Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr. 923/2014. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 923/2014 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 2075/193/2014
Dosar nr._ - Intervenirea legii mai favorabile -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința publică din 27 martie 2014
Complet constituit din:
Președinte: M. C. G.
Grefier: D. G.
SENTINȚA PENALĂ NR. 923
Pe rol pronunțarea asupra cererii de aplicare a legii mai favorabile formulată de condamnatul B. G..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 17 martie 2014, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
Dezbaterile orale din timpul ședinței au fost înregistrate audio potrivit dispozițiilor art. 369 alin. 1 Cod procedură penală .
INSTANȚA,
Asupra contestației la executare de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 04.02.2014, contestatorul B. G., deținut în Penitenciarul B., a formulat contestația la executare având ca obiect aplicarea legii mai favorabile cu privire la pedeapsa în executarea căreia se află.
Pentru justa soluționare a contestației, instanța a solicitat de la Penitenciarul B. copia mandatului de executare și fișa de evaluare întocmită de Comisia din cadrul Penitenciarului B. de evaluare a incidenței aplicării legii mai favorabile din perspectiva noilor reglementări penale și procesual penale.
Analizând contestația la executare formulată de contestatorul B. G., instanța reține că acesta se află în executarea unei pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 715/22.03.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare (mandat executare nr. 1114/15.04.2013 în execuție, executare începută la data de 12.06.2012 și care urmează să expire la data de 24.11.2014), precum și în executarea unei pedepse de 1407 zile închisoare aplicate prin sentința penală nr. 598/12.03.2013 a Judecătoriei B., casată în parte prin decizia penală nr. 955 din 30.10.2013 a Curții de Apel Suceava (mandat executare nr. 906/31.10.2013 în așteptare, executare care începe la data de 25.11.2014 și care urmează să expire la data de 25.02.2018).
1. Prin sentința penală nr. 715/22.03.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare, au fost contopite pedepsele aplicate contestatorului prin sentințele penale nr. 73/19.03.2012 a Judecătoriei Săveni, definitivă prin decizia penală nr. 565/11.06.2012 a Curții de Apel Suceava, respectiv nr. 72/19.03.2012 a Judecătoriei Săveni, definitivă prin decizia penală nr. 566/11.06.2012 a Curții de Apel Suceava.
În acest sens, instanța a descontopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 73/19.03.2012 a Judecătoriei Săveni, definitivă prin decizia penală nr. 565/11.06.2012 a Curții de Apel Suceava, în pedepsele componente de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g Cod penal 1969 cu aplic. art. 37 alin 1 lit. a, art. 74 lit. c, art. 76 Cod penal 1969, respectiv 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 192 alin 1, 2 Cod penal 1969 cu aplic. art. 37 alin 1 lit. a, art. 74 lit. c, art. 76 Cod penal 1969.
În baza art. 61 Cod penal 1969, a fost menținută liberarea condiționată cu privire la restul de 1321 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 78/13.02.2001 a Tribunalului B..
În temeiul art. 36 alin 2 Cod penal 1969 rap. la art. 33 lit. a, art. 34 alin 1 lit. b Cod penal 1969, au fost contopite cele două pedepse cu pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal 1969 cu aplic. art. 37 alin 1 lit. a, art. 74 alin 2, art. 76 lit. c Cod penal 1969 aplicată prin sentința penală nr. 72/19.03.2012 a Judecătoriei Săveni, definitivă prin decizia penală nr. 566/11.06.2012 a Curții de Apel Suceava, urmând ca acesta să execute pedeapsa ce mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
Instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 6 din Codul penal actual, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 23 alin. 2 din Legea nr. 255/2013, așa cum a fost modificat prin OUG nr. 116/2013, cererile, contestațiile și sesizările privind persoanele aflate în executarea pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate se soluționează de urgență și cu precădere de către instanța corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere sau, după caz, centrul educativ ori centrul de reeducare.
Instanța urmează să verifice în speță incidența dispozițiilor legii penale mai favorabile în cazul concursului de infracțiuni și al recidivei, verificând mai întâi dacă pedepsele aplicate pentru fiecare dintre infracțiunile concurente depășesc sau nu limita maximă prevăzută de legea nouă, pentru ca ulterior să se analizeze dacă, în concret, pedeapsa rezultantă în urma contopirii efectuate potrivit reglementării anterioare depășește limita maximă la care se poate ajunge potrivit art.39 și art. 43 alin.1 Noul Cod penal.
Analizând limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal în vigoare cu privire la infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea, instanța constată că infracțiunea de violare de domiciliu săvârșită de contestator are corespondent în art. 224 alin 1, 2 Noul Cod penal, iar pedeapsa aplicată de 1 an închisoare se situează sub maximul prevăzut de legea penală nouă, respectiv 3 ani închisoare, așa încât nu se impune reducerea pedepsei, iar cele două infracțiuni de furt calificat săvârșite de contestator au corespondent în art. 228 alin 1, art. 229 alin 1 lit. b Noul Cod penal, iar pedepsele aplicată de 2 ani și 6 luni închisoare, respectiv 2 ani închisoare se situează sub maximul prevăzut de legea penală nouă, respectiv 5 ani închisoare, așa încât nu se impune reducerea pedepsei.
Referitor la regimul sancționator al concursului de infracțiuni, instanța reține că, în urma aplicării prevederilor art. 33 lit. a și art. 34 lit. b din Codul penal anterior, s-a aplicat condamnatului pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. Comparând pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatului cu pedeapsa aplicabilă acestuia potrivit art. 39 Cod penal actual, care, pe lângă pe lângă pedeapsa cea mai grea, impune aplicarea în mod obligatoriu a unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate, reiese că regimul sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut de Codul penal anterior este mai favorabil condamnatului decât actuala reglementare.
În ceea ce privește regimul sancționator al recidivei, instanța constată că a fost menținută liberarea condiționată și nu a fost revocat restul de 1321 zile, astfel că nu mai este necesară compararea cu noile dispoziții.
Având în vedere aceste considerente, instanța reține că nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal în ceea ce privește pedeapsa de 2 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 715/22.03.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare.
2. Prin sentința penală nr. 598/12.03.2013 a Judecătoriei B., casată în parte prin decizia penală nr. 955 din 30.10.2013 a Curții de Apel Suceava, contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 290 Cod penal 1969 cu aplic. art. 41 alin 2, art. 37 alin 1 lit. a și b Cod penal 1969 și art. 320¹ Cod proc. penală 1968.
În temeiul art. 37 alin 1 lit. a, art. 39 alin 2 Cod penal, a fost contopită pedeapsa de 2 luni închisoare cu restul de 1407 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 78/13.02.2001 a Tribunalului B., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1407 zile închisoare.
Analizând limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal în vigoare cu privire la infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea, instanța constată că infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârșită de contestator are corespondent în art. 322 alin 1 Noul Cod penal, iar pedeapsa aplicată de 2 luni închisoare se situează sub maximul prevăzut de legea penală nouă, respectiv 3 ani închisoare, așa încât nu se impune reducerea pedepsei.
În ceea ce privește regimul sancționator al recidivei, instanța reține că, în urma aplicării prevederilor art. 61, art. 39 alin 2 din Codul penal anterior, s-a aplicat condamnatului pedeapsa cea mai grea de 1407 zile închisoare. Comparând pedeapsa rezultantă de 1407 ani închisoare aplicată condamnatului cu pedeapsa aplicabilă acestuia potrivit art. 43 alin. 1 Cod penal actual, care impune adăugarea restului de pedeapsă la pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită în stare de recidivă, reiese că regimul sancționator al recidivei postcondamnatorii prevăzut de Codul penal anterior este mai favorabil condamnatului decât actuala reglementare.
Prin urmare, nici pentru pedeapsa de 1407 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 598/12.03.2013 a Judecătoriei B., casată în parte prin decizia penală nr. 955 din 30.10.2013 a Curții de Apel Suceava, nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal.
Având în vedere cele expuse, instanța va respinge contestația la executare formulată de contestatorul B. G..
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 25 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 595 Cod procedură penală de contestatorul B. G., fiul lui N. și E., născut la data de 09.03.1956, în orașul Săveni, jud. B., CNP_, domiciliat în ., jud. B., în prezent persoană privată de libertate în Penitenciarul B..
Obligă contestatorul să plătească statului suma de 25 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. M.G./26.06.2014
Tehnored. M.G./26.06.2014/4 ex.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
