Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 34/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 34/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 12/42/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
SENTINȚA NR. 34
Ședința publică din data de 11 februarie 2014
PREȘEDINTE – M. E. G.
GREFIER – C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror P. I. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea plângerii formulată potrivit art. 2781 Cod procedură penală( anterior) de petenta C. A. domiciliată în Ploiești, ., ., ., județul Prahova împotriva rezoluțiilor nr. 721/P/2012 din data de 22.11.2013 și nr. 1789/II/2/2013 din data de 18 decembrie 2013 adoptate de P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 721/P/2012, privind pe intimatul E. D. – comisar de poliție în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petenta C. A. personal și asistată de avocat ales I. A. din Baroul Prahova potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2014, lipsă fiind intimatul E. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat I. A. și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul susțin că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat I. A. având cuvântul susține că în plângerea înregistrată la data de 07 ianuarie 2014 la Curtea de Apel Ploiești, împotriva Rezoluției nr. 1789/ii/2/2013 din data de 18 decembrie 2013 adoptată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a susținut ca un prim motiv de netemeinicie faptul că plângerea s-a înregistrat la data de 27 februarie 2013 la parchet, împotriva ofițerului de poliție - comisar E. D. - șef al Secției nr. 2 Poliție a municipiului Ploiești, împrejurarea că acesta. Deși în dosar există probe de vinovăție împotriva numiților M. N. și F. C., sub aspectul proferării în public în data de 02 iulie 2011 de cuvinte și expresii jignitoare la adresa petentei, a refuzat să ia măsuri de sancționare a acestora în termenul legal de 6 luni de la comiterea contravenției.
Un al doilea motiv invocat în aceeași plângere este acela că ofițerul de poliție E. D. nu a fost sancționat cu trimiterea în judecată pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor ( art. 246 Cod penal - anterior) sau cel puțin, să-i fi fost aplicată o sancțiunea cu caracter administrativ, în sensul disp. art. ]81 Cod penal ( anterior) sau să se facă aplicarea disp. art. 80 NCP, în condițiile în care acesta a plimbat-o pe drumuri între Secțiile nr. Poliție Ploiești și Secția nr. 4 Poliție Ploiești, de mai multe ori,atunci când petenta s-a interesat de existența unui dosar având ca obiect denunțare calomnioasă, dosar înregistrat la parchet sub nr._/P/2011.
Cu privire la primul aspect sesizat, în sensul nesancționării contravenționale a numiților M. N. și F. C. de către organele de poliție, este de menționat faptul că parchetul și-a bazat soluția pe o interpretare eronată a probelor administrate.
Astfel, parchetul a înlăturat declarația martorului A. G. ca fiind contradictorie în condițiile în care acest dosar există numai o singură declarație.
Or, în atari situații, unde există caracterul contradictoriu al acestei probe?
Faptul că declarația acestui martor este sinceră, o demonstrează și împrejurarea că ea fost reținută ca atare de Judecătoria Ploiești prin sentința civilă nr.9327/11 iunie 2013 pronunțată în dosarul nr._, probă care a înlăturat ca nesincere declarațiile numiților M. N. și F. C., date în același dosar.
Cu privire la cel de-al doilea aspect, sesizat în plângere, susține că în mod greșit parchetul nu a reținut vinovăția ofițerului de poliție E. D. sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sau neglijență în serviciu, pentru care se impune acel puțin aplicarea unei sancțiuni administrative.
În concret, petenta s-a adresat cu plângere penală Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, datată 27 februarie 2013 împotriva comisarului șef de poliție E. D. și în care a sesizat faptul că acesta nu a luat măsuri de sancționare administrativă, față de numiții M. N. și F. C., deși acest lucrător de poliție a avut probe să o facă împotriva acelor persoane, tergiversând aplicarea unei sancțiuni administrative mai mult de 6 luni de zile în ideea prescrierii aplicării ei.
Petenta a solicitat audierea martorului A. G.. În audiența înregistrată sub nr. 346 au fost chemați la chestorul de poliție din cadrul I.J.P. Prahova, petenta, martorul A. G. și comisarul șef E. D., ocazie cu care martorul și-a recunoscut declarația și semnătura, declarație dată în fața comisarului de poliție E. D..
Ofițerul de poliție E. D. și-a motivat amânarea aplicării sancțiunii până la o eventuală sancțiune a numiților F. C. și M. N. de către instanța de judecată deși nu exista nicio legătură una cu alta.
Se poate constatat că procurorul de caz nu a făcut nicio referire la acest al doilea aspect al abuzului în serviciu reclamat de petentă împotriva ofițerului deserviciu E. D., iar Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a acceptat aceeași teorie.
Un alt aspect important pe care petenta l-a sesizat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin plângerea din 27 februarie 2013 înregistrată la unitatea de parchet, a fost acela că petenta a formulat o plângere pentru infracțiunea de denunț calomnios, plângere pe care unitatea de parchet a înregistrat-o sub nr._/P/2011 și a trimis-o în vederea efectuării de cercetări penale la Secția nr. 2 Poliție Ploiești.
Petenta C. A. s-a deplasata la Secția nr. 2 Poliție Ploiești și i s-a adus la cunoștință de comisar șef E. D. că dosarul nu se află la Secția nr. 2 ci la Secția nr. 4 deoarece aceasta din urmă este competentă material și teritorial pentru cercetări.
În realitate, ala cum rezultă din adresa nr._/P/2011 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești și trimisă către Secția nr. 2 Poliție Ploiești, dosarul a fost înaintat acestei secții și nu Secției nr. 4 Poliție Ploiești.
În schimb, prin adresa nr._/03 februarie 2011, emisă de I.J.P. Prahova – supravegherea datelor cu caracter personal – 6983 de la fila 30 dosar, i s-a comunicat petentei faptul că acesta dosar a fost înaintat Secției de Poliție nr. 4 Ploiești competentă să efectueze cercetări șic ă relațiile s-au dat pe baza discuțiilor avute cu E. D. - comisar șef.
Prin adresa nr._ din 26 noiembrie 2011 emisă de Poliție Municipiului Ploiești - Secția nr. 4 i s-a comunicat petentei faptul că la data de 15 februarie 2012 s-a prezentat la sediul Secției nr. 4 Poliție solicitând relații despre un dosar penal, ocazie cu care i s-a comunicat faptul că acest dosar nu a fost înregistrat niciodată la această secție de poliție.
Împrejurarea că soluționarea acestui dosar a fost tergiversată din culpa ofițerului de poliție E. D. este probată și cu adresa nr._/2012 emisă de I.J.P.Prahova –Biroul Intern, act în care se menționează că petenta C. A. a reclamat faptul că ofițerul de poliție E. D. i-a comunicat verbal în luna februarie 2012 că dosarul nr._/P/2011 în care ea avea calitate de persoană vătămată nu se află la Secția nr. 2 Poliție Ploiești, fiind purtată pe drum între Secțiile nr. 2 și 4 al Poliției municipiului Ploiești, motiv pentru a solicitat cercetarea acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu.
Avocat I. A. concluzionând, apreciază că rezoluțiile atacate sunt neîntemeiate deoarece ele nu răspund la cererea petentei dea se efectua cercetări penale împotriva ofițerului de poliție E. D. și cercetări contravenționale împotriva numiților M. N. și F. C..
În principal, solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și pe fond reținerea în sarcina ofițerului de poliței E. D. a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor ( art. 246 Cod penal anterior sau neglijență în serviciu ( art. 249 Cod penal anterior) sau aplicarea unei sancțiuni administrative. Obligarea la cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei.
În subsidiar solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la parchet pentru redeschiderea urmăririi penale.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul formulează concluzii de respingerea plângerii, ca nefondată. Obligarea petentei la cheltuieli judiciare către stat.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă vinovăția ofițerului de poliție E. D..
CURTEA
Asupra plângerii penale de față:
Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
Prin rezoluția nr.721/P/2012 din data de 21.11.2013 dată de P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de E. D., comisar de poliție, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.246 Cod penal, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că fapta nu există, astfel că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.
Pentru a da această soluție, s-a reținut de organul de urmărire penală că s-a solicitat de către C. A. tragerea la răspundere penală a ofițerului de poliție judiciară E. D., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.246 Cod penal, fapte pretins comise în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu legat de soluționarea unor petiții adresate Inspectoratului Județean de Poliție Prahova, respectiv: petiția înregistrată sub nr.A/307/04.08.2011 nu a fost soluționată legal deoarece ofițerul de poliție judiciară nu i-a sancționat contravențional pe M. N. și F. C., pe care îi reclamase că i-a adresat cuvinte și expresii jignitoare; în data de 10.02.2012 i-a comunicat că dosarul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, având ca obiect o plângere penală formulată de aceasta, se află la Secția de Poliție nr.4 Ploiești, deși el în realitate se afla la Secția de Poliție nr.2 Ploiești, fiind purtată în acest mod pe drum.
S-a mai reținut de organul de urmărire penală că din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că ofițerul de poliție judiciară în calitate de adjunct al șefului Secției nr.2 de Poliție Ploiești, în cursul lunii august 2011, i-a fost repartizată spre soluționare o sesizare a lui C. A. adresată conducerii I.P.J. Prahova, prin care solicita anularea a două procese verbale de aplicare a unor sancțiuni contravenționale, sancționarea lui M. N. și C. C., pentru că i-a adresat cuvinte jignitoare și cercetarea modului în care subofițerii de poliție M. M. și D. B. au sancționat-o contravențional.
În urma verificărilor efectuate, respectiv audierea persoanelor reclamate, a lui A. G., ofițerul de poliție judiciară, apreciind că ultima persoană a dat declarații cu conținut contradictoriu, a concluzionat că față de M. N. și C. C. nu pot fi luate măsuri de sancționare contravenționale.
Despre rezultatul verificărilor a înștiințat-o pe C. A. în data de 30.08.2011.
În ce privește împrejurarea, dacă, la momentul la care s-a prezentat la Secția nr.2 de Poliție pentru a cere relații în legătură cu dosarul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, s-a reținut de procurorul de caz că acesta a fost înregistrat la nivelul Secției nr.2 Poliție Ploiești la data de 13.01.2012, la data de 19.01.2012, dosarul a fost trimis Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești cu motivarea că fapta a fost comisă pe raza de competență a acestei secții.
După trimiterea acestui dosar către unitatea de parchet, C. A. s-a prezentat la sediul Secției de Poliție nr.2 Ploiești, ocazie cu care i s-a comunicat că dosarul a fost trimis Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești cu referat de trecere la Secția de Poliție nr.4 Ploiești, după care dosarul a fost reînregistrat la Secția de Poliție nr.2 Ploiești la data de 17.02.2012.
S-a apreciat de procurorul de caz că ofițerul de poliție judiciară și-a exercitat atribuțiile conferite de lege cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând la acest moment indicii că soluția adoptată în urma verificării aspectelor sesizate de C. A. în petiția înregistrată sub nr. A 307/2011 este altceva decât convingerea acestuia bazată pe declarațiile persoanelor audiate în cauză.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere petența C. A., plângere respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nr.1789/II/2/2013 din data de 18.12.2013.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești că prin sesizarea din 10.12.2013 petiționara C. A. din municipiul Ploiești a criticat soluția de netrimitere în judecată pronunțată de procuror în dosarul nr.721/P/2012, invocând nelegalitatea soluției, nemulțumită fiind de faptul că procurorul de caz nu a audiat-o pe parcursul cercetărilor, dar și de faptul că au fost ignorate „ înscrisurile doveditoare”, schimbându-se „ sensul și natura acestora”, petenta C. A. este persoana care a reclamant săvârșirea unor nelegalități de către ofițerul de poliție judiciară E. D. din cadrul I.P.J. Prahova, această sesizare a fost adresă inițial chiar I.P.J. Prahova, de unde, după efectuarea unor verificări, Biroul Control Intern a înaintat-o unității de parchet competentă, formându-se astfel dosarul nr.1789/II/2/2013.
S-a constatat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești că plângerea este neîntemeiată, întrucât prin rezoluția nr.721/P/2013 din 22.11.2013 procurorul de caz a dispus neînceperea urmării penale față de ofițerul de poliție E. D., în legătură cu săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 Cod penal, motivat de aspectul că faptele sesizate nu există, obiectul cauzei este dat de modul pretins defectuos în care menționatul ofițer de poliție a soluționat o petiția a petiționarei, dar și de faptul că ar fi informat-o greșit în legătură cu parcursul unui dosar penal.
Examinând soluția dispusă, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a constatat că aceasta este justă și are la bază acte premergătoare concludente și suficiente, nu sunt indicii că ofițerul de poliție în cauză ar fi acționat în afara cadrului legilor, regulamentelor și ordinelor care îi reglementează activitatea profesională.
Împotriva rezoluției nr.721/P/2012 din 22 noiembrie 2013 petenta C. A. a formulat plângere conform art. 275-278 Cod procedură penală, ce a fost respinsă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin Rezoluția nr. 1789/II/2/2011 din 18 decembrie 2013, ca neîntemeiată, reținându-se, în esență, că petenta este persoana care a reclamant săvârșirea unor nelegalități de către ofițerul de poliție judiciară E. D. din cadrul I.P.J. Prahova, această sesizare a fost adresă inițial chiar I.P.J. Prahova, de unde, după efectuarea unor verificări, Biroul Control Intern a înaintat-o unității de parchet competentă, formându-se astfel dosarul nr.1789/II/2/2013.
S-a constatat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești că plângerea este neîntemeiată, întrucât prin rezoluția nr.721/P/2013 din 22.11.2013 procurorul de caz a dispus neînceperea urmării penale față de ofițerul de poliție E. D., în legătură cu săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 Cod penal, motivat de aspectul că faptele sesizate nu există, obiectul cauzei este dat de modul
Împotriva actelor emise de procurori a formulat plângere, în temeiul disp. art. 2781 alin. 1 Cod procedură penală, petenta C. A., care a criticat soluțiile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele arătate în scris și susținute cu ocazia dezbaterilor, astfel cum au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Verificând plângerea se constată că aceasta a fost formulată în termenul prev. de art. 2781 alin. 1 Cod proc. penală iar instanța a fost legal investită în raport de calitatea intimatului, ofițer de poliție-comisar șef în cadrul I.J.P. Prahova, în cauză fiind incidente prevederile capitolului B pct. B alin. 5 din Procedura privind soluționarea petițiilor îndreptate împotriva polițiștilor și personalului contractual din structurile Poliției Române.
Totodată, se constată că în conformitate cu art. 15 din Legea 255/2013 de punere în aplicare a noului cod de procedură penală plângerile împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii noi, continuă să se judece de către instanțele competente potrivit legii vechi, conform regulilor prevăzute de aceeași lege.
Petenta s-a plâns împotriva soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale dispusă potrivit rezoluției nr. 721/P/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, menținută prin rezoluția nr. 1789/II/2/2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Potrivit acestor rezoluții s-a dispus și a fost confirmată soluția de neîncepere a urmăririi penale îndreptată împotriva E. D., ofițer de poliție-comisar șef în cadrul I.J.P. Prahova.
Un prim motiv al plângerii a fost acela că deși la dosarul cauzei există probe de vinovăție împotriva numiților M. N. și F. C., sub aspectul proferării în public de cuvinte și expresii jignitoare la adresa sa, totuși ofițerul de poliție, comisar E. D. a refuzat să ia măsuri de sancționare împotriva celor doi în termen de 6 luni de la comiterea contravenției.
Sub acest aspect, petenta a arătat că P. și-a bazat soluția pe o interpretare eronată a probelor administrate, înlăturând nelegal declarația martorului A. G. ca fiind contradictorie, în condițiile în care acesta nu a dat decât o singură declarație în cauză, astfel că nu există o altă probă la care să se raporteze caracterul contradictoriu al acestei depoziții.
Pe de altă parte, petenta a susținut că declarația acestui martor este sinceră, din moment ce ea a fost reținută ca atare de Judecătoria Ploiești prin sentința civilă nr. 9327/2012 pronunțată în dosarul nr._/2011.
Un al doilea motiv invocat a fost acela că, ofițerul de poliței E. D. nu a fost sancționat cu trimitere în judecată pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sau neglijență în serviciu, sau cel puțin o sancțiune cu caracter administrativ, în condițiile în care acesta a purtat-o pe drumuri pe petentă între secțiile nr. 2 și 4 Ploiești de mai multe ori, atunci când s-a interesat de existența unui dosar având ca obiect denunțare calomnioasă.
În această privință, s-a menționat că deși existau probe în dosar pentru sancționarea numiților M. N. și F. C., totuși lucrătorul de poliție E. D. a așteptat și a tergiversat aplicarea sancțiunii administrative mai mult de 6 luni în ideea prescrierii aplicării ei.
Un alt aspect important pe care l-a sesizat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost acela că a formulat plângere penală pentru infracțiunea de denunța calomnios, plângere pe care unitatea de parchet a trimis-o în vederea desfășurării urmăririi penale la Secția nr. 2 Poliție Ploiești. Petenta susține că s-a deplasat la Secția nr. 2 Poliție, însă i s-a comunicat de către Comisarul de poliție E. D. că dosarul nu se află la Secția 2 ci la Secția 4 Poliție, competentă teritorial să efectueze cercetările.
A precizat petenta că prin adresa nr._/P/2011 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești s-a comunicat faptul că dosarul penal a fost înaintat Secției nr. 2 pentru efectuarea cercetărilor. Totuși, prin adresa nr._/3.02.2011 emisă de Inspectoratul Județean de Poliție Prahova i s-a comunicat faptul că acest dosar a fost înaintat Secției de Poliție nr. 4 Ploiești competentă să efectueze cercetările și că aceste relații s-au dat pe baza discuțiilor avute cu Comisarul E. D.. Totuși, prin adresa nr._/26.11._ emisă de Secția nr. 4 Poliție rezultă că acest dosar nu a fost înregistrat niciodată la această unitate de poliție.
Petenta a mai susținut că, împrejurarea că soluționarea acestui dosar a fost tergiversată din culpa ofițerului de poliție E. D. este probată și cu adresa nr._/2012 emisă de IJP Prahova.
Examinând plângerea formulată prin prisma probatoriilor administrate și a dispozițiilor legale incidente, respectiv disp. art. 278 ind. 1 Cod proc. penală, Curtea reține următoarele:
1. Într-adevăr, petenta a fost sancționată contravențional prin procesul verbal . nr._/6.07.2011 pentru că i-a adresat cuvinte și expresii jignitoare martorei M. V., pe fondul nemulțumirii legate de înlocuirea dispozitivului de iluminat clasic cu unul de iluminat cu senzori pe scara blocului. Aceasta s-a plâns împotriva procesului verbal de contravenție, plângere ce a făcut obiectul dosarului cu nr._/281/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești, în care s-a adoptat soluția admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal, pe considerentul că nu se poate stabili, dincolo de orice dubiu rezonabil că petenta ar fi adresat expresii și cuvinte jignitoare martorei M. V., ci, dimpotrivă, există probe la dosar în sensul contrar celor reținute de agenții statului în actul de constatare.
Petenta s-a adresat Secției de Poliție nr. 2 Ploiești, cu o sesizare înregistrată sub nr. A307/2011 prin care a solicitat sancționarea numiților M. N. și F. C. pentru adresare de cuvinte și expresii jignitoare. Solicitarea petentei se bazează pe declarația martorului A. G. dată în fața Judecătoriei Ploiești, în care a susținut că cele două persoane reclamante i-ar fi adresat mai multe cuvinte injurioase petentei pe fondul opoziției exercitate de aceasta la schimbarea iluminatului pe scara blocului (filele 51-52). Se poate însă observa că în aceeași declarație martorul a precizat că își menține declarațiile date la poliței.
Or, depoziția acestuia dată cu ocazia conflictului părților – 2.07.2011 (fila 45 dosar parchet) consemnează că petenta i-a adresat cuvinte jignitoare numitei M. V. (administratorul blocului) și că agenții de poliție i-au cerut să înceteze, iar la solicitarea lor de a se legitima, aceasta a refuzat.
Comisarul de Poliție E. D., reclamat că a refuzat să îi sancționeze contravențional pe cei doi, a susținut în declarația sa dată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești (fila 34) că singurul care confirmă cele sesizate este martorul A. G., care a avut însă o atitudine contradictorie în cele două declarații date succesiv.
Nu este de neglijat sub acest aspect nici faptul că pe de o parte în favoarea celor reclamate de petentă se află depoziția martorului A. G. (care a avut o poziție oscilantă așa cum s-a consemnat mai sus, dar pe de altă parte, la dosarul cauzei există și alte declarații care infirmă cele susținute de aceasta ( M. V., F. C. și M. N., a căror poziție s-a menținut constantă pe tot parcursul cercetărilor).
Așadar, nu se poate imputa Comisarului de poliție E. D. că, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu nu a îndeplinit un act sau l-a îndeplinit în mod defectuos, sau că și-a încălcat o atribuție de serviciu, în scopul vătămării intereselor petentei. Împrejurarea că nu a dispus sancționarea contravențională a numiților M. N. și F. C. se datorează convingerii sale formate pe baza actelor și lucrărilor dosarului, iar nu unei încălcări a dispozițiilor legale ce reglementează activitatea funcționarului public.
2. Sub aspectul plângerii adresate Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești pentru cercetarea infracțiunii de denunț calomnios, se reține că prin adresa nr._/P/2011 petenta a fost informată că dosarul a fost înaintat Secției nr. 2 de Poliție în vederea efectuării de cercetări. Imputările ce i se aduc intimatului E. D. sub acest aspect sunt că a informat-o verbal și apoi și prin adresa nr._/3.02.2011 că dosarul se află la Secția nr. 4 de Poliție, purtând-o în acest fel pe drumuri, deși dosarul nu a fost înregistrat niciodată la această unitate de poliție.
Această situație nu se datorează însă neglijenței comisarului de poliție reclamat, ci împrejurării că dosarul penal nr._/P/2011 a fost înregistrat la Secția nr. 2 Poliție la data de 13.01.2012, iar la data de 19.01.2012 a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești cu propunere de înaintare la Secția nr. 4 Poliție (adresa nr. A/354/2012 emisă de Inspectoratul Județean de Poliție Prahova - fila 6). În aceeași adresă i s-a adus la cunoștință petentei că la data de 17.02.2014 dosarul a fost restituit Secției 2 Poliție pentru continuarea cercetărilor, fiind soluționat la data de 21.03.2012 și înaintat cu soluție procedurală unității de P..
Ca atare, se observă că intimatul a informat-o pe petentă asupra stadiului dosarului, acesta fiind în mod evident înaintat de la un organ judiciar la altul, nu în scopul „punerii pe drumuri a petentei” ci în scopul stabilirii competenței legale potrivit legii.
Pe cale de consecință, nici sub acest aspect nu se poate aprecia că intimatul E. D. și-a încălcat cu știință atribuțiile de serviciu, sau a îndeplinit în mod defectuos un act, în scopul prejudicierii intereselor petentei, pentru a se presupune că în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 246 și 249 Cod penal.
În aceeași ordine de idei, nici adresa cu nr._/2012 (fila 21 dosar P.) nu poate fi apreciată ca o probă de vinovăție, întrucât prin această adresă se face referire la reclamațiile petentei, asupra cărora se desfășurau cercetări la acel moment și nu este o apreciere a organului judiciar.
Pentru toate considerentele expuse, Curtea stabilește că soluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, de neîncepere a urmăririi penale împotriva comisarului de poliție E. D. în temeiul disp. art. 10 lit. a Cod penal este legală și conformă cu probele administrate în cauză.
În consecință, în temeiul disp. art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a Cod proc. penală, Curtea va respinge ca nefondată plângerea formulată, cu consecința menținerii soluției de neîncepere a urmăririi penale dispuse de parchet.
În baza disp. art. 275 alin. 2 Cod proc. penală petenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta C. A., împotriva rezoluțiilor nr. 721/P/2012 din data de 22.11.2013 și nr. 1789/II/2/2013 din data de 18 decembrie 2013 adoptate de P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 721/P/2012, pe care le menține ca fiind legale și temeinice.
Obligă petenta la plata sumei de 200 cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2014.
Președinte, Grefier,
M. E. G. C. M.
Red./M.E.G
2 ex./3.03.2014
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 411/2014.... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 128/2014. Curtea... → |
|---|
