Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 24/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 24/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 342/235/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 24/2014
Ședința publică din data de 31 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. Ț.
Grefier L. B.
S-a luat spre examinare contestația formulată de către condamnatul T. G. împotriva sentinței penale nr.243 din 14.02.2014 pronunțată de Judecătoria G., având ca obiect cerere de liberare condiționată (art.587 N.C.p.p.)
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă condamnatul T. G., aflat în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av.I. D. M., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. C..
S-a făcut referatul cauzei, după care, la întrebarea instanței, condamnatul declară că își menține contestația promovată în cauză și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Instanța întreabă participanții dacă sunt alte cereri de formulat sau excepții de ridicat.
Atât reprezentanta Parchetului cât și apărătorul condamnatului, arată că nu au alte cereri de formulat sau excepții de ridicat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a contestației.
Apărătorul condamnatului T. G., susține contestația formulată în cauză, solicită admiterea acesteia, cu consecința admiterii cererii de liberare condiționată, apreciind că cererea condamnatului îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi liberat condiționat, chiar dacă condamnatul are antecedente penale, nu împiedică instanța să admită contestația. Totodată, solicită acordarea onorariului avocațial din FMJ.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea contestației formulată de către condamnat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Solicită menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, în mod corect s-a respins cererea condamnatului și s-a fixat un nou termen pentru reînnoirea cererii de liberare condiționată raportat la multiplele condamnări, abaterile disciplinare comise pe parcursul executării pedepsei fără a înregistra vreo recompensare, dovadă în acest sens fiind și faptul că a rămas să execute pedeapsa în regim închis.
Condamnatul T. G., solicită admiterea contestației, cu consecința admiterii cererii de liberare condiționată având în vedere că a mai fost amânat, iar în perioada de amânare nu a avut abateri disciplinare, a participat la numeroase programe educative, într-adevăr nu a muncit întrucât suferă de diabet și multe alte afecțiuni. Solicită a fi liberat condiționat pentru a se întoarce la familia sa.
TRIBUNALUL
Prin sentința penală nr.238/14.02.2014 a Judecătoriei G., a fost respinsă propunerea de liberare condiționată formulată de Penitenciarul G. privind pe condamnatul T. G., fiul lui F. și Iovita, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul G., de sub efectul pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 272/2011, pronunțată de Judecătoria T..
În temeiul art. 587, alin. 2, C. proc. pen. s-a stabilit termenul de reiterare a cererii de liberare condiționată pentru data de 30.07.2014
În temeiul art. 172, alin. 2, C. proc. pen. suma de 100 lei s-a avansat d-nei av P. F.-M. din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 275, alin. 3, C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, petentul T. G. a solicitat liberarea condiționată de sub efectul pedepsei de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. nr. 2002/2013 a Judecătoriei Bistrița.
Analizând probele administrate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 din Codul penal de la 1968, „După ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei”.
Iar potrivit dispozițiilor art. 60, alin. 1, C. pen. „Condamnatul care din caza sănătății sau din alte cauze nu a fost niciodată folosit la muncă ori nu mai este folosit, poate fi liberat condiționat după executarea fracțiunilor de pedeapsă arătate la art. 59, sau după caz, în art. 591, dacă dă dovezi temeinice de disciplină și îndreptare”.
Potrivit dispozițiilor art. 100, C. pen. „Liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă: a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani; b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis; c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească; d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate”. Dacă restul de pedeapsă rămas neexecutat la data liberării este de 2 ani sau mai mare, condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere prevăzute la art. 101, alin. 1, C. pen. și poate fi obligat la a respecta măsurile de supraveghere prevăzute la art. 101 alin. 2, C. pen.
Din comparația celor două texte, instanța de fond a apreciat că legea veche este mai favorabilă întrucât: liberarea condiționată nu este condiționată de natura regimului de executare și de îndeplinirea obligațiilor civile. De asemenea, cel liberat condiționat nu trebuie să se supună nici unei măsuri de supraveghere.
În temeiul dispozițiilor Codului penal de la 1968, pentru a fi dispusă liberarea condiționată trebuie îndeplinite cumulativ trei condiții: 1. executarea fracțiunii de pedeapsă; 2. stăruința în muncă și 3. dovezi temeinice de îndreptare. In ipoteza în care condamnatul nu a fost folosit la muncă din pricina sănătății sale sau din alte motive, trebuie îndeplinite doar condițiile nr. 1 și 3. De asemenea, se vor avea în vedere și antecedentele penale ale condamnatului.
În lumina acestor dispoziții legale liberarea condiționată apare ca și o instituție menită a încuraja persoanele private de libertate de a-și revizui conduita și totodată de a le recompensa în ipoteza în care au realizat acest lucru. Instituția trebuie privită ca una excepțională având în vedere și formularea legiuitorului „poate fi liberat condiționat”, ceea ce înseamnă că în ipoteza constatării ca îndeplinite a condițiilor prevăzute de lege, instanța nu este obligată a dispune liberarea condiționată, putând aprecia de la caz la caz dacă această măsură este benefică condamnatului și societății.
În speță, pentru a putea beneficia de liberare condiționată, condamnatul trebuie să execute o fracțiune de 2/3 din pedeapsă, ceea ce corespunde unui număr de 853 zile. Până la data de 30.01.2014 a executat 1043 zile închisoare. Instanța de fond a constatat că această primă condiție este îndeplinită, condamnatul având executată fracția de pedeapsă prevăzută de lege.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, respectiv stăruința în muncă, condamnatul nu trebuie să o îndeplinească, fiind declarat inapt de a munci.
Instanța de fond a apreciat că cea de-a treia condiție prevăzută de lege nu este îndeplinită în speță. Pe parcursul executării pedepsei petentul a săvârșit 5 abateri disciplinare, fără a înregistra vreo recompensă. Dovadă în acest sens este și faptul că a rămas la regimul de executare închis. În plus de aceasta, condamnatul are multiple antecedente penale, una din infracțiunile comise fiind foarte gravă (tentativă de omor). A mai beneficiat de liberare condiționată de mai multe ori, fără ca această împrejurare să aibă vreun efect pozitiv asupra sa, condamnatul reiterându-și de fiecare dată comportamentul infracțional, dovedind prin conduita sa că nu s-a îndreptat. În aceste condiții, liberarea condiționată a condamnatului nu este posibilă, riscul de recidivă în cazul său fiind crescut.
În consecință, constatând neîndeplinite condițiile prevăzute de art. 59, alin. 1, din Codul penal de la 1968 pentru liberarea condiționată, instanța de fond a respins propunerea de liberare condiționată formulată.
Având în vedere multiplele antecedente penale, abaterile disciplinare comise pe parcursul executării pedepsei și neînregistrarea vreunei recompense, în temeiul art. 587, alin. 2, C.pr.pen.. instanța de fond a stabilit termenul de reiterare a cererii de liberare condiționată pentru data de 30.07.2014.
În temeiul art. 172, alin. 2, C.pr.pen. suma de 100 lei a fost avansată d-nei av P. F.-M. din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 275, alin. 3, C.pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație în termen legal petentul condamnat T. G., solicitând admiterea sa, desființarea sentinței penale atacate, cu consecință admiterii cererii de liberare condiționată, precizând că hotărârea nu este temeinică și legală, deoarece sunt întrunite cerințele legale pentru liberarea sa condiționată.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că prezenta contestație este întemeiată pentru argumente ce vor fi expuse în continuare.
Petentul târnăvean G. se afla la data formulării prezentei propuneri de liberare condiționată în Penitenciarul G., fiind încarcerat din data de 25.03.2011, în executarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.272/2011 a Judecătoriei T..
La dosarul cauzei a fost depus procesul verbal nr. 49 din data de 30.01.2014 întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului G., precum și o caracterizare a comportamentului deținutului în timpul detenției.
Raportat la datele cuprinse în aceste acte, prima instanță, constând în mod corect că legea mai favorabilă este legea veche, față de condițiile de acordare a liberării condiționate cuprinse în art. 59 din Codul penal din 1969 a concluzionat în mod corect că din cele trei cerințe prevăzute de lege este îndeplinită cea referitoare la fracția de pedeapsă prevăzută de lege care trebuie executată ori considerată executată, în privința cerinței referitoare la existența unor dovezi din care să rezulte stăruința în muncă a condamnatului reținând că acesta este inapt pentru a munci. Totodată, instanța a opinat că cea de a treia cerință prevăzută de lege nu este îndeplinită respectiv că petentul nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, acesta beneficiind în mod repetat de beneficiul liberării condiționate fără a-și reconsidera conduita, riscul de recidivă fiind crescut.
Considerăm că deși există argumente care susțin opinia judecătorului, concluzia instanței de fond nu este justificată.
Într-adevăr, conform art. 59 din Codul penal din 1969 la analiza temeiniciei unei cereri de liberare condiționată în afara celor trei cerințe la care ne-am referit mai sus, instanța trebuie să țină seama și de antecedentele penale ale condamnatului însă este de observat faptul că în acest caz concret, aceste împrejurări au fost avute în vedere anterior condamnatul fiind la a doua discutare în comisie iar aspectele relevate de procesul verbal întocmit de comisia din cadrul penitenciarului și de caracterizarea depusă la dosar sunt favorabile acestuia, atâta timp cât se reține comportamentul său corespunzător pe perioada amânării acordate, faptul că a participat la activități de reintegrare socială și lucrative și deși nu a fost recompensat pe perioada amânării, nici nu a fost sancționat, abaterile disciplinare fiind anterioare amânării. În plus, menționăm faptul că acesta nu a participat la activități lucrative din cauza stării de sănătate.
Față de cele de mai sus, tribunalul va admite contestația formulată de condamnatul T. G., fiul lui F. și Iovița, născut la data de 26.03.1979, CNP_, deținut în prezent în Penitenciarul G. împotriva sentinței penale nr.238/14.02.2014 a Judecătoriei G., pe care o va desființa în întregime.
Pronunțând o nouă hotărâre, va admite propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului G. privind pe condamnatul T. G. și va dispune liberarea sa condiționată din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 272/2011 a Judecătoriei T..
Se va dispune punerea de îndată în libertate a condamnatului T. G., dacă nu este arestat în altă cauză.
Se va stabili în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariul avocațial din oficiu (cuvenit av. I. M.), sumă care se va avansa din FMJ.
În temeiul art. 275 al. 3 C.p.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 425/1 al. 7 pct. 2 lit. a C.p.pen. admite contestația formulată de condamnatul T. G., fiul lui F. și Iovița, născut la data de 26.03.1979, CNP_, deținut în prezent în Penitenciarul G. împotriva sentinței penale nr.238/14.02.2014 a Judecătoriei G., pe care o desființează în întregime.
Pronunțând o nouă hotărâre, admite propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului G. privind pe condamnatul T. G., fiul lui F. și Iovița, născut la data de 26.03.1979, CNP_, deținut în prezent în Penitenciarul G..
Dispune liberarea condiționată a condamnatului T. G., fiul lui F. și Iovița, născut la data de 26.03.1979, CNP_, deținut în prezent în Penitenciarul G. din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 272/2011 a Judecătoriei T..
Dispune punerea de îndată în libertate a condamnatului T. G., dacă nu este arestat în altă cauză.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariul avocațial din oficiu (cuvenit av. I. M.), sumă care se avansează din FMJ.
În temeiul art. 275 al. 3 C.p.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. Ț. L. B.
Red. 2 ex./A.Ț./D.M.
23.04.2014
Jud.fond: G. M. I.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 741/2014.... → |
|---|
