Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr. 1019/2014. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1019/2014 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 2457/193/2014
Dosar nr._ - Intervenirea legii mai favorabile -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința publică din 2 aprilie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: M. C. G.
Grefier: D. G.
SENTINȚA PENALĂ NR. 1019
Pe rol pronunțarea asupra cererii de aplicare a legii mai favorabile formulată de condamnatul Cireși M..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 25 martie 2014, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
Dezbaterile orale din timpul ședinței au fost înregistrate audio potrivit dispozițiilor art. 369 alin. 1 Cod procedură penală .
INSTANȚA,
Asupra contestației la executare de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 10.02.2014, contestatorul Cireși M., deținut în Penitenciarul B., a formulat contestația la executare având ca obiect aplicarea legii mai favorabile cu privire la pedeapsa în executarea căreia se află.
Pentru justa soluționare a contestației, instanța a solicitat de la Penitenciarul B. copia mandatului de executare și fișa de evaluare întocmită de Comisia din cadrul Penitenciarului B. de evaluare a incidenței aplicării legii mai favorabile din perspectiva noilor reglementări penale și procesual penale.
Analizând contestația la executare formulată de contestatorul Cireși M., instanța reține că acesta se află în executarea pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a, b și e Cod penal 1969 pe o durată de 2 ani, aplicată prin sentința penală nr. 386/08.07.2013 a Judecătoriei Săveni, definitivă prin Decizia penală nr. 725/13.09.2013 a Curții de Apel Suceava, sentință prin care contestatorul a fost condamnat:
- la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a, b și e Cod penal 1969 pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. și ped. de art. 197 alin. 1, alin 2 lit. b¹ Cod penal 1969.
- la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de incest, prev. și ped. de art. 203 Cod penal 1969.
- la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 alin1 Cod penal 1969.
În temeiul art. 33 lit. a și b, art. 34 alin 1 lit. b Cod penal din 1969, au fost contopite cele trei pedepse, a fost aplicată ce mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a, b și e Cod penal 1969 pe o durată de 2 ani.
În baza acestei hotărâri s-a emis mandatul de executare nr. 524/2013 din 13.09.2013.
Condamnatul a început executarea pedepsei la data de 16.04.2013, urmând să expire la data de 15.10.2019.
Instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 6 din Codul penal actual, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 23 alin. 2 din Legea nr. 255/2013, așa cum a fost modificat prin OUG nr. 116/2013, cererile, contestațiile și sesizările privind persoanele aflate în executarea pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate se soluționează de urgență și cu precădere de către instanța corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere sau, după caz, centrul educativ ori centrul de reeducare.
Instanța urmează să verifice în speță incidența dispozițiilor legii penale mai favorabile în cazul concursului de infracțiuni, verificând mai întâi dacă pedepsele aplicate pentru fiecare dintre infracțiunile concurente depășesc sau nu limita maximă prevăzută de legea nouă, pentru ca ulterior să se analizeze dacă, în concret, pedeapsa rezultantă în urma contopirii efectuate potrivit reglementării anterioare depășește limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 Noul Cod penal.
Analizând limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal în vigoare cu privire la infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea, instanța constată că infracțiunea de vătămare corporală gravă săvârșită de contestator are corespondent în art. 193 alin 2 Noul Cod penal, iar pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare se situează sub maximul prevăzut de legea penală nouă, respectiv 5 ani închisoare, așa încât nu se impune reducerea pedepsei.
În ceea ce privește infracțiunile de viol și incest, în modalitatea săvârșită de contestator, acestea au corespondent în art. 218 alin 1, alin 3 lit. b Noul Cod penal, iar pedepsele aplicate de 5 ani și 6 luni închisoare, respectiv 2 ani închisoare se situează sub maximul prevăzut de legea penală nouă, respectiv 12 ani închisoare, astfel încât nu se impune reducerea pedepsei.
De menționat că deși infracțiunea de incest, astfel cum a fost săvârșită de contestator, nu este incriminată în mod separat, aceasta constituie circumstanță agravantă a infracțiunii de viol, prev. și ped. de art. 218 alin 1, alin 3 lit. b Noul Cod penal, astfel că în cauză nu este cazul unei dezincriminări.
Referitor la regimul sancționator al concursului de infracțiuni, instanța reține că, în urma aplicării prevederilor art. 33 lit. a și art. 34 lit. b din Codul penal anterior, s-a aplicat condamnatului pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare. Comparând pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatului cu pedeapsa aplicabilă acestuia potrivit art. 39 Cod penal actual, care, pe lângă pe lângă pedeapsa cea mai grea, impune aplicarea în mod obligatoriu a unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate, reiese că regimul sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut de Codul penal anterior este mai favorabil condamnatului decât actuala reglementare.
În ceea ce privește pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a, b și e Cod penal 1969 pe o durată de 2 ani, aceasta are corespondent în Noul Cod penal la art. 66 lit. a, b și f, astfel încât nu se impune modificarea acesteia.
Prin urmare, apreciind că în cauză nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal, instanța va respinge contestația la executare formulată de contestatorul Cireși M..
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 25 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 595 Cod procedură penală de contestatorul CIREȘI M., fiul lui A. și E., născut la data de 23.03.1989, în loc. Medgidia, jud. C., CNP_, domiciliat în .. M., jud. B., în prezent persoană privată de libertate în Penitenciarul B..
Obligă contestatorul să plătească statului suma de 25 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 02 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. M.G./25.07.2014
Tehnored. M.G./25.07.2014/4 ex.
| ← Plângere conform art. 104 din Legea 254/2013. Sentința nr.... | Sfidarea organelor judiciare. Art. 272 ind 1 C.p.. Sentința nr.... → |
|---|
