Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 425/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 425/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 21569/281/2011

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA NR. 425

Ședința publică din data de 24 aprilie 2014

PREȘEDINTE – M. V. T.

JUDECĂTOR – C. G.

GREFIER – M. P.

Ministerul Public fost reprezentat de procuror D. C., din cadrul Parchet6ului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

……

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate apelurile declarate de asiguratorul de răspundere civilă S.C. G. R. asigurare REASIGURARE S.A. București și de inculpatul M. N., fiul lui I. și E., născut la data de 15.03.1975 în Urlați, județul Prahova, domiciliat în comuna Sângeru, .. 26, județul Prahova, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 212 din data de 24 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care inculpatul M. N. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, în temeiul art. 184 al. 1 și 3 C.pen. În baza art. 71 alin. 2 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

In baza art. 36 alin 1 raportat la art. 33 lit. a si 34 lit. b Cod penal s-a constatat concurența faptelor și s-a contopit pedepsele de 1 an închisoare aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a și b C.p., cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prev. de art. 64 al.1 lit. a C.p .

În baza art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin.5 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni și asupra dispozițiilor art. 84 C.pen. cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile, cu rea credință, până la expirarea termenului de încercare.

Prin aceiași sentință s-a admis în parte acțiunea civila exercitata de părțile civile P. M. si P. L..

În baza art.14, art. 346 Cod procedura penala coroborat cu art. 998-999 cod civil și art. 50 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat inculpatul alături de asiguratorul de răspundere civila S.C. G. România Asigurare Reasigurare S.A. la plata sumei de 3000 de lei cu titlu de despăgubiri materiale si a sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă P. M..

În baza art.14, art. 346 Cod procedura penala coroborat cu art. 998-999 Cod civil și art. 50 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat inculpatul alături de asiguratorul de răspundere civila S.C. G. România Asigurare Reasigurare S.A. la plata sumei de 5000 de lei cu titlu de despăgubiri materiale si a sumei de 25.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă P. L..

În baza art. 346 raportat la art. 14 C.pr.pen., art. 313 din Legea nr. 95/2006 s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Urgență Ploiești, în contradictoriu cu inculpatul M. N..

În baza art.14, art. 346 Cod procedura penala coroborat cu art. 1357 Cod civil și art. 50 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat inculpatul alături de asiguratorul de răspundere civila S.C. G. România Asigurare Reasigurare S.A. la plata către partea civilă S. Județean de Urgență Ploiești a sumei de 3538, 12 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu îngrijirea medicală a victimelor, suma la care se adăuga dobânda legala pana la momentul plații efective.

S-a luat act ca partea vătămata S. Județean de Ambulanta Prahova nu s-a constituit parte civila in procesul penal.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul – asigurator S.C. G. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. București, reprezentată de cs. Juridic M. C., apelantul – inculpat M. N. asistat de avocat ales N. D. din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale depuse la dosar, intimatele – părți civile P. M. și P. L., asistate de avocat B. I. din Baroul B., potrivit împuternicirii aflate la dosar, lipsind intimatele – părți civile S. Județean de Urgență Ploiești și S. Județean de Ambulanță Prahova.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:

consilier juridic M. C. pentru apelantul – asigurator S.C. G. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. București depune la dosar motive de apel și contractul de tranzacție din 17.04.2014, intervenit cu intimata – parte civilă P. M., precizând că nu mai are alte cereri de formulat.

Avocat N. D. pentru apelantul – inculpat M. N. depune la dosar o cerere prin care solicită prelungirea dovezii de circulație, precizând că nu mai are alte cereri de formulat.

Curtea aduce la cunoștință inculpatului dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa.

Apelantul-inculpat M. N. personal având cuvântul, declară că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel.

Avocat B. I. pentru intimatele - părți civile P. M. și P. L. declară că nu are excepții de invocat și nici cereri de formulat.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul declară că nu sunt chestiuni prealabile de discutat.

Curtea, ia act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, în temeiul disp. art.420 alin.6 din Noul Cod de procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea orală a motivelor de apel.

Consilier juridic M. C. pentru apelantul – asigurator S.C. G. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. București având cuvântul, solicită admiterea apelurilor, desființarea soluției pronunțată de instanța de fond și în baza art. 396 alin.5 C.pr.pen. rap. la art. 16 alin.1 lit. b C.pr.pen. achitarea inculpatului M. N., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 184 al. 1 și 3 vechiul C.pen., prin dezincriminarea faptei.

În ce privește latura civilă a cauzei, solicită a se lăsa nesoluționate acțiunile civile exercitate de părțile civile P. M. și P. L., precum și de către S. Județean de Urgență Ploiești, între asiguratorul de răspundere civilă și părțile civile P. M. și P. L. la data de 17.04.2014 s-au încheiat contractele de tranzacție.

Avocat N. D. pentru apelantul – inculpat M. N. având cuvântul, solicită admiterea apelurilor, desființarea soluției pronunțată de instanța de fond și în baza art. 396 alin.5 C.pr.pen. rap. la art. 16 alin.1 lit. b C.pr.pen. achitarea inculpatului M. N., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 184 al. 1 și 3 vechiul C.pen., prin dezincriminarea faptei.

Solicită totodată admiterea cererii de prelungire a dovezii de circulație în ceea ce-l privește pe inculpat, apreciind că aceasta este admisibilă, întrucât hotărârea instanței de fond nu este definitivă.

Avocat B. I. pentru intimatele - părți civile P. M. și P. L. având cuvântul, solicită respingerea ambelor apeluri ca fiind nefondate, menținerea soluției pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.

Solicită respingerea solicitării asiguratorului de a se lua act de contractele de tranzacție încheiate la data de 17.04.2014 între asiguratorul de răspundere civilă S.C. G. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. București pe de o parte și părțile civile P. M. și, respectiv, P. L., pe de cealaltă parte, întrucât la dosar există probe suficiente că părțile vătămate nu s-au restabilit nici la acest moment.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de solicită admiterea apelurilor, desființarea soluției pronunțată de instanța de fond și în baza art. 396 alin.5 C.pr.pen. rap. la art. 16 alin.1 lit. b C.pr.pen. achitarea inculpatului M. N., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 184 al. 1 și 3 vechiul C.pen., prin dezincriminarea faptei.

În ce privește cererea de prelungire a dovezii de circulație în ceea ce-l privește pe inculpat, solicită respingerea acesteia, întrucât hotărârea instanței de fond a rămas definitivă.

Apelantul-inculpat M. N. având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 184 al. 1 și 3 vechiul C.pen., prin dezincriminarea faptei.

CURTEA,

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 212 din data de 24 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, a fost condamnat inculpatul M. N., fiul lui I. și E., născut la data de 15.03.1975 în Urlați, județul Prahova, domiciliat în comuna Sângeru, .. 26, județul Prahova, CNP_, la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, în temeiul art. 184 al. 1 și 3 C.pen. În baza art. 71 alin. 2 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a și b C.p., cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prev. de art. 64 al.1 lit. a C.p .

În baza art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin.5 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

Prin aceiași sentință s-a admis în parte acțiunea civila exercitata de părțile civile P. M. si P. L..

În baza art.14, art. 346 Cod procedura penala coroborat cu art. 998-999 Cod civil și art. 50 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat inculpatul alături de asiguratorul de răspundere civila S.C. G. România Asigurare Reasigurare S.A. la plata sumei de 3000 de lei cu titlu de despăgubiri materiale si a sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă P. M..

S-a luat act ca partea vătămata S. Județean de Ambulanta Prahova nu s-a constituit parte civila in procesul penal.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Prin Rechizitoriul nr. 4869/P/2008 din data de 23.09.2011, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului: M. N., pentru săvârșirea a doua infracțiuni de vătămare corporală din culpa, prevăzută de art. 184 alin 1, 3 C pen., cu aplicarea art. 33 alin. 1, lit. b C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare al instanței, s-a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 04.04.2009, in jurul orei 09 :00, conducând autoturismul marca Renault, înmatriculat cu nr._, nerespectând normele de circulație rutiera a produs un accident de circulație soldat cu vătămarea corporala a victimei A. A. C., care a suferit vătămări ce au necesitat pentru vindecare un număr de 40-45 de zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt a fost expusă pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, declarații parte vătămată P. L., raport de expertiză medico-legală, declarații parte vătămată P. M. - filele, certificat medico-legal, declarații martor B. Ratan, declarații martor M. N., declarații martor D. D., rapoarte de expertiză tehnico-auto, declarații inculpat, fișa de cazier judiciar.

Judecata s-a desfășurat în procedura . administrarea următoarele probe: audierea martorilor B. Ratan, M. N., D. D., B. V., D. V. si Raduta I., audierea parților vătămate P. L. si P. M., audiere inculpat.

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale dat fiind ca inculpatul a înțeles sa se prevaleze de procedura simplificata instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 30.05.2008, în jurul orelor 21.30, inculpatul M. N. conducea autoturismul marca Dacia 1300 Break, cu nr. de înmatriculare_, pe DJ 102C, pe raza localității Sângeru, pe banda corespunzătoare sensului de mers Mireș către A., cu o viteză de aproximativ egală cu viteza maximă legală admisă în interiorul localităților, pe un tronson de drum neiluminat public, pe sensul opus de mers circulând alte autovehicule, toate autoturismele deplasându-se cu lumina de întâlnire (faza scurtă) pornită.

Ajungând în zona km 31+450 m, inculpatul a observat că în fața sa, pe același sens de mers, se deplasa un atelaj hipo nesemnalizat, dirijat de martorul B. Ratan în care se aflau părțile vătămate P. M. și P. L..

Deși a frânat pe o distanță de aproximativ 14 m, inculpatul nu a mai putut evitat impactul intrând în coliziune cu atelajul hipo.

In urma impactului, partea vătămată P. M. a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale, iar P. L. a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale, astfel cum reiese din certificatele medico=legale depuse la dosarul cauzei.

Situația de fapt expusa anterior s-a retinut din coroborarea tuturor mijloacelor de proba administrate in cauza, respectiv raportul de expertiza tehnica, declarațiile martorilor, ale parților vătămate si declarațiile inculpatului.

Astfel, din raportul de expertiza tehnică s-a reținut că, deși atelajul hipo dirijat de B. Ratan nu era semnalizat, iar victimele nu purtau veste reflectorizante, apariția acesteia pe carosabil nu poate fi considerat un fapt imprevizibil, întrucât inculpatul avea obligația să observe orice element aflat pe carosabil care ar putea contribui la producerea unui accident și să ia măsuri pentru prevenirea lui. La aceasta se adaugă și obligația de a adapta viteza maximă legală la condițiile de drum, având în vedere că drumul pe care s-a produs accidentului nu era iluminat.

Din declarațiile martorilor M. N. și D. D. a rezultat că aceștia au observat atelajul hipo, vizibilitatea fiind buna astfel că nu poate fi reținută, din acest motiv, apărarea inculpatului.

Față de cele de mai sus, s-a constatat că în acțiunea sa de conducere, inculpatul a încălcat dispozițiile art. 35 alin. 1 din OUG 195/2002, potrivit cărora participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu pună în pericol integritatea corporală a persoanelor, precum și pe cele ale art. 48 din același act normativ, în conformitate cu care conducătorul de vehicul trebuie să adapteze viteza la condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.

Prin urmare, s-a apreciat că în producerea accidentului a existat o culpă comună a inculpatului M. N. și a martorului B. Ratan, în proporție egală.

1. În drept, fapta inculpatului Mirzea N., care în data de 30.05.2008, în jurul orelor 21.30, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia 1300 Break, cu nr. de înmatriculare_, pe DJ 102C, pe raza localității Sângeru, din cauza nerespectării obligațiilor impuse de dispozițiile art. 35 alin. 1 și 48 din OUG 195/2002, a intrat în coliziune cu un atelajul hipo nesemnalizat, producându-i părții vătămate P. L., care se afla în acest din urmă vehicul, leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale, si partii vatamate P. M. leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale a realizat elementele constitutive a două infracțiuni de vătămare corporală din culpa, prevăzute de art 184 al 1, 3 din C pen., cu aplicarea art. 33 alin. 1, lit. a C. pen.

În ceea ce privește latura obiectivă, instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză au evidențiat realizarea elementului material specific infracțiunii, constând într-o acțiune prin care s-a pricinuit vătămarea integrității corporale a celor două parți vătămate.

Săvârșirea acestor infracțiuni a avut ca urmare imediată provocarea de leziuni traumatice părților vătămate, iar legătura de cauzalitate intre faptele inculpatului și urmările produse rezultă, din întreg probatoriul administrat in faza urmăririi penale.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit ambele infracțiuni cu forma de vinovatei a culpei cu prevedere, în accepțiunea art. 19 pct. 2 lit a Cp. Inculpatul a prevăzut urmarea faptei sale, însa nu a urmărit si nici nu a acceptat acest rezultat, ci a sperat fără temei ca nu se va produce. Obligația de prevedere a rezultatului este inserata în OUG nr. 195/2002 care reglementează circulația pe drumurile publice.

Constatând că cele doua infracțiuni de vătămare corporală din culpa prevăzută de art 184 alin 1, 3 C pen există, si că au fost săvârșite de inculpat cu vinovăția specifică, în baza art. 345 alin. 1 și 2 Cod proc. pen., instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor care fac obiectul judecății.

La individualizarea sancțiunii aplicată pentru infracțiunile ce fac obiectul judecații, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 și art. 52 Cod Penal.

În conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în in raport de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita inculpatului.

Conform acestor criterii, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului, prin natura sa, prezintă un pericol social ridicat, situația fiind raportată la circumstanțele reale de săvârșire a acesteia, prin nerespectarea normelor care guvernează activitatea de conducere a unui autovehicul, însă s-a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului, pe care a analizat-o prin prisma mențiunilor din fisa de cazier judiciar. Instanța de fond a avut în vedere însă și atitudinea procesuală adoptată în fața instanței, de recunoaștere a faptei.

Potrivit art. 52 C pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Un rol primordial, însă nu singular în aprecierea și aplicarea pedepsei îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinii de drept cât și pentru educarea inculpatului.

Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în cuprinsul art. 52 C pen., aceasta trebuie să corespundă atât sub aspectul duratei și naturii sale, gravității faptei comise de către inculpata, potențialului de pericol social pe care în mod real îl prezintă persoana inculpatei, dar și aptitudinii acesteia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate in așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea in viitor a săvârșirii unor fapte similare.

In operațiunea de individualizare a pedepsei instanța de fond a avut în vedere datele personale ale inculpatului, vârsta acestuia, respectiv 38 de ani și faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale.

Raportat la toate acestea, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului după cum urmează:

În temeiul art. 184 al. 1 și 3 C.pen. l-a condamnat pe inculpatul Marzea N. la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala din culpă - parte vătămata P. L..

În temeiul art. 184 al. 1 și 3 C.pen., l-a condamnat pe inculpatul Marzea N. la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala din culpa-parte vătămata P. M..

In baza art. 36 alin 1 raportat la art 33 lit. a si 34 lit. b Cod penal s-a constatat concurența faptelor și a contopit pedepsele de 1 an închisoare aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, potrivit art. 71 alin. 2 C.pen. aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 litera a, b si c C.pen intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii.

Totuși în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului in aplicarea art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor si libertăților fundamentale si art. 3 din Protocolul nr.1 din Convenție, in principal prin hotărârea pronunțata in cauzele Hirst v.Marea Britanie și S. și Parcalab v. R., jurisprudența cu caracter general obligatoriu potrivit art. 20 din Constituție raportat la art 46 din Convenție, instanța de fond a interzis inculpatului doar acele drepturi prev. de art. 64 C.p. fata de care inculpatul s-a făcut nedemn de a le mai exercita.

Astfel, restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar o atare măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă atât principiul proporționalității, cât și art. 3 din Protocolul adițional nr. 1, așa cum a statuat și ÎCCJ prin Decizia nr.74/2007, pronunțată în interesul legii.

Față de pericolul social dovedit în săvârșirea faptelor și față de persoana inculpatului, astfel cum acestea au fost reținute, instanța de fond a apreciat că acesta este nedemn de a mai exercita drepturile prev. de art. 64 litera a si b, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și cel de a ocupa o funcție ce implica exercițiul autorității de stat.

In consecință a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 71 C.pen. art. 64 litera a si b C.pen, cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

Raportat la gradul de pericol social al faptei pentru care inculpatul a fost condamnat, instanța de fond a reținut și a apreciat că acesta are capacitatea de a aprecia asupra unei valori fundamentale, că dreptul la alegeri libere într-o societate democratică.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a apreciat, în contextul probelor administrate,că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim privativ de libertate.

Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 ind. 1 alin 1 Cod Penal, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului de 1 an închisoare, așadar o pedeapsă mai mică de 3 ani închisoare; experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării executării pedepsei cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, au fost apreciate de instanța de fond ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.

Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei de 1 an închisoare, conform art. 81 alin.1 C.pen. pe durata unui termen de încercare de 3 ani conform art. 82din Codul penal.

Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța de fond a dispus suspendarea executării pedepsei în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, instanța suspendând executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 359 Cod proc. pen, s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 si 84 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare, al neîndeplinirii obligațiilor civile din prezenta hotărâre până la expirarea acestui termen.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, având în vedere ca răspunderea penală nu exclude răspunderea civila, instanța de fond a admis acțiunea civila exercitată în prezenta cauză împotriva inculpatului de către părțile civile P. M. si P. L. și S. Județean de Urgenta Ploiești, apreciind că au fost întrunite în mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale.

Instanța de fond a reținut incidența următoarelor dispoziții legale:

Articolul 998 din Codul civil prevede că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.

Astfel, raportat la prevederile art. 998-999 C.civ. instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile de acordare a despăgubirilor solicitate de părțile civile: fapta ilicită – infracțiunea săvârșită de către inculpat; prejudiciul este cert și nu a fost reparat încă; există legătură de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată, iar vinovăția a fost stabilită în forma culpei cu prevedere.

Astfel, partea vătămata P. M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3000 lei reprezentând daune materiale și cu suma de 27.000 lei reprezentând daune morale.

Partea vătămata P. L. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 5.000 lei reprezentând daune materiale si cu suma de 45.000 lei reprezentând daune morale.

Sub aspectul daunelor materiale solicitate de părțile civile, instanța de fond a admis în parte solicitările acestora, raportat la înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Din declarația martorei B. V. a reieșit faptul că în perioada în care partea civila P. M. a fost internata în spital a fost plătita cu suma de 2.000 lei pentru faptul ca a avut grija de copii parții vătămate.

De asemenea, martora a mai precizat că partea vătămata s-a deplasat din doua în doua zile la spital pentru pansat.

Din declarația martorei D. V. a reieșit că, pentru perioada în care partea vătămata P. L. a fost internată în spital și în perioada de recuperare după accident a ajutat-o pe partea vătămata cu treburile gospodărești, având totodată grija de copilul minor ale acesteia, fiind plătita în total cu suma de aproximativ 3.000 lei. Martora a mai precizat faptul ca partea civila P. L. a avut cheltuieli cu transportul la spital in vederea administrării tratamentului.

Raportat la toate acestea, la numărul de îngrijiri medicale necesar recuperării fiecărei parți vătămate, statuând și în echitate, precum și luând în considerare ca ar fi excesiv a pretinde parților vătămate a face dovada tuturor cheltuielilor și a cuantumului lor exact prin înscrisuri, instanța de fond a acordat parților vătămate cu titlu de daune materiale suma de 2.000 lei pentru partea vătămata P. M. si 5.000 lei pentru partea vătămata P. L..

Sub aspectul prejudiciului moral, instanța de fond a reținut că acesta decurge din traumele psihice suferite de către partea civilă, cauzate de suferințele psihice provocate ca urmare a leziunilor suferite, care au afectat în mod negativ participarea acestuia la viața socială și de familie, comparativ cu situația anterioară săvârșirii faptei ilicite de către inculpat.

În privința reparării prejudiciului instanța de fond a reținut că principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, însemnând că autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat de victimă (lucrum cesans), atât pentru prejudiciile previzibile cât și pentru cele neprevizibile, conform art.1084 și 1085 C.civ.

În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate pecuniar. În schimb, se poate acorda o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-și aline prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite.

Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, instanța de fond a apreciat că, în raport cu împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, reținând și practica judiciară în domeniu și statuând în echitate, suma de 25.000 de lei constituie o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civilă P. M., iar pentru partea civila P. L. instanța de fond a acordat suma de 20.000 lei, obligând astfel inculpatul alături de asiguratorul de răspundere civila S.C. G. România Asigurare Reasigurare S.A. la plata acestor sume cu titlu de daune morale către părțile civile P. M. si P. L..

În baza art. 346 raportat la art. 14 C.pr.pen., art. 313 din Legea nr. 95/2006 s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Judetean De Urgență Ploiești, în contradictoriu cu inculpatul M. N. și a obligat inculpatul alături de asiguratorul de răspundere civila S.C. G. R. Asigurare Reasigurare S.A. la plata către partea civilă S. Judetean De Urgență Ploiești a sumei de 3538, 12 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu îngrijirea medicală a victimelor, suma la care s-a adăugat dobânda legala pana la momentul plații efective.

Instanța de fond a luat act de faptul ca partea vătămata S. Județean de Ambulanta Prahova nu s-a constituit parte civila in cauza.

Împotriva acestei sentințe au declarat apelul asiguratorul de răspundere civilă S.C. G. R. Asigurare Reasigurare S.A. București și inculpatul M. N..

Apelanții au solicitat, în esență, având în vedere noile reglementări ale codului penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014, cu respectarea principiului legii penale mai favorabile, admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și în baza art. 396 alin. 5 C.pr.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. b C.pr.pen. pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 1 și 3 C.pen. din 1968 ca urmare a dezincriminării faptei, iar în ceea ce privește latura civilă a cauzei, lăsarea nesoluționată a acțiunilor civile exercitate.

Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.1 și 2 Cod procedură penală, și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 Cod procedură penală, constată că apelurile declarate de asiguratorul de răspundere civilă S.C. G. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. București și de inculpatul M. N. sunt fondate, după cum se va arăta în continuare:

Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, din care rezultă atât existența faptelor pentru care apelantul - inculpat M. N. a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție, în forma cerută de lege, de către inculpat.

Au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: declarațiile martorilor B. Ratan, M. N., D. D., B. V., D. V. si Raduta I., declarațiile parților vătămate P. L. si P. M., precum și inculpat, care au fost coroborate cu probele administrate în cursul urmăririi penale.

Pe baza acestor mijloace de probă în mod corect s-a reținut că la data de 30.05.2008, în jurul orelor 21.30, inculpatul M. N., în timp ce conducea autoturismul marca Dacia 1300 Break, cu nr. de înmatriculare_, pe DJ 102C, pe raza localității Sângeru, din cauza nerespectării obligațiilor impuse de dispozițiile art. 35 alin. 1 și 48 din OUG 195/2002, a intrat în coliziune cu un atelajul hipo nesemnalizat, producându-i părții vătămate P. L., care se afla în acest din urmă vehicul, leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale, si partii vatamate P. M. leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale

Încadrarea juridică a acestor fapte a fost corect realizată de către prima instanță în considerentele sentinței atacate, reținându-se că întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin. 1 și 3 C.penal.

Prin . Noului Cod penal la data de 1 februarie 2014, infracțiunile reținute în sarcina inculpatului au fost însă dezincriminate, și ca atare urmează a se face aplicarea prevederilor art.4 din Noul Cod penal.

Potrivit acestui text legal, legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.

Astfel, potrivit aart.184 alin.1 și 3 C.penal din 1969 constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amendă, fapta prevăzută de art.180 alin.2 și alin.2/1 care a pricinuit o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum și cea prevăzută de art.181 (care a produs leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile), săvârșită din culpă.

Potrivit Noului Cod penal, art.196 ce reglementează vătămarea corporală din culpă, stabilește că fapta prevăzută în art.193 alin.2 C.penal, săvârșită din culpă constituie infracțiune numai dacă este comisă de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Însă, art.193 alin.2 C.penal sancționează fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile.

În aceste condiții, se constată că actuala reglementare penală incriminează doar infracțiunea de vătămare corporală din culpă care a produs afectarea sănătății ce necesită mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale, însă fapta este comisă de o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice sau a unei substanțe psihoactive, prin noua incriminarea majorându-se așadar atât numărul de zile de îngrijiri medicale ce intră în sfera de aplicare a acestei infracțiuni, dar și condiționându-se săvârșirea faptei de existența stării de influență a băuturilor alcoolice ori a substanței psihoactive sau de desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune.

Aceste ultime condiții nu sunt aplicabile în speță în privința săvârșirii infracțiunilor prev. de art.184 alin.1 și 3 C.penal pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, deoarece la momentul comiterii faptei acesta nu se afla sub influența băuturilor alcoolice și nici a substanțelor psihoactive, iar infracțiunea nu a fost comisă în desfășurarea uneia activități ce constituie prin ea însăși infracțiune.

Așa fiind, constatându-se că în privința săvârșirii infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin.1 și 3 C.penal, comise în privința părților vătămate P. M. și P. L., cărora le-au fost produse leziuni traumatice necesitând 30-35 de zile de îngrijiri medicale, primei, respectiv 45 – 50 zile de îngrijiri medicale, ultimei, a intervenit dezincriminarea faptei, potrivit art.4 C.penal, urmează ca apelurile declarate să fie admise, potrivit art.421 pct.2 lit.a C.pr.penală. Se va desființa sentința și rejudecându-se cauza, în baza dispozițiilor art. 5 C.pen.:

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului intimat M. N. în componentele sale, pe care le va repune în individualitatea lor, iar în aplicarea art. 4 cod penal, Curtea va constata că în privința infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 cod penal a intervenit dezincriminarea faptei și ca atare va dispune achitarea inculpatului conf. art. 396 alin. 5 C.pr.pen. rap. la art. 16 alin. 2 lit. b C. pr. pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, având în vedere prevederile art. 397 alin. 5 rap. la art. 25 alin. 5 C.pr.pen. Curtea va lasa nesoluționate acțiunile civile exercitate de părțile civile P. M. și P. L., precum și de către S. Județean de Urgență Ploiești.

Se va lua act că persoana vătămată S. Județean de Ambulanță Prahova nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Având în vedere soluția adoptată cu privire la latura civilă a cauzei, respectiv aceea prev. de art. 397 alin. 5 rap. la art. 25 alin. 5 C.pr.pen., Curtea va constata că nu mai are posibilitatea de a verifica contractele de tranzacție încheiate între asigurător și părțile civile P. M. și P. L., motiv pentru care va respinge ca inadmisibilă solicitarea de a lua act de aceste contracte.

În fine, în ceea ce privește cererea de prelungire a dovezii de circulație formulată de către inculpat, Curtea constată că aceasta este nefondată în condițiile în care la momentul pronunțării prezentei decizii, ca urmare a constatării, în mod definitiv, a dezincriminării infracțiunilor pentru care a fost cercetat inculpatul toate decăderile și interdicțiile ce îl vizau pe acesta încetează, inclusiv aceea vizând suspendarea dreptului de a conduce.

Văzând și disp. art.275 alin.3 C.pr.penală

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de asiguratorul de răspundere civilă S.C. G. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. București și de inculpatul M. N., fiul lui I. și E., născut la data de 15.03.1975 în Urlati, județul Prahova, domiciliat în .. 26, județul Prahova, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 212 din data de 24 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, pe care o desființează și rejudecând, în baza dispozițiilor art. 5 C.pen.:

Descontopește pedeapsa principală de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința apelată în pedepsele componente.

În baza art. 396 alin.5 C.pr.pen. rap. la art. 16 alin.1 lit. b C.pr.pen. dispune achitarea inculpatului M. N., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 184 al. 1 și 3 vechiul C.pen., prin dezincriminarea faptei.

În baza art. 397 alin.5 rap. la art. 25 alin.5 C.pr.pen. lasă nesoluționate acțiunile civile exercitate de părțile civile P. M. și P. L., precum și de către S. Județean de Urgență Ploiești.

Se va lua act că persoana vătămată S. Județean de Ambulanță Prahova nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Constată inadmisibilitatea solicitării de a se lua act de contractele de tranzacție încheiate la data de 17.04.2014 între asiguratorul de răspundere civilă S.C. G. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. București pe de o parte și părțile civile P. M. și, respectiv, P. L., pe de cealaltă parte.

Respinge cererea de prelungire a dovezii de circulație.

Cheltuielile judiciare avansate de către stat în fond și apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 24 aprilie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M. V. T. C. G.

GREFIER,

M. P.

Red. G.C.

Tehn. P.M.

9 ex./21.05.2014

d.f._ Judecătoria Ploiești

j.f. B. I.

Operator de date cu caracter personal, nr. notificare 3113/2006

← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr....		Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 109/2014.... →

Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 425/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 425/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI