Violare de domiciliu. Art.224 NCP. Decizia nr. 277/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 277/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 2328/258/2014
ROMÂNIA
C. DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr.277/A
Ședința publică din 25 septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. O.
Judecător F. G.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelurilor formulate de către:
- P. de pe lângă Judecătoria Miercurea C.,
- inculpatul B. I. (fiul lui I. și M., născut la data de 22.07.1973 în orașul B., jud. Harghita, domiciliat în orașul B., ., ., jud. Harghita, posesor al CI . nr._, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Miercurea C.),
- persoana vătămată A. A. (cu domiciliul în orașul B., .),
împotriva sentinței penale nr.1269 din 20 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților și a reprezentantei Ministerului Public, doamna procuror V. O. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de Apel Tg. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei, după care:
Constată depusă la dosar din partea părților civile chitanța în sumă de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
De asemenea, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 septembrie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la data de 25 septembrie 2014.
C. DE APEL
Asupra apelurilor de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg-M. la data de 14.08.2014 sub nr._ P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA MIERCUREA C., inculpatul B. I. și părțile civile A. A., A. A. și A. D. prin A. A. au declarat apel împotriva sentinței penale nr. 1269/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C..
În motivarea apelului, P. de pe lângă Judecătoria Miercurea C. critică sentința sub aspectul luării măsurilor asigurătorii și a dispozițiilor de confiscare specială, solicitând identificarea bunurilor inculpatului asupra cărora să fie instituite măsurile asigurătorii și descrierea cuțitului care urmează a fi confiscat.
Inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepselor stabilite de prima instanță și suspendarea executării pedepsei rezultante, invocând starea sa de sănătate, atitudinea sinceră și regretul săvârșirii faptei sub influența băuturilor alcoolice.
Părțile civile au solicitat atât majorarea pedepselor stabilite de prima instanță, cât și admiterea în întregime a acțiunilor civile formulate în cauză..
În fața primei instanțe s-a urmat procedura simplificată instituită de disp. art. 375 rap. la art. 374 alin. 4 C. pr. pen, iar inculpatul-intimat nu a dorit să facă noi declarații în fața instanței de apel.
A fost asigurată asistența juridică prin apărător desemnat din oficiu pentru inculpat, respectiv apărător ale pentru părțile civile.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de control reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 1269/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. s-au hotărât următoarele:
În baza art. 396 alin. (2) C. proc.pen. l-a condamnat pe inculpatul B. I., fiul lui I. și M., născut la data de 22.07.1973 în orașul B., jud. Harghita, domiciliat în orașul B., ., ., jud. Harghita, posesor al CI . nr._, CNP_, cetățean român, studii liceale, cadru MAI în rezervă - pensionat de boală, căsătorit, fără antecedente penale,
- la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art.218 alin.(1) C. pen. cu aplicarea art.396 alin.(10) C. proc. pen., și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art.66 alin.(1) lit. a și b Cod penal, a dreptului de a se apropia la mai puțin de 50 metri de persoana vătămată A. D.(cu referire la art. 66 alin.(1) lit. n Cod penal), respectiv a dreptului de a se apropia la mai puțin de 50 de metri de locuința persoanei vătămate A. D. (cu referire la art.66 alin.(1) lit.o C. pen).
- la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 224 alin. (1) C. pen, cu aplicarea art. 396 alin.(10) C. proc. pen.
- la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art.193 alin. (1) și alin. (2) cu aplicarea art. 396 alin.(10) C. proc. pen., față de partea vătămată A. A.
- la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art.193 alin. (1) și alin. (2) cu aplicarea art. 396 alin.(10) C. proc. pen., față de partea vătămată A. A.
În temeiul art.39 alin. (1) lit. b raportat la art. 38 alin. (1) C.pen. a dispus contopirea pedepselor stabilite și a aplicat pe cea mai grea dintre ele, cea de 3 ani închisoare, la care a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite de 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 65 alin.(1) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.(1) lit. a, b, n și o Cod penal, ca pedeapsă accesorie, pe durata și în condițiile art.65 C.pen.
În baza art. 72 alin.(1) C. pen., deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la 21.02.2014, ora 2,30 - la zi.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În temeiul art. 404 alin.(6) a dispus înștiințarea persoanelor vătămate A. D., A. A., A. A. cu domiciliul în orașul B., ., ., cu privire la eliberarea în orice mod a inculpatului B. I.. Aducerea la îndeplinire a obligației de înștiințare revine administrației locului de deținere.
În baza art. 7 din Legea 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul B. I. după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
A constatat că față de inculpat s-a luat măsura de siguranță a obligării la tratament medical, acesta fiind obligat să urmeze în mod regulat tratamentul medical prescris de un medic de specialitate, până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
În baza art.112 alin.(1) lit.b C.pen. a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii, depus la Camera de corpuri delicte al IPJ Harghita.
În baza art.397 alin. (3) raportat la art. 255 alin. (1) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpat a celorlalte bunuri (paharul de sticlă, fața de pernă, 2 cuțite) ridicate din apartamentul acestuia.
În baza art.397 alin. (3) raportat la art. 255 alin. (1) C. proc. pen. a dispus restituirea către partea vătămată A. A. a cuțitului cu lungimea totală de 24 cm, găsit în sufrageria apartamentului aparținând familiei A. A..
În baza art.397 alin. (1), raportat la art. 25 C. proc. pen., cu aplicarea art. 1357 raportat la art.1349 din Codul civil, admite în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile obligând, în consecință, pe inculpat, la plata:
- sumei de 7000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă A. D.
- sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă A. A.
- sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă A. A.
În baza art. 397 alin. (2), raportat la art.249 alin(1), alin. (5) și alin.(7), C. proc. pen. a dispus luarea măsurii asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin săvârșirea infracțiunilor, constând în instituirea sechestrului asupra bunurilor proprietatea inculpatului inclusiv asupra conturilor bancare, respectiv a sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpatului, care se vor identifica în cursul punerii în executare a prezentei dispoziții de indisponibilizare, până la concurența sumei de 11.000 lei, reprezentând suma la plata căruia inculpatul a fost obligat cu titlu de daune morale.
Executorie în ceea ce privește restituirea lucrurilor și luarea măsurilor de indisponibilizare a bunurilor inculpatului în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, conform art.397 alin.(4) C.proc. pen.
În baza art. 274 alin.1 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 350 lei cheltuieli judiciare în cursul urmăririi penale și 50 lei cheltuieli judiciare în faza de judecată.
Cheltuielile privind avocații din oficiu (900 lei pentru faza de urmărire penală și 200 lei pentru faza de judecată) și interpretul au rămas în sarcina statului și s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 276 alin. (1) C. proc.pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de părțile civile.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut următoarele:
La data de 20.02.2014, organele de poliție din cadrul Poliției orașului B. au fost sesizate prin intermediul numărului de urgență 112 de către persoana vătămată A. A., cu privire la faptul că, o persoană de sex masculin (identificată ulterior ca fiind B. I. din orașul B.) a intrat în locuința sa unde l-a agresat pe el, pe sora și pe mama sa, după care a părăsit locuința, luând-o cu forța pe sora sa A. D..
Ulterior, persoanele vătămate A. D., A. A. și A. A. au formulat în termen legal plângeri penale prealabile, prin care au solicitat tragerea la răspundere penală și trimiterea în judecată a inculpatului B. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de loviri sau alte violențe (2 fapte) prevăzută de art.193 alin.1 și 2 C.pen, viol, faptă prevăzută de art. 218 alin. 1 C.pen. și violare de domiciliu, faptă prevăzută de art.224 alin.1 C.pen.
Astfel, persoana vătămată A. D. în vârstă de 17 ani a depus plângere penală cu încuviințarea reprezentantului legal (mama minorei -A. A.), pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. 1 C.pen, persoana vătămată A. A. a depus plângere pentru infracțiunile de loviri sau alte violențe faptă prevăzută de art.193 alin.1 și 2 C.pen, și violare de domiciliu, faptă prevăzută de art.224 alin.1 C.pen, iar persoana vătămată A. A. a depus plângere pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe prevăzută de art.193 alin.1 și 2 C.pen.
În declarația sa, persoana vătămată A. D. a precizat că la data de 20.02.2014, în jurul orelor 14,30, în timp ce se deplasa spre locuința de domiciliu pe . B., în apropierea magazinului „H.”, a fost acostată de către inculpat care, strângând-o de mână, i-a solicitat amenințător să întrețină raporturi sexuale orale cu acesta.
Persoana vătămată a refuzat propunerea inculpatului, dar fiindcă în zonă nu a văzut persoane la care să apeleze pentru ajutor, i-a solicitat inculpatului s-o însoțească la locuința sa de domiciliu pentru satisfacerea cererii, în ideea că inculpatul ar fi fost descurajat de faptul că acasă se afla mama și fratele acesteia. Inculpatul a fost de acord, iar când cei doi au intrat în locuința persoanelor vătămate, la vederea membrilor familiei acesteia, respectiv mama - A. A. și fratele - A. A., inculpatul s-a înfuriat și a inițiat acte de violență cu pumnii precum și cu un băț din lemn găsit la ușa de acces în locuință, atât asupra membrilor familiei cât și asupra persoanei vătămate.
În continuare, inculpatul a condus-o pe partea vătămată A. D., împotriva voinței acesteia, la apartamentul lui situat pe ..36, scara 1, . B.. Aici inculpatul a amenințat-o cu un cuțit, obligând-o pe persoana vătămată să întrețină un act sexual oral cu acesta, ejaculând în cavitatea bucală a părții vătămate, constrângând-o să înghită. În urma cercetărilor efectuate a fost identificat și audiat martorul M. B., în vârstă de 14 ani, care în prezența mamei sale a declarat că se afla în apropierea magazinului „H.” la data respectivă, când l-a surprins pe inculpat când o agresa pe persoana vătămată A. D., tot el fiind și acela care i-a informat pe membrii familiei despre aceste fapte.
Astfel, acest martor a precizat că în data de 20.02.2014 i-a văzut pe cei doi în apropierea magazinului, nu a înțeles ce discutau, dar a observat că fata vroia să plece însă bărbatul cu care era, ținând-o de mână, nu a lăsat-o. Când a văzut aceste scene, martorul a fugit la locuința fetei și i-a avertizat pe membrii familiei acesteia, și anume pe mama și pe fratele ei, spunându-le ce probleme are A. D., după care a părăsit blocul. Martorul a declarat că în timp ce cobora scările din . cu inculpatul și cu partea vătămată A. D., și a văzut că aceasta era ținută de mână și trasă de inculpat. Acest martor a susținut că a surprins și aspectele când inculpatul, după părăsirea blocului în care locuiește familia A., o conducea forțat pe partea vătămată către o direcție necunoscută din zona garajelor.
Din declarația martorilor Dița G. (f. 125 d.u.p) și B. M. (f. 129 d.u.p) a rezultat că aceștia se aflau la data de 20.02.2014 în apropierea blocului unde locuiește A. D., și au văzut că partea vătămată a fost condusă cu forța de inculpat către direcția garajelor.
Părțile vătămate A. A. și A. A. au confirmat cele susținute de partea vătămată A. D., și anume că inculpatul a intrat în locuința lor, însoțind-o pe tânără și la vederea lor a devenit agresiv, lovindu-i cu pumnii și cu un băț aflat la ușa de acces, după care a intrat în una din camerele imobilului unde se refugiase tânăra A. D., conducând-o cu forța și sub amenințări în afara blocului, către o direcție necunoscută.
Martora B. E., care se afla în vizită în locuința persoanelor vătămate, a confirmat aceste scene, precizând că ea nu a avut de suferit de pe urma activității infracționale a inculpatului (f.127 d.u.p).
Au fost audiați în calitate de martori și polițiștii care au descins în locuința inculpatului, în persoana agenților de poliție M. F., R. I., Ț. M., M. C.-C. și Sînu R., toți lucrători în cadrul Poliției orașului B. aflați în serviciu la data săvârșirii faptelor, care, răspunzând apelului de urgență inițiat de membrii familiei persoanei vătămate A. D., au efectuat investigații operative, reușind să identifice în timp scurt locul unde era ținută victima și de unde l-au condus pe inculpat la sediul poliției.
Doi dintre acești martori, și anume M. F. și R. I., au declarat că în momentul în care inculpatul a deschis ușa invitându-i înăuntru, au observat asupra acestuia un obiect tăietor-înțepător respectiv cuțit, pe care însă acesta încerca să-l ascundă, abandonându-l imediat în bucătăria apartamentului.
Din declarațiile date de polițiști, precum și din procesul verbal de conducere la sediul poliției (f.146 d.u.p) a reieșit că persoana vătămată A. D. a fost găsită în dormitorul locuinței inculpatului, aceasta fiind îmbrăcată, la apariția lor începând să plângă, fiind vizibil speriată și afectată de împrejurări.
Din rapoartele medico-legale emise de medicul legist din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală Harghita, rezultă că persoana vătămată A. D. a suferit leziuni traumatice (contuzie cot drept) care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale (raport nr. A1/17 din 21.02.2014), numita A. A. a suferit leziuni traumatice (contuzie auriculară stg.) care au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale (raport nr. A1/15 din 21.02.2014), iar numitul A. A. a suferit leziuni traumatice (TCCA închis, Hematom occipital al scalpului, contuzie umăr stg. și reg.scapulară stg., contuzie cot stg., excoriații antebraț dr.) care au necesitat pentru vindecare un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale (raport nr. A1/16 din 21.02.2014).
Întrucât la dosar au fost administrate documente din care reieșea că inculpatul B. I. suferea de afecțiuni psihice, existând o îndoială asupra discernământului acestuia din momentul săvârșirii faptelor, prin Ordonanța din 10.03.2014 s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice față de inculpat (f.167-169 d.u.p.).
Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A_ din 10.04.2014, întocmit de o comisie din cadrul I.M.L. „M. Minovici” București (f.174-176 d.u.p.), a concluzionat că inculpatul B. I. prezintă diagnosticul: „Tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv. Tulburare depresivă recurentă (în antecedente). Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat. Se recomandă măsuri de siguranță cu caracter medical conform art.109 C.P.”
Din Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C. a rezultat că inculpatul a avut o conduită corespunzătoare pe timpul cercetărilor, însă, invocând dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, nu a dorit să dea declarații nici în calitate de suspect și nici în calitate de inculpat.
În faza camerei preliminare, la termenul din data de 12.05.2014, inculpatul a depus la dosarul cauzei un memoriu prin care a precizat că recunoaște toate acuzațiile ce i se aduc, le regretă, și promite că pe viitor n-o să mai comită asemenea fapte. Prin acest memoriu inculpatul a solicitat ca la pronunțarea soluției să fie avute în vedere următoarele circumstanțe personale: lipsa antecedentelor penale, faptul că a fost cadru M.A.I. timp de 13 ani, este căsătorit, are doi copii din care unul minor, că suferă de boală și anume „Tulburare depresivă recurentă”, fiind pensionat de 6 ani, această boală obligându-l la un anumit tratament pe care în aceea perioadă în care s-au petrecut faptele l-a întrerupt, precum și faptul că în aceea perioadă se afla sub influența alcoolului. A mai menționat că a reluat tratamentul și promite să-l ia și pe viitor.
Din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale cu declarația de recunoaștere a inculpatului, a rezultat că acesta a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, cu vinovăție în forma prevăzută de lege.
S-a reținut că:
-fapta inculpatului B. I., care la data de 20.02.2014, în intervalul orar 15.00-16.00, a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate A. A. din orașul B., ., ., jud. Harghita, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art.224 alin.(1) din C. pen. Cu privire la modalitatea de comitere a acestei infracțiuni s-a reținut că, deși inculpatul a fost invitat de partea vătămată A. D. în locuința lor (a părții vătămate A. A. și a familiei acesteia), aceasta acționat astfel numai din cauza fricii induse de inculpat. Prin urmare, nu s-a putut considera că inculpatul a avut consimțământul liber exprimat al părții vătămate de a pătrunde în apartament. Astfel, analizând latura obiectivă a acestei infracțiuni, prima instanță a reținut că modul în care a acționat inculpatul realizează elementul material al infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art.224 alin.(1) din C. pen
-fapta inculpatului care la aceeași dată, i-a aplicat mai multe lovituri părții vătămate A. A., provocându-i leziuni ce au necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin.(1) și (2) C. pen.
-fapta inculpatului care la aceeași dată, după ce a pătruns în locuința persoanei vătămate A. A., i-a aplicat mai multe lovituri părții vătămate A. A., provocându-i leziuni ce au necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin.(1) și (2) C. pen.
-fapta inculpatului, care la data de 20.02.2014, a exercitat violențe fizice și amenințări asupra persoanei vătămate A. D., pe a care condus-o la apartamentul său, unde a forțat-o sub amenințarea unui cuțit să întrețină un act sexual oral cu el, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art.218 alin.(1) din C. pen.
Sub aspect subiectiv, faptele comise de inculpat îmbracă forma intenției directe conform art.16 alin.(3) lit.a C. pen., vinovăția inculpatului fiind dovedită cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și declarația de recunoaștere a acestuia.
Prima instanță a reținut că infracțiunile de viol, loviri sau alte violențe, violare de domiciliu, la care s-a făcut referire mai sus au fost comise de inculpat în condițiile unui concurs real de infracțiuni, prevăzut de art.38.alin.(1) C.pen.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin.(2) C.proc.pen. întrucât faptele există, au fost săvârșite de către inculpat și constituie infracțiuni, instanța a dispus condamnarea inculpatului.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 C.pen., potrivit cărora stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Astfel, instanța a avut în vedere următoarele: comiterea infracțiunilor de loviri sau alte violențe prin folosirea unui băț găsit în locuința persoanelor vătămate, modalitatea de comitere a infracțiunii de viol și mijlocul folosit (inculpatul, prin amenințarea cu un cuțit, a determinat-o pe partea vătămată să întrețină cu el un act sexual oral), urmările produse, și anume impactul negativ asupra psihicului minorei A. D. (conform Adeverinței nr.351/25.03.2014, la data de 24.02.2014, când s-a prezentat la cabinetul de asistență psihopedagogică din cadrul Liceului Tehnologic „L. R.”, aceasta prezenta simptome caracteristice sindromului acut de stres în urma evenimentului traumatic prin care a trecut), suferințele fizice (A. D. a suferit leziuni traumatice - contuzie cot drept - care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale, numita A. A. a suferit leziuni traumatice -contuzie auriculară stg. - care au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale, iar numitul A. A. a suferit leziuni traumatice - TCCA închis, Hematom occipital al scalpului, contuzie umăr stg. și reg.scapulară stg., contuzie cot stg., excoriații antebraț dr.- care au necesitat pentru vindecare un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale) și psihice la care au fost supuse persoanele vătămate.
Cu privire la persoana inculpatului, instanța a avut în vedere că acesta, fiind diagnosticat cu Tulburare depresivă recurentă (Tulburare de personalitate tip instabil-impulsiv, Tulburare depresivă recurentă -în antecedente conform Raportului de expertiză întocmit de Comisa din cadrul I.N.M.L.“M. Minovici”), a fost pensionat medical la vârsta de 35 ani, dar potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr.A_ din 10.04.2014, păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptei sale. Are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat. S-a avut în vedere situația familială a inculpatului (căsătorit, un copil minor), precum și faptul că este cunoscut în general ca având un comportament corespunzător în familie și în societate, acesta nefigurând în cazierul judiciar cu antecedente penale.
Totodată, instanța a avut în vedere conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, și anume: pe timpul cercetărilor și al judecății acesta a avut o conduită corespunzătoare, și, cu toate că în cursul urmăririi penale nu a dat nicio declarație, prevalându-se de dreptul prevăzut de art.83 lit.a C.proc. pen, în faza de cameră preliminară și în cursul judecății a recunoscut și a regretat săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței.
În raport de aceste circumstanțe reale și personale în care au fost comise, și gravitatea concretă a faptelor săvârșite, instanța a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art. 193 alin.(1) și (2) C. pen, de art.218 alin.(1) din C. pen., și art.224 alin.(1) din C. pen, reduse cu o treime, conform art. 396 alin.(10) C.proc.pen.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că părțile vătămate s-au constituit părți civile, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 11.000 lei către partea vătămată A. D., și câte 4000 lei către părțile vătămate A. A. și A. A. cu titlu de daune morale.
În ceea ce privește daunele morale, instanța a reținut că înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial care definesc personalitatea umană.
Prima instanță a mai reținut că, deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin raportare la următoarele criterii stabilite de jurisprudență:
- criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv;
- criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și, mai ales, vor fi percepute consecințele.
De asemenea, toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.
Este adevărat că nu există un sistem care să repare pe deplin daunele morale constând din dureri fizice și/sau psihice, întrucât plata unei sume de bani abia dacă poate aduce victimei unele alinări sau satisfacții. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește.
În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-și aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite.
Așadar, ceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.
Pe cale de consecință, cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța a avut în vedere ca aceasta să aibă efecte compensatorii, neputând însă să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora.
S-a mai reținut că, spre deosebire de celelalte despăgubiri civile, care presupun un suport probator, în privința daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele suferite de partea civilă, va aprecia o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
În speță, constatând că partea vătămată A. D. a fost constrânsă să întrețină un act sexual oral împotriva voinței sale, se poate reține că aceasta a suferit un prejudiciu moral.
De asemenea, instanța a apreciat că, față de natura faptelor, respectiv părțile vătămate A. A. și A. A. au fost agresate de către inculpat în locuința lor, se poate reține că aceștia au suferit un prejudiciu moral.
Având în vedere circumstanțele concrete în care au fost săvârșite infracțiunile, și urmările produse, luând în considerare și faptul că soluția de condamnare a inculpatului reprezintă în sine o despăgubire morală pentru părțile vătămate, instanța, în baza art.397 alin. (1), art. 25 C. proc. pen., cu aplicarea art. 1357 raportat la art.1349 din Codul civil a admis în parte acțiunea civilă exercitată de părțile civile.
Examinând apelurile promovate, din prisma dispozițiilor art. 417 și urm. C. pr. pen, instanța de control judiciar le găsește fondate pe cele declarate de procuror și de părțile civile și nefondat pe cel declarat de inculpat, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută de către prima instanță – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal – hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit judecătoria, respectiv la pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului pentru fiecare dintre cele patru fapte penale, la contopirea pedepselor și la stabilirea modalității de executare a pedepsei rezultante în regim de detenție.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar, consideră că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor în modalitatea descrisă, așa cum dealtfel a și recunoscut în fața primei instanțe, prin declarația dată în baza art. 375 rap. la art. 374 alin. 4 C. pr. pen, care se coroborează cu probele administrate în cursul urmăririi penale.
Dealtfel situația de fapt nici nu a fost contestată.
Și încadrarea în drept stabilită prin actul de sesizare și menținută în primă instanță, este una corectă.
Criticile aduse de inculpat sunt nefondate, deoarece, așa cum rezultă din considerentele hotărârii, judecătorul fondului a făcut o justă apreciere și o corectă aplicare a disp. art. 74 C. pen cu privire la operațiunea de individualizare judiciară a pedepselor, prin stabilirea acestora între limitele reduse cu o treime, rezultate ca urmare a aplicării disp. 396 alin. 10 C. pr. pen, respectiv prin orientarea cuantumului fiecărei pedepse aproape de minimul special redus cu o treime, fără reținerea circumstanțelor atenuante.
Aspectele invocate de inculpat în apel cu privire la bolile de care suferă, de faptul că a săvârșit infracțiunile aflându-se sub influența alcoolului, de lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră și de regret manifestată, au fost avute în vedere de judecătorul fondului și se regăsesc în stabilirea pedepselor aproape la minimul rezultat prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, astfel încât acestora nu li se poate da o eficiență sporită și raportat la gravitatea faptelor, la modalitatea concretă în care a acționat inculpatul, cu o hotărâre infracțională fermă, ținând seama că a mai avut asemenea comportamente violente inclusiv față de soția sa și față de fiica sa minoră (chiar dacă nu s-a dispus trimiterea în judecată), pedepsele nu mai pot fi reduse.
Afecțiunile psihice de care suferă inculpatul (care însă nu i-au afectat sau înlăturat discernământul), nu pot fi reținute ca motiv de reducere a pedepselor, deoarece tocmai prin comportamentul său a săvârșit infracțiunile, motiv pentru care a și fost obligat la tratament medical.
Fiecare dintre cele patru pedepse sunt necesare și suficiente raportat la pericolul faptelor și la persoana inculpatului și nu se impune reducerea acestora și nici suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante.
În acord cu judecătorul fondului, chiar dacă nu i-au fost reținute circumstanțe atenuante, avem în vedere circumstanțele reale și personale, care justifică atât cuantumul pedepselor stabilite de prima instanță, cât și modalitatea de executare dispusă în regim de detenție.
Inculpatul nu a adus în fața instanței de apel și nici C. nu a constatat existența altor circumstanțe sau cauze de atenuare a răspunderii penale.
Analizând apelul parchetului, constatăm că identificarea bunurilor ce aparțin inculpatului este un atribut ce ține de punerea în executare a măsurilor asigurătorii și nu unul legat de luarea acestor măsuri de către instanță, așa încât dispoziția primei instanțe este una legală și temeinică.
Într-adevăr, cu ocazia cercetărilor au fost ridicate un număr de trei cuțite, dintre care doar unul a fost folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii, urmând a fi precizate elementele de identificare, așa cum a solicitat P., pentru a fi posibilă punerea în executare a dispoziției confiscării speciale.
La termenul din 17.09.2014, inculpatul s-a arătat de acord cu pretențiile formulate de părțile civile, astfel încât urmează a fi obligat la plata sumelor solicitate prin cererile de constituire de părți civile, reprezentând daune morale.
Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen, vom admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Miercurea C. și de părțile civile A. D. prin reprezentant legal A. A. și A. A. și A. A. împotriva sentinței penale nr. 1269/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C..
În temeiul art. 423 alin. 1 C. pr. pen vom desființa parțial sentința atacată și rejudecând cauza:
În baza art. 112 alin. 1 lit. b rap. la art. 108 lit. d C. pen, vom dispune confiscarea specială de la inculpat a cuțitului cu lungimea de 28 cm, cu mâner din material plastic de culoare neagră, găsit în chiuveta din bucătăria imobilului inculpatului, folosit la săvârșirea infracțiunii și depus la Camera de corpuri delicte a IPJ Harghita.
În baza art. 397 alin. 1 rap. la art. 25 alin. 1 C. pr. pen vom admite acțiunile civile așa cum au fost formulate de părțile civile și vom obliga pe inculpat la plata daunelor morale în sumă de:
- 11.000 lei către partea civilă A. D.,
- 4.000 lei către partea civilă A. A. și
- 4.000 lei către partea civilă A. A..
Măsurile asigurătorii stabilite de prima instanță vor fi luate până la concurența sumei de 19.000 lei, reprezentând totalul despăgubirilor la care inculpatul a fost obligat.
În baza art. 422 teza finală și art. 424 alin. 3 C. pr. pen rap. la art. 72 alin. 1 C. pen, vom deduce din pedeapsa aplicată inculpatului și durata arestării preventive din 20.06.2014 până la zi.
În baza art. 424 alin. 2 rap. la art. 399 alin. 1 C. pr. pen, vom menține starea de arest a inculpatului.
Vom menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, vom respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. I. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 276 alin. 1, 6 C. pr. pen, va obliga inculpatul la 1.000 lei cheltuieli de judecată către părțile civile.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen, vom obliga inculpatul-apelant la 200 lei cheltuieli judiciare parțiale în apel, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, care va fi avansat Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, restul cheltuielilor judiciare în apel rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen, admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Miercurea C. și de părțile civile A. D. prin reprezentant legal A. A., A. A. și A. A. toți cu domiciliul în orașul B., ., . jud. Harghita împotriva sentinței penale nr. 1269/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C..
În temeiul art. 423 alin. 1 C. pr. pen desființează parțial sentința atacată și rejudecând cauza:
În baza art. 112 alin. 1 lit. b rap. la art. 108 lit. d C. pen, dispune confiscarea specială de la inculpat a cuțitului cu lungimea de 28 cm, cu mâner din material plastic de culoare neagră, găsit în chiuveta din bucătăria imobilului inculpatului, folosit la săvârșirea infracțiunii și depus la Camera de corpuri delicte a IPJ Harghita.
În baza art. 397 alin. 1 rap. la art. 25 alin. 1 C. pr. pen admite acțiunile civile așa cum au fost formulate de părțile civile și obligă pe inculpat la plata daunelor morale în sumă de:
- 11.000 lei către partea civilă A. D.,
- 4.000 lei către partea civilă A. A. și
- 4.000 lei către partea civilă A. A..
Măsurile asigurătorii stabilite de prima instanță vor fi luate până la concurența sumei de 19.000 lei.
În baza art. 422 teza finală și art. 424 alin. 3 C. pr. pen rap. la art. 72 alin. 1 C. pen, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului și durata arestării preventive din 20.06.2014 până la zi.
În baza art. 424 alin. 2 rap. la art. 399 alin. 1 C. pr. pen, menține starea de arest a inculpatului.
Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. I. fiul lui I. și M., născut la data de 22.07.1973 în orașul B., jud. Harghita, domiciliat în orașul B., ., ., posesor al CI . nr._, CNP_, cetățean român, studii liceale, cadru MAI în rezervă, împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 276 alin. 1, 6 C. pr. pen, obligă inculpatul la suma totală de 1.000 lei cheltuieli de judecată către părțile civile.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen, obligă inculpatul-apelant la 200 lei cheltuieli judiciare parțiale în apel, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, care va fi avansat Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, restul cheltuielilor judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2014.
Președinte, Judecător,
A. O. F. G.
-fiind în concediu de odihnă
semnează președintele completului
A. O.
Grefier,
A. P.
Red.A.O.-26.09.2014
Tehn.G.C.-30.09.2014/7 ex
Jud.fond I. M. C.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 180/2014. Curtea de Apel... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 127/2014.... → |
|---|
