nu o mai caute, închizându-i telefonul, și întrucât îi era frică de inculpat, a hotărât să plece de la terasă și să meargă către casă, astfel că a comandat telefonic un taxi cu care a și plecat, însoțită fiind de prietenul său, R.. Odată ajunsă în fața blocului în care locuiește, partea vătămată a fost urmărită din spate de către inculpat, care a agresat-o violent cu pumnii în zona feței și a corpului, aducând-o în stare de inconștiență, provocându-i un traumatism cranio-facial, cu fractură oase piramidă nazală, echimoze și plagă contuză frontală dreapta, leziuni constatate în certificatul medico-legal nr.587/2.07.2012, pentru a căror vindecare i-au fost necesare 16-18 zile de îngrijiri medicale, momentul agresiunii fiind văzut de șoferul taxiului, martorul C. M. - M., care a condus-o în acea noapte către domiciliu.
Martorul D. I. a fost persoana care în noaptea de 30.06./1.07.2012, în jurul orelor 3:00, de la fereastra dormitorului său a observat cearta dintre un bărbat și o femeie care țipa după ajutor, și i se reproșa că-l înșeală, și atunci a apelat nr. de urgență 112, iar martorul R. T. A. a confirmat susținerile persoanei vătămate privitoare la apelul telefonic din acea noapte primit de aceasta de la inculpatul I. C. A., tulburarea produsă de primirea acelui telefon și hotărârea de a se reîntoarce la domiciliu, și după ce în drum a coborât în zona Complexului Mondial, la cca. 30 minute a fost chemat de către partea vătămată la domiciliul ei, unde se aflau și organele de poliție, și unde a observat că aceasta era lovită în zona feței, sângera și se afla în stare de șoc, spunându-i că a fost lovită de către inculpat.
Referitor la persoana inculpatului, în Rechizitoriu s-a reținut că acesta este în vârstă de 24 de ani, necăsătorit, studii 9 clase, este bucătar, și că în cursul urmăririi penale a manifestat o atitudine nesinceră. De asemenea, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Prin același Rechizitoriu s-a dispus de către procuror neînceperea urmăririi penale față de I. C. A., pentru infracțiunea prev. de art.180 alin.2 Cod penal, în ceea ce privește fapta din 4.05.2012, întrucât persoana vătămată și-a retras plângerea, precum și neînceperea urmăririi penale față de aceeași persoană cu privire la infracțiunile prev. de art.189 Cod penal, art.20 raportat la art.197 alin.1 Cod penal, art.195 Cod penal și art.193 Cod penal, întrucât s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, sub aspectul laturii obiective.
După trimiterea sa în judecată, inculpatul I. C. A. a declarat că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, își însușește probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și solicită stabilirea răspunderii penale pe baza acestuia. Persoana vătămată Ș. L. E., a că învederat își menține plângerea împotriva inculpatului pentru agresiunile la care a fost supusă din partea acestuia în noaptea de 30.06/1.07.2012, și că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei reprezentând daune materiale, constând în cheltuielile cu îngrijirea medicală și tratamentul, dar și următoarea operație estetică pe care urmează să o efectueze, alături de daunele morale în sumă de 10.000 euro.
În dovedirea pretențiilor civile, la solicitarea părții civile au fost încuviințate probe cu înscrisuri și martori, astfel că au fost audiați martorii Ș. L. I. și R. T. A., fiind depuse cu borderou, înscrisuri privitoare la cheltuielile pretinse de către partea civilă, înscrisuri aflate la filele 23-51.
Cercetarea judecătorească s-a desfășurat în condițiile recunoașterii învinuirii de către inculpat și în condițiile în care acesta nu a contestat probele de la urmărirea penală, fiind condamnat la amendă penală.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a reținut că persoana vătămată, constituită parte civilă, a pretins de la inculpat 10.000 lei cu titlu de daune materiale și 10.000 euro daune morale și în acest sens a depus înscrisurile reprezentând contravaloarea costurilor prilejuite de tratament și îngrijire medicală, dar au fost audiați și cei doi martori, Ș. L. I. și R. T. A., care nu au făcut precizări asupra cuantumului cheltuielilor prilejuite de îngrijirea medicală, însă au relatat despre trauma psihică produsă și trăită în urma agresiunilor la care a fost supusă din partea inculpatului.
Din analiza înscrisurilor depuse cu borderou explicativ și aflate la filele 23-38 din dosar, prima instanță a constatat că persoana vătămată a putut proba numai o parte din pretențiile sale civile, privitoare la contravaloarea îngrijirilor medicale, respectiv, numai în cuantum de 2.450 lei, astfel că s-a admis acțiunea civilă numai în limita acestei sume, diferența nefiind probată. În ceea ce privește pretențiile privitoare la contravaloarea unei viitoare operații chirurgicale estetice, ce urmează a o efectua, instanța de fond considerând că este vorba de pretinderea unui prejudiciu viitor și incert, astfel că nu poate fi admisă, pentru că, în cazul în care într-adevăr acesta s-ar produce, persoana păgubită are la dispoziție calea unei acțiuni civile în pretenții, distincte.
Referitor la daunele morale pretinse, s-a apreciat de către instanță că, într-adevăr persoana vătămată a suferit o traumă psihică în urma agresiunilor la care a fost supusă din partea inculpatului, care a afectat-o atât în perioada imediat următoare momentului agresiunii, dar și după aceea, astfel că a avut nevoie de consiliere psihologică, situație în care instanța a apreciat că suma de 2.000 euro reprezintă o compensație morală corespunzătoare traumei suferite.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, partea vătămată Ș. L. E. și inculpatul I. C. A., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, așa cum se va arăta în continuare:
În apelurile declarate, P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște și partea vătămată Ș. L. E., au solicitat în esență, admiterea apelurilor, desființarea sentinței penale în parte, în sensul stabilirii unei pedepse cu închisoarea ori a amenzii penale într-un cuantum maxim, iar pe latură civilă, majorarea cuantumului daunelor morale.
În apelul său, inculpatul a solicitat desființarea sentinței apelate numai în latură civilă și pe fond, reducerea despăgubirilor materiale în limita dovedirii cuantumului acestora și respingerea cererii privind daunele morale.
Curtea, examinând hotărârea apelată în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, conform art.417 alin.2 Cod procedură penală, constată că apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște și persoana vătămată Ș. L. E., sunt întemeiate, în timp ce apelul declarat de inculpatul I. C. A. este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii au fost corect reținute de prima instanță, așa cum s-a arătat pe larg mai sus, în sensul că în noaptea de 30 iunie/01 iulie 2012, în timp ce se afla pe . municipiul Târgoviște, inculpatul a lovit-o cu pumnii în zona feței și a corpului, pe partea vătămată Ș. L. E., provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 16-. 18 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal nr.587/CML/02.07.2012 emis de Serviciul de Medicină Legală Dâmbovița, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev.de art.180 alin.2 Cod penal anterior, cu aplic.art.5 Cod penal.
Probele administrate în cauză, respectiv: plângerea și declarația părții vătămate, declarațiile martorilor,certificatul medico-legal nr. nr.587/CML/02.07.2012 emis de Serviciul de Medicină Legală Dâmbovița, planșe foto, declarațiile inculpatului și fișa de cazier judiciar a acestuia, au fost bine analizate și interpretate de prima instanță, astfel că încadrarea juridică stabilită corespunde faptelor săvârșite.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță nu a avut în vedere modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, pericolul social creat, circumstanțele personale ale acestuia, care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii în faza de urmărire penală și s-a sustras cercetărilor, numărul mare de zile de îngrijiri medicale și urmările produse.
Sub acest aspect, hotărârea pronunțată de prima instanță este netemeinică, criteriile de individualizare înscrise în art.72 Cod penal, fiind interpretate greșit.
Prin urmare, constatându-se că pedeapsa stabilită este injustă, Curtea urmează ca în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, să admită apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște și partea vătămată Ș. L. E., să desființeze în parte sentința penală nr. 220 din 25 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște și în baza art.180 alin.2 Cod penal anterior, cu aplic.art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, să îl condamne pe inculpat, la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, parte vătămată Ș. L. E., faptă din 30 iunie/01 iulie 2012.
Curtea, apreciază astfel că pedeapsa aplicată reflectă și respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptei comise, ce nu s-a estompat nici măcar prin trecerea timpului și profilul socio - moral și de personalitate al inculpatului, care a recunoscut fapta comisă numai în instanță și a mers pe procedura simplificată la momentul când a fost pus în fața evidenței.
În concluzie, rezoluția socială negativă a faptei comise, impune ca autoritatea legii să fie restaurată prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea în condițiile mai sus descrise.
Se vor aplica disp.art.71 rap.la art.64 lit.a teza II-a și lit.b Cod penal anterior, referitoare la pedepsele accesorii.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, Curtea observă că încălcarea disp.art.180 alin.2 Cod penal, de către inculpat, nu este nici manifestă, nici suficient de gravă pentru a antrena executarea pedepsei în regim privativ de libertate.
În atare situație, Curtea apreciază că scopul preventiv educativ al pedepsei, în sensul disp.art.52 Cod penal anterior, poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate - așa cum de altfel s-a arătat mai sus - fiind suficientă și legală aplicarea disp.art.81 Cod penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit în conformitate cu art.82 Cod penal.
Se va atrage atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal anterior, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unor noi infracțiuni.
Pe cale de consecință, în temeiul art.71 alin.5 Cod penal anterior, se vor suspenda și pedepsele accesorii.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel al părții vătămate Ș. L. E., referitor la majorarea cuantumului daunelor morale, Curtea urmează să îl respingă ca fiind neîntemeiat, având în vedere actele și lucrările dosarului, numărul de zile de îngrijiri medicale, dar și jurisprudența în materie.
La analiza din oficiu efectuată în temeiul art.417 alin.2 Cod procedură penală, C. constată că nu mai sunt alte cauze de netemeinicie și de nelegalitate, sens în care se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
Apelantul - inculpat I. C. A. a solicitat în esență, reducerea despăgubirilor materiale în limita dovedirii acestora și respingerea cererii privind daunele morale.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, de situația de fapt reținută, dar și de punctul de vedere exprimat de Curte, la analiza apelului declarat de partea vătămată, se apreciază că apelul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.274 - 275 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
I. Admite apelurile declarate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA TÂRGOVIȘTE și persoana vătămată Ș. L. E., domiciliat în Târgoviște, .. 24, ., J. Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr.220 pronunțată la 25 martie 2014 de către Judecătoria Târgoviște.
Desființează, în parte, sentința atacată și rejudecând:
În baza art.180 alin. 2 Cod penal anterior, cu aplic. 5 Cod penal și art.396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul I. C. A. fiul lui S. Ș. și al lui M., născut la 19 Iunie 1989, domiciliat în Târgoviște, .. 52, J. Dâmbovița, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, parte vătămată Ș. L. E. (faptă din 30.06./01.07.2012).
Aplică disp. art.71 rap. la art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal anterior.
În baza art.81 și 82 Cod penal anterior dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal anterior.
Aplică disp. art.71 alin. 5 Cod penal anterior.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
II. Respinge ca nefondat apelul inculpatului I. C. A. fiul lui S. Ș. și al lui M., născut la 19 Iunie 1989, domiciliat în Târgoviște, .. 52, J. Dâmbovița, împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat și la 1500 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată Ș. L. E. reprezentând onorariu de avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 23 octombrie 2014.
Președinte Judecător
P. M. F. I. S.
Grefier
D. C.
Red. IS
Tehnored. EV
6 ex./ 29.10.2014
dosar fond_ Judecătoria Târgoviște
judecător fond - G. O.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1284/2014.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 781/2014. Curtea de... → |
|---|
