Contestaţie. Plângere cu privire la măsurile asigurătorii. Art.168 C.p.p.. Decizia nr. 49/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 49/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 8951/102/2012/a3
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr. 49/R
Ședința publică din 23 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C. U.
Judecător A. O.
Judecător dr.M. V.
Grefier G. C.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T – Serviciul Teritorial Tg.M. împotriva încheierii din 30 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantei Ministerului Public, doamna procuror C. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T – Serviciul Teritorial Tg.M. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea din 8 ianuarie 2014, când s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 23 ianuarie 2014.Încheierea amintită face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra prezentului recurs:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg-M. la data de 05.11.2013 sub nr._ 13/a3 P. DE PE LÂNGĂ ÎCCJ – DIICOT – Serviciul Teritorial Târgu-M. a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 30.10.2013 pronunțată de Tribunalul M..
În motivarea recursului, P. susține că hotărârea instanței de fond este netemeinică în ceea ce privește admiterea în parte a plângerii formulate împotriva ordonanței procurorului prin care au fost instituite măsurile asigurătorii și se solicită respingerea plângerii formulată de inculpata persoană fizică.
A fost asigurată asistența juridică prin apărător ales.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de control reține următoarea situație de fapt:
Prin încheierea penală din 30.12.2013 pronunțată de Tribunalul M., s-au hotărât următoarele:
I. În baza art. 168 Cod procedură penală, coroborat cu art.163 alin.2 și art.166 alin.3 Cod procedură penală, a fost admisă, în parte, plângerea formulată de inculpatul . S.R.L. Reghin împotriva ordonanței procurorului din 12.11.2012, emisă în dosarul nr. 34/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Târgu-M., prin care s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului și s-a dispus luarea inscripției ipotecare.
II. a fost ridicată măsura asigurătorie a sechestrului aplicată prin ordonanța procurorului mai sus amintită, cu privire la următoarele bunuri:
- mașină făcut cutii, nr. de inventar 64, valoare 180.324,90 lei (conform „ Lista de inventar mijloace fixe din data de 31.07.2012”);
- imobil - clădire situat administrativ în Reghin, ., 38 A, jud. M., înscrisă în CF nr._ Reghin, nr. cadastral/topografic_,_-C1,_-C2,_-C3 (valoare de inventar 205.000 lei).
III. S-a dispus ștergerea inscripției ipotecare cu privire la imobilul (clădire) situat administrativ în Reghin, ., 38 A, jud. M., înscrisă în CF nr._ Reghin, nr. cadastral/topografic_,_-C1,_-C2,_-C3 (valoare de inventar 205.000 lei).
IV. S-a dispus comunicarea prezentei încheieri Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară M. – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Reghin.
V. În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând plângerea formulată de inculpata . S.R.L. împotriva ordonanței procurorului din 12.11.2012, emisă în dosarul nr. 34/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Târgu-M., prin care s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului și s-a dispus luarea inscripției ipotecare, instanța apreciază că aceasta este cel puțin în parte întemeiată, existând în acest moment elemente care ridică semne de întrebare cu privire la legalitatea și necesitatea instituirii măsurii asigurătorii a sechestrului în prezenta cauză.
Astfel, instanța a constatat că măsura asigurătorie a fost dispusă de procuror în considerarea dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 656/2002 republicată (varianta în vigoare în decembrie 2012, data emiterii rechizitoriului), care a arătat că în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune de spălare a banilor sau de finanțare a actelor de terorism luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, prevederi legale care se coroborează cu art. 33 din aceeași lege, în conformitate cu care în cazul infracțiunilor de spălare a banilor și de finanțare a actelor de terorism se aplică dispozițiilor art. 118 din Codul penal privind confiscarea bunurilor.
Infracțiunea de spălare de bani reținută în prezenta cauză în sarcina inculpatei . SRL, indicată în rechizitoriu ca fiind prevăzută de art. art. 23 lit. a din Legea nr.656/2002 (în realitate art. 29 alin. 1 din Legea nr. 656/2002, deoarece art. 23 va avea un cuprins ce incriminează fapta de spălare de bani doar începând cu data de 01 februarie 2014) se referă la: „schimbarea sau transferul de bunuri cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei”.
Prin urmare, însăși definiția legală a infracțiunii avute în vedere de procuror se referea la anumite operațiuni (schimbare sau transfer) ale unor bunuri care provin din săvârșirea unor infracțiuni.
Practic, este ceea ce în literatura de specialitate se numește infracțiunea premisă, infracțiune care în prezenta speță este cea de evaziune fiscală.
Prin urmare, doar bunurile (sumele de bani) obținute sau provenite din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală pot face obiectul infracțiunii de spălare de bani, respectiv doar aceste sume cu proveniență ilicită pot fi „spălate”.
Instanța a subliniat că prejudiciul reținut de procuror a fi fost cauzat prin afirmativa săvârșire a infracțiunii de evaziune fiscală săvârșită de inculpată în cuantum de 150.914 lei a fost achitat de inculpată prin ordinele de plată aflată în fotocopii la filele 105 și 106 – vol. I dosar instanță.
În acest context, fără a aborda aspecte ce țin de fondul cauzei și fără a anticipa o eventuală schimbare a încadrării juridice, instanța nu a putut ignora faptul că existau discuții pe situații de fapt similare privind existența sau nu în mod autonom a infracțiunii de spălare de bani alături de infracțiunea de evaziune fiscală, existând opinii că în cazul acestui „modus operandi” reținut și în prezenta cauză acțiunile reținute ca fiind spălare de bani ar reprezenta, de fapt, elementul material sau o parte a elementului material al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală.
În această situație în care s-ar afla prezența unei singure infracțiuni de evaziune fiscală nu ar mai fi aplicabile dispozițiile speciale din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, respectiv nu ar mai fi obligatorie luarea măsurilor asigurătorii.
Pe de altă parte, astfel cum s-a arătat la debutul acestei argumentări, în cazul infracțiunilor de spălare a banilor măsurile asiguratorii se iau în vederea posibilităților reale de punere în aplicare a dispozițiilor art. 118 Cod penal privind confiscarea bunurilor.
Dispozițiile art. 118 Cod penal privind confiscarea prevăd la alin. 1 lit. a – f care sunt bunurile care pot fi supuse confiscării speciale. Analizând aceste prevederi, s-a constatat că aceste dispoziții nu pot viza bunurile asupra cărora s-a dispus măsura asigurătorie a sechestrului deoarece aceste bunuri sechestrate sunt dobândite anterior afirmativei săvârșiri a faptelor reținute în sarcina inculpatului, în condițiile în care în rechizitoriu se indică ca și perioade de săvârșire a faptelor anul 2011 (din actele depuse de inculpată care a formulat plângerea împotriva măsurii asiguratorii s-a observat că bunurile mobile sunt dobândite cel târziu în anul 2010, iar clădirea a fost achiziționată în anul 2003 și extinsă apoi până în 2010.
În consecință, aceste bunuri nu au fost produse prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, nu au fost dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, nu au fost date pentru a determina săvârșirea unei fapte sau pentru a răsplăti pe făptuitor, deținerea lor nu este interzisă de lege și nu există vreun element concret care să dovedească că strict aceste bunuri au fost folosite în orice mod la săvârșirea unei infracțiuni sau au fost modificate ori adaptate în scopul săvârșirii unei infracțiuni.
Este adevărat că dispozițiile art. 118 Cod penal trebuie coroborate cu dispozițiile art. 118 2 Cod penal care se referă la confiscarea extinsă și care permit, dacă sunt îndeplinite anumite condiții, și confiscarea altor bunuri decât cele menționate în art. 118 Cod penal.
Chiar dacă în prezenta speță sunt îndeplinite anumite condiții care ar permite confiscarea extinsă (este vorba despre infracțiunea de spălarea banilor prev. de art. 1182 alin. 1 lit. e Cod penal, fapta este susceptibilă să procure un folos material, iar pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 5 ani sau mai mare) nu sunt îndeplinite restul condițiilor prev. de alin. 2 din același text de lege. S-a avut în vedere faptul că aceste condiții se refereau la valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată într-o perioadă de 5 ani înainte și, dacă este cazul, după momentul săvârșirii infracțiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanței, ori în cauză o parte din bunuri sunt dobândite înaintea acestei perioade de 5 ani la care face referire textul legal amintit (bunuri dobândite la nivelul anului 2003, în condițiile în care momentul săvârșirii infracțiunii este stabilit de procuror în anul 2011).
De asemenea, în cazul confiscării extinse se condiționează ca valoarea bunurilor dobândite în condițiile arătate mai sus să depășească, în mod vădit, veniturile obținute de persoana condamnată în mod licit, ori în prezenta cauză nu s-a făcut o astfel de analiză financiară care să cuprindă veniturile licite ale persoanei, existența eventuală a unor bunuri sau valori transferate în condițiile art. 118 2 alin. 3 Cod penal.
Examinând recursul promovat de P., din prisma dispozițiilor art. 3856 alin. 3 rap. la art. 52 și art. 62-68 C. pr. pen, instanța de control judiciar îl găsește fondat, pentru următoarele considerente:
Constatăm că măsurile asigurătorii au fost dispuse prin Ordonanța din 12.11.2012 (filele 87, 88 dos. urm. pen. vol. XIX) și au vizat doar respectarea prevederilor legale privind obligativitatea măsurilor asigurătorii în vederea confiscării sumelor de ban ice ai făcut obiectul in fracțiunii de aspălare de bani sau echivalentul acestora.
Pe de altă parte, inculpatul a achitat suma de 150.914 lei reprezentând prejudiciul produs prin pretinsa săvârșire a infracțiunii de evaziune fiscală.
Fără a pune în discuție încadrarea juridică a faptelor, cele două infracțiuni nu pot fi totuși judecate separat una de alta.
De asemenea, recuperarea prejudiciului are întâietate față de confiscarea specială.
Apoi, potrivit disp. art. 32 din legea nr. 656/2002 (varianta în vigoare la data emiterii rechizitoriului), luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie în cazul săvârșirii infracțiunii de spălare a banilor.
Văzând însă achitarea de către inculpată a prejudiciului produs prin pretinsa săvârșire a infracțiunii de evaziune fiscală, coroborat cu motivarea cererii de ridicare a măsurilor asigurătorii, respectiv garantarea liniei de creditare pentru continuarea activității societății comerciale, Curtea constată că nu se impune a mai fi menținut sechestrul instituit asupra bunului imobil – clădire, însă se impune menținerea acestei măsuri cu privire la mașina de făcut cutii.
Această soluție se întemeiază și pe valoarea bunurilor indisponibilizate, respectiv:
Prin ordonanța procurorului, măsurile asigurătorii au fost instituite până la concurența sumei de 551.324 lei.
Valoarea bunurilor sechestrate totalizează 554.311,86 lei, din care inculpata a achitat suma de 150.914 lei, rămânând o diferență de 403.397,86 lei.
Valoarea de inventar a imobilului-clădire este de 205.00o lei, față de care vom menține dispoziția primei instanțe de ridicare a inscripției ipotecare.
Cu privire la celelalte trei bunuri (mașina de confecționat cutii, mașina de ștanțat și mașina de făcut cutii) vom menține măsurile asigurătorii instituite prin ordonanța procurorului, valoarea acestor bunuri fiind de 349.311,86 lei.
Față de cele reținute, în temeiul art. 38515 alin. 2 lit. d C. pr. pen, vom admite recursurile declarat de P. DE PE LÂNGĂ ÎCCJ – DIICOT – Serviciul Teritorial Târgu-M. împotriva încheierii penale din 30.10.2013 pronunțată de Tribunalul M..
Vom casa parțial încheierea penală atacată și rejudecând cauza:
Vom înlătura din hotărârea atacată dispozițiile privind ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului, aplicată prin Ordonanța procurorului din 12.11.2012, emisă în dos. nr. 34/D/2012 al Parchetului de pe lângă ÎCCJ – DIICOT – Serviciul Teritorial Târgu M., cu privire la mașina de făcut cutii, nr. de inventar 64, valoare 180.324,90 lei (conform Lista de inventar mijloace fixe din data de 31.07.2012).
Vom menține celelalte dispoziții din încheierea atacată, care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen, admite recursul declarat de P. DE PE LÂNGĂ ÎCCJ – DIICOT – Serviciul Teritorial Târgu-M. împotriva încheierii penale din 30.10.2013 pronunțată de Tribunalul M..
Casează parțial încheierea penală atacată și rejudecând cauza:
Înlătură din hotărârea atacată dispozițiile privind ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului, aplicată prin Ordonanța procurorului din 12.11.2012, emisă în dos. nr. 34/D/2012 al Parchetului de pe lângă ÎCCJ – DIICOT – Serviciul Teritorial Târgu M., cu privire la mașina de făcut cutii, nr. de inventar 64, valoare 180.324,90 lei (conform Lista de inventar mijloace fixe din data de 31.07.2012).
Menține celelalte dispoziții din încheierea atacată, care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2014.
PreședinteJudecători
D. C. U. A. O.
M. V.
Grefier
G. C.
Red.AO/24.01.2014
Thnred.CC/2 exp./28.01.2014
Jd.fd. S.D.
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 181/2014. Curtea de Apel... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
