Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Hotărâre din 24-01-2014, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 365/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2014
PREȘEDINTE – V. M.
JUDECĂTORI – T. L.
- M. E. G.
GREFIER - E. V.
Ministerul public a fost reprezentat de procuror C. I. P., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata E. V., fiica lui A. si P., născută la data de 13.03.1956 în municipiul Ploiești, județul Prahova, C.N.P._, împotriva încheierii de ședință din data de 22 ianuarie 2014 a Tribunalului Prahova, prin care în baza art.1608a alin.6 Cod procedură penală, rap. la art. 160 2 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata E. V..
În baza art.192 alin.2 c.p.p., obligă inculpata la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare avansate de către stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta - inculpată P. C., aflată în stare de arest, personal și asistat de avocat ales S. C. din Baroul Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, aduce la cunoștință recurentei – inculpate că are dreptul să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs.
Recurenta – inculpată E. V. având cuvântul, arată că nu dorește să mai dea o nouă declarație în fața instanței de recurs, întrucât își menține declarațiile anterioare și că va spune ceea ce dorește în acordarea ultimului cuvânt.
Avocați S. C. având cuvântul pentru recurenta – inculpată E. V., după ce în prealabil cu acordul instanței a luat legătura cu aceasta, arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat, solicitând acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Avocat S. C. pentru inculpata E. V. având cuvântul, critică încheierea de ședință din data de 22 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că starea de sănătate a acesteia se degradează de la zi la zi și este incompatibilă cu arestul preventiv, iar tratamentul administrat este insuficient având în vedere lacunele sistemului sanitar.
A invocat Decizia nr.17/2011 prin care ÎCCJ a admis recursul în interesul legii statuând faptul că instanțele de judecată în cadrul examenului de temeinicie al cererii de liberare provizorie sub control judiciar în cazul în care constată că temeiurile care au determinat starea de arest preventiv subzistă verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.
În opinia sa, această decizie este una benefică dacă s-ar fi discuta de temeiurile prev.de art.139 Cod procedură penală respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive și nicidecum disp.art.160/2 alin.2 Cod procedură penală.
Consideră că nu sunt indicii și probe că dacă fi lăsată în libertate inculpata ar săvârși alte infracțiuni, nu va zădărnici buna desfășurare a procesului penal și aflarea adevărului prin influențarea părților, martorilor, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de probă și că la dosar există procese verbale prin care inculpata îi preda inculpatului P. C. C. sume de bani.
Susține că inculpata E. V. nu are nici o legătură cu aceste infracțiuni de evaziune fiscală, nu a fost decât un om delegat care ridica bani de la bancă, însă nu știa unde ajung aceste sume de bani și nu a avut reprezentarea că desfășoară o activitate ilegală, iar declarația acesteia se coroborează cu declarația coinculpatului P. C. C. și că de la momentul arestării preventive nu s-au adus probe care să o incrimineze mai mult.
De asemenea, arată că în fața organelor de urmărire penală a formulat două cereri prin care a solicitat ca inculpata să fie condusă în fața Comisiei Medicale de Expertiză Medicală din cadrul Spitalului Cina - Ploiești, prima cerere fiind admisă, întrucât aceasta a beneficiat de o pensie de handicap, pe care a pierdut-o și nu mai are nicio sursă de venit.
În raport de cele ce preced, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpata E. V., având în vedere și vârsta inculpatei.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpată și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.
Astfel, susține că în mod corect instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata E. V., întrucât afecțiunile de care suferă pot fi tratate și cu aceasta în stare de arest, invocând disp.art.3 CEDO, având în vedere perioada îndelungată și multitudinea actelor materiale, aspecte față de care apreciază că ar putea fi afectat cursul urmăririi penale .
Recurenta – inculpată E. V. având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales, cu precizarea că este pensionată pe caz de boală din anul 2007 și solicită judecarea sa în stare de libertate datorită stării sale de sănătate, cunoaște obligațiile prevăzute de lege și le va respecta.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 22 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art.1608a alin.6 Cod procedură penală, rap. la art. 160 2 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata E. V., fiica lui A. si P., născută la data de 13.03.1956 în municipiul Ploiești, județul Prahova, C.N.P._, în prezent aflată în Arestul IPJ Prahova.
În baza art.192 alin.2 c.p.p., obligă inculpata la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că prin cererea adresată Tribunalului Prahova la data de 21.01.2014 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ inculpata E. V. a solicitat instanței ca, în baza art.160/1 și urm. C.p.p., să se dispună liberarea provizorie a acesteia sub control judiciar.
În motivarea cererii, inculpata E. V. a arătat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este întemeiată și sub aspectul condițiilor de fond în sensul că, nu există date din care să rezulte necesitatea de a o împiedica pe inculpată să săvârșească alte infracțiuni iar în stare de libertate nu va zădărnici aflarea adevărului prin influențarea părților, martorilor, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de probă
A invocat decizia nr 17/2011 prin care ÎCCJ a admis recursul în interesul legii statuând faptul că instanțele de judecată în cadrul examenului de temeinicie al cererii de liberare provizorie sub control judiciar în cazul in care constată că temeiurile care au determinat starea de arest preventiv subzistă verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului .
Inculpata a arătat că nu a avut reprezentarea că desfășoară o activitate ilegală, declarația ei se coroborează cu declarația coinculpatului P. C. . De la momentul arestării preventive nu s-au adus probe care să o incrimineze mai mult . Starea sa de sănătate este una deosebit de gravă și în continuă deteriorare așa cum este deosebit și de actele medicale
În raport de disp art 136 al 2 Cpp scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub sau pe cauțiune .
A susținut că are nici o legătură cu aceste infracțiuni de evaziune fiscală ,nu a fost decât un om delegat care ridica bani de la bancă, insă nu știa unde ajung aceste sume de bani .
Instanța de judecată nu trebuie să confunde pericolul social al faptelor pe care se presupune că le –a săvârșit inculpata cu eventualul pericol public concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta aceasta .
Cererea sa este întemeiată atât pe dispozițiile dreptului interne, cât și pe dispozițiile CEDO,- art 5 Cedo – cauza C. contra Romaniei, cauza T. contra Romaniei si pe cale de consecință solicită admiterea acestei cereri.
De asemenea, consideră faptul ca instanța de judecata nu trebuie sa confunde "pericolul social al faptelor" pe care se presupune ca le-a săvârșit inculpata, cu eventualul "pericol public concret pentru ordinea publica" pe care i-ar reprezenta aceasta. Nu in ultimul rând, consideră ca instanța de judecata ar trebui sa tina cont de conduita bună avută de inculpata în societate anterior comiterii presupuselor fapte si nu în ultimul rând de lipsa de antecedente penale a inculpatei.
A mai arătat inculpata că admiterea prezentei cereri de liberare provizorie sub control judiciar ar da eficiența cuvenită si art. 5 Cod procedură penală, care garantează libertatea persoanei, și nu în ultimul rând art. 5 par. 3 C.E.D.O. în virtutea căruia Curtea de la Strasbourg, a statuat ca orice persoana care este arestata preventiv poate cere să fie eliberată în cursul unei proceduri judiciare, cu consecința impunerii unor obligații în sarcina acesteia, menite să controleze buna desfășurare a procesului penal.
Invocă disp art. 5 C.E.DO.
În cauza C. c. României (01.07.2008), Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a subliniat faptul ca exista o prezumție în favoarea punerii în libertate a unei persoane, amintind că în cauza Neumeister împotriva Austriei (27.06.1968), cea de-a doua latura a art.5 par. 3 CEDO nu oferă autorităților judiciare o opțiune între trimiterea în judecată într-un termen rezonabil si o punere în libertate provizorie. P. la condamnarea sa, persoana acuzata trebuie considerata nevinovata, iar prevederea analizată are în esență, ca obiect să impună punerea în libertate provizorie imediat că menținerea în arest încetează a mai fi rezonabilă. Curtea. a reamintit că nu se poate supune unei evaluări abstracte caracterul rezonabil al duratei unei detenții (Patsouria c. Geòrgie! din 06.11.2007). În această privința art. 5 par.3 CEDO nu poate fi interpretat în sensul că ar autoriza în mod necondiționat o arestare preventivă, în măsura în care aceasta nu depășește o anumită durată. Orice menținere în stare de arest preventiv a unui acuzat, chiar si pentru o scurtă durată, trebuie justificată în mod convingător de către autorități.(a se vedea si Chichkov c. Bulgariei, Musuc c. Moldovei din 06.11.2007).
De asemenea a invocat disp art 3 CEDO.
În vederea soluționării cauzei s-a dispus atașarea dosarului de urmărire penală nr.465/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că prin rezoluția nr. 4234/II/6/2013 din data 07.06.2013, P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus preluarea dosarului penal nr. 500/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, în vederea efectuării urmăririi penale, dosar penal care a fost înregistrat sub nr. 465/P/2013 in cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Prin rezoluția nr. 5866/II/6/2013 din data de 13.08.2013, P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus preluarea dosarului penal nr. 647/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, in vederea efectuării urmăririi penale, dosar penal care a fost înregistrat sub nr. 614/P/2013 in cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Prin rezoluția nr. 614/P/2013 din 13.08.2013, P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus conexarea dosarului penal nr. 614/P/2013 la dosarul penal nr. 465/P/2013.
La data de 30.09.2013, prin Ordonanța nr. 465/P/2013, s-au extins cercetările și s-a început urmărirea penală față de E. V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare de bani faptă prev. de art. 29 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002.
La data de 17.10.2013 prin Ordonanța 465/P/2013 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de E. V., P. M. C., S. C. C., Ș. B. I. și S. E. Giluela.
La data de 18.10.2013, prin Ordonanța 465/P/2013 s-a pus în mișcare acțiunea penala față de inculpata E. V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare de bani, faptă prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr.656/2002 și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, fapta prev. de art. 323 alin 1 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal și art. 41 alin. 2 Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatei că în perioada 2012-2013, fiind împuternicită pe conturi, a retras în numerar din conturile bancare ale mai multor societăți comerciale, respectiv,din contul SCROBYCO LAST LINE PROMO SRL, a retras suma totală de 45 776 892,72 lei din care suma de, 1 954 287,72 lei fără explicitare pentru operațiune si suma de 43 822 605 lei cu explicitarea de restituire creditare firma.
Simultan cu operațiunile de ridicare de numerar, inculpata a direcționat sume încasate in contul societății menționate către S.C. A. DESIGN S.RX. Ploiești, S.C. R. MOTORS S.R.L. Ploiești, S.C. KULT PREMIUM S.R.L. Ploiești.
Ulterior, în momentul în care sumele respective ajungeau în conturile respectivelor societăți comerciale, inculpata, în virtutea împuternicirilor bancare deținute si la acestea, ridica in numerar sumele virate.
Din contul ., a retras suma totală de 19. 607.298,34 lei, din care suma de 7.386.619,99 lei fără explicitare pentru operațiune si suma de 12.220.678,35 lei cu explicitarea de restituire creditare firma.
Din contul ., a retras suma totală de 14.844.932,82 lei din care suma de 3.499.499 lei fără explicitare pentru operațiune si suma de 11.345.434 lei cu explicitarea de restituire creditare firma.
Din contul ., a retras suma totală de 14.388 625,80 lei din care suma de 596.996,00 lei fara explicitare pentru operațiune si suma de 13.791.629,80. lei cu explicitarea de restituire creditare firma.
Simultan cu operațiunile de ridicare de numerar, inculpata a directionat sume încasate in contul societății menționate către S.C. SORIAND CONSTRUCT S.R.L. Ploiești, S.C. R. MOTORS S.R-L. Ploiești, S.C. KULT PREMIUM S.R.L. Ploiești ,S.C. NARSAM INVEST S.R.L. Baicoi si S.C. ROBYKO LAST LINE PROMO S.R.L. Ploiești.
Ulterior, în momentul in care sumele respective ajungeau în conturile respectivelor societăți comerciale, inculpata, în virtutea împuternicirilor bancare deținute si la acestea, ridica in numerar sumele virate.
Din contul ., a retras suma totală de 6.079.686,28 lei din care suma de 172.785 lei fără explicitare pentru operațiune si suma de 5.906 902 lei cu explicitarea de restituire creditare firma.
Simultan cu operațiunile de ridicare de numerar, inculpata a direcționat sume încasate in contul societății menționate către S.C. ROBYKO LAST LINE PROMO S.R.L. Ploiești.
Ulterior, în momentul în care sumele respective ajungeau in conturile respectivelor societăți comerciale, inculpata, în virtutea împuternicirilor bancare deținute si la acestea, ridica in numerar sumele virate.
Din contul S.C. S&S WIZARD ADVERTISING S.R.L. Ploiești a retras suma totala de_,96 lei din care suma de 13.964.769 lei fără explicitare pentru operațiune si suma de 87.895.605 lei cu explicitarea de restituire creditare firmă.
Simultan cu operațiunile de ridicare de numerar, inculpata a direcționat sume încasate în contul societății menționate către S.C. ROBYKO LAST LINE PROMO S.R.L. Ploiești, S.C. SORIAND CONSTRUCT S.R.L. Ploiești, S.C. R. MOTORS S.R.L. Ploiești, S.C. KULT PREMIUM S.R.L. Ploiești ,S.C. NARSAM INVEST S.R.L. Baicoi, S.C. KADOK INTERPREST S.R.L. Ploiești, S.C. A. DESIGN S.R.L. Ploiești.
Ulterior, în momentul în care sumele respective ajungeau în conturile respectivelor societăți comerciale, inculpata, în virtutea împuternicirilor bancare deținute si la acestea, ridica in numerar sumele virate.
În aceasta modalitate, inculpata a retras în numerar, suma totală de_,96 lei, din care 87.895.605 lei cu justificare restituire creditare firmă și totodată a redirecționat sume de bani pe aceste conturi cu justificare plată prestări servicii.
Prin Încheierea din Camera de Consiliu nr. 53 din data de 18.10.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților E. V., P. M. C., S. C.-C., D. E.-L., Ș. B. I., S. E.-Giluela, pe o perioadă de 28 de zile, de la data de 19.10.2013 până la data 15.11.2013 inclusiv .
De asemenea, prin aceeași încheiere s-a dispus în baza art. 38 Cod procedură penală, disjungerea soluționării propunerii de arestare preventivă în lipsă față de inculpații P. C. C. și A. R., formându-se dosarul penal nr._ .
Ulterior, prin încheierea nr. 59 /24 octombrie 2013 a Tribunalului Prahova, a fost admisă în parte propunerea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, și pe cale de consecință,în temeiul disp. art.1491 alin.1, 9 și 11 Cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. C. C. pentru o perioadă de 30 zile, cu începere de la data punerii in executare a mandatului de arestare preventivă înaintând la instanța dovada de executare a măsurii arestării preventive.
De asemenea, tribunalul a respins propunerea privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul A. R. ca neîntemeiată, însă a luat față de acesta măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 24.10.2013 până la data de 22.11.2013 inclusiv, fiind stabilite obligațiile pe care acesta este obligat să le respecte.
Revenind la situația inculpatei E. V., la momentul luării măsurii arestării preventive, instanța a reținut ca sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală, în sensul ca exista indicii temeinice că inculpata a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetată.
A mai reținut instanța că este cu certitudine îndeplinită și condiția prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, în privința limitei pedepsei pentru infracțiunile pentru care este cercetată inculpata, pedeapsă care este superioară celei minime de 4 ani prevăzută de acest text de lege, iar în plus lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit disp. at.160/2 alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Potrivit art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau cu privire la faptul ca acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte .
Fără a nega posibilitatea oricărui inculpat de a cere liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în tot cursul procesului penal, potrivit art.5 Cod procedură penală sau art.5 paragraful 3 din CEDO, tribunalul a reținut că această posibilitate constituie o facultate pentru organul judiciar, iar măsura trebuie analizată conform dispozițiilor art.136 alin.8 Cod procedură penală.
Art.1601 si urm. Cod procedură penală, statuează asupra posibilității de acordare a liberării provizorii de către organul judiciar, iar garantarea dreptului legal al inculpatului de a formula o atare cerere nu echivalează cu însăși admiterea cererii în orice condiții.
Prin urmare, pe lângă vocația legală pe care ar avea-o un anumit inculpat, vocație ce se analizează prin prisma dispozițiilor art.1602 si art.1604 Cod procedură penală, instanța trebuie să analizeze și oportunitatea unei astfel de cereri, în raport de prevederile art.136 alin.2 si 8 Cod procedură penală, având posibilitatea de a admite cererea sau de a o respinge motivat.
Soluția contrară ar conduce la admiterea automată a oricărei cereri, prin simpla îndeplinire a condițiilor de admisibilitate, ceea ce nu corespunde nici voinței legiuitorului, dar nici atribuțiilor funcționale ale instanței de judecată.
Dispozițiile cu valoare de principiu, din legislația internă sau internațională, nu fac decât să garanteze un drept fundamental al inculpatului, a cărui valorificare se face însă de la caz la caz, sub cenzura organului judiciar competent.
Tribunalul, a apreciat că analiza temeiniciei cererii de liberare provizorie trebuie să se raporteze atât la elemente care țin de circumstanțele concrete ale cauzei, cât și la datele care circumstanțiată persoana inculpatului sau la cele referitoare la atitudinea procesuală a acestuia.
În ceea ce privește natura și pericolul social al faptelor de care este acuzată inculpata E. V., tribunalul a constatat că acestea sunt grave și justifică reacția autorităților în vederea privării de libertate prin dispunerea măsurii arestării preventive.
Analizând coroborat atât probele directe și indirecte din cauză, instanța a apreciat că împotriva inculpatei E. V. planează o serioasă suspiciune de implicare în activitatea infracțională de care este acuzată, inculpata participând alături de coinculpații din dosarul de urmărire penală la săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor în scopul obținerii de venituri, în alt mod decât legal.
Instanța trebuie ca atunci când apreciază temeinicia cererii de liberare provizorie, să țină cont și să facă o relaționare între circumstanțele reale ale comiterii faptei și cele personale ale inculpatei
Argumentele invocate de inculpată și vizând starea de sănătate, în opinia tribunalului, nu oferă suficiente garanții că aceasta poate fi pusă în libertate provizorie sub control judiciar la acest moment procesual.
În privința motivelor medicale, instanța constată că într-adevăr inculpata are afecțiuni ale sănătății, fiind supusă mai multor investigații medicale, din adeverința medicală depusă la dosar reieșind că i-a fost stabilit diagnosticul „colagenoză cu predominanta miozitică sub tratament”.
Cu toate acestea, din actele dosarului nu reiese că inculpata nu ar putea beneficia de tratament medical adecvat și în stare de detenție
Este adevărat că nu există probe de sustragere de la cercetări sau de influențare a bunului mers al anchetei, dar aceasta nu duce automat la ideea că se impune punerea în libertate sub control judiciar.
Boala de care suferă inculpata poate fi tratată în stare de arest preventiv, fără punerea în pericol a vieții și fără a genera suferințe de natură a ne plasa în domeniul articolului 3 C.E.D.O.
Este adevărat că statele au și obligații pozitive în legătură cu persoanele private de libertate, dar nu orice afecțiune medicală este de natură să conducă la o punere în libertate automată a inculpatului.
Trebuie puse în balanță dreptul la sănătate al inculpatei, dreptul de a beneficia de pensie de invaliditate și considerațiile de ordin umanitar cu interesul bunei desfășurări a urmăririi penale, apreciat în raport și cu gravitatea concretă a infracțiunilor de a căror comitere o persoană este bănuită, iar în acest moment, în opinia instanței, balanța înclină în sensul menținerii stării de arest preventiv.
Astfel, mulțimea actelor infracționale, perioada de timp îndelungată și caracterul complex al infracțiunilor comise, duc la concluzia că la acest moment procesual nu este oportună punerea în libertate a inculpatei, întrucât cursul cercetărilor ar putea fi afectat.
De la momentul luării măsurii arestării preventive și până în prezent nu se poate susține că au intervenit împrejurări noi care să justifice punerea în libertate a inculpatei.
Practic inculpata nu invocă nici o împrejurare necunoscută de instanță cu prilejul luării măsurii preventive, de aceea în această situație intervalul de timp scurt petrecut în detenție are importanță, întrucât reevaluarea situației sale juridice la acest moment ar avea drept consecință negarea motivelor pentru care s-a dispus de la început luarea măsurii, și care nu pot fi puse în discuție, beneficiind de autoritate de lucru judecat
Tribunalul, a constatat așadar că în acest moment un control judiciar instituit în sarcina inculpatei ar fi insuficient pentru realizarea scopului procesului penal, astfel cum este definit de art. 136 alin. (1) Cod procedură penală și că se impune menținerea măsurii arestării preventive, fiind respectat în acest fel și principiul proporționalității între măsura preventivă și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetată.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că punerea în libertate a inculpatei la acest moment procesual nu este oportună, existând o reală posibilitate de influențare a mersului anchetei
Concluzionând, pentru argumentele expuse în precedent, constatând că la acest moment scopul procesului penal nu poate fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar, tribunalul, în baza art.1608a alin.6 Cod procedură penală, a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie formulată de inculpata E. V..
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata E. V. criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, motivele invocate fiind cuprinse pe larg în practicaua prezentei decizii.
Examinând încheierea recurată, în raport de actele și lucrările dosarului de urmărire penală atașat, de susținerile recurentului, de dispozițiile legale incidente în materie, art. 1601 și urm. C.p.p., ca și de cele ale art. 385/6 alineat ultim, Curtea constată că recursul formulat este nefondat.
Din probele dosarului rezultă că inculpata a fost arestată prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 53 din data de 18.10.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, alături de alți 4 inculpați, începând cu data de 19.10.2013. Această măsură a fost adoptată după ce în prealabil, prin ordonanța nr. 465/P/2013 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, faptă prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr.656/2002 și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, fapta prev. de art. 323 alin 1 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal și art. 41 alin. 2 Cod penal.
Succint s-a reținut în sarcina inculpatei că în perioada 2012-2013, în calitate de împuternicit, a retras în numerar din conturile bancare ale mai multor societăți comerciale suma totală de_,96 lei. Simultan cu operațiunile de ridicare numerar, aceasta direcționa sume de bani către anumite societăți, iar după ce sumele de bani ajungeau în conturile respectivelor societăți, în virtutea împuternicirilor bancare ridica în numerar sumele virate, de cele mai multe ori fără explicitare operațiune, sau cu justificarea „restituire creditare firmă”.
Examinarea probatoriului administrat în cauză până la acest moment justifică concluzia instanțelor care au stabilit că există dovezi suficiente și relevante în sensul art.681, art.143 cod proc. penală și respectiv art.5 lit.c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ce susțin presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunile pentru care a fost pus sub acuzare.
Relativ la cererea formulată, Curtea constată că, în concordanță cu prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispozițiile art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. prevăd posibilitatea instanței de judecată de a acorda liberarea provizorie sub control judiciar în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Astfel, instanța de judecată este abilitată să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, să stabilească un just echilibru între interesul inculpatei de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general de a fi descoperite și sancționate faptele antisociale și persoanele responsabile de comiterea lor.
Trebuie avut în vedere și faptul că liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, numai că organul judiciar apreciază că menținerea inculpatei în stare de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții.
Pornind de la condițiile în care se poate acorda liberarea provizorie, Curtea constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1602 alin. 1 C. proc. pen., care se referă la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, determinate de cuantumul pedepsei prevăzute de lege.
Sub acest aspect, potrivit art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În speță, așa cum a reținut și instanța de fond, inculpata este cercetată pentru infracțiuni care prevăd pedepse ce nu depășesc limita prevăzută de art.1602 al.1 Cod procedură, astfel că, din acest punct de vedere, cererea inculpatei este admisibilă.
Totuși, interpretând sistematic dispozițiile procedurale din materia măsurilor preventive, în corelație și cu exigențele Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, astfel de temeiuri ar putea privi fie aspecte legate de buna desfășurare a procesului penal, respectiv existența unor date, altele decât cele avute în vedere de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., din care să rezulte temerea că atingerea scopului procesului penal al putea fi compromisă, fie aspecte legate de pericolul social concret al faptei pentru care inculpata este cercetată, respectiv prin modul și mijloacele de săvârșire ori prin urmări aceasta să fi produs o gravă vătămare relațiilor sociale ocrotite, astfel încât liberarea inculpatei, chiar provizorie, să fie de natură să creeze o puternică stare de insecuritate socială și neîncredere în actul de justiție.
Prin prisma celor învederate, Curtea constată că cererea inculpatei este neîntemeiată. La analiza temeiniciei cererii de liberare provizorie se reține că inculpata E. V. este persoana care se presupune că a ridicat în numerar sume impresionante de bani din conturile mai multor societăți comerciale, după ce în prealabil direcționa ea însăși sume de bani în conturile acestora, astfel că activitatea sa infracțională a fost determinantă în cadrul grupului, activitate prin intermediul căreia se presupune că a adus importante prejudicii bugetului de stat.
Or, toate aceste date care confirmă existența în continuare a pericolului concret ridicat pentru ordinea publică și a unui risc major de a se continua această activitate ilicită și de a fi influențată ancheta, ceea ce face să fie incidentă în cauză dispoziția prevăzută de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la necesitatea de a o împiedica pe inculpată să săvârșească alte infracțiuni.
În același timp, nu poate fi ignorată importanța valorilor sociale lezate, care privesc starea de pericol creată pentru ordinea de drept și pentru securitatea socială și economică, ca urmare a desfășurării unor activități ilicite complexe, cu implicarea mai multor persoane și societăți comerciale, realizarea unui circuit comercial fictiv cu acte materiale multiple, greu de descoperit și documentat, cu scopul de a obține beneficii financiare deosebite, dar și recrudescența acestui fenomen infracțional, care reprezintă una dintre cele mai grave forme ale criminalității, de sentimentul de dezaprobare, de reală îngrijorare din partea societății civile care resimte necesitatea unei reacții împotriva celor suspectați de comiterea unor fapte penale, pe măsura gradului de pericol social al faptelor și autorilor acestora.
Totodată, se impune a fi menționat că, în jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat ca anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, pot suscita o tulburare socială, de natură a justifica o detenție provizorie, în măsura în care și dreptul intern recunoaște noțiunea de „ tulburare a ordinii publice” ( cazul Lettelier contra c. Franței ), cel puțin pentru o perioadă de timp.
Așa fiind, Curtea apreciază că protejarea interesului public prin desfășurarea cercetărilor cu privarea de libertate a recurentului inculpat este legitimă și prevalează principiului general privind asigurarea siguranței libertății persoanei pusă sub acuzare în procesul penal, nu este excesivă și satisface întocmai criteriile determinate în art. 148 al. 1 lit. f rap. la art. 136 al. 8 Cod proc. penală.
Aspectele familiale și cele referitoare la starea de sănătate a inculpatei, precum și lipsa antecedentelor penale, nu sunt argumente suficiente care să contrabalanseze natura și gravitatea faptelor pretins comise și să conducă la aprecierea că prin lăsarea în libertate nu s-ar afecta buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care împrejurările relatate au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive și, în plus, aceasta și-a asumat riscul de a fi privat de libertate prin încălcarea normelor penale.
Instanța de fond, în mod just a apreciat că din actele dosarului nu rezultă că inculpata nu ar beneficia de tratament medical adecvat în stare de detenție, cu atât mai mult cu cât aceasta s-ar putea prevala și de prevederile art. 139 ind. 1 Cod proc. penală în condițiile în care afecțiunile de care aceasta suferă ar necesita tratament în afara sistemului penitenciar.
Pe de altă parte, starea de sănătate a inculpatei a fost analizată atât cu ocazia arestării preventive, cât și cu ocazia ultimei prelungiri a acestei măsuri, iar dacă într-adevăr o reevaluare a acestora este necesară după un anumit interval de timp de la plasarea în detenție preventivă, pentru a nu închide posibilitatea de a beneficia de instituția liberării provizorii sau de alte instituții care au ca urmare punerea în libertate a unei persoane și a nu perpetua sine die o stare de arest preventiv, acest interval de timp nu s-a împlinit în opinia Curții, la acest moment.
Astfel, prin încheierea de ședință din data de 13 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, menținută prin încheierea din 14 ianuarie 2014 a Curții de Apel Ploiești pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatei alături de alți 5 coautori.
Lipsa antecedentelor penale și starea de sănătate a inculpatei au fost cenzurate inclusiv de instanțe în urmă cu doar 10 zile, considerându-se că, puse în balanță cu gravitatea faptelor pentru care inculpata este cercetată, balanța înclină spre menținerea stării de arest preventiv, astfel că în prezent Curtea este ținută să verifice în ce măsură în aceste 10 zile situația inculpatei a suferit modificări semnificative.
Intervalul de timp scurs de la luarea măsurii arestării preventive nu este nerezonabil, având în vedere complexitatea cauzei, numărul mare de operațiuni economice de verificat și stabilirea completă a întregului circuit financiar creat.
Totodată, Curtea împărtășește opinia instanței de fond potrivit căreia multitudinea actelor infracționale, perioada de timp îndelungată și caracterul complex al infracțiunilor de care inculpata este bănuită, conduc la concluzia că la acest moment procesual nu este oportună lăsarea acesteia în libertate.
Așa fiind, în raport de considerentele arătate, Curtea constată că cererea formulată nu îndeplinește condițiile de temeinicie prev. de art.1602 alin.2 Cod procedură penală, refuzul acordării liberării provizorii sub control judiciar pentru inculpata E. V., din motivele arătate, nu constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este recunoscut în dispozițiile art. 23 punctul 3 din Constituția României, art.5 alin.5 Cod procedură penală și nici art.5 paragraful 3 fraza I teza finală și fraza II or art.6 alin.1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Prin urmare, criticile formulate sunt neîntemeiate, iar recursul declarat de inculpată este nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b) Cod proc. penală, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata E. V., fiica lui A. și P., născută la data de 13 martie 1956, deținută în arestul IPJ Prahova, împotriva încheierii de ședință din data de 22 ianuarie 2014 a Tribunalului Prahova.
Obligă inculpata la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 ianuarie 2014.
Președinte Judecători
V. M. T. L. M. E. G.
Grefier
E. V.
Red.MG
Tehnored
4 ex./ 28. 01.2014
Dos.f._ Tribunalul Prahova
j.f.I. P. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
