Plângere conform art. 39 din Legea 254/2013. Sentința nr. 1721/2014. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1721/2014 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 5524/193/2014
DOSAR NR._ - Plângere art. 39 Lg. 254/2013 -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 22 mai 2014
PREȘEDINTE: M. C.-G.
GREFIER: D. G.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria B. a fost reprezentat de procuror – D. A.
Sentința penală nr. 1721
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petentul B. G., având ca obiect „plângere art. 39 Legea 254-2013”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru petentul, deținut în P. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar înscrisurile ce au stat la baza emiterii încheierii nr. 148/20.03.2014 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la P. B..
Instanța procedează la ascultarea petentului, declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal atașat la dosar.
Văzând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri asupra fondului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea plângerii formulată de către petent și menținerea dispozițiilor încheierii judecătorului delegat și a regimului de detenție semideschis.
Petentul solicită admiterea plângerii formulată și trecerea la regim deschis.
Dezbaterile orale din timpul ședinței de judecată au fost înregistrate audio potrivit dispozițiilor art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.
JUDECATA,
Deliberând asupra cauzei penale de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 16 noiembrie persoana privată de libertate B. G., încarcerat în P. B., a formulat în temeiul art. 40 alin. 18 din Legea nr. 254/2013 contestație împotriva încheierii nr. 148 din 20.03.2014 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la P. B. prin care s-a respins cererea acestuia de schimbare a regimului de executare a pedepsei din regimul semideschis în regimul deschis.
În motivarea cererii, condamnatul arată că dorește să i se schimbe regimul de executare în regimul deschis pentru a putea fi transferat la P. Iași, întrucât dorește să muncească, iar la P. B. nu este de muncă.
La dosar a fost atașată întreaga documentație în baza căreia s-a pronunțat încheierea atacată.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că numitul B. G. este încarcerat în P. B. în executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prin sentința penală nr. 142/2013 a Judecătoriei H. (mandat de executare a pedepsei nr. 174/2013).
Executarea pedepsei a început la data de 16.04.2013 și expiră în termen la data de 15.10.2016. Din data de 15.10.2013 deținutul a fost repartizat să execute pedeapsa în regim semideschis.
La data de 06.03.2014, comisia constituită în baza art. 32 din Legea nr. 254/2013 din cadrul P. B., a analizat situația condamnatului în conformitate cu art. 40 Legea nr. 254/2013 și a hotărât menținerea regimului de executare semideschis, având în vedere perioada mare rămasă de executat, precum și faptul că persoana privată de libertate B. G. nu a fost recompensată și nu a participat la activități social-religioase, stabilind termenul de reindividualizare după data de 05.03.2015.
Împotriva acestui raport, a formulat plângere contestatorul, plângere ce a fost respinsă prin încheierea nr. 148 din 20.03.2014 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la P. B., reținându-se că acesta nu a fost recompensat niciodată, nu s-a implicat activ în activități educative, lucrative, având un comportament de acceptare a normelor instituționale și antecedența penală bazată tot pe fapte asemănătoare demonstrează o perseverență în activitatea infracțională.
Raportat la înscrisurile aflate la dosar instanța consideră că măsura de schimbare a regimului de executare într-unul mai puțin sever solicitată de către persoana privată de libertate nu se justifică și că nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 40 alin. 5 din Legea 254/2013.
Potrivit acestui text de lege, schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate in regimul imediat inferior ca grad de severitate se poate dispune, ținându-se seama de natura si modul de săvârșire a infracțiunii, dacă persoana condamnata:
a) a avut o buna conduită, stabilită prin raportare la recompensele acordate și sancțiunile aplicate și nu a recurs la acțiuni care indică o constantă negativă a comportamentului;
b) a stăruit în muncă sau s-a implicat activ in activitățile stabilite in Planul individualizat de evaluare si intervenție educativă si terapeutică.
Contestatorul B. G. a avut în perioada examinată un comportament corespunzător concretizat în faptul că nu a fost sancționat disciplinar, însă nu a fost nici recompensat. Din actele dosarului nu rezultă însă că deținutul a participat la activități educative, conduita sa fiind apreciată ca adecvată doar în lipsa unor sancțiuni disciplinare. Faptul că acesta nu a comis abateri de la regulile de conduită nu este suficient pentru a se dispune schimbarea regimului de executare într-unul mai puțin sever atâta timp cât nu a dovedit prin participările la activități și programe că a depus eforturi serioase în vederea reintegrării sociale și manifestă interes pentru reabilitarea sa și îndreptarea comportamentală.
Față de acestea se consideră de către instanță că nu se impune schimbarea regimului de executare a pedepsei stabilit în cazul persoanei private de libertate B. G., nefiind sunt îndeplinite cerințele art. 40 alin 5 din Legea nr. 254/2013.
În consecință, instanța va respinge contestația ce face obiectul cauzei și va menține încheierea judecătorului delegat prin care s-a respins cerere condamnatului de schimbare a regimului de executare din regimul semideschis în regimul deschis.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală contestatorul va fi obligat să plătească statului suma de 25 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată contestația împotriva Încheierii nr. 148 din 20.03.2014 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la P. B., formulată de contestatorul B. G., fiul lui A. și A., născut la data de 20.05.1975 în orașul H., jud. Iași, CNP_, în prezent persoană privată de libertate în P. B..
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 25 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. M.G./09.10.2014
Tehnored. M.G./09.10.2014/4ex.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 3204/2014.... → |
|---|
