Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 76/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 76/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 149/117/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA PENALĂ NR. 76/2014
Ședința publică din data de 6 februarie 2014
Instanța compusă din:
Președinte: L. Anișoara C.
Grefier: A. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe petentul B. P. A. cauza având ca obiect plângere împotriva dispoziției de neînceperea a urmăririi penale dispusă prin rechizitoriul emis în dosarul de urmărire penală nr. 185/D/P/2013 emis la data de 20.11.2013 de către al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-S. Teritorial Cluj.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul ales al petentului B. P. A., av. M. P., în substituirea av. Anatol P., ambii din cadrul Baroului Cluj, cu împuterniciri avocațiale depuse la dosarul cauzei, lipsă fiind petentul B. P. A..
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-S. Teritorial Cluj este reprezentat prin procuror: L. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Instanța constată că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul registratură al instanței în data de 20 ianuarie 2014, dosarul de casă nr. 185D/P/2013 al D.-S. Teritorial Cluj (care conține două volume), cu mențiunea că dosarul de bază a fost înaintat cu rechizitoriu privind pe A. G. O. ș.a.
Instanța constată că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul registratură al instanței în data de 4 februarie 2014, o cerere de amânare a judecării cauzei formulată de către apărătorul ales al petentului, av. Anatol P., acesta fiind în imposibilitate de a se prezenta la acest termen de judecată având de susținut alte două cauze aflate pe rolul ÎCCJ, cauze în care se vor pune concluzii, fiind anexată dovada dosarelor înregistrate pe rolul ÎCCJ cu termen de judecată în data de 06.02.2014 și 05.02.2014.
Apărătorul ales al petentului B. P. A., av. P. M., în substituirea av. P. Anatol, arată că a discutat cu avocatul titular și acesta i-a comunicat că nu își mai susține cererea de amânare formulată și că la acest termen de judecată se prezintă în substituirea acestuia pentru a susține plângerea formulată de către petent.
Instanța aduce la cunoștința participanților faptul că a luat măsuri pentru acvirarea dosarului penal privindu-l pe inculpatul A. G. O. în care se află dosarul de urmărire penală vizat de plângerea împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată.
De asemenea instanța aduce la cunoștința participanților faptul că, în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Codului de procedură penală, această procedură se va desfășura conform normelor din Codul de procedură penală din 1968.
Instanța întreabă participanții dacă mai au de formulat alte cereri.
Apărătorul ales al petentului B. P. A. și reprezentanta Ministerului Public arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul participanților în dezbaterea judiciară a plângerii.
Apărătorul ales al petentului B. P. A., solicită instanței să admită plângerea așa cum a fost ea formulată și să schimbe în această procedură temeiul în baza căreia s-a dat soluția în prezenta cauză față de clientul său, respectiv să înlăture sancțiunea cu caracter administrativ aplicată.
În primul rând, consideră că, inclusiv raportat la vechea legislație având în vedere calitatea de martor pe care o avea la data la care a avut loc audierea, ar fi fost inadmisibilă o aplicare a art. 181 C.pen. raportat și la prevederile Legii speciale nr. 143/2000, mai precis art. 15. Din punctul său de vedere, în prezent, având în vedere modificările legislative, ar fi admisibil ca instanța să facă trimitere la art. 16 din C.p.p., respectiv să dispună clasarea, în procedura de admitere a plângerii împotriva soluției. Consideră că această cerere este justificată raportat și la cele învederate în scris, la cele precizate în momentul de față cât și la modificările existente în prezent în legislație.
Reprezentanta Ministerului Public, apreciază că plângerea formulată de petentul B. P. A. este nefondată și solicită instanței să o respingă ca atare, cu consecința menținerii soluției date prin rechizitoriul în discuție.
Totodată, apreciază că în mod corect organul judiciar a stabilit asupra existenței faptei comise de către făptuitor și în mod legal a dispus o soluție de netrimitere în judecată cu luarea sancțiunii administrative față de acesta. Depune la dosarul cauzei copia ordonanței procurorului ierarhic superior nr. 313/II/2/2013 emisă la data de 23.12.2013.
Apărătorul ales al petentului B. P. A., ar dori să sublinieze faptul că, niciodată această persoană nu a avut calitatea de făptuitor în dosarul în care a fost citat și audiat. Întotdeauna i s-a adus la cunoștință faptul că este martor, a îndeplinit obligațiile legale, a declarat tot ceea ce a știut, chiar a ajutat organele judiciare, sens în care consideră că nu s-ar fi putut aplica o soluție în baza art. 181 C.pen. Așa cum a spus, raportat și la noile prevederi, consideră că ar fi aplicabilă printr-o soluție de admitere a plângerii și o soluție de clasare în ceea ce îl privește.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin plângerea înregistrată la Tribunalul Cluj la data de 13.01.2014 sub număr unic de dosar_, petentul B. P. A. a solicitat desființarea dispoziției de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de el prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial Cluj emis în dosarul de urmărire penală 185/D/P/2013 emis la data de 20.11.2013, conform art. 10 lit. b1 din Codul de Procedură Penală din 1968 rap. la art. 181 din Codul Penal din 1969, precum și desființarea rezoluției procurorului ierarhic superior emisă la data de 23.12.-2013 sub nr. 313/II/2/2013, prin care s-a respins plângerea petentului împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, și ca urmare a desființării acestor acte procesuale să se dispună modificarea temeiului de neîncepere a urmăririi penale.
În motivarea plângerii petentul a arătat că În fapt, a fost audiat ca martor în cadrul dosarului 185D/P/2013, astfel că la data de 29.10.2013, s-a prezentat împreuna cu mama lui la sediul BCCO Cluj-N., ca urmare a citării sale în cadrul dosarului mai sus menționat. Cu aceasta ocazie i s-a adus la cunoștința ca urmează sa fie audiat în calitate de martor cu privire la ceea ce cunoaște despre implicarea numitului Dențiu Elias în activitatea privind traficul de droguri și consumul de droguri. Cu toate ca a insistat să fie audiat în prezenta mamei sale, ofițerul de poliție judiciară nu i-a permis acesteia să asiste în ciuda faptului ca petentul avea doar 15 ani. De asemenea nu i s-a adus la cunoștință faptul că avea dreptul să fie asistat de un apărător ales, și nu i s-a adus la cunoștință nici faptul că avea dreptul de a nu se autoincrimina. Cu toate că nu i-a fost adusă la cunoștință nicio secundă calitatea de făptuitor, la final a fost sancționat administrativ.
Din actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial Cluj emis în dosarul nr. 185/D/P/2013 la data de 20.11.2013, au fost trimiși în judecată inculpații:
- A. G. O., zis „G.” pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin. l din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.14 lit.c din Legea nr.143/2000, deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;
- Denițiu Elias, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin. l din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.99 alin.2 Cod penal și art.14 lit.c din Legea nr.143/2000, deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin. l din Legea nr.143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art.99 alin.2 Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal și
- Z. A. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin. l din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin. l din Legea nr.143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, în baza art. 262 pct. 2lit.a C.pr.pen. rap. la art. 10 lit.d C.p.p.
Prin același act procesual s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatul A. G. O., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin.2 C.pen. (actele materiale privind pe S. S. V., O. S., Mancaș I. F.) și a inculpatului Denițiu Elias, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 1453/2000, cu aplic. art. 41 alin.2 C.pen., art. 99 alin.2 C.pen. și art. 14 lit.c din legea nr. 1434/2000.
De asemenea, în baza art. 230 C.pr.pen. rap. la art. 228 alin.6 C.pr.pen., art. 10 lit.b1 C.pr.pen. coroborat cu art. 181 C.pen. și art. 91 C.pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții: M. A. A., M. S., G. S. A., M. A., P. V. D., Ghiolțan R., A. A. M., B. V., S. I. Ș., G. C., G. A., M., D. V. I., M. O. M., B. I., C. A., A. M. M., P. A. M., B. Darius S., U. A. C., M. P. S., R. M. A., C. C. M., B. A., H. A., P. G. R., R. S. I., O. I. M., S. P. A., Tempeleanu P. A., C. M. A. și C. T., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin. l din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal precum și față de numiții: P. V. G., Cucuianu C., F. A., P. P. D., I. A. E., M. R. M., V. M. E., D. A. C., I. A., B. P. A., F. S. D., P. H. G., Tempeleanu M. G., G. I. M., Madly Naomi; R. T., S. H. Septimiu, cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev, și ped. de art. 4 alin. l din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 99 și urm. Cod penal.
Sub aspectul stării de fapt, în raport de petentul B. P. A. s-a reținut că acesta îl cunoștea pe inculpatul Denițiu Elias de aproximativ 4 ani de zile, iar la sfârșitul anului 2012 inculpatul i-a spus petentului că poate procura hașiș cu suma de 50 - 60 de lei gramul. Petentul a cumpărat în perioada respectivă de 2 ori câte un gram de hașiș de la inculpat. Ulterior, în cursul anului 2013, petentul a aflat despre inculpat că are de vânzare și cannabis cu suma de 50 de lei gramul, astfel că în această perioadă a cumpărat de aproximativ 9 ori câte un gram din substanța respectivă. De asemenea, tot în anul 2013 inculpatul i-a și oferit cu titlu gratuit încă de 5 ori cannabis.
Fiind audiat în fața organelor judiciare penale în calitate de martor, petentul B. P. A. a recunoscut că a cumpărat și primit cannabis și rezină de cannabis de la inculpatul Denițiu Elias și că a consumat drogurile respective singur sau împreună cu alte persoane. Totodată, petentul a afirmat că știa despre inculpat că vinde droguri mai multor persoane.
Ca urmare a faptului că petentul B. P. A. a consumat cannabis și rezină de cannabis, respectiv droguri de risc, în mod sporadic, și ținând sseama de vârsta acestuia, atitudinea pe care acesta a avut-o în fața organelor judiciare penale, s-a considerat că reeducarea și reinserția socială a acestuia se poate realiza prin aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ constând în amendă. În aceste condiții procurorul de caz a apreciat că acțiunea penală nu trebuie pusă în mișcare fiind incidente prevederile art.10 lit.b1 C.p.p.
Împotriva dispoziției de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rechizitoriul nr. 185D/P/2013 emis la data de 20.11.2013 de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. – S. Teritorial Cluj a promovat plângere petentul B. P. A. prin apărător ales.
Prin Ordonanța emisă sub nr. 313/II/2/2013 la data de 23.12.2013, procurorul șef de serviciu din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial Cluj a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul B. P. A..
Pentru a emite această ordonanță procurorul șef a reținut că la adoptarea soluției s-a apreciat că fapta săvârșită de către petent nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ este suficientă pentru reeducarea și reinserția socială a acestuia.
Potrivit art.181 C.pen. Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.
Aplicarea art.181 C.pen. presupune un proces de pură apreciere a gradului de pericol social al faptei efectuat prin luarea în considerare a criteriilor enumerate în alin. 2 al acestui articol. Aceste criterii cu un caracter foarte general, impun procurorului sau instanței de judecată să procedeze la o apreciere multilaterală care poartă nu numai asupra fiecărui criteriu în parte, dar și - mai ales - asupra modului în care ele se îmbină, se completează și se influențează reciproc, astfel încât, în urma examinării faptei în lumina tuturor criteriilor arătate de lege, să se impună concluzia că fapta este lipsită în mod vădit de importanță și, deci, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Din probatoriul administrat în cauză respectiv, din declarațiile inculpatului Denițiu Elias, din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, inclusiv din declarațiile numitului B. P. A. a rezultat faptul că petentul a deținut și consumat, în mod repetat, în intervalul 2012-2013 cannabis și rezină de cannabis.
Trebuie precizat faptul că amenda administrativă aplicată este în limitele legale.
Din interpretarea dispozițiilor legale rezultă că este posibilă aplicarea art. 181 art. și art. 91 C.pen. față de o persoană care a comis o faptă prevăzută de legea penală chiar dacă nu s-a dispus începerea urmăririi penala față de respectiva persoană.
Prin soluția dispusă în dosarul nr. 185/D/P/2013 s-a realizat o analiză a consecințelor produse prin activitățile reținute în sarcina petentului B. P. A., a împrejurărilor care au determinat comiterea faptei, a scopului urmărit precum și o evaluare a conduitei și persoanei făptuitorului.
Pe cale de consecință, s-a apreciat că soluția adoptată în cauză este legală și temeinică, motiv pentru care în conformitate cu prevederile art. 278 și urm. din Codul de procedură penală a fost respinsă plângerea.
Cu privire la plângerea adresată Tribunalului Cluj, apreciem că aceasta este nefondată și va fi respinsă. Astfel, potrivit art. 4 al. 1 din L. 255/2013 privind punerea în aplicare a Noului Cod de Procedură Penală, actele de procedura indeplinite inainte de . Codului de procedura penala, cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data indeplinirii lor, raman valabile, cu exceptiile prevazute de prezenta lege. Ori potrivit art. 81 din Codul de Procedură Penală din 1968, numai martorul cu vârsta de până la 14 ani trebuie audiat în prezența unuia dintre părinți. Petentul având vârsta de 15 ani, la momentul audierii nu se impunea a fi audiat în prezența mamei, așa cum a invocat.De asemenea potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data la care a fost audiat, și anume cele din art. 78-86 din Codul de Procedură Penală din 1968, nici o normă legală nu impunea organelor judiciare obligația de a aduce la cunoștința martorului posibilitatea de a fi asistat de un apărător ales. Nimic nu-l împiedica pe martor să își angajeze un avocat care să-l asista la luarea declarațiilor, cu atât mai mult cu cât a venit însoțit de mama sa la sediul organelor judiciare, și a știut să solicite să fie audiat în prezența acesteia, astfel că avea capacitatea de a ști și aprecia că poate fi asistat de un avocat.
De asemenea organele judiciare nu aveau obligația de a pune în vedere martorului că are dreptul de a nu se autoincrimina, câtă vreme nu era acuzat de nimic.
Apărarea petentului că nu i s-a adus la cunoștință că este făptuitor, este superfluă și lipsită de logică, în condițiile în care ar trebui, în mod normal, să se bucure că nu a fost pus niciodată sub acuzare și că nu a avut o calitate procesual penală.
S-a reținut corect de către procurorul ierarhic superior că din interpretarea dispozițiilor legale rezultă că este posibilă aplicarea art. 181 art. și art. 91 C.pen. față de o persoană care a comis o faptă prevăzută de legea penală chiar dacă nu s-a dispus începerea urmăririi penala față de respectiva persoană.
Este real că art. 15 din Legea 143/2000 arată ca nu se pedepsește persoana care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunță autorităților competente participarea sa la o asociație sau înțelegere în vederea comiterii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-10, permițând astfel identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți participanți, însă nu trebuie uitat faptul că amenda administrativă nu este o pedeapsă în sensul legii penale, astfel că nu se pune problema că petentul ar fi fost sancționat nelegal. Este adevărat că o amendă administrativă este o sancțiune, în sens larg, însă nu în sensul la care se referă dispozițiile legale mai sus citate.
Sintetizând toate argumentele de mai sus, tribunalul, în temeiul art. 2781al. 8 lit. a din Codul de Procedură Penală din 1968, raportat la art. 15 din L. 255/2013 de punere în aplicare a Noului Cod de Procedură Penală, va respinge ca nefondată plângerea formulată de către petentul B. P. A., reprezentat de avocat Anatol P. și va menține dispoziția de neînceperea a urmăririi penale dispusă prin rechizitoriul emis în dosarul de urmărire penală nr. 185/D/P/2013 emis la data de 20.11.2013 de către P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. Teritorial Cluj precum și ordonanța procurorului ierarhic superior nr. 313/II/2/2013 emisă la data de 23.12.2013.
În temeiul art.192 al.2 Cod Procedură Penală va obliga petentul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 2781 al. 8 lit. a din Codul de Procedură Penală din 1968, raportat la art. 15 din L. 255/2013 de punere în aplicare a Noului Cod de Procedură Penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de către petentul B. P. A., cu domiciliul în Cluj-N., .. 47, ., reprezentat de avocat Anatol P., de la Cabinet Individual de Avocat Anatol P., cu sediul în Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 44, ., și menține dispoziția de neînceperea a urmăririi penale dispusă prin rechizitoriul emis în dosarul de urmărire penală nr. 185/D/P/2013 emis la data de 20.11.2013 de către P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. Teritorial Cluj precum și ordonanța procurorului ierarhic superior nr. 313/II/2/2013 emisă la data de 23.12.2013.
În temeiul art.192 al.2 Cod Procedură Penală obligă petentul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2014, în lipsa procurorului și a petentului.
PREȘEDINTE GREFIER
L.-ANIȘOARA C. A. B.
Red. 2 ex./L.A.C./D.M.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Comisie rogatorie. Art.200 NCPP. Sentința nr. 326/2014.... → |
|---|
