Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 100/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 100/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 653/102/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 100/CU
Ședința publică din 10 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. C.
GREFIER A. P.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror D. Z. din cadrul P. de pe lângă Curtea de Apel Târgu M..
Pe rol judecarea contestației formulată de condamnatul P. M. A. fiul lui G. I. și I., născut la 16 decembrie 1994 în București, CNP-_, deținut în Penitenciarul Târgu M. împotriva sentinței penale nr. 32/DL/3 martie 2014 a Tribunalului M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care.
Constată că dispozitivul hotărârii criticate a fost comunicat contestatorului, astfel cum rezultă de la fila 19 din dosarul instanței de fond la data de 5 martie 2014, contestația fiind exercitată înlăuntrul termenului reglementat de art.4251 Cod procedură penală.
Nefiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul asupra căii de atac formulate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea contestației și deducerea perioadei executate între 23 august - 30 septembrie 2011care nu a fost dedusă de prima instanță.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra prezentei cauze:
La data de 03.03.a.c., Tribunalul M. a pronunțat sentința penală nr.32/DL, prin care a admis sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării Legii penale mai favorabile, de pe lângă Penitenciarul Tg-M., referitor la condamnatul minor la data comiterii infracțiunii P. M. A. și în baza art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, de punere în aplicare a Codului penal, a înlocuit pedeapsa principală, de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată condamnatului, prin sentința penală nr. 19/S din data de 5 aprilie 2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., definitivă prin decizia penală nr. 3611 din 19 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor în perioada minorității (stabilită ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării unei pedepse anterioare de 1 an închisoare și cumulării acesteia cu pedeapsa nou aplicată de 2 ani și 6 luni), cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe aceeași perioadă, adică pentru 3 ani și 6 luni.
A fost înlăturată pedeapsa accesorie, la care a fost condamnat inculpatul P. M. A., odată cu condamnarea la pedeapsa principală, respectiv aceea a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 literele a, teza a II-a, b și e din Codul penal din 1969, a fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii cu nr. 28 din data de 20 noiembrie 2013 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie B. și conform art. 21 alin. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Codului penal, s-a dedus din durata măsurii educative a internării într-un centru de detenție aplicată condamnatului durata pedepsei deja executate, respectiv de la data de 6 decembrie 2012 până la zi.
A fost menținută privarea de libertate a numitului P. M. A..
S-a mai dispus ca această hotărâre să se comunice, în ziua pronunțării procurorului, condamnatului și locului de detenție al acestuia și în baza art.275 alin.3 din Codul procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Judecătorul de drepturi și libertăți, de la prim grad jurisdicțional, la pronunțarea acestei soluții a reținut că, la data de 21 februarie 2014 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe, sub nr._, sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării Legii penale mai favorabile de pe lângă Penitenciarul Tg-M., referitoare la condamnatul minor, la data comiterii infracțiunii, P. M. A..
S-a solicitat, înlocuirea pedepsei aplicate condamnatului pentru săvârșirea infracțiunii înainte de împlinirea vârstei de 18 ani cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii.
S-a solicitat, de asemenea, înlăturarea pedepsei accesorii aplicate.
Au fost invocate, în drept, prevederile art. 23 alin. 5 și 6 din O.U.G. nr. 116/23.12.2013, art. 6 alin. 4, art. 65, art. 66-67, art. 114 alin. 1 și 2 și art. 125 alin. 1 și 2 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal și art. 21 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal.
Din lucrările și materialul dosarului instanța a constatat următoarele:
Potrivit fișei de evaluare a persoanei private de libertate, întocmită de Comisia de evaluare, constituită la nivelul Penitenciarului Tg-M., numitul P. M. A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, prin sentința penală nr. 19/S din data de 5 aprilie 2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor – prevăzută și pedepsită de art. 20 din Codul penal raportat la art. 174 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 99 și următoarele din Codul penal (pedeapsa a fost stabilită ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1881 din 30 septembrie 2011 a Judecătoriei B. și a cumulării acesteia cu pedeapsa, nou aplicată, de 2 ani și 6 luni închisoare). A fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 28 din data de 20 noiembrie 2013, iar sus - numitul a început executarea la data de 6 decembrie 2012, aceasta sfârșind-se la data de 27 aprilie 2016.
Potrivit art. 21 alin. 1, 2, 3 și 4 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal, „pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii.
Pedeapsa închisorii care depășește 20 de ani, aplicată pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se va înlocui cu internarea într-un centru de detenție pe o perioadă de 15 ani.
În cazul pluralității de infracțiuni, înlocuirea prevăzută la alin. 1 și 2 se face cu privire la pedeapsa rezultantă.
Partea executată din pedeapsa închisorii, precum și durata reținerii și arestării preventive se consideră executată din durata măsurii educative a internării în centrul de detenție”.
Potrivit art. 114 din Codul penal, „față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate.
Față de minorul prevăzut la alin. 1 se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele cazuri:
a) dacă a mai săvârșit o infracțiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat;
b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață”.
Potrivit art. 125 alin. 1 și 2 din Codul penal, „măsura educativă a internării într-un centru de detenție constă în internarea minorului într-o instituție specializată în recuperarea minorilor, cu regim de pază și supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare socială, precum și programe de pregătire școlară și formare profesională potrivit aptitudinilor sale.
Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 și 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani”.
Potrivit art. 23 alin. 5 și 6 din legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală, modificate prin art. 4 din O.U.G. nr. 116 din data de 23 decembrie 2013, „Comisiile constituite în baza Hotărârii Guvernului nr. 836/2913 privind constituirea și atribuțiile comisiilor de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor și măsurilor educative privative de libertate din perspectiva noilor reglementări penale și procesual penale sesizează instanța competentă în situațiile în care cel puțin unul dintre membrii lor apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 4 sau ale art. 6 din legea nr. 286/2009, privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare.
În cazurile în care apreciază că executarea pedepsei urmează să înceteze în cursul lunii februarie 2014, comisiile sesizează instanța competentă potrivit prezentului articol cu cel puțin 15 zile înainte de data intrării în vigoare a Codului de procedură penală”.
Potrivit art. 4 alin. 8 din O.U.G. nr. 116 din data de 22 decembrie 2013, în toate cazurile prevăzute la alin. 1, „procedura (la instanța competentă) se desfășoară fără participarea procurorului, a condamnatului, căruia i se comunică termenul de soluționare și posibilitatea de a formula concluzii scrise, și fără participarea avocatului condamnatului. Dispozitivul hotărârii se comunică procurorului și condamnatului în ziua pronunțării”.
Potrivit alin. 9 al aceluiași articol, „hotărârea poate fi atacată cu contestație al instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare”.
Potrivit art. 6 alin. 4 din Codul penal „măsurile educative neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă”.
Potrivit art. 65 din Codul penal, „pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 literele a, b și d-o, a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.
Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată”.
Art. 66 din Codul penal prevedea conținutul pedepsei complementare, a interzicerii exercitării unor drepturi, enumerând aceste drepturi, iar art. 67 se referea la aplicarea pedepsei complementare.
Analizând situația numitului P. M. A., prin prisma dispozițiilor legale menționate mai sus, s-a apreciat că acesta, întrucât a fost minor la data comiterii infracțiunii, impunea a se da eficiență principiului legii penale mai favorabile, ca urmare a succesiunii de legi penale, intervenite de la momentul comiterii infracțiunii și până la momentul executării pedepsei, cu consecința înlocuirii pedepsei principale de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor, în perioada minorității, cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție, pe aceeași perioadă, adică pentru 3 ani și 6 luni.
Întrucât, odată cu aplicarea pedepsei principale, prima instanță l-a condamnat pe inculpatul P. M. A. și la pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 literele a, teza a II-a, b și e din Codul penal din 1969, drepturi care se regăseau și în actuala reglementare (art. 66 alin. 1 literele a, b și f din Codul penal actual), iar prin înlocuirea pedepsei principale, a închisorii, cu o măsură educativă, pedeapsa accesorie înceta de drept, aceasta urmând soarta pedepsei principale, neputând exista autonom, s-a dispus înlăturarea acesteia.
Tot ca efect a înlocuirii pedepsei principale cu măsura educativă, au încetat și efectele mandatului de executare a pedepsei închisorii, cu nr. 28 din data de 20 noiembrie 2013, emis de Tribunalul pentru Minori și Familie B., motiv pentru care s-a dispus anularea acestuia.
Întrucât numitul P. M. A. a executat, deja, o parte a pedepsei închisorii, din măsura educativă a internării într-un centru de detenție s-a dedus această perioadă, respectiv de la data de 6 decembrie 2012 până la zi și deoarece măsura educativă menționată mai sus presupunea privarea de libertate a sus-numitului, s-a menținut starea sa de detenție.
Această hotărâre s-a dispus a fi comunicată în ziua pronunțării procurorului, condamnatului și locului de detenție al acestuia și conform art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Soluția astfel pronunțată de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalul M., în termen legal, a fost atacată cu contestație de către condamnatul P. M. A., nemulțumit de faptul că din măsura educativă a internării sale într-un centru de detenție nu s-a pășit la o deducere corectă a perioadelor pe care le-a executat în stare de reținere și de arest preventiv.
Analizând cu maximă atenție motivele invocate de către contestator în calea de atac astfel exercitată se constată, date fiind preved.art.4251 Cod procedură penală, că în cauză se impune a se proceda la reformarea parțială a hotărârii vizate pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
La sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile, instanța de prim grad jurisdicțional a constatat că, în cazul condamnatului P. M. A., se impune a se da eficiență, față de acesta, prevederilor art.114 și 125 din noul Cod penal cu referire la art.21 din legea nr.187/2012 și la art.23 din legea nr.225/2013. După ce a reținut că pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni, aplicată acestui condamnat, prin sentința penală nr.19/S/05.04.2013 a Tribunalului pentru Minori și de Familie B., trebuie înlocuită cu măsura educativă a internării acestuia într-un centru de detenție, pentru durată egală cu durata pedepsei inițial aplicate (de reținut că această pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare era o pedeapsă rezultantă), Tribunalul M. a înlăturat pedeapsa accesorie ce-i fusese aplicată acestui condamnat, prin sentința penală menționată, a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii inițial emis și a dedus, din durata măsurii educative a internării într-un centru de detenție, durata de arest deja executată de acest condamnat. Judecătorul de la prim grad a omis, însă, să observe că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată condamnatului P. M. A. prin sentința penală nr.19/S/05.04.2013 a Tribunalului pentru Minori și de Familie B., pentru comiterea în stare de minoritate, a infracțiunii de tentativă la omor, era o pedeapsă rezultantă, ce avea următoarele componente:
pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicată pentru săvârșirea, în stare de minoritate, a infracțiunii de tentativă la omor;
pedeapsa de 1 an închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.1881/30.09.2011 a Judecătoriei B., dar a cărei executare fusese suspendată condiționat. Cum P. M. A. a comis infracțiunea de tentativă la omor, înlăuntrul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr.1881/2011 a Judecătoriei B., a fost revocată această pedeapsă și, în final, acestuia i s-a aplicat, de către Tribunalul pentru Minori și de Familie B., o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare. Dacă însă se lectura conținutul înscrisului aflat la fila 4 din dosarul Tribunalului M. înscris reprezentat de mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.28 din 20.11.2013, emis de Tribunalul pentru Minori și de Familie B., pe seama acestui condamnat, se observa că acesta executase în regim privativ de libertate o parte a pedepsei ce-i fusese aplicată prin sentința penală nr.1881/2011 a Judecătoriei B.. Ori această perioadă, reprezentată de reținerea și arestul preventiv executate, în respectiva cauză, de către contestator, trebuia dedusă și ea din măsura educativă aplicată acestuia prin sentința penală contestată. Această perioadă are un cuantum de 40 de zile și ea se impune a fiu dedusă din măsura educativă a internării acestui condamnat într-un centru de detenție pentru 3 ani și 6 luni.
Pentru considerentele anterior expuse urmează a fi contestația formulată de condamnatul P. M. A. împotriva sentinței penale nr. 32/DL/3 martie 2014 a Tribunalului M..
Se va desființa parțial această hotărâre judecătorească și rejudecând limitativ:
Va deduce din măsura educativă de 3 ani și 6 luni aplicată acestui condamnat, prin sentința penală nr. 32/DL /3 martie 2014 a Tribunalului M. perioada arestului executată de acesta în intervalele:
- 23 august – 30 septembrie 2011;
- 6 decembrie 2012 la zi.
Va menține toate celelalte dispoziții din hotărârea judecătorească criticată.
Văzând și disp.art.275 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația formulată de condamnatul P. M. A. fiul lui G. I. și I., născut la 16 decembrie 1994 în București, CNP-_, deținut în Penitenciarul Târgu M. împotriva sentinței penale nr. 32/DL/3 martie 2014 a Tribunalului M..
Desființează parțial această hotărâre judecătorească și rejudecând limitativ:
Deduce din măsura educativă de 3 ani și 6 luni aplicată acestui condamnat, prin sentința penală nr. 32/DL /3 martie 2014 a Tribunalului M. perioada arestului executată de acesta în intervalele:
- 23 august – 30 septembrie 2011;
- 6 decembrie 2012 la zi.
Menține toate celelalte dispoziții din hotărârea judecătorească criticată.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 martie 2014.
Președinte
M. R. C.
Grefier
A. P.
Red.MRC/12.03.2014
Thnred./CC/2 exp./13.03.2014
Jd.fd. V.O.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 43/2014. Curtea de... | Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 268/2014. Curtea de... → |
|---|
