Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 2800/2014. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2800/2014 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 24716/193/2013
Dosar nr._ Art. 6 din Lg. 241/2005
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – SECȚIA PENALĂ
JUDEȚUL B.
Ședința publică din 01 octombrie 2014
PREȘEDINTE - V. A.
GREFIER – B. M.
Ministerul Public prin PROCUROR - A. D.
SENTINȚA PENALĂ NR. 2800
La ordine pronunțarea asupra acțiunii penale privind pe inculpatul O. A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la data scadenței, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 19 septembrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință și când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi.
J U D E C A T Ă:
Asupra acțiunii penale de față :
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 6616/P/2012 din data de 29.10.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului O. A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la data scadenței, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969.
S-a reținut în sarcina acestuia că, în perioada mai 2012 - august 2012, în calitate de administrator al . B., prin mai multe acte materiale aferente fiecărei luni calendaristice, în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu intenție, a reținut și nu a virat la bugetul general consolidat al statului sume cu titlu de impozite și contribuții, cu stopaj la sursă, folosind aceste sume în alte scopuri decât cele prevăzute de lege, valoarea totală a prejudiciului cauzat fiind în valoare de 7.887 lei.
P. a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, sesizare penală a D.G.F.P.J. B., fișele sintetice centralizatoare ale debitelor . B. în perioada de referință cu stopaj la sursă întocmite de A.F.OP.M. B., datele furnizate de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul B. în legătură cu . B., dovada de ridicare înscrisuri de la inculpat, balanțele de verificare lunară ale societății din perioada de referință, registrul de casă al societății din perioada de referință, jurnalul de bancă al societății din perioada de referință, statele de plată ale societății din perioada de referință, bilanțul contabil al societății din 31.12.2011,bilanțul contabil al societății din 30.06.2012, proces-verbal de studiere a documentelor de evidență contabilă ale societății din perioada mai – august 2012, declarațiile inculpatului.
Judecătorul de cameră preliminară a dispus comunicarea inculpatului a copiei certificate a rechizitoriului, conform art. 344 alin. 2 Cod procedură penală, a luat măsuri pentru asigurarea dreptului la apărare prin desemnarea unui apărător din oficiu.
Prin încheierea din data de 01.04.2014 a judecătorului de cameră preliminară s-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, legalitatea sesizării instanței și s-a dispus începerea judecății.
Deși legal citat, inculpatul nu s-a prezentat la instanță. Apărătorul angajat al acestuia a menționat că este plecat în străinătate, recunoaște fapta pentru care este trimis în judecată și încearcă să achite prejudiciul.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin adresa nr. 1/_/20.09.2012, Direcția Generală a Finanțelor Publice B. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că învinuitul O. A., în calitate de reprezentant legal al S.C. L. A. S.R.L. B., a reținut pe statele de plată impozitele și contribuțiile salariaților la bugetul general consolidat al statului iar sumele datorate sunt exigibile și mai vechi de 30 de zile de la datele scadențelor, la data de 23.08.2012, înregistrându-se următoarele debite:
- contribuția individuală de asigurări sociale de la angajați: 3467 de lei;
- contribuția individuală de asigurări pentru șomaj de la asigurați: 39 lei;
- contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați: 1821 lei;
- impozit pe venit din salarii: 2560 de lei.
La debitul în valoare totală de 7887 de lei au fost calculate obligații accesorii în valoare de 1050 de lei, din care dobânzi în sumă de 351 de lei și penalități de întârziere în sumă de 699 de lei, cuantumul total al debitului datorat fiind de 8937 de lei.
S.C. L. A. S.R.L. B. a fost înființată în luna ianuarie 2006, având ca obiect principal de activitate „comerțul cu amănuntul al îmbrăcămintei". Asociatul unic și administratorul societății este învinuitul O. A..
Din studierea fișelor sintetice pentru debitele datorate de S.C. L. A. S.R.L. B., rezultă faptul că acestea s-au acumulat în perioada mai-august 2012.
La data de 27.02.2013, inculpatul O. A. a depus la dosarul cauzei atât documentele de raportare contabilă din perioada de referință: bilanțuri contabile, balanțele de verificare etc, cât și statele de plată aparținând societății comerciale L. A. S.R.L. B..
Procedând la studierea statelor de plată a salariilor din perioada mai - august 2012, s-a constatat că . B. a avut în medie un număr de 13 - 15 angajați cu contracte individuale de muncă.
În urma cercetărilor efectuate, s-a constatat că, în perioada mai 2012 -august 2012, inculpatul O. A. s-a ocupat singur de administrarea societății, răspunzând de întocmirea statelor de plată și a documentelor de raportare contabilă a societății. Cu acest prilej, inculpatul a reținut, în fiecare lună calendaristică, pe statele de plată ale salariilor angajaților sumelor cu titlu de contribuții și impozite prin stopaj la sursă și nu le-a virat în termen de 30 de zile de la scadență către destinațiile bugetare specifice, rezultând un debit în cuantum de 7887 de lei.
În cursul urmăririi penale, inculpatul O. A. a precizat că se prevalează de dreptul de a nu da nicio declarație în cauză, însă a achitat suma de 2500 de lei din debitul obligațiilor cuvenite bugetului consolidat al statului cu reținere la sursă din perioada mai - august 2012, rămânând un debit restant în valoare de 5387 de lei.
Procedând la analiza operațiunilor economice înregistrate de S.C. L. A. S.R.L. B., în perioada de referință, conform bilanțurilor contabile, a balanțelor de verificare lunare și a statelor de plată ale societății, se constată, în cazul conturilor 512 - Conturi la bănci și 531 - Casa, debitarea acestora (încasări) cu sume superioare valorilor reținute prin stopaj la sursă, care ar fi permis achitare impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă.
Se apreciază astfel că nu a existat o imposibilitate obiectivă de a achita datoriile către bugetul de stat, cu reținere la sursă, ci mai degrabă a fost o decizie a inculpatului, de a alege între a asigura funcționarea societății cu toate obligațiile executate, implicit cele față de stat, neadoptată de inculpat, sau de a funcționa exclusiv în interesul său și de a rula în operațiuni comerciale toate sumele obținute, fiind efectuate doar acele plăți ce permiteau această funcționare, bunăoară plata furnizorilor și a salariilor.
În drept, fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la data scadenței, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969.
De la data săvârșirii infracțiunilor până în prezent a avut loc o succesiune de legi penale, în sensul că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul Cod penal și, în același timp, s-a abrogat Legea nr. 15/1968 privind Codul penal anterior. Potrivit art. 5 Cod penal actual, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Chiar dacă infracțiunea reținută în sarcina inculpatului nu este prevăzută de codul penal, instanța tot trebuie să facă analiza legii penale mai favorabile din perspectiva circumstanțelor atenuante sau agravante, precum și din cea a modalității de individualizare a executării pedepsei.
Așadar, dacă s-ar impune reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, mai favorabil este Codul penal anterior deoarece prevede aplicarea în mod obligatoriu, în anumite limite, a unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, pe când noul Cod penal, la art. 76 alin. 1, prevede reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu o treime, ceea ce înseamnă că se poate aplica și o pedeapsă peste minimul special prevăzut de lege.
În ceea ce privește tratamentul sancționator al infracțiunii continuate, Codul penal actual este mai favorabil, deoarece prevede sancționarea infracțiunii continuate cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii, pe când Codul penal anterior prevede sancționarea acestei infracțiuni cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 5 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu până la jumătate din maximul amenzii.
În schimb, Codul penal anterior este mai favorabil în situația în care instanța apreciază că se impune aplicarea unei pedepse, întrucât aceasta poate fi suspendată condiționat, instituție care nu mai este reglementată de noul Cod penal. Singurele modalități de individualizare a executării unei pedepse, potrivit noului Cod penal, sunt suspendarea sub supraveghere, dar în condiții mai împovărătoare decât cele vechi, și executarea în regim de detenție.
Privind în ansamblu, instanța apreciază că vechiul Cod penal este mai favorabil inculpatului, urmând a plica dispozițiile acestuia, potrivit art. 5 din Codul penal actual.
Instanța reține vinovăția inculpatului în baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, sesizare penală a D.G.F.P.J. B., fișele sintetice centralizatoare ale debitelor . B. în perioada de referință cu stopaj la sursă întocmite de A.F.OP.M. B., datele furnizate de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul B. în legătură cu . B., dovada de ridicare înscrisuri de la inculpat, balanțele de verificare lunară ale societății din perioada de referință, registrul de casă al societății din perioada de referință, jurnalul de bancă al societății din perioada de referință, statele de plată ale societății din perioada de referință, bilanțul contabil al societății din 31.12.2011,bilanțul contabil al societății din 30.06.2012, proces-verbal de studiere a documentelor de evidență contabilă ale societății din perioada mai – august 2012 și declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale.
Cu privire la persoana inculpatului, instanța reține că acesta este în vârstă de 35 de ani, are studii medii, este necăsătorit și nu figurează cu antecedente penale.
La stabilirea și individualizarea judiciară a pedepsei, instanța va avea în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea cercetată, gradul de pericol social concret al faptei, cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat, lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală corespunzătoare și celelalte circumstanțe personale prezentate anterior.
Instanța va reține în favoarea inculpatului ca circumstanță atenuantă conduita bună preinfracțională și va da eficiență dispozițiilor art. 74 lit. a și art. 76 lit. c din Codul penal din 1969, în sensul că va aplica acestuia o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
În raport de toate elementele arătate anterior, instanța apreciază că reeducarea inculpatului se poate realiza prin aplicarea unei pedepse de 4 luni închisoare.
Instanța constată că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal din 1969 cu privire la lipsa antecedentelor penale și la cuantumul pedepsei aplicate și apreciază că, în funcție de circumstanțele personale enumerate mai sus, inculpatul prezintă suficiente garanții pentru ca pedeapsa să-și atingă scopul și fără executare în regim de detenție.
În art. 12 din Legea nr. 187/2012 se arată că, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Cum în cauză a fost identificată ca lege penală mai favorabilă Codul penal anterior, în baza acestuia se va aplica pedeapsa accesorie.
Prin urmare, în temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, instanța va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de Codul penal din 1969, respectiv interzicerea, în condițiile prevăzute de art. 71, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, deoarece prin condamnare, inculpatul devine incompatibil în exercitarea acestor drepturi.
În temeiul art. 81, 82, 71 alin. 5 Cod penal din 1969, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe o durată de 2 ani și 4 luni, atrăgând atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și art. 84 Cod penal din 1968 care reglementează revocarea beneficiului în cazul săvârșirii, cu intenție, a unei infracțiuni în cursul termenului de încercare și în cazul neîndeplinirii, cu rea-credință, a obligațiilor stabilite prin hotărârea de condamnare.
Partea vătămată S. R. - Ministerul Finanțelor Publice, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală București – Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., s-a constituit parte civilă cu suma de 21.710 lei din care 18.509 lei debit și 2.170 lei majorări de întârziere(fila 8 ds. inst.). După cum se poate observa, s-a strecurat o eroare materială, deoarece suma dintre 18.509 lei și 2.170 lei este 20.679 lei și nu 21.710 lei, cum a solicitat partea civilă. De asemenea, partea civilă a solicitat majorări și penalități calculate conform art. 120 și art. 120 ind. 1 Cod procedură fiscală până la achitare integrală a debitului.
Având în vedere că probatoriul administrat confirmă vinovăția inculpatului în cauzarea prejudiciului indicat de partea civilă, instanța, în temeiul art. 19, 25 și 397 din Codul de procedură penală raportat la art. 1357 din Codul civil, va obliga inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente . B., să plătească părții civile S. R. prin A.N.A.F. București suma de 7887 lei, cu titlu de debit principal, suma de 351 lei, cu titlu de dobânzi, suma de 699 lei, cu titlu de penalități de întârziere, plus majorări și penalități calculate conform art. 120 și art. 120 ind. 1 Cod procedură fiscală până la achitare integrală a debitului.
Instanța va respinge restul pretențiilor civile formulate în cauză până la concurența sumei de 21.710 lei.
În temeiul art. 274 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, instanța va obliga inculpatul să plătească statului, în solidar cu partea responsabilă civilmente . B., suma de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE :
Condamnă pe inculpatul O. A., fiul lui A. și I., născut la data de 28.05.1978 în municipiul B., județul B., cu același domiciliu, .. 28, .. 3, CNP_, studii medii, necăsătorit, are 1 copil minor, administrator al . B., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la data scadenței, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 74 lit. a, art. 76 lit. c Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.
În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 combinat cu art. 71 Cod penal din 1969, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal din 1969.
În temeiul art. 81, art.82 și art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe o durată de 2 ani și 4 luni.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și art. 84 Cod penal din 1969 care reglementează revocarea beneficiului în cazul săvârșirii, cu intenție, a unei infracțiuni în cursul termenului de încercare și în cazul neîndeplinirii, cu rea-credință, a obligațiilor stabilite prin hotărârea de condamnare.
Obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente . B., să plătească părții civile S. R. prin A.N.A.F. București suma de 7887 lei, cu titlu de debit principal, suma de 351 lei, cu titlu de dobânzi, suma de 699 lei, cu titlu de penalități de întârziere, plus majorări și penalități calculate conform art. 120 și art. 120 ind. 1 Cod procedură fiscală până la achitare integrală a debitului.
Respinge restul pretențiilor civile formulate în cauză până la concurența sumei de 21.710 lei.
Obligă inculpatul să plătească statului, în solidar cu partea responsabilă civilmente . B., suma de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică 01 octombrie 2014.
Președinte, Grefier,
Red. A.V.
Tehnored. B.M.
Ex. 6/06.04..2015
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
