Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 40/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 40/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-01-2014 în dosarul nr. 916/281/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 40
Ședința publică din data de 17.01.2014
PREȘEDINTE - V. M.
JUDECĂTORI – T. L.
I. S.
GREFIER - M. E.
Ministerul public a fost reprezentat de procuror C. I. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul A. C., fiul lui S. și M., ns. la data de 26.10.1976, domiciliat în Câmpina, ., județul Prahova și f.f.l. în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței penale nr. 2192 din 31.10.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care:
În baza art. 86 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal și cu aplic. art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod proc. penal, a fost condamnat inculpatul A. C., fiul lui S. și M., născut la data de 26.10.1976, în municipiul Ploiești, județ Prahova, cetățean român, stagiul militar nesatisfăcut recidivist, domiciliat în municipiul Câmpina, ., județ Prahova, f.f.l. în municipiul Ploiești, ., județ Prahova, C.N.P.:_, la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, faptă din data de 31.10.2011.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prev. de art. 64 al. 1 lit. a) Cod penal.
În baza art. 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 230 din 20.11.2009 a Judecătoriei S. G., definitivă prin neapelare la data de 08.12.2009 care s-a adăugat prin cumul aritmetic la pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentința recurată, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prev. de art. 64 al. 1 lit. a) Cod penal.
În baza art. 191 alin. 1 Cod proc. penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1400 lei.
În baza art. 189 alin. 1 Cod proc. penală, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul – inculpat A. C., pentru care a răspuns avocat I. I. D., apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat I. I. D., având cuvântul pentru inculpat arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Reprezentantul parchetului având cuvântul arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat I. I., având cuvântul pentru inculpatul A. C., arată că, acesta critică sentința atacată pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei.
Precizează că, inculpatul a avut o atitudine sinceră, a cooperat cu organele de anchetă, a recunoscut comiterea faptei, a solicitat și s-a judecat conform procedurii simplificate prev. de art. 320/1 c.p.p., aspecte față de care, solicită admiterea recursului, casarea sentinței în parte și reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea sentinței atacate întrucât este legală și temeinică, pedeapsa aplicată acestuia fiind corect individualizată, în mod corect reținându-se vinovăția sa, față de natura faptei comise și perseverența infracțională de care a dat dovadă.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 2192 din 31.10.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, s-au dispus următoarele:
În baza art. 86 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal și cu aplic. art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod proc. penal, a fost condamnat inculpatul A. C., fiul lui S. și M., născut la data de 26.10.1976, în municipiul Ploiești, județ Prahova, cetățean român, stagiul militar nesatisfăcut recidivist, domiciliat în municipiul Câmpina, ., județ Prahova, f.f.l. în municipiul Ploiești, ., județ Prahova, C.N.P.:_, la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, faptă din data de 31.10.2011.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prev. de art. 64 al. 1 lit. a) Cod penal.
În baza art. 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 230 din 20.11.2009 a Judecătoriei S. G., definitivă prin neapelare la data de 08.12.2009 care s-a adăugat prin cumul aritmetic la pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentința recurată, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prev. de art. 64 al. 1 lit. a) Cod penal.
În baza art. 191 alin. 1 Cod proc. penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1400 lei.
În baza art. 189 alin. 1 Cod proc. penală, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr._/P/2011 din data de 08.01.2013, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiesti, s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. C., fiul lui S. și M., născut la data de 26.10.1976, în municipiul Ploiești, județ Prahova, cetățean român, stagiul militar nesatisfăcut recidivist, domiciliat în municipiul Câmpina, ., județ Prahova, f.f.l. în municipiul Ploiești, ., județ Prahova, C.N.P.:_, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplic art. 37 lit. a) Cod penal.
În cuprinsul actului de sesizare al instanței, s-a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 31.10.2011, în jurul orei 02,00, inculpatul A. C. a condus pe drumurile publice de pe raza municipiului Ploiești, . Ford Transit, cu nr. de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere.
Situația de fapt a fost expusă pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, proces verbal de constatare, adresa nr._ din 09.02.2012 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Prahova, declarații martori declarație învinuit, proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală și fișa de cazier judiciar.
Înainte de începerea cercetării judecătorești, instanța a adus la cunoștiinta inculpatului posibilitatea pe care o are de a solicita ca soluționarea cauzei să se facă în procedura simplificată în baza probelor care au fost administrate în faza de urmărire penală, în măsura în care acesta își însușește aceste probe și recunoaște faptele astfel cum au fost descrise în actul de sesizare.
Inculpatul prin apărător a arătat la termenul din 24.10.2013, că înțelege să se prevaleze de dispoz. art. 320 ind. 1 Cod proc. penală și judecata să aibă loc în procedura simplificată, învederând instanței că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și le cunoaște, nemaisolicitând administrarea altor probe noi, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere.
Înainte de a îi fi luată o declarație, dând eficiență dispozițiilor art. 322 Cod proc. penală, instanța a explicat inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce prin actul de sesizare al instanței, declarația inculpatului fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 320 ind. 1 Cod proc. penală, referitoare la împrejurarea că până la începerea cercetării judecătorești, dacă se consideră lămurită, iar inculpatul recunoaște în totalitate și necondiționat faptele reținute în sarcina sa și nu mai solicită probe noi fiind de acord cu cele administrate în cursul urmăririi penale pe care le cunoaște și le însușește, a admis cererea formulată de către acesta, procedând la soluționarea cauzei în procedura simplificată.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, dat fiind că inculpatul a înțeles să se prevaleze de procedura simplificată, instanța a reținut ca situație de fapt că, la data de 31.10.2011, în jurul orei 02,00, lucrători de poliție din cadrul Poliției municipiului Ploiești, Secția 1 Poliție, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au oprit pentru control autoturismul marca Ford Transit, cu nr. de înmatriculare_, care circula pe . Ploiești.
Conducătorul autoturismului a fost identificat în persoana inculpatului A. C.. La solicitarea organelor de poliție de prezentare a permisului de conducere, inculpatul a declarat că nu posedă permis de conducere.
Martorul Burtel G. a declarat că, în data de 31.10.2011, fiind de serviciu, în calitate de încărcător la S.C. Rosal S.A. Ploiești, a fost de față când un echipaj de poliție a oprit în trafic un autoturism marca Ford Transit, cu nr. de înmatriculare_, ocazie cu care a aflat că inculpatul A. C. nu posedă permis de conducere.
Organele de Poliție au procedat la efectuarea de verificări în baza de date, ocazie cu care au constatat că, inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule.
Potrivit adresei nr._ din 09.02.2012 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Prahova, a rezultat că inculpatul A. C. nu figurează în baza automată de date ca fiind posesor al permisului de conducere.
În fata instanței, acesta a recunoscut faptele așa cum au fost descrise în actul de sesizare fiind de acord cu probele ce au fost administrate în faza de urmărire penală pe care și le-a însușit.
Astfel declarația inculpatului care a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare s-a coroborat cu celelalte mijloace de probă, respectiv cu proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, proces verbal de constatare, adresa nr._ din 09.02.2012 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Prahova, declarații martori, și a creat convingerea instanței că vinovăția a fost stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil, mijloacele de probă fiind suficiente și lămuritoare sub aspectul situației de fapt.
În drept, fapta inculpatului A. C. care la data de 31.10.2011, în jurul orei 02,00, a condus pe drumurile publice de pe raza municipiului Ploiești, . Ford Transit, cu nr. de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
În ceea ce privește latura obiectivă, instanța a reținut că probele administrate în cauză evidențiază realizarea elementului material specific infracțiunii, constând într-o acțiune de conducere a autoturismului pe drum public, în înțelesul art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., drum public însemnând “orice cale de comunicație terestră (…) special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice”, fără a poseda permis de conducere având ca urmare imediată o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate a rezultat, din însăși săvârșirea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b) Cod penal, intenție indirectă, acesta a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia, prevăzând rezultatul socialmente periculos, care apare ca inevitabil din momentul începerii săvârșirii acțiunii ce constituie elementul material, și însă nu a urmărit producerea acestui rezultat acceptând posibilitatea producerii lui. Vinovăția inculpatului a rezultat din declarațiile sale care sunt coroborate, pe deplin, cu ansamblul probator administrat în cauză pe care acesta și le-a însușit.
Constatând că infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 există, și că a fost săvârșită de inculpat cu vinovăția specifică, în baza art. 345 alin. 1 și 2 Cod proc. penală, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii care face obiectul judecății.
Analizând conținutul fișei de cazier judiciar a inculpatului instanța a constatat că inculpatul a comis fapta care face obiectul cauzei în stare de recidivă mare postcondamnatorie. Astfel, prin sentința penală nr. 230 din 20.11.2009 a Judecătoriei S. G., definitivă prin neapelare la data de 08.12.2009, acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an, a suspendat condiționat, pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, respectiv, cea prevăzută de art. 86 alin 1 din O.U.G. nr. 195/2002, condamnare în raport cu care fapta a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate, motiv pentru care s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. a) Cod penal.
La individualizarea sancțiunii ce s-a aplicat, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 și art. 52 Cod penal. În conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal instanța a avut în vedere, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea ce face obiectul judecații. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în raport de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
În conformitate cu aceste criterii, instanța a apreciat că, fapta inculpatului de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, prezintă un pericol social ridicat, având în vedere că se poate prezuma că inculpatul nu posedă abilitățile practice și teoretice necesare pentru a conduce un autoturism pe drumurile publice și pericolul potențial la care a expus ceilalți participanți la trafic, iar raportat la celelalte circumstanțe instanța a avut în vedere în procesul de individualizare al pedepsei atitudinea procesuală adoptată de către inculpat pe parcursul urmăririi penale și cea manifestată de către acesta în societate până la comiterea faptei, situația fiind raportată la antecedentele sale penale, așa cum reiese din fișa de cazier judiciar.
Față de împrejurarea că inculpatul înainte de începerea cercetării judecătorești a solicitat judecarea în procedura simplificată, înțelegând să pledeze pentru recunoașterea vinovăției asumându-și în totalitate fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, văzând dispozițiile art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală a apreciat că, inculpatul poate beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Raportat de asemenea la circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege și având în vedere și dispozițiile procedurale, s-a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special, așa încât s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal.
Instanța a apreciat că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.
Având în vedere că fapta care face obiectul cauzei a fost săvârșită în interiorul termenului de încercare al executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 230 din 20.11.2009 a Judecătoriei S. G., definitivă prin neapelare la data de 08.12.2009, suspendată condiționat, pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, respectiv cea prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, instanța, în baza art. 83 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală anterior amintită și a dispus executarea pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentința recurată alături de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 230 din 20.11.2009 a Judecătoriei S. G., definitivă prin neapelare la data de 08.12.2009, inculpatul având de executat în final pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat și, în contextul probelor administrate, dar și prin prisma faptului că inculpatul a săvârșit faptele care fac obiectul cauze în stare de recidivă mare postcondamnatorie, că scopul educativ și preventiv al pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea efectivă a acesteia în regim de detenție.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, potrivit art. 71 alin. 2 Cod penal aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 litera a), b) și c) Cod penal a intervenit de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii. Totuși, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale și art. 3 din Protocolul nr. 1 din Convenție, în principiu prin hotărârea pronunțată în cauzele Hirst v. Marea Britanie și S. și Parcalab v. România, jurisprudența cu caracter general - obligatoriu potrivit art. 20 din Constituție raportat la art. 46 din Convenție, instanța a interzis inculpatului doar acele drepturi prev. de art. 64 Cod penal față de care inculpatul s-a făcut nedemn de a le mai exercita.
Astfel față de pericolul social dovedit în săvârșirea faptei și față de persoana inculpatului, astfel cum acestea au fost reținute, instanța a apreciat că acesta este nedemn de a mai exercita drepturile prev. de art. 64 litera a) și b), respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și cel de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
În consecință a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 71, 64 litera a) și b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 191alin. 1 Cod proc. penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1400 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul pe care a criticat-o pentru neegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, inculpatul a susținut că soluția pronunțată de instanța de fond este greșită sub aspectul individualizării pedepsei a cărui cuantum este prea ridicat în condițiile în care acesta a avut o atitudine sinceră, a cooperat cu organele judiciare și a recunoscut întru totul comiterea faptei, fiind aplicate și disp.art.320/1 Cod procedură penală, ceea ce impune reducerea cuantumului pedepsei.
Curtea, examinând sentința atacată în raport de criticile formulate și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.(3) Cod procedură penală, din actele și lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Situația de fapt și infracțiunea dedusă judecății, rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, inclusiv prin recunoașterea faptei conform art.320/1 Cod procedură penală, iar încadrarea juridică dată faptei este legală și în mod corect prima instanță a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată anterior, pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare, conform art.83 Cod penal, urmează a fi executată în regim de detenție.
Cuantumul pedepsei de 10 luni închisoare aplicate pentru infracțiunea dedusă judecății, a fost corect apreciată de către instanța de fond în raport de criteriile prevăzute de art.72 și art.52 Cod penal ca și de starea de recidivă postcondamnatorie prev.de art.37 lit.a Cod penal, în care inculpatul a comis fapta, chiar dacă s-a făcut și aplicarea disp.art.320/1 Cod procedură penală, astfel că durata pedepsei ce i s-a aplicat pentru infracțiunea ce a format obiectul trimiterii în judecată, a fost corect stabilită de această instanță de fond.
Pentru considerentele expuse, soluția primei instanțe este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, în baza art.385/15 alin.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. C., fiul lui S. și M., ns.la data de 26.10.1976, domiciliat în Câmpina, ., județul Prahova și f.f.l. în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței penale nr. 2192 din 31.10.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.01.2014.
Președinte, Judecători,
V. M. T. L. I. S.
Fiind în concediu pentru
formare profesională,
prezenta se semnează de
Președintele completului
Grefier,
M. E.
Red.TL
Tehnored. EV
2 ex./30.01.2014
d.f. nr._ Judecătoria Ploiești
j.f. L. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
