Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat. Decizia nr. 211/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 211/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 21-07-2014 în dosarul nr. 1150/235/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.211/2014
Ședința publică din data de 21 iulie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. L.
Grefier: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror: G. P..
Pe rol se află contestația formulată de condamnatul C. P. împotriva sentinței penale nr. 823 din data de 18.04.2014 pronunțată de Judecătoria G., cauza având ca obiect contestație împotriva hotărârii judecătorului delegat.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă condamnatul C. P., aflat în stare de arest, personal și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. M. I., în baza delegației avocațiale depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la interpelarea instanței, condamnatul arată că își menține contestația formulată și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Instanța întreabă participanții dacă sunt cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentanta Ministerului Public invocă excepția inadmisibilității căii de atac, având în vedere că hotărârea instanței de fond este definitivă.
Apărătorul condamnatului, față de excepția invocată, achiesează concluziilor reprezentantei Ministerului Public.
Condamnatul C. P., având ultimul cuvânt, arată că nu a fost prezent la pronunțarea sentinței, aceasta nefiindu-i comunicată.
TRIBUNALUL
Prin sentința penală nr.823/18.04.2014 a Judecătoriei G. a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul C. P., fiul lui L. și Tercuța, născut la data de 05.12.1987, deținut în Penitenciarul G., împotriva încheierii nr. 166/25.03.2014 pronunțate de judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul G..
În temeiul articolului 275, aliniatul 2 din Codul de procedură penală a fost obligat petentul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, contestatorul C. P. a formulat contestație împotriva încheierii nr. 166/2014 pronunțate de judecătorului de supraveghere a privării de libertate, solicitând anularea acesteia și menținerea regimului de deținere la închis.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Contestatorul nu a realizat cereri în probațiune.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de Judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul G., constând în încheierea atacată și înscrisurile care au stat la baza emiterii acesteia.
Analizând probele administrate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin raportul nr. 287/2014 Comisia pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de liberate a propus menținerea regimului de deținere a condamnatului C. P. la închis.
Prin încheierea nr. 166/2014 pronunțată de Judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul G. a fost admisă plângerea formulată de contestator, regimul de executare a pedepsei privative de libertate fiind stabilit la semideschis.
Potrivit dispozițiilor art. 40, alin. 2 și 5, din legea nr. 254/2013 „(2)Comisia prevăzută la art. 32 are obligația ca, după executarea a 6 ani și 6 luni, în cazul pedepselor cu detențiunea pe viață, și a unei cincimi din durata pedepsei cu închisoarea, precum și în situația prevăzută la art. 35 alin. (3), să analizeze conduita persoanei condamnate și eforturile pentru reintegrare socială, întocmind un raport care se aduce la cunoștința persoanei condamnate, sub semnătură. (…)
(5)Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în regimul imediat inferior ca grad de severitate se poate dispune, ținându-se seama de natura și modul de săvârșire a infracțiunii, dacă persoana condamnată: a) a avut o bună conduită, stabilită prin raportare la recompensele acordate și sancțiunile aplicate și nu a recurs la acțiuni care indică o constantă negativă a comportamentului; b) a stăruit în muncă sau s-a implicat activ în activitățile stabilite în Planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică”.
În consecință, în lumina dispozițiilor legale suscitate, schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în regimul imediat inferior ca grad de severitate se poate dispune dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a. persoana condamnată a executat 6 ani și 6 luni ani din pedeapsa detențiunii pe viață sau 1/5 din durata pedepsei cu închisoarea. b. persoana condamnată a avut o bună conduită stabilită prin raportare la recompensele acordate și sancțiunile aplicate; 3. a depus stăruință în muncă sau s-a implicat activ în activitățile stabilite în Planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică. Din formularea „se poate dispune” rezultă că și în ipoteza constatării îndeplinirii celor două condiții, schimbarea regimului de executare nu este obligatorie, fiind lăsată la aprecierea autorităților în drept a se pronunța. De asemenea se va ține seama de natura și modul de săvârșire a infracțiunii.
Instanța de fond a apreciat că încheierea nr. 166/2014 este legală și temeinică, judecătorul delegat reținând în mod judicios că se impune menținerea regimului de executare a pedepsei la închis. Astfel instanța de fond a reținut că deși persoana condamnată a executat fracția din pedeapsa prevăzută de lege, nu a avut o bună conduită, săvârșind o abatere disciplinară gravă cu puțin înainte de analizarea situației sale. Nu în ultimul rând instanța a reținut că contestatorul a fost condamnat pentru o infracțiune foarte gravă, în condițiile în care anterior a fost condamnat la o infracțiune similară. Față de conduita contestatorului termenul de 6 luni stabilit pentru reanalizarea situației sale este cât se poate de justificat.
Din aceste motive, instanța de fond a respins ca neîntemeiată contestația formulată.
În temeiul articolului 275, aliniatul 2 din Codul de procedură penală a fost obligat petentul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, la data de 12.05.2014, condamnatul C. P., apreciind în esență că au fost încălcate dispozițiile Legii nr.254/2013.
Analizând contestația formulată de condamnat, în raport cu actele dosarului și cu dispozițiile legale în materie, tribunalul constată că, contestația (calea de atac) formulată în cauză este inadmisibilă, deoarece potrivit dispozițiilor art.39 alin.18 din Legea nr.254/2013, sentința prin care se soluționează plângerea împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de supraveghere a privării de libertate este definitivă.
Cu alte cuvinte, atunci când legiuitorul a dorit să prevadă că o hotărâre judecătorească poate fi atacată cu contestație (sau cu altă cale de atac) a reglementat în mod expres o asemenea situație, căile de atac ale unei sentințe nefiind lăsate la latitudinea judecătorului sau a părților (în situația de față legiuitorul stabilind că hotărârea judecătoriei nu este supusă nici unei căi de atac).
În consecință, în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.a C.pr.pen. tribunalul urmează să admită excepția și să respingă ca inadmisibilă contestația formulată de condamnatul C. P., împotriva sentinței penale nr.823/18.04.2014 a Judecătoriei G..
Conform art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariul avocațial din oficiu (cuvenit av. M. I.), care se va avansa din F.M.J.
Potrivit art.275 alin.2 C.pr.pen. petentul va fi obligat la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în calea de atac a contestației.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția.
Respinge ca inadmisibilă contestația formulată de condamnatul C. P., fiul lui L. și Tercuța, născut la data de 05.12.1987, deținut în prezent în Penitenciarul G., împotriva sentinței penale nr.823/18.04.2014 a Judecătoriei G..
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariul avocațial din oficiu (cuvenit av. M. I.), care se avansează din F.M.J.
Obligă condamnatul la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în calea de atac a contestației.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 iulie 2014.
Președinte,
M. L.
Grefier,
D. T.
Red. M.L./D.M./ 2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 53/2014.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
