Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 118/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 118/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 301/102/2014/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 118/CU
Ședința publică din 31 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. C.
Grefier A. B. F.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror V. O. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu M.
Pe rol judecarea contestației promovate de inculpatul contestator L. A. D. ((fiul lui V. și R., născut la data de 16 aprilie 1991, în prezent deținut în Penitenciarul Tg. M.), împotriva înceheirii de ședință din data de 26.03.2014, pronunțată de către Tribunalul M., în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul contestator, asistat de avocat din oficiu I. O., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie nr. 1343/2014, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că este sesizată cu contestația formulată de către inculpatul contestator L. A. D., în conformitate cu dispozițiile art. 206 Cod procedură penală.
La întrebarea instanței, inculpatul contestator susține că este de acord cu asistența juridică astfel cum îi este asigurată.
Inculpatul contestator L. A. D. arată că își retrage contestația formulată.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul contestator, avocat I. O., solicită instanței a lua act de retragerea contestației formulate.
Reprezentanta Ministerului Public solicită instanței a lua act de manifestarea de voință a inculpatului contestator.
Inculpatul contestator L. A. D. solicită instanței să se ia act de retragerea contestației.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra prezentei contestații:
La data de 26.03.2014, în dosarul nr._ 14, Tribunalul M. pronunță încheierea de ședință prin care:
În conformitate cu dispozițiile art. 362 Cod procedură penală și art. 208 alin.2 Cod procedură penală, raportat la art. 207 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpatul L. A. D. și a menținut această măsură.
Pentru a dispune în acest mod, în materia măsurii preventive, luate în cauză, instanța de fond a reținut că:
Inculpatul L. A. D. a fost cercetat, în dosarul nr. 1088/P/2013 și trimis în judecată în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul întocmit i de P. de pe lângă Tribunalul M., la data de 29 ianuarie 2014, pentru comiterea infracțiunilor de omor deosebit de grav, faptă prevăzută de art.174, art.176 alin. 1 lit. d Cod penal, tâlhărie, faptă prevăzută de art.211 alin. 1, alin.2 lit. c Cod penal și violare de domiciliu, faptă prevăzută de art. 192 alin. 1 Cod penal, întrucât, la data de 15 noiembrie 2013, a intrat în locuința victimei M. I., în vârstă de 86 ani (ultima casă din satul Luieriu, corn. Suseni, locuința sa. fiind relativ izolată de restul satului) și, fiind surprins, de victimă, în timp ce sustrăgea din locuința acesteia suma de 450 lei, pentru a scăpa și a nu fi denunțat i-a aplicat victimei M. I. - cu intenția de a-i suprima viața - mai multe lovituri directe, cu o cutie metalică și cârjă din lemn, în cap, a trântit victima peste fotoliu, cauzându-i fractură de coloană vertebrală toracală Th7 -Th8, apoi a tras victima la podea, unde i-a aplicat lovituri cu picioarele la nivelul coastelor. La data de 17 noiembrie 2013, constatând că victima trăia încă, i-a aplicat - cu intenția de a-i suprima viața - mai multe lovituri, cu picioarele, la nivelul toracelui și abdomenului, cauzându-i multiple fracturi costale, în trei planuri și explozie hepatică, apoi a călcat victima peste gât, cu piciorul, încălțat în cizmă, cauzând fractură și luxație os hioid, ca urmare intervenind decesul victimei.
Astfel, potrivit art. 202 alin. 1 Cod procedură penală „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din cure rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și clacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penai al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. "
Potrivit alin. 3 al art. 202 Cod procedură penală "orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei fața de cave este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia ",
De asemenea, conform art. 223 alin. 1 Cod procedură penală ,, măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, ... numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit eu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni. "
Potrivit alin.2 al aceluiași articol „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. "
Procedând conform art.362 Cod procedură penală, raportai la art. 207 și unu. Cod procedură penală, la verificarea legalității .și temeiniciei măsurii arestării preventive și a subzistenței temeiurilor arestării (de fapt și de drept), instanța a constatat că dispozițiile legale mute in vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, prin Încheierea penală nr. 85/C/20I3, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 66/20.11.2013, emis de Tribunalul M., precum și ulterior, cu oca/ia .prelungirii și a menținerii acestei măsuri, au fost respectate, măsura Ițind luată, prelungită și menținută cu asigurarea efectivă a garantării drepturilor procesuale subiective, ale acuzatului și în consecință, măsura privativă de libertate, în acest moment procesual era temeinică și legală.
în aceeași ordine de idei, măsura arestării preventive a inculpatului s-a dispus în conformitate cu normele procedurale și dispozițiile art. 5 pct. I lit. c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, în cazul fiecărui inculpat existând motive verosimile din care să rezulte bănuiala legitimă că acesta a ar fi comis infracțiunile pentru care era cercetat.
În ceea ce privea oportunitatea menținerii inculpatului în stare de arest preventiv, în opinia instanței, această chestiune trebuia apreciată prin prisma dispozițiilor art.202 Cod procedură penală, art.207 Cod procedură penală și art. 223 Cod procedură penală.
în acest sens, în condițiile în care în speță erau incidente prevederile art. 99 Cod procedură penală, respectând așadar prezumția de nevinovăție a inculpatului și dreptul la apărare al acestuia, instanța, coroborând actele dosarului cu conținutul materialului probator și în raport cu învinuirile ce i se aduceau, a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de acesta, în prezent subzistau și impuneau în continuare privarea lui de libertate, motiv pentru care în baza art. 362 Cod procedură penală a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Pentru a formula această convingere, prin prisma dispozițiilor art.202 Cod procedură penală relativ la probele care trebuiau să existe, în cauză, din cuprinsul cărora să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis o infracțiune, s-a apreciat că, din datele existente, s-a conturat o presupunere rezonabilă în sensul celei la care făcea trimitere textul menționat (cauzele Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit, Berklay c. Turciei).
Acestea au rezultat din declarațiile acuzatului, declarațiile martorilor Ț. M. C., M. S. D., C. I. T., P. I., C. C., procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de conducere în teren, raportul de constatare tehnico-științifică de natură dactiloscopică nr. 120.310 din 20 noiembrie 2013, concluziile provizorii formulate de LM.L. Tg. M. și planșele fotografice - că în prezenta cauză aceste indicii temeinice existau, în cazul acuzatului.
Temeiul prevăzut de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală a fost reținut și admis, ca și criteriu, și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aceasta admițând că - în măsura în care și dreptul național o recunoaște - prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o „tulburare a societății", de natura să justifice o detenție preventivă pe un termen limitat (cauza l.eiellier c. Franței, hotărârea din 26 iunie 1991).
Așadar, cât privea întrunirea dispozițiilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, instanța a reținut că inculpatul era trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni contra vieții, o faptă deosebit de gravă, nu doar în abstract, ci și in concreto, ținând cont de circumstanțele de comitere a acesteia, așa cum erau ele reținute în rechizitoriu, iar, în ipoteza cercetării în stare de libertate a inculpatului, s-ar crea un pericol social concret pentru ordinea publică, în special pentru siguranța oricărei persoane. în același context, pericolul concret, prezentat pentru ordinea publică, de către inculpat devenise evident, având în vedere circumstanțele reale ale comiterii presupuselor fapte, riscul repetabilității acesteia, relațiile dintre inculpat și victimă, care trăiau într-o comunitate relativ restrânsă, impactul emoțional, extrem de negativ asupra psihicului colectivității și ecoul negativ pe care astfel de fapte reprobabile îl produc în societate.
Noțiunea de indicii temeinice, avută în vedere de legiuitorul român, reprezenta echivalentul motivelor verosimile temeinice, reglementate de art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, interpretate de instanța europeană în sensul existenței unor date sau informații, care să convingă un observator obiectiv că devenea posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea de care era acuzat )Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârile Gusinskiy c. Rusiei/19.05.2004, T. și Durmus c. Turciei / 02.11.2004, Jkincisoy c. Turciei/27.07.2004).
Astfel, lăsarea în libertate a acuzatului ar semnifica o stare de temere și insecuritate în rândul societății, generată de rezonanța negativă a . faptului că anumite persoane asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni de o gravitate deosebit de mare - cum este cea de omor deosebit de grav, sunt cercetate în stare de libertate, iar faptele penale reținute în sarcina inculpatului - din prisma chestiunilor anterior enunțate - prezentau o asemenea gravitate putând induce ideea că astfel de fapte de o gravitate considerabilă, nu ar fi privite cu importanța cuvenită, în situația în care reacția autorităților nu ar fi una fermă, adică aceea la care comunitatea se așteaptă, aspecte care de asemenea, subliniau necesitatea menținerii măsurii privative de libertate, în situația acuzatului. Fără a încălca în nici un fel prezumția de nevinovăție a inculpatului, instanța a apreciat că, în această situație, prima interesul public, general al comunității de a fi apărată de asemenea comportamente, față de interesul personal al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate.
Mai mult, în speță, nu se putea afirma că detenția preventivă ar fi peste acea durată rezonabilă, recomandată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care, în deciziile sale s-a exprimat constant, arătând că durata rezonabilă a unei măsuri trebuie estimată în lumina circumstanțelor cauzei și respectând și criteriile vizând: complexitatea cauzei, precum și al autorităților relevante - a se vedea în acest sens. cauza Pelisser și Sassi contra Franței, cauza Brăgărideanu contra României ș.a.m.d. în condițiile în care inculpatul a fost arestat la data de 20 noiembrie 2013, iar cercetările penale s-au finalizat prin emiterea rechizitoriului la data de 29 ianuarie 2014.
Potrivit practicii CEDO măsura arestării preventive trebuie analizată și din punct de vedere al oportunității și al proporționalității, iar în baza acestor principii instanța era obligată a motiva și de ce o altă măsură preventivă, mai puțin severă, nu s-ar putea lua împotriva inculpatului.
Oportunitatea menținerii măsurii arestării preventive a rezultat, implicit, din argumentele prezentate mai sus, atunci când s-a analizat existența pericolului concret, pentru ordinea publică, iar în acest moment procesual și în contextul prezentat, doar o măsură preventivă, restrictivă de libertate, instanța a apreciat că nu ar respecta principiul proporționalității în situația inculpatului.
În consecință, ținând cont de întreg contextul faptic, care a conturat împrejurările ce compuneau elementele stării de fapt, instanța a apreciat că se justifică continuarea judecății cu inculpatul aflat în stare privativă de libertate, astfel că a dispus în acest sens.
Soluția de menținere a inculpatului în stare de arest preventiv, în termen legal, a fost atacată cu contestație de către acesta.
La termenul de judecată fixat, pentru soluționarea acestei căi de atac, inculpatul contestator L. A. D., asistat fiind de avocatul,desemnat din oficiu, pe seama sa, a învederat, în mod expres, faptul că își retrage contestația astfel formulată.
Având în vedere această manifestare de voință, expres expusă, și date fiind prevederile art. 206 Cod procedură penală, va lua act de retragerea contestației.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.2 Cod de procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea contestației promovate de către inculpatul L. A. D. (fiul lui V. și R., născut la data de 16 aprilie 1991, în prezent deținut în Penitenciarul Tg. M.) împotriva încheierii de ședință din data de 26.03.2014 a Tribunalului M. în dosarul nr._ 14.
Obligă inculpatul contestator să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 150 lei. Suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pe seama acestuia se va avansa Baroului M. din fondul special al Curții de Apel Tîrgu-M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31.03.2014.
Președinte,
M. R. C.
Grefier,
A. B. F.
Red./C.M.R./02.04.2014
Thred. A.B.F./02.04.2014/2ex.
Jd. fd. I. L.
| ← Contestaţie. Plângere cu privire la măsurile asigurătorii.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 420/2014. Curtea de... → |
|---|
