Tăinuirea. Art. 221 C.p.. Decizia nr. 997/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 997/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 4314/315/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.997
Ședința publică din data de 17 octombrie 2014
Președinte – S. P. B.
Judecător – T. L.
Grefier – B. Năvîrcă
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror M. T.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște împotriva sentinței penale nr. 299/03.06.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ privindu-l pe inculpatul Z. I. D.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 7 octombrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 14 octombrie 2014 și respectiv în data de 17 octombrie 2014, când a dat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față,
din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 299/03.06.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ privindu-l pe inculpatul Z. I. D. – fiul lui I. și I., ns. la 21 decembrie 1980 s-au hotărât următoarele: în baza art. 396 alin. 6 cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. g cod procedură penală, s-a încetat procesul penal față de inculpații B. P., CNP_, fiul lui M. și M., născut la data de 06.08.1971 în Niculești, județul Dâmbovița, cu domiciliul în comuna Cojasca, ., fără studii, fără ocupație, cu antecedente penale; D. G., CNP_, fiul lui C. și V., născut la data de 03.02.1992 în ., cu domiciliul în comuna Cojasca, ., județul Dâmbovița, studii 5 clase, fără ocupație, fără antecedente penale; B. F., CNP_, fiul lui M. și G.,născut la 13.04.1979 în mun. Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în ., județul Dâmbovița, studii 3 clase, fără ocupație, fără antecedente penale; F. I. C., CNP_, fiul lui N. și G., născut la 24.01.1989 în mun. Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în comuna Cojasca, ., județul Dâmbovița, studii 6 clase, fără ocupație, fără antecedente penale; F. C., CNP_, fiul lui N. și G., născut la 07.05.1991 în mun. Cojasca, județul Dâmbovița, domiciliat în ., cu fără studii, fără ocupație, fără antecedente penale, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b, d cod penal rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a,g,i cod penal din 1969; art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b, d cod penal rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a,g,i cod penal din 1969 (două acte materiale); art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b,d cod penal rap. la art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a,g, i cod penal din 1969, totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 cod penal, prin împăcarea acestora cu persoanele vătămate O. F., cu domiciliul în mun. București, ., I. E., cu domiciliul în comuna Cojasca, ., județul Dâmbovița, Gușețel I., cu domiciliul în Cojasca, .. 106, județul Dâmbovița și C. N., cu domiciliul în mun. București, sector 1, ..
În baza art.396 alin.6 cod procedură penală cu art.16 alin. 1 lit. g cod procedură penală, s-a încetat procesul penal față de inculpatul minor C. E. I., CNP_, fiul lui A. și F., născut la 22.01.1991 în mun. Târgoviște, cu domiciliul în comuna Cojasca, ., studii 6 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, pentru infracț. prev. de art. 228 alin.1, 229 alin. 1 lit. b,d cod penal rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a,g,i cod penal din 1969, prin împăcarea acestuia cu persoana vătămată O. F., cu domiciliul în mun. București, ..
În baza art. 396 alin. 5 cod procedură penală rap. la art. 16 lit. b cod procedură penală, a fost achitat inculpatul Z. I. D., CNP_, fiul lui I. și I., născut la 21.12.1980 în mun. Târgoviște, jud. Dâmbovița, cu domiciliul în ., studii 10 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, pentru infracțiunea prev. de art. 270 cod penal rap. la art. 221 cod penal din 1969.
În baza art. 397 alin. 1 rap. la art. 25 alin. 5 cod procedură penală, a fost lăsat nesoluționată acțiunea civilă.
În baza art. 275 alin. 2 lit. d cod procedură penală, au fost obligate persoanele vătămate și inculpații B. P., D. G., B. F., F. C., F. I. C., C. E. I., la câte 40 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 2558/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, înregistrat la această instanță sub nr._, au fost trimiși în judecată inculpații: B. P., D. G. zis „M.”, B. F., F. I. C. zis „C.” și F. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 alin 1, art. 209 alin 1 lit a,g și i cod penal, art. 208 alin 1, art. 209 alin1 lit a,g și i cod penal ( 2 acte materiale ) cu aplic. art. 41 alin 2 cod penal, art. 208 alin 1, art. 209 alin 1 lit. a și g cod penal ( 1 act material) cu aplicarea art. 41 alin 2 cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal, C. E. I. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin 1, art. 209 alin 1 lit a, g și i cod penal și Z. I. D. pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 alin 1 cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal.
S-a arătat în actul de sesizare că inculpații: : B. P., D. G., B. F., F. I. C. și F. C., C. E. I., în noaptea de 24/25.04.2010, au pătruns în curtea imobilului aparținând părții vătămate O. F. printr-o poartă de acces în grădină, neasigurată și au sustras prin forțarea sistemelor de închidere de la ușa de acces în locuință mai multe bunuri, estimate de partea vătămată la suma de 2000 de lei;
Apoi, inculpații B. P., D. G., B. F., F. C. și F. I. C., în noaptea de 11/12.06.2010 în baza aceleiași rezoluții infracționale, au intrat, prin escaladarea gardului împrejmuitor în grădina locuinței părții vătămate I. E. și au sustras prin forțarea sistemelor de închidere de la o anexă mai multe bunuri, în valoare de 3000 de lei;
În aceeași noapte inculpații B. P., D. G., B. F., F. C. și F. I. C., în noaptea de 11/12. 06.2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au intrat în grădina locuinței părții vătămate Gușețel I. și au sustras mai multe bunuri, în valoare de 500 de lei, după care au intrat și în grădina locuinței părții vătămate C. N. și au sustras mai multe bunuri, în valoare de 850 de lei,
S-a mai reținut prin actul de inculpare că inculpatul Z. I. D., la data de 25.04.2010, fără o înțelegere prealabilă, a primit și a înlesnit valorificarea de bunuri metalice sustrase din gospodăriile părților vătămate O. F., I. E., Gușețel I. și C. N..
Situația de fapt a fost stabilită prin: procese – verbale de cercetare la fața locului din datele de 25.04.2010, respectiv 12.06.2010 și planșele fotografice anexe; procese-verbale de folosire a câinelui de serviciu pentru prelucrarea urmelor de miros uman din datele de 25.04.2010, respectiv 12.06.2010; plângerea și declarațiile părții vătămate O. F.; plângerea și declarațiile părții vătămate I. E.; plângerea și declarațiile părții vătămate Gușățel I.; plângerea și declarațiile părții vătămate C. N. ; declarațiile inculpatului B. P.; declarațiile inculpatului B. F.; declarațiile inculpatului D. G.; declarațiile inculpatului F. I. C.; declarațiile inculpatului F. C.; declarațiile inculpatului C. E. I.; declarațiile inculpatului Z. I. D.; declarațiile martorului B. F..-I.; procesul – verbal din data de 25.04.2010 de ridicare și lăsare în custodie a unor bunuri sustrase; procesul verbal din data de 15.10.2010 de predare/primire a bunurilor provenite din sustragerile efectuate în imobilul aparținând părții vătămate O. F.; procesul verbal din data de 11.10.2010 de ridicare a unor bunuri provenite din sustragerile efectuate în imobilul aparținând părții vătămate O. F.; procesele – verbale de prezentare a materialului de urmărire penală din data de 17.04.2013 și 24.04.2013; fișele de cazier judiciar ale inculpaților.
Inculpații B. P., D. G., B. F., F. C. și F. I. C., C. E. I., Z. I. D., au fost audiați la termenul de judecată din 9.07.2013.
Părțile vătămate C. N., Gușețel I. și O. F. au fost audiate la termenul de judecată din 8.10.2013, primele două părți vătămate constituindu-se părți civile cu sumele de 3000 lei și respectiv 2000 lei.
La dosar au fost depuse de către inculpați copii ale unor acte de stare civilă și caracterizări ale acestora.
La termenul de judecată din 4.02.2014 a fost audiat martorul S. G., iar la 4.03.2014 persoana vătămată I. E. și martora Z. I..
În raport de modificările aduse codului penal prin Legea nr. 187/2012, instanța a dispus reaudierea părților pentru a se pune în discuția acestora o eventuală împăcare.
Atât persoana vătămată cât și inculpații, au declarat la termenele de judecată din 1.04.2014, 29.04.2014 și 27.05.2014, că se împacă.
Potrivit disp.art. 5 cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În speță, criteriile de apreciere ale aplicării legii mai favorabile au fost evaluate în mod concret în raport de toate instituțiile de drept penal incidente în cauză.
Infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208, 209 alin 1 lit. a și i cod penal din 1969 era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani.
În urma modificărilor aduse codului penal prin Legea nr. 286/2009 modificată, infracțiunea de furt calificat în modalitatea descrisă mai sus, este încriminată prin disp.art. 228 alin 1, 229 alin 1 lit. d, fiind sancționată cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
S-a mai reținut de către instanță că în conformitate cu disp.art. 231 alin 2 cod penal, în cazul faptelor prevăzute la art. 228, 229 alin 1, alin 2 lit b și c cod penal, împăcarea înlătură răspunderea penală.
De asemenea, potrivit disp.art. 159 alin 1 și 2 cod penal, împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres și are efectul de a înlătura răspunderea penală.
În raport de dispozițiile legale menționate s-a constatat de către prima instanță că dispozițiile codului penal intrat în vigoare la 1.02.2014 sunt mai favorabile inculpaților, astfel încât s-a luat act de împăcarea acestora cu persoanele vătămate, în temeiul disp.art. 396 alin 6 cod procedură penală raportat la art. 16 alin 1 lit. g cod procedură penală s-a încetat procesul penal față de cei șase inculpați B. P., D. G., B. F., F. I. C., F. C., C. E. I..
În ceea ce-l privește pe inculpatul Z. I. D., instanța de fond a reținut că potrivit disp.art. 97 alin 1 și 2 cod procedură penală, constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea, existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal, proba obținându-se în procesul penal prin următoarele mijloace: declarațiile suspectului sau ale inculpatului, declarațiile persoanei vătămate, declarațiile părții civile sau ale părții responsabile civilmente, declarațiile martorilor, înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă, orice alt mijloc de probă care nu este interzis de lege.
De asemenea, în conformitate cu disp. art. 99 cod penal, în acțiunea penală sarcina probei aparține în principal procurorului iar inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța de fond a reținut că nu rezultă că inculpatul Z. I. D. a avut cunoștință despre faptul că bunurile predate acestuia la data de 25.04.2010 de către inculpați, proveneau din fapte de furt.
Astfel, la fila 137 din dosarul de urmărire penală, se află procesul – verbal de ridicare bunuri ( două bucăți grilaje metalice, 1 scară metalică ), întocmit imediat după săvârșirea faptei din noaptea de 24/25.04.2010, din care rezultă că inculpatul Z. I. D. a declarat încă de la acel moment organelor de poliție că mama sa Z. I. și numitul S. G. au primit obiectele metalice.
Consemnările procesului verbal se coroborează declarațiile coinculpaților B. P., D. G., F. C., F. I. C., C. E., date în perioada oct. 2010 – mai 2011, în sensul că nici unul din acești inculpați nu a declarat că Z. I. D. avea cunoștință despre faptul că bunurile metalice predate la centrul de colectare a fierului vechi, în dimineața zilei de 25.04.2010, proveneau din furt, ( această faptă fiind săvârșită din domiciliul persoanei vătămate O. F.).
Astfel, inculpatul B. P. a declarat că nu își amintește dacă i-a spus lui Z. I. D. că bunurile aduse provin din furt ( fila 58 verso dosar urmărire penală, fila 61 dosar urmărire penală).
Inculpatul D. G. a declarat că fierul vechi a fost descărcat în prezența lui C. G., Z. I. D. nefiind prezent, însă în ziua următoare acesta urma să le dea 200 lei ( fila 68 verso dosar urmărire penală; fila 72 dosar urmărire penală).
Inculpatul F. C. a declarat că i-au spus lui Z. I. D. că fierul vechi le aparține ( fila 84 dosar urmărire penală ), iar inculpatul F. I. C. a arătat că „ au mers la domiciliul mamei lui Z. I. D., unde a ieșit aceasta și ne-a cântărit fiarele ( scara, grilajul metalic și alte fiare), după care ne-a dat banii pe ele” (filele 94 și 97 dosar urmărire penală).
Aceeași susținere a făcut-o și inculpatul C. E., în declarația sa ( fila 116 dosar urmărire penală).
Singura declarație din care rezultă că inculpatul Z. I. D. ar fi cunoscut la data de 25.04.2010 că bunurile aduse de inculpați la centrul de colectare a fierului vechi, provin din furt, este cea a inculpatului B. F. ( fila 105 verso dosar urmărire penală) însă această declarație nu este susținută de nicio altă probă administrată în cauză dintre cele prevăzute de art. 97 cod procedură penală.
Pe de altă parte, nu este de ignorat faptul că inculpații au un nivel de instruire redus, aceștia nu știu să scrie și să citească, unii dintre ei nu știu nici să se semneze, pe declarațiile luate scrise de către agenții de poliție, fiind aplicată amprenta papilară.
Cu privire la faptul că inculpatul Z. I. D. a cunoscut faptul că bunurile aduse de inculpați în dimineața zilei de 12.06.2010 la centrul de colectare provin din furt, instanța reține că din declarațiile inculpaților rezultă de astă dată că acesta a luat cunoștință, instanța reține că în rechizitoriul întocmit de procuror nu se aduce o astfel de învinuire inculpatului.
Pe de altă parte, din procesele verbale de ridicare întocmite de către organele de poliție cu privire la bunurile ce se susține că au fost ridicate de la centrul de colectare ca provenind din furturi, rezultă că ridicarea bunurilor a avut loc la data de 25.04.2010 ( filele 137 – 139 dosar urmărire penală).
Astfel, nu este posibil ca la această dată să se fi aflat la centrul de colectare bunuri provenind de la furturile din 11/12.06.2010.
Pe de altă parte, singurele bunuri ridicate de la centrul de colectare la data de 25.04.2010 au fost două grilaje metalice și o scară metalică, ce proveneau din domiciliul persoanei vătămate O. F..
Prima instanță a reținut că apare surprinzătoare mențiunea din rechizitoriu cu privire la faptul că inculpatul Z. I. D. a cunoscut că bunurile achiziționate la 12.06.2010 la centrul de colectare ( bunuri care nu sunt individualizate precum cele din 25.04.2010) provin din furt, însă consideră că acesta a cunoscut și la 25.04.2010 despre faptul că bunurile achiziționate la această din urmă dată proveneau din furt, câtă vreme, niciuna din probele administrate în cauză nu conduce la această concluzie.
Deși în sarcina inculpatului Z. I. D. s-a reținut că acesta a tăinuit bunurile furate de inculpați în noaptea de 24/25.04.2010 ( cu toate că, așa cum s-a arătat, nu există nicio probă în acest sens).Analiza probelor prin rechizitoriul întocmit de procuror ( pag. 12 din rechizitoriu ) se referă la declarațiile inculpaților privind faptele din 11/12.06.2010 de la domiciliile tuturor persoanelor vătămate.
Întrucât în sarcina inculpatului Z. D. s-a reținut prin actul de sesizare săvârșirea infracțiunii de tăinuire la data de 25.04.2010, iar furturile ulterioare săvârșite de către ceilalți inculpați au avut loc la 11/12.06.2010, inculpatul Z. I. D. nu putea să săvârșească infracțiunea de tăinuire pentru furturi săvârșite de inculpați la această din urmă dată.
Argumentația procurorului de caz a fost apreciată de către instanță ca neconvingătoare și fără bază probatorie.
De asemenea, cu ocazia audierii martorilor Z. I. și S. G. (aceștia nu au fost audiați în cursul urmăririi penale) a rezultat că Z. I. a primit obiectele metalice aduse de inculpați la centrul de colectare aflat la domiciliul acestuia, centru care aparține fiului său.
Apreciind probele administrate în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 103 cod procedură penală, instanța a constatat că în cauză nu a fost dovedită vinovăția inculpatului Z. I. D. privind săvârșirea la 25.04.2010 a infracțiunii de tăinuire, dincolo de orice îndoială rezonabilă și în conformitate cu dispozițiile legale, respectiv art. 16 alin 1 – 3 cod penal.
Față de cele arătate, instanța de fond l-a achitat pe inculpatul Z. I. D. în temeiul disp. art. 396 alin 5 cod procedură penală rap. la art. 16 lit. b cod procedură penală cu privire la infracțiunea prev. de art. 270 cod penal rap. la art. 221 cod penal din 1969.
În temeiul disp.art. 397 alin 1 rap, la art. 25 alin 5 cod procedură penală, s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului parchetul a susținut că hotărârea este nelegală deoarece instanța de fond l-a achitat pe inculpatul Z. I. D. în baza unui nou text de lege respectiv art. 270 din noul Cod penal, având un alt conținut constitutiv, fără a se pune în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei și fără a se dispune aplicarea prevederilor art. 5 Cod penal privind aplicarea legii mai favorabile, iar temeiul achitării inculpatului l-a constituit aplicarea simultană a două texte de lege care reglementau infracțiuni distincte, în cele două legi penale succesive.
Pe de altă parte, hotărârea de achitare a aceluiași inculpat se datorează unei greșite aprecieri a probelor administrate în cauză.
În acest sens s-a susținut că negarea cunoașterii provenienței ilicite a bunurilor metalice valorificate, nu se coroborează cu declarațiile celorlalți inculpați, procesele verbale de cercetare a locului faptei, planșele fotografice și cu celelalte probe.
Curtea, examinând sentința atacată în raport de criticile formulate și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 2 Cod proc. pen., din actele și lucrările dosarului constată că apelul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Sub un prim aspect, față de . noului Cod penal la data de 1 februarie 2014 se impune examinarea situației juridice a inculpatului privind aplicarea legii mai favorabile conform art. 5 Cod penal în raport de prevederile art. 221 Cod penal anterior, în condițiile în care fapta dedusă judecății a fost săvârșită anterior intrării în vigoare a noului Cod penal.
Sub aspectul tratamentului sancționator, art. 270 din noul Cod penal prevede limite de pedeapsă cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau cu amendă, iar în Codul penal anterior se prevăd limite de pedeapsă cuprinse între 3 luni și 7 ani închisoare, pentru aceeași infracțiune, aceea de tăinuire.
Pentru aprecierea legii penale mai favorabile conform art. 5 din noul Cod penal nu este suficientă luarea în considerare doar a acestor limite de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive cât și condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală.
Prin comparație cu infracțiunea de tăinuire din codul penal anterior în latura subiectivă a infracțiunii de tăinuire prev. de art. 270 din noul Cod penal, legiuitorul a eliminat cerința referitoare la comiterea infracțiunii în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul a unui folos material, nemaisubzistând astfel un scop calificat.
De asemenea, în conținutul actual al textului legal, fapta poate fi comisă atât cu intenție directă cât și cu intenție indirectă.
Așa fiind, la stabilirea încadrării juridice a unei fapte comise anterior intrării în vigoare a noului Cod penal, trebuie avut în vedere că legiuitorul a eliminat cerința referitoare la comiterea infracțiunii în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul a unui folos material, situație în care cerința scopului calificat nu este îndeplinită pentru existența infracțiunii de tăinuire.
De aceea, chiar dacă în noul Cod penal sunt prevăzute limitele de pedeapsă mai reduse pentru infracțiunea de tăinuire decât cea din Codul penal anterior, Curtea constată că legea penală mai favorabilă pentru inculpat este cea prevăzută de art. 221 Cod penal anterior.
În consecință, se impune analizarea, sub aspect probator, a existenței infracțiunii de tăinuire reglementată de legea penală anterioară.
În contextul probator rezultat din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală și cea de cercetare judecătorească rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire prevăzute de art.221 cod penal anteriror constatându-se că din probe nu reiese că inculpatul a cunoscut despre proveniența obiectelor metalice care au fost predate mamei sale de ceilalți coinculpați că acestea ar proveni dintr-o faptă penală comisă în scopul dobândirii unui folos material.
În declarațiile date la instanța de fond toți coinculpații au susținut că inculpatul Z. I. D. nu a cunoscut proveniența obiectelor aduse de aceștia și predate mamei inculpatului respectiv cele două grilaje metalice și o scară din același material.
Este adevărat că în faza de urmărire penală, în declarațiile date în fața organelor de cercetare penală, unii dintre coinculpați au făcut referiri la faptul că i-ar fi adus la cunoștință inculpatului Z. I. D. despre proveniența materialelor arătate, precizări care însă nu pot fi luate în considerare în condițiile în care din examinarea actelor de urmărire penală se confirmă realitatea afirmațiilor acestor inculpați în sensul că fiind audiați în această fază procesuală acestora nu le-a fost asigurată prezența unui apărător, că nu au făcut referiri la proveniența obiectelor sustrase care să fie aduse la cunoștința inculpatului Z. I. D. și că aceștia nici nu aveau pregătirea școlară care să le permită să semneze declarațiile, dar nici nu le-au fost citite de organele de cercetare penală, așa cum au declarat în mod expres fiecare coinculpat cu prilejul cercetării judecătorești.
Faptul că inculpatului Z. I. D. nu i s-a adus la cunoștință proveniența ilicită a bunurilor sustrase de coinculpați rezultă și din declarațiile martorilor Z. I. și S. G. audiați la instanța de fond, susțineri confirmate de altfel și de martorii audiați la urmărirea penală.
Din nicio altă probă administrată în cauză nu rezultă că inculpatul-intimat ar fi cunoscut proveniența infracțională a obiectelor metalice aduse de coinculpați și predate mamei sale, prin care inculpatul să fi urmărit obținerea unui folos material, cerință impusă de disp. art. 221 Cod penal anterior.
Astfel fiind, în mod corect instanța de fond a dispus achitarea inculpatului Z. I. D. pentru această infracțiune în baza art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b Cod proc. pen. pe baza probatoriilor administrate în cauză.
Cu toate acestea, Curtea constată că soluția este nelegală deoarece fapta pentru care s-a pronunțat achitarea a fost încadrată din punct de vedere juridic în ambele texte din legile penale succesive deși parțial acestea au conținut diferit și sunt reglementate în titluri diferite în condițiile în care instanța de fond nu a pus în discuție eventuala schimbare a încadrării juridice a faptei, astfel cum în mod corect a remarcat apelantul-parchet prin calea de atac exercitată.
În consecință se impune înlăturarea dispozițiilor art. 270 Cod penal urmare aplicării art. 5 ale aceluiași cod privind legea mai favorabilă pentru inculpat, care este art. 221 Cod penal anterior, astfel cum s-a arătat în cele ce preced.
Pentru considerentele expuse, apelul Parchetului este fondat și urmează a fi admis ca atare în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod proc. pen, cu consecința desființării în parte, în latură penală a sentinței numai în privința intimatului-inculpat Z. I. D. la care apelul se referă și aplicând disp. art. 5 Cod penal, Curtea va pronunța o nouă hotărâre în aceste limite în sensul că va înlătura dispozițiile art. 270 Cod penal din soluția de achitare a acestui inculpat dispusă corect de prima instanță, pe temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b Cod proc. pen. de sub învinuirea comiterii infracțiunii de tăinuire prev. de art. 221 Cod penal anterior, care constituie legea mai favorabilă inculpatului.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Văzând și disp. art. 275 alin. 3 Cod proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.421 pct.2 lit.a cod pr.pen., admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște împotriva sentinței penale nr.299 pronunțată la data de 24 iunie 2014 de Judecătoria Tărgoviște pe care o desființează în parte în latură penală și numai în privința intimatului inculpat Z. I. D.-fiul lui I. și I., născut la 21 dec.1980, domiciliat în comuna Cojasca, ., CNP_ și a aplicării art.5 cod penal și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, înlătură art.270 cod penal din soluția de achitare a acestui inculpat dispusă de prima instanță în temeiul art.396 alin.5 rap.la 16 alin.1 lit.b cod pr.pen., de sub învinuirea comiterii infracțiunii de tăinuire prev.de art.221 cod penal anterior care constituie lege penală mai favorabilă pentru inculpat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 17 octombrie 2014.
Președinte Judecător
S. P. B. T. L.
Grefier
B. Năvîrcă
Red.TL
Tehnored. BN
2 ex./ 21.11.2014
dos. f._ Jud. Târgoviște
j.f. I. C. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 112/2014.... → |
|---|
