Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 18/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 18/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 964/120/2014/a1

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 18

Ședința publică din data de 6.03.2014

PREȘEDINTE – V. M.

GREFIER - M. E.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. I. P., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de P. DE PE L. TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, împotriva încheierii din data de 28.02.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr._ 14, privind pe inculpații C. C. G. și B. G., prin care, în baza art. 46 NCPP, s-a dispus disjungerea contestației formulate de inculpatul C. C. G., fiul lui C. și al Gertudei-M., născut la data de 06.03.1983 în P., județul Dâmbovița, cu domiciliul în P., . 1, ., . și fără forme legale în ., nr. 1290 A, județul Dâmbovița, C.N.P._, prin avocat ales, însușită de inculpații B. G., fiul lui G. și al Marinelei, născut la data de 04.11.1982 în P., județul Dâmbovița, cu domiciliul în comuna Moțăieni, .. 55, județul Dâmbovița, C.N.P._, Ș. C., fiul lui C. și M., născut la 04.05.1978 în ., CNP_, domiciliat în București, .. 52, .. A, ., fără forme legale în comuna Moțăieni, .. 92, județul Dâmbovița și M. Ș. A., fiul lui F. și C., născut la 22.05.1987 în P., județul Dâmbovița, CNP_, domiciliat în P., ., ., județul Dâmbovița, împotriva încheierii pronunțate în data de 24.02.2014 în dos._/315/2013 de Judecătoria Târgoviște - judecătorul de cameră preliminară și s-a dispus trimiterea la Serviciul Registratură - Arhivă pentru înregistrarea unui nou dosar și repartizarea sa aleatorie, ca și cale de atac.

În baza art.207 și 214-215 NCPP, s-a respins cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, privind înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara dispusă anterior sesizării instanței de judecată în ceea ce îi privește pe inculpații C. C. G. și B. G. cu măsura preventivă a controlului judiciar prevăzută de art. 214-215 NCPP.

S-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă anterior sesizării instanței de judecată în ceea ce îi privește pe inculpații C. C. G. și B. G..

S-a dispus comunicarea copiei încheierii judecătorului de cameră preliminară, în ziua pronunțării încheierii, inculpaților, unității de poliție în a cărei circumscripție locuiesc și aveau interdicția dispusă, serviciului public comunitar de evidență a persoanelor și organelor de frontieră, în vederea luării la cunoștință a celor dispuse.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații – inculpați C. C. G., personal și asistat de avocat ales N. I. din Baroul Dâmbovița și B. G., personal și asistat de avocat ales B. C., din același barou.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Avocat N. I., având cuvântul depune la dosar în copie decizia penală pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și despre care instanța de fond face vorbire în motivarea hotărârii.

Arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.

Avocat B. C. având cuvântul arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.

Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.

Reprezentantul parchetului având cuvântul precizează că înțelege să susțină doar motivul de contestație privind necesitatea luării măsurii controlului judiciar față de inculpați, apreciind că față de modalitatea comiterii faptelor, numărul de acte materiale, persoana acestora se impune admiterea contestației, casarea încheierii atacate și în baza art. 211 rap. la art. 214, 215 c.p.p., luarea măsurii controlului judiciar față de cei doi intimați - inculpați.

Este de observat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile legale pentru dispunerea față de cei doi inculpați a unei măsuri preventive, iar temeiurile pentru care instanța la termenul din data de 17.05.2013 a dispus față de aceștia măsura obligării de a nu părăsi țara nu s-au schimbat.

D. fiind că pentru înlăturarea stării de pericol pentru societate pe care o reprezintă cei doi inculpați dar și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal în continuare este necesar ca aceștia să se afle sub puterea unei măsuri preventive, se impunea ca instanța să dispună înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara cu măsura preventivă a controlului judiciar așa cum s-a solicitat de către reprezentantul Ministerului Public.

Solicită admiterea contestației, casarea încheierii atacate și pe fond, admiterea cererii de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi țara cu măsura preventivă a controlului judiciar.

Avocat N. I. având cuvântul pentru inculpatul C. C. G., arată că această contestație formulată de parchet este inadmisibilă și solicită instanței în principal respingerea ei ca fiind inadmisibilă, întrucât consideră că nu se poate formula contestație la contestație.

Mai arată că, pe data de 20.02.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat prin încheiere că măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de cei doi inculpați se află în ființă nefiind încetată de drept.

Potrivit noului cod penal, fapta pentru care inculpații au fost trimiși în judecată este incriminată de art. 367 și judecarea acesteia în primă instanță se realizează potrivit art. 36 alin.1 NCP de către Tribunal, Judecătoria Târgoviște declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, sub toate aspectele implicând atât analiza în cameră preliminară cât și verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive căreia erau supuși cei doi inculpați.

Văzând că judecătorului fondului nu s-a pronunțat asupra măsurii preventive a formulat cerere de încetarea de drept a acestei măsuri, cerere pe care instanța trebuia să o pună în discuția părților și să se pronunțe separat pe aceasta.

Apreciază că în mod corect judecătorul de la Tribunalul Dâmbovița a constatat că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă anterior sesizării instanței de judecată în ceea ce-i privește pe cei doi inculpați este încetată de drept.

Solicită instanței în principal, respingerea contestației formulate de parchet ca fiind inadmisibilă, iar în subsidiar, respingerea contestației ca fiind nefondată.

Avocat B. C., având cuvântul pentru inculpatul B. G., solicită instanței respingerea contestației formulată de parchet ca fiind nefondată cu precizarea că, la termenul din data de 20.02.2014, judecătorul fondului avea la îndemână două soluții prevăzute de art.6 alin. 2 din Lg. Nr. 255/2013, respectiv ori o trimitea judecătorului de cameră preliminară, pentru a proceda potrivit art. 342-348 din Codul de procedură penală, ori, după caz, o declina în favoarea instanței competente.

Mai arată că măsura preventivă luată față de cei doi inculpați trebuia pusă în discuția părților, acest lucru nu s-a întâmplat, astfel că măsura a încetat de drept.

Consideră că nu se mai justifică prelungirea sau luarea unei alte măsuri preventive față de inculpați, ceilalți inculpați din prezenta cauză sunt liberi astfel că și pentru egalitate de tratament se impune menținerea soluției pronunțate de instanța de fond ca fiind legală.

Avocat N. I., având cuvântul precizează că nu se poate lua o măsură preventivă dacă instanța de fiind a constatat că aceasta este încetată de drept.

Inculpatul C. C. G., având ultimul cuvânt arată că este de acord cu concluziile formulate de avocatul său ales.

Inculpatul B. G., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de avocatul său ales.

CURTEA,

Asupra contestației penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin încheierea din data de 28.02.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr._ 14, privind pe inculpații C. C. G. și B. G., în baza art. 46 NCPP, s-a dispus disjungerea contestației formulate de inculpatul C. C. G., fiul lui C. și al Gertudei-M., născut la data de 06.03.1983 în P., județul Dâmbovița, cu domiciliul în P., . și fără forme legale în ., nr. 1290 A, județul Dâmbovița, C.N.P._, prin avocat ales, însușită de inculpații B. G., fiul lui G. și al Marinelei, născut la data de 04.11.1982 în P., județul Dâmbovița, cu domiciliul în comuna Moțăieni, .. 55, județul Dâmbovița, C.N.P._, Ș. C., fiul lui C. și M., născut la 04.05.1978 în ., CNP_, domiciliat în București, .. 52, .. A, . legale în comuna Moțăieni, .. 92, județul Dâmbovița și M. Ș. A., fiul lui F. și C., născut la 22.05.1987 în P., județul Dâmbovița, CNP_, domiciliat în P., ., împotriva încheierii pronunțate în data de 24.02.2014 în dos._/315/2013 de Judecătoria Târgoviște - judecătorul de cameră preliminară și s-a dispus trimiterea la Serviciul Registratură - Arhivă pentru înregistrarea unui nou dosar și repartizarea sa aleatorie, ca și cale de atac.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin încheierea din data de 24.02.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște-judecătorul de cameră preliminară în dosarul nr._/120/2014 s-a dispus declinarea competenței de soluționare cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, unde dosarul a fost repartizat aleatoriu, fiind înregistrat sub nr._ 14.

Tribunalul Dâmbovița -judecătorul de cameră preliminară a fixat termen intermediar pentru verificarea măsurilor preventive dispuse până la acest moment față de inculpații C. G. C., B. G., Ș. C. și M. Ș. A., la data de 28.02.2014.

Astfel, s-a reținut că, prin rechizitoriul din 13.05.2013 în dosarul de parchet nr.200/P/2013 înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr.4630/14.05.2013 au fost trimiși în judecată inculpații C. G. C., B. G., Ș. C. și M. Ș. A., pentru infr. prev. de art.323 al.1 C.p.

În rechizitoriu s-a arătat că în perioada septembrie – decembrie 2012 inculpații s-au asociat în scopul săvârșirii de infracțiuni contra patrimoniului săvârșite pe teritoriul unor state din Uniunea Europeană, în baza unui consens neechivoc, prin manifestare de voință în sensul constituirii unei grupări de persoane care și-a propus să comită mai multe infracțiuni de furt calificat. Astfel s-a arătat că inculpatul C. C. G. este administratorul . din P., care deține 3 camioane cu semiremorci folosite la transportul de marfă. S-a menționat că acest inculpat a coordonat activitatea celorlalți inculpați, care plecau ca șoferi în curse cu camioanele respective în diverse state membre UE, însă realizau diverse fapte de furt calificat ( în special în Germania, Austria, Franța, Spania), introducând bunurile sustrase înapoi în țară, printre mărfurile pe care le transportau în mod legal.

Prin sentința penală nr. 494/04.07.2013 a Judecătoriei Târgoviște, cauza a fost declinată spre soluționare în favoarea Judecătoriei P., reținându-se, în esență, că nici unul dintre criteriile prevăzute de lege – art.30 sau 31 C.p.p. nu conferă competență de judecată în cauză Judecătoriei Târgoviște. Domiciliile inculpaților (cu sau fără forme legale – P., Moțăeni, Bezdead – Dâmbovița) au stat la baza desfășurării urmăririi penale de către P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești (având în raza teritorială inclusiv județul Dâmbovița), care a preluat-o de la P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, considerând cauza de o complexitate mare.

S-a considerat că, deși s-au început cercetările în cauză față de mai multe persoane, afirmându-se că una dintre ele, B. M. (alta decât inculpații în cauză) avea domiciliul fără forme legale în Târgoviște, totuși, urmare a preluării dosarului de către P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cercetările s-au desfășurat și finalizat cu trimitere în judecată doar cu privire la cei 4 inculpați. Nu s-au mai desfășurat cercetări cu privire la B. M., instanța Judecătoriei Târgoviște ”bănuind”, în lipsa unui atare document la dosarul de urmărire penală care să confere o certitudine, că, față de aceasta s-a dispus anterior, scoaterea de sub urmărire penală.

S-a remarcat, în opinia Judecătoriei Târgoviște, inexistența unui text de lege care să reglementeze corespunzător și în același fel, competența teritorială în faza de urmărire penală, dispozițiile legale privind competența ce rămâne dobândită indiferent de soluțiile de disjungere, încetarea procesului penal sau achitare, vizând doar faza de judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei P. sub nr._, iar instanța a pus în discuția părților (la primul termen cu procedură completă și în prezența aparătorilor aleși ai inculpaților) competența de soluționare a cauzei, luând act că apărătorii inculpaților au solicitat declinarea în favoarea ”Judecătoriei Sector 1 București” iar reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria P. a opinat în sensul competenței de soluționare a Judecătoriei P..

Contrar argumentelor Judecătoriei Târgoviște, completul investit cu soluționarea cauzei a considerat că în mod eronat aceasta a fost remisă spre soluționare Judecătoriei P., întrucât deși prin rechizitoriu au fost trimiși în judecată doar inculpați având domiciliu în circumscripția Judecătoriei P. (aspect care, privit izolat, ar fi atras competența acestei instanțe, în baza art. 30 alin. 1 lit. c), în cauză au fost efectuate acte de urmărire penală și față de un alt învinuit – numita B. M., domiciliată fără forme legale în Târgoviște, acte enumerate de instanță.

În opinia Judecătoriei P., competența Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște a fost în mod corect atrasă de incidența prevederilor art. 33 lit. a C.p.p. (indivizibilitate – unul dintre învinuiții având domiciliu faptic în Târgoviște – numita B. M.) rap. la disp. art. 45 C.p.p., Judecătoria Târgoviște fiind deopotrivă competentă prin prisma disp. art. 30 alin. 2 C.p.p., ca instanță în a cărei circumscripție s-a efectuat urmărirea penală în cauză și prin prisma disp. art. 30 alin. 3 C.p.p., ca instanță sesizată de P. Curții de Apel Ploiești prin rechizitoriu, drept pentru care, la rândul său, și-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Târgoviște conform sentinței penale nr.202/14.10.2013, Judecătoria P. a admis excepția de necompetență teritorială a acelei instanțe iar în baza art. 42 C.p.p., a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații: C. C.-G., fiul lui C. și al Gertudei-M., născut în data de 06.03.1983, în P., județul Dâmbovița, cu domiciliul în P., . 1, ., ., locuind fără forme legale în ., nr. 1290A, județul Dâmbovița, având codul numeric personal_; B. G., fiul lui G. și al Marinelei, născut în data de 04.11.1982 în P., județul Dâmbovița, având domiciliul în .. 55, județul Dâmbovița, având codul numeric personal_; Ș. C., fiul lui C. și M., născut la 04.05.1978, în ., domiciliat în București, ..52, ., ., f.f.l. în com.Moțăieni, ..92, județ Dâmbovița, CNP_ și M. Ș. A., fiul lui F. și C., născut la 22.05..1987 în P., jud. Dâmbovița, domiciliat în P., ., județ Dâmbovița, CNP_ - trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art.323 al.1 C.p., în favoarea Judecătoriei Târgoviște, iar în baza art. 43 C.p.p. a constatat ivit conflict negativ de competență, dispunând înaintarea cauzei instanței ierarhice superioare comune – Tribunalul Dâmbovița.

Prin sentința penală nr.550/8 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, s-a stabilit competența de judecare a cauzei privind pe inculpații C. C.-G., fiul lui C. și al Gertudei-M., născut în data de 06.03.1983, în P., județul Dâmbovița, cu domiciliul în P., . 1, ., ., locuind fără forme legale în ., nr. 1290A, județul Dâmbovița, având codul numeric personal_; B. G., fiul lui G. și al Marinelei, născut în data de 04.11.1982 în P., județul Dâmbovița, având domiciliul în .. 55, județul Dâmbovița, având codul numeric personal_; Ș. C., fiul lui C. și M., născut la 04.05.1978, în ., domiciliat în București, ..52, ., ., f.f.l. în com.Moțăieni, ..92, județ Dâmbovița, CNP_ și M. Ș. A., fiul lui F. și C., născut la 22.05.1987 în P., jud. Dâmbovița, domiciliat în P., ., județ Dâmbovița, CNP_, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 alin.1 Cod penal, prin rechizitoriul din 13.05.2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr.200/P/2013, în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Dosarul a fost reînregistrat la Judecătoria Târgoviște în data de 02.12.2013, în care s-a acordat un prim termen de judecată la data de 09.01.2014, constatând că este admisibilă cererea inculpatului M. Ș. A. de amânare a cauzei pentru imposibilitatea obiectivă de a se prezenta la instanță, deoarece este plecat în străinătate la muncă, sens în acre s-a fixat un nou termen de judecată în data de 20.02.2014.

La data de 20.02.2014, în baza art. 6 alin. 1 și 2 din Lg. nr. 255/2013 s-a trimis cauza judecătorului de cameră preliminară, având în vedere că în cauză nu s-a început cercetarea judecătorească. La același termen de judecată, prin avocat ales inculpatul C. C. G. a depus cererea înregistrată sub nr._/20.02.2014, prin care solicită a se constata încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de acesta prin decizia penală nr. 167/17.05.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, cerere ce nu a fost analizată de judecător cu prioritate în cameră preliminară.

La data de 24.02.2014, judecătorul de cameră preliminară, sesizându-se din oficiu, a constatat întemeiată excepția necompetenței materiale, pe care a admis-o și a declinat cauza instanței competente – Tribunalul Dâmbovița, reținând astfel faptul că inculpații sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art.323 C.p. din 1968, legiuitorul alegând să modifice conținutul constitutiv al acestei infracțiuni, precum și al unei alte infracțiuni din legea specială nr.39/2003 privind crima organizată prin reglementarea unei infracțiuni denumite marginal în noul cod penal – Constituirea unui grup infracțional organizat (art.367 NCP). În ceea ce privește aplicarea legii penale în timp s-a constatat că indubitabil, noua lege penală este mai favorabilă inculpaților, atât prin prisma reducerii limitelor de pedeapsă (art.367 al.1 NCP comparativ cu art.323 al.1 C.p. din 1968), dar și prin suplimentarea condițiilor prevăzute de legiuitor pentru realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii – respectiv, existența unui grup infracțional organizat definit ca atare de art.367 al.6 NCP).

A fost reținută și jurisprudența recentă a ICCJ în materie care, în ceea ce privește infr. prev. de art.8 din Legea nr.39/2003, înlocuită de asemenea de art.367 NCP, a dispus urmare a schimbării încadrării juridice date faptelor achitarea inculpaților pentru infr. prev. de art.367 al.1 NCP cu aplicarea art.5 NCP (a se vedea spre exemplu dosarul nr._ soluționat în recurs la 19.02.2014 cu minută publicată pe portalul Înaltei Curți de Casație și Justiție secția penală), iar de asemenea, prin noul cod de procedură penală, competența de a judeca în primă instanță infracțiunea prev. de art.367 NCP aparține Tribunalului (art.36 al.1 lit.a NCPP).

Într-o atare situație a apreciat că, sunt aplicabile dispozițiile art.6 al.1 din Legea nr.255/2013 care arată că în cauzele aflate în curs de judecată în primă instanță la data intrării în vigoare a legii noi în care nu s-a început cercetarea judecătorească, acestea se soluționează de instanța competentă potrivit legii noi.

Procedural judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Târgoviște a preferat să soluționeze cu maximă celeritate excepția necompetenței materiale, raportat și la faptul că unul dintre inculpați pune în discuție măsura preventivă dispusă împotriva sa în cursul judecății (obligarea de a nu părăsi țara în condițiile vechiului cod de procedură penală). Ca atare s-a apreciat inoportun, în condițiile în care nici nu au fost comunicate copiile certificate de pe rechizitorii de către P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, ca instanța să parcurgă toată procedura comunicării acestor rechizitorii către inculpați (după obținerea lor de la unitatea de parchet), apoi să invoce din oficiu excepția necompetenței materiale, să aștepte alte 10 zile pentru ca P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești să-și spună punctul de vedere și abia apoi să pronunțe o încheiere precum cea de față prin care să decline competența de judecată în favoarea Tribunalului Dâmbovița, apreciind că procedura de cameră preliminară va putea fi desfășurată în egală măsură și cu aceeași eficacitate de către judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Dâmbovița, care va fi competent să se pronunțe și asupra măsurilor preventive încă în ființă în cauză față de 2 dintre inculpați - C. C.-G. și B. G..

De asemenea în opoziție cu susținerile apărătorului C. C. G., judecătorul de cameră preliminară a considerat că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă legal în temeiul legii procedurale anterioare nu este încetată de drept, iar astfel – trimiterea dosarului judecătorului de cameră preliminară la 20.02.2014 a avut caracterul unei dispoziții administrative realizată de instanță, nefiind efectuate nici un fel de acte specifice desfășurării judecății și astfel neavând loc termenul la care se referă art.16 al.3 din Legea nr.255/2013.

S-a apreciat că, textul respectiv de lege are în vedere, în special, situațiile în care, fiind începută cercetarea judecătorească, instanța de judecată învestită anterior noii legi procedează în conformitate cu art.7 din Lege, continuând judecarea cauzei potrivit dispozițiilor procedurale noi, dar fără a avea loc trimiterea în cameră preliminară. În cazul în care se aplică însă dispozițiile art.6 din lege și are loc trimiterea cauzei judecătorului de cameră preliminară, nu mai putem vorbi de un termen de judecată fixat, pentru că acest termen va fi stabilit de judecătorul de cameră preliminară după parcurgerea etapelor specifice reglementate de art.342 și urm. NCPP. Și în aceste cauze situația măsurilor preventive potențial existente în cauză este reglementată prin instituțiile specifice noului cod de procedură penală în materia măsurilor preventive, putând fi formulate cereri de revocare, înlocuire, ridicare a unor măsuri preventive anterior dispuse, în unele cazuri judecătorul de cameră preliminară fiind obligat să verifice în cel mai scurt timp legalitatea și temeinicia unor măsuri preventive dispuse anterior și de asemenea, chiar dacă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara nu mai este prevăzută ca atare de noul cod de procedură penală, potrivit dispozițiilor art.16 al.1 din Legea nr.255/2013 măsurile preventive dispuse înainte de . noii legi procesual penale se mențin până la expirarea lor și pot fi prelungite, ori după caz menținute, revocate sau înlocuite cu o altă măsură preventivă în condițiile legii noi.

Față de cele prezentate, tribunalul prin judecătorul de cameră preliminară, a constatat faptul că, disp. art. 6 din Lg. nr. 255/2013 vizând punerea în aplicare a Lg. nr.135/2010, privind Codul de Procedură Penală, care stabilesc următoarele:

“(1) Cauzele aflate în curs de judecată în primă instanță la data intrării în vigoare a legii noi în care nu s-a început cercetarea judecătorească se soluționează de către instanța competentă conform legii noi, potrivit regulilor prevăzute de aceeași lege,

(2) În situația prevăzută la alin. (1), instanța pe rolul căreia se află cauza o trimite judecătorului de cameră preliminară, pentru a proceda potrivit art. 342-348 din Codul de procedură penală, ori, după caz, o declină în favoarea instanței competente”, cauza a fost transmisă judecătorului de cameră preliminară care să efectueze analiza potrivit disp. art.207 NCPP, care impun verificarea măsurilor preventive în procedura de cameră preliminară, iar de asemenea, dispozițiile ART. 16, din același text de lege, stabilesc că:

(1) Măsurile preventive aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a legii noi continuă și se mențin pe durata pentru care au fost dispuse, în condițiile prevăzute de legea veche. La expirarea acestei durate, măsurile preventive pot fi prelungite ori, după caz, menținute, revocate sau înlocuite cu o altă măsură preventivă, în condițiile legii noi.

(2) La expirarea duratei măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea ori a obligării de a nu părăsi țara, aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a legii noi, se poate lua împotriva inculpatului oricare dintre măsurile preventive prevăzute de legea nouă.

(3) În cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea ori cea a obligării de a nu părăsi țara, aflată în curs de executare, se menține până la termenul de judecată acordat în cauză, când instanța poate lua împotriva inculpatului oricare dintre măsurile preventive prevăzute de legea nouă.

Astfel în procedura reglementată de art. 207 NCPP, judecătorul de cameră preliminară va verifica legalitatea și temeinicia măsurii preventive luate față de inculpații C. C.-G. și B. G., dar și oportunitatea înlocuirii acestei măsuri, din oficiu sau la cererea parchetului, cu altă măsură preventivă, precum și analizarea cererii formulate de inc. C. C.-G. în care invocă intervenită încetarea de drept a măsuri preventive - cu citarea inculpaților, inclusiv a celorlalți doi inculpați Ș. C. și M. Ș. A., față de care, în aceeași măsură, la primirea dosarului și în procedura de cameră preliminară, din oficiu ori la cerera procurorului, se analizează oportunitatea luării vreunei măsuri preventive și față de aceștia.

S-a constatat în ceea ce privește măsurile preventive dispuse în cauză, că la momentul sesizării Judecătoriei Târgovișteprin rechizitoriul din 13.05.2013 în dosarul de parchet nr. 200/P/2013 înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr.4630/14.05.2013 și prin au fost trimiși în judecată inculpații C. G. C., B. G., Ș. C. și M. Ș. A., pentru infr. prev. de art.323 al.1 C.p., aceștia erau arestați preventiv.

Prin încheierea din 16.05.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în baza art.300¹ alin.1 Cod proc. penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpații C. G. C. și B. G., iar în baza art.300¹ alin.3 Cod proc.penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților C. C. - G., fiul lui C. și al Gertudei - M., născut la data de 06.03.1983 în P., județul Dâmbovița, cu domiciliul în P., . 1, ., . și fără forme legale în ., nr. 1290 A, județul Dâmbovița, C.N.P._ și B. G., fiul lui G. și al Marinelei, născut la data de 04.11.1982 în P., județul Dâmbovița, cu domiciliul în .. 55, județul Dâmbovița, C.N.P._, pe parcursul judecății până la o nouă verificare în termenul prevăzut de lege.

Măsura s-a comunicat administrației locului de deținere – Arestul I.P.J. Dâmbovița.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin încheierea din 20.12.2012 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._/315/2012, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște și s-a dispus arestarea preventivă, inclusiv a inculpaților C. G. C. și B. G., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit. a și e Cod penal, respectiv prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit. a, e, g și alin.4 Cod penal și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art.323 alin.1 Cod penal, reținându-se faptul că în perioada septembrie-decembrie 2012, inculpații (cei 2 mai sus menționați alături de ceilalți 2 – Ș. C. și M. C. A.) s-au asociat (asociere ce a avut drept interfață societatea comercială S.C. Criges – S. R. L., aparținând inculpatului C. C.-G.) în vederea săvârșirii de infracțiuni de furt de roți pentru TIR-uri, precum și de produse electronice pe teritoriul mai multor state din U.E. Astfel inculpatul C. C. G. care asigura conducerea grupului a furnizat celorlalți inculpați mijloacele de transport aparținând societății sale comerciale mai sus menționate pe care o controla, aceștia având rolul de a comite fapte penale de furt, sub acoperirea activității de conducători auto, bunurile sustrase fiind disimulate printre mărfurile pentru care existau documente de transport și care erau destinate unor diverse societăți comerciale cu puncte de lucru în Franța, Germania, Spania și alte state UE.

Măsura arestării preventive a fost prelungită succesiv la 16.01.2013, 13.02.2013, 15.03.2013 și 12.04.2013, fiind respinse și cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați.

Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, nemotivând în scris calea de atac promovată, însă cu ocazia judecării acesteia prin apărători au învederat instanței de control judiciar, în esență, faptul că au fost trimiși în judecată numai pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 alin. 1 Cod proc. penală, nu și pentru furt, deși cea mai mare parte a actului de sesizare face referire la sustragerile de anvelope și acumulatori comise, pe cere inculpații le recunosc, că sunt arestați de mai mult de 5 luni, perioadă ce depășește durata rezonabilă prevăzută de lege, în condițiile în care din luna noiembrie 2012 nu s-au mai administrat probe de către organele de urmărire penală, solicitându-se înlocuirea măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile preventive neprivative de libertate.

Examinând recursurile prin prisma susținerilor apărătorilor inculpaților, dar și din oficiu, potrivit disp. art. 385¹⁵alin. 3 Cod proc. penală, Tribunalul Dâmbovița le-a apreciat ca fondate, drept pentru care prin decizia penală nr. 167/17.05.2013 a admis recursurile declarate de către inculpații C. C.-G. și B. G., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art.323 al.1 Cod penal, împotriva încheierii din data de 16.05.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ și în consecință a casat încheierea atacată și rejudecând, în baza art.139 alin.1 Cod proc. penală a admis cererile formulate de către apărătorii inculpaților și a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea Tribunalului Dâmbovița.

În conformitate cu disp. art. 145¹ rap. la art. 145 alin.1 ¹ Cod procedură penală, pe durata măsurii, a impus inculpaților să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată, ori de câte ori vor fi chemați;

b) inculpatul C. C. G. să se prezinte la Poliția orașului P., iar inculpatul B. G. la Postul de Poliție al comunei Moțăieni, județul Dâmbovița, desemnate cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de către organul de poliție, sau ori de câte ori vor fi chemați;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului Dâmbovița;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

Potrivit disp. art. 145¹ rap. la art. 145 alin.1² Cod procedură penală, a impus inculpaților să respecte pe durata măsurii și obligația prev. la lit.c a acestui articol – să nu se apropie de coinculpați, de martori sau experți și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.

În baza disp. art. 145¹ rap. la art. 145 alin.2² Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor care îi revin, se va lua față de ei măsura arestării preventive și a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților C. C.-G. și B. G., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.90/U din 20.12.2012, emis de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._/315/2012, dacă nu sunt reținuți sau arestați în alte cauze.

La momentul învestirii Tribunalului Dâmbovița, în procedura de cameră preliminară cu prezenta cauză în data de 26.02.2014, față de inculpați se impune examinarea cauzei cu prioritate cu privire la verificarea măsurilor preventive în procedura de cameră preliminară, reprezentând o obligație stabilită în sarcina judecătorului concret de lege.

Se vor analiza totodată admisibilitatea cererii formulate de inculpatul C. C. G., privind constatarea încetării de drept a măsurii preventive și însușite la acest termen și de inculpatul B. G., dar și situația privind contestația formulată de inc. C. C. G. și însușite de inculpații B. G., Ș. C. și M. Ș. A., împotriva soluției de declinare a competenței materiale în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Astfel, se vor avea în vedere disp. art. 202 NCPP, privitoare la

scopul, condițiile generale de aplicare și categoriile măsurilor preventive, în care se arată că:

(1) Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

(2) Nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale.

(3) Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, coroborate cu disp. art.241 NCPP, care prevăd încetarea de drept a măsurilor preventive, iar acestea încetează de drept:

a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare;

b) în cazurile în care procurorul dispune o soluție de netrimitere în judecată ori instanța de judecată pronunță o hotărâre de achitare, de încetare a procesului penal, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, chiar nedefinitivă;

c) la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului;

d) în alte cazuri anume prevăzute de lege.

În raport de cele menționate, s-a constatat că, instanța pe rolul căreia se afla cauza la data de 20.02.2014, deci după . modificărilor Codului Penal și Codului de Procedură Penală, respectiv Judecătoria Târgoviște avea la îndemână două soluții prevăzute de art.6 alin. 2 din Lg. Nr. 255 /2013, respectiv ori o trimitea judecătorului de cameră preliminară, pentru a proceda potrivit art. 342-348 din Codul de procedură penală, ori, după caz, o declina în favoarea instanței competente.

În consecință, analizarea competenței materiale de soluționare cauzei ca urmare a preluării disp. art. 323 din vechiul cod penal în conținutul infracțiunii prev. de art.367 NCP - constituirea unui grup infracțional organizat și care ar atrage competența materială de soluționare a tribunalului potrivit art. 36 alin.1 lit. a NCPP, după un termen de 4 zile de la trimiterea cauzei judecătorului de cameră preliminară, fără a pune în discuție verificarea situației măsurilor preventive care subzistau ori nu în cauză, sub aspectul menținerii, revocării, prelungirii, înlocuirii ori încetării lor, mai ales că deja se depusese o astfel de cerere chiar în data de 20.02.2014 - fără a avea relevanță că a fost depusă după strigarea dosarului, atrage după sine constatarea la acest moment a încetării de drept a acestora, în conformitate cu dispozițiile art. 241 NCPP, urmând ca potrivit alin.4 din același articol să se dispună comunicarea acestor dispoziții inculpaților și instituțiilor cu atribuții în executarea măsurii.

Cu privire la cererea reprezentantului Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița de a se dispune înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara luate față de inculpații C. C.-G. și B. G. cu măsura preventivă a controlului judiciar apare ca inadmisibilă, în cazul în care potrivit mențiunilor anterioare acestea au încetat de drept, putându-se solicita eventual luarea măsurii controlului judiciar prev. de art. 214-215 NCPP față de aceștia, însă nu s-a formulat o cerere cu un astfel de obiect, pentru a se analiza oportunitatea sa.

În același sens, s-a constatat că pentru inculpații Ș. C. și M. Ș. A., măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă în cursul penale nu a mai fost prelungită de procuror și nici nu a făcut obiectul unei cereri de acest gen aflate pe rolul instanței de judecată înainte de 01.02.2014, sens în care analiza situației acestora din acest punct de vedere a rămas fără obiect.

În consecință, s-a constatat pe de o parte că, obiectul contestației formulate de cei patru inculpați împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Târgoviște din data de 24.02.2014, constituie calea de atac împotriva acestei încheieri de declinare, drept pentru care în baza art. 46 NCPP, a dispus disjungerea contestației formulate de inculpatul C. C. G., prin avocat ales, însușită de inculpații B. G., Ș. C. și M. Ș. A., împotriva încheierii pronunțate în data de 24.02.2014 în dos._/315/2013 de Judecătoria Târgoviște - judecătorul de cameră preliminară și a dispus trimiterea la Serviciul Registratură-Arhivă pentru înregistrarea unui nou dosar și repartizarea sa aleatorie, ca și cale de atac.

Potrivit analizei de mai sus, în baza art.207 și 214-215 NCPP, a respins cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, privind înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara dispusă anterior sesizării instanței de judecată în ceea ce îi privește pe inculpații C. C. G. și B. G. cu măsura preventivă a controlului judiciar prevăzută de art. 214-215 NCPP, constatând încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă anterior sesizării instanței de judecată în ceea ce îi privește pe inculpații C. C. G. și B. G..

În baza art. 275 alin. 3 NCPP, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, susținând nelegalitatea și netemeinicia acesteia în ceea ce-i privește pe inculpații C. C. G. și B. G., prin aceea că, în mod greșit a fost respinsă cererea formulată de P. privind înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara dispusă anterior sesizării instanței de judecată cu măsura preventivă a controlului judiciar prev. de disp. art. 214-215 NCPP.

Totodată s-a apreciat ca fiind netemeinică dispoziția instanței de fond aceea de a constata încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă anterior în ceea ce-i privește pe cei doi inculpați.

Cu ocazia soluționării contestației, procurorul de ședință a precizat că înțelege să susțină motivul contestației ce privește necesitatea luării măsurii controlului judiciar față de inculpați apreciind că în raport de modalitatea comiterii faptelor, de numărul de acte materiale, persoana acestora se impune admiterea contestației, casarea încheierii atacate și în baza disp.art.211 rap. la art. 214 – 215 NCPP luarea măsurii controlului judiciar față de aceștia.

Se arată că, sunt îndeplinite condițiile legale pentru dispunerea față de cei doi inculpați a unei măsuri preventive având în vedere că la data de 17.05.2013 când s-a dispus față de inculpați măsura preventivă aceea de a nu părăsi țara erau temeiuri care justificau acest lucru, temeiuri care subzistă și în prezent.

Curtea examinând încheierea din 28.02.2014, a Judecătorului de Cameră Preliminară, dată în dosarul nr._ 14 al Tribunalului Dâmbovița, în ceea ce-i privește pe inculpații C. C. G. și B. G., constată că aceasta este legală și temeinică, sub toate aspectele așa cum se va arăta în continuare:

Potrivit art. 348 al.1 NCPP Judecătorul de Cameră Preliminară se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la „luarea, menținerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive”.

În alin.2 al aceluiași text de lege se arată că în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, Judecătorul de Cameră Preliminară verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive procedând potrivit disp. art. 207 c.pr.penală.

Procedând astfel, Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului Dâmbovița, la pronunțarea încheierii atacate a apreciat că cererea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița privind înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara dispusă anterior sesizării instanței de judecată în ceea ce-i privește pe inculpații C. C. G. și B. G., cu măsura preventivă a controlului judiciar prevăzută de NCPP în disp. art. 214, 215 este neîntemeiată și a respins-o în consecință.

Totodată, în mod legal a constatat ca fiind încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 145/1c.pr.penală vechi, luată față de inculpații C. C. G. și B. G. anterior sesizării instanței de judecată.

Instanța de control judiciar constată că, nu se justifică înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a controlului judiciar prevăzută de noul cod de procedură penală, deoarece din actele și lucrările dosarului de urmărire penală cu care a fost sesizată instanța de fond – Tribunalul Dâmbovița, nu rezultă date și indicii că prin judecarea acestora în stare de libertate ar exista temerea că se vor sustrage de la judecată sau de la executarea pedepsei în situația în care vor fi găsiți vinovați și împotriva acestora se va pronunța o hotărâre de condamnare definitivă.

De altfel rezultă din actele dosarului că în faza de urmărire penală aceștia au avut o conduită procesuală corespunzătoare, cooperând cu organele de anchetă în vederea aflării adevărului cu privire la activitatea infracțională de care sunt acuzați.

Pentru aceste considerente, Curtea constată ca fiind nefondată contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, urmând a fi respinsă în consecință conform art. 425/1 al.7 pct.1 lit.b c.pr.penală.

Cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată contestația formulată de P. DE PE L. TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, împotriva încheierii din data de 28.02.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr._ 14, privind pe inculpații C. C. G. și B. G..

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 6.03.2014.

Președinte,Grefier,

V. M. M. E.

Red.VM

Tehnored.EM

5 ex./11.03.2014

d.f. nr._ Tribunalul Dâmbovița

j.f. B. Ilenuța

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 112/2014....		Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... →

Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 18/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 18/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI