Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 243/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 243/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 362/235/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 25/2014
Ședința publică din data de 31 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. Ț.
Grefier L. B.
S-a luat spre examinare contestația formulată de către condamnatul L. M. A. împotriva sentinței penale nr.243 din 14.02.2014 pronunțată de Judecătoria G., având ca obiect cerere de liberare condiționată (art.587 N.C.p.p.)
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă condamnatul L. M. A., aflat în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av.N. C. S., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. C..
S-a făcut referatul cauzei, după care, la întrebarea instanței, condamnatul declară că își menține contestația promovată în cauză și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Instanța întreabă participanții dacă sunt alte cereri de formulat sau excepții de ridicat.
Atât reprezentanta Parchetului cât și apărătorul condamnatului, arată că nu au alte cereri de formulat sau excepții de ridicat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a contestației.
Apărătorul condamnatului L. M. A., susține contestația formulată în cauză, solicită în baza art.507 alin.3 N.C.pr.pen., admiterea acesteia, cu consecința admiterii cererii de liberare condiționată, apreciind că cererea condamnatului îndeplinește condițiile prevăzute de lege, întrucât așa cum rezultă din actele dosarului condamnatul a fost cuprins în numeroase programe de educație și asistență psihosociale, precum și activități educative, chiar dacă condamnatul are antecedente penale, nu împiedică instanța să admită contestația. Totodată solicită acordarea onorariului avocațial din FMJ.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea contestației formulată de către condamnat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Solicită menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, raportat la abaterile disciplinare, la faptul că nu are decât 3 zile câștigate prin muncă și la faptul că a mai beneficiat de suspendare condiționată și nu a dat dovadă de îndreptare.
Condamnatul L. M.-A., solicită admiterea contestației, cu consecința admiterii cererii de liberare condiționată având în vedere faptul că a executat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni o perioadă de 5 ani și 1 lună.
TRIBUNALUL
Prin sentința penală nr.243/14.02.2014 a Judecătoriei G. a fost respinsă cererea de liberare condiționată formulată de petentul L. M.-A., fiul lui S.-V. și Lucreția, născut la data de_, în prezent deținut în Penitenciarul G., de sub efectul pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 152/2014, pronunțată de Judecătoria G..
În temeiul art. 587, alin. 2, C.p.pen. s-a stabilit termenul de reiterare a cererii de liberare condiționată pentru data de 17.09.2014.
În temeiul art. 172, alin. 2, C.p.pen. suma de 100 lei a fost avansată d-nei av P. F.-M. din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 275, alin. 2, C.p.pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, petentul L. M.-A. a solicitat liberarea condiționată de sub efectul pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. nr. 343/2013 a Judecătoriei Bistrița.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu următoarele înscrisuri: situația condamnatului.
Analizând probele administrate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 din Codul penal de la 1968, „După ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei”.
Iar potrivit dispozițiilor art. 60, alin. 1, C. pen. „Condamnatul care din caza sănătății sau din alte cauze nu a fost niciodată folosit la muncă ori nu mai este folosit, poate fi liberat condiționat după executarea fracțiunilor de pedeapsă arătate la art. 59, sau după caz, în art. 591, dacă dă dovezi temeinice de disciplină și îndreptare”.
Potrivit dispozițiilor art. 100, C. pen. „Liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă: a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani; b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis; c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească; d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate”. Dacă restul de pedeapsă rămas neexecutat la data liberării este de 2 ani sau mai mare, condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere prevăzute la art. 101, alin. 1, C. pen. și poate fi obligat la a respecta măsurile de supraveghere prevăzute la art. 101 alin. 2, C. pen.
Din comparația celor două texte, instanța de fond a apreciat că legea veche este mai favorabilă întrucât: liberarea condiționată nu este condiționată de natura regimului de executare și de îndeplinirea obligațiilor civile. De asemenea, cel liberat condiționat nu trebuie să se supună nici unei măsuri de supraveghere.
În temeiul dispozițiilor Codului penal de la 1968, pentru a fi dispusă liberarea condiționată trebuie îndeplinite cumulativ trei condiții: 1. executarea fracțiunii de pedeapsă; 2. stăruința în muncă și 3. dovezi temeinice de îndreptare. In ipoteza în care condamnatul nu a fost folosit la muncă din pricina sănătății sale sau din alte motive, trebuie îndeplinite doar condițiile nr. 1 și 3. De asemenea, se vor avea în vedere și antecedentele penale ale condamnatului.
În lumina acestor dispoziții legale liberarea condiționată apare ca și o instituție menită a încuraja persoanele private de libertate de a-și revizui conduita și totodată de a le recompensa în ipoteza în care au realizat acest lucru. Instituția trebuie privită ca una excepțională având în vedere și formularea legiuitorului „poate fi liberat condiționat”, ceea ce înseamnă că în ipoteza constatării ca îndeplinite a condițiilor prevăzute de lege, instanța nu este obligată a dispune liberarea condiționată, putând aprecia de la caz la caz dacă această măsură este benefică condamnatului și societății.
În speță, pentru a putea beneficia de liberare condiționată, condamnatul trebuie să execute o fracțiune de 2/3 din pedeapsă, ceea ce corespunde unui număr de 2010 zile. Până la data de 10.02.2014 a executat 1794 zile închisoare. Instanța de fond a constatat că această primă condiție este îndeplinită, condamnatul având executată fracția de pedeapsă prevăzută de lege.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, respectiv stăruința în muncă, instanța a constatat că aceasta nu este îndeplinită întrucât condamnatul a câștigat doar trei zile prin muncă.
Instanța a apreciat că nici cea de-a treia condiție prevăzută de lege nu este îndeplinită în speță. Pe parcursul executării pedepsei petentul a săvârșit 22 abateri disciplinare, fără a înregistra vreo recompensă. Dovadă în acest sens este și faptul că a rămas la regimul de executare maximă siguranță. În plus de aceasta, condamnatul are antecedente penale, A beneficiat de suspendare condiționată fără ca această împrejurare să aibă vreun efect pozitiv asupra sa, condamnatul reiterându-și comportamentul infracțional, dovedind prin conduita sa că nu s-a îndreptat. În aceste condiții, liberarea condiționată a condamnatului nu este posibilă, riscul de recidivă în cazul său fiind crescut.
În consecință, constatând neîndeplinite condițiile prevăzute de art. 59, alin. 1, din Codul penal de la 1968 pentru liberarea condiționată, instanța de fond a respins propunerea de liberare condiționată formulată.
Având în vedere multiplele antecedente penale, abaterile disciplinare comise pe parcursul executării pedepsei, neînregistrarea vreunei recompense precum și lipsa de stăruință în muncă, în temeiul art. 587, alin. 2, C. proc. pen. instanța de fond a stabilit termenul de reiterare a cererii de liberare condiționată pentru data de 17.09.2014.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul L. M. A., în termen legal, solicitând admiterea sa, desființarea sentinței penale atacate, cu consecință admiterii cererii de liberare condiționată, precizând că hotărârea nu este temeinică și legală, deoarece sunt întrunite cerințele legale pentru liberarea sa condiționată.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că prezenta contestație nu este întemeiată pentru argumente ce vor fi expuse în continuare.
Petentul se afla la data formulării prezentei cereri de liberare condiționată în Penitenciarul G., fiind încarcerat din data de 18.03.2009, în executarea unei pedepse de 7 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1671/2011 a Judecătoriei G..
La dosarul cauzei a fost depus procesul verbal nr. 64 din data de 10.02.2014 întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului G., precum și o caracterizare a comportamentului deținutului în timpul detenției.
Raportat la datele cuprinse în aceste acte, prima instanță, constând în mod corect că legea mai favorabilă este legea veche, față de condițiile de acordare a liberării condiționate cuprinse în art. 59 din Codul penal din 1969 a concluzionat în mod corect că din cele trei cerințe prevăzute de lege este îndeplinită cea referitoare la fracția de pedeapsă prevăzută de lege care trebuie executată ori considerată executată, în privința cerinței referitoare la existența unor dovezi din care să rezulte stăruința în muncă a condamnatului reținând că acesta a câștigat prin muncă doar trei zile.
Totodată, instanța a opinat că cea de a treia cerință prevăzută de lege nu este îndeplinită, respectiv a constatat că petentul nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, acesta fiind sancționat disciplinar în mod repetat.
Considerăm că această concluzie a instanței de fond este pe deplin justificată, deoarece condamnatul se află la prima analiză iar pe parcursul executării pedepsei a fost sancționat disciplinar de nu mai puțin de 22 de ori, pentru abateri dintre cele mai grave și totodată diverse, fiind recompensat doar o dată.
Pe de altă parte, având în vedere comportamentul necorespunzător al deținutului, s-a apreciat în mod just că amânarea stabilită de către comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului G. este justificată, fiind astfel menținut termenul de 17.09.2014 după care condamnatul poate reînnoi cererea de liberare condiționată, acest interval de timp fiind necesar acestuia, pentru a face dovada reeducării sale printr-un comportament corespunzător.
În temeiul art. 425/1 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.pen. tribunalul va respinge contestația formulată de condamnatul L. M. A., fiul lui S. și Lucreția, născut la data de 04.05.1990, deținut în prezent în Penitenciarul G. împotriva sentinței penale nr. 243/14.02.2014 a Judecătoriei G..
Se va stabili în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariul avocațial din oficiu (cuvenit av. N. C. S.), sumă care se va avansa din FMJ.
În temeiul art. 275 al. 2 C.p.pen. va obliga condamnatul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 425/1 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.pen. respinge contestația formulată de condamnatul L. M. A., fiul lui S. și Lucreția, născut la data de 04.05.1990, deținut în prezent în Penitenciarul G. împotriva sentinței penale nr. 243/14.02.2014 a Judecătoriei G..
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariul avocațial din oficiu (cuvenit av. N. C. S.), sumă care se avansează din FMJ.
În temeiul art. 275 al. 2 C.p.pen. obligă condamnatul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31.03.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. Ț. L. B.
Red. 2 ex./A.Ț./D.M.
28.04.2014
Jud.fond: G. M. I.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 28/2014.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
