Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Sentința nr. 95/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 95/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 197/219/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 32/2014
Ședința publică de la 07 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. T.
Grefier L. B.
S-a luat spre examinare contestația formulată de către petentul-condamnat N. M. M. împotriva sentinței penale nr.95 din 03.02.2014 pronunțată de Judecătoria D., având ca obiect sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul-condamnat N. M. M., aflat în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. I. A. I., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la întrebarea instanței, petentul-condamnat N. M. M., arată că își menține contestația formulată și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Instanța întreabă participanții dacă sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Atât reprezentanta Ministerului Public cât și apărătorul petentului-condamnat arată că nu au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Față de împrejurarea că nu s-au formulat alte cereri și nu s-au invocat excepții, instanța acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Apărătorul petentului condamnat, susține contestația formulată în cauză, solicită admiterea acesteia, întrucât Judecătoria D. în mod greșit a aplicat sporul în ce privește recidiva care se transformă în pluritate intermediară. Consideră că trebuia să rămână în forma inițială, având în vedere aplicarea legii mai favorabile pe vechiul cod. În ce privește modalitatea de contopire, în conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, consideră că ar fi trebuit să rămână aceeași ca și cea stabilită de instanța de executare. Consideră că admiterea contestației în sensul menționat nu reprezintă o agravare a situației petentului în propria cale de atac atâta timp cât pedeapsa este aceeași, dar, în varianta instanței de executare, este fără spor. Totodată, solicită acordarea onorariului avocațial din FMJ.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației formulată de către petentul-condamnat N. M. M., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Achiesează la concluziile apărătorului petentului-condamnat, cu privire la modalitatea în care Judecătoria D. a efectuat contopirea pedepselor care nu este cea corectă, pentru că în final conform legii de punere în aplicare a Noului Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei continuă să producă efecte până la reabilitare, iar regulile de la revocarea ei au rămas aceleași Practic oricum am lua, pedeapsa ar fi aceeași, de 3 ani închisoare. În schimb, în mod corect s-a constatat că petentul nu este recidivist. Bolile grave și starea de sănătate precară invocate de petent nu sunt în măsură să modifice hotărârea instanței de fond, consideră că acesta are posibilitatea de a-și rezolva problemele de sănătate printr-o cerere de întrerupere a executării pedepsei pe caz de boală, putând să solicite efectuarea unei expertize medico-legale în cauză.
Petentul-condamnat N. M. M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și în consecință să fie înlocuită starea de detenție cu executarea pedepsei la locul de muncă.
TRIBUNALUL
Prin sentința penală nr. 95/03.02.2014 a Judecătoriei D. a fost admisă sesizarea formulată de Comisia de evaluare din cadrul Penitenciarului Spital D. privind persoana privată de libertate N. M. M. fiul lui A. și V., născut la 08.07.1962, în prezent aflat în Penitenciar Spital D., în ceea ce privește aplicarea mitior lex și în consecință:
S-a constatat că petentul se află în executarea mandatului nr.583/2013 emis de Judecătoria Baia M. în baza hotărârii nr. 513/01.03.2012 pronunțată de Judecătoria Baia M. prin care a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru complicitate la evaziune fiscală. Executarea pedepsei a început la data de 20 noiembrie 2013 și expiră la 19 noiembrie 2016.
S-a constatat că prin sentința penală nr. 1599 din 03.10.2005 dată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr. 1128/2005 petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3, 4 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. c, art. 76 lit. c Cod penal, cu suspendare condiționată în baza art. 81, 82 Cod penal.
Prin sentința penală nr. 513 din 01.03.2012 dată de Judecătoria Baia M. în dosar nr._, în baza art. 26 Cod penal rap. la art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a cod penal a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscala cu aplic. art. 71, 64 lit. a teza II cod penal.
În baza art. 25 Cod penal rap. la art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005 și art. 37 lit. a Cod penal a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la evaziune fiscală cu aplic. art. 71, 64 lit. a teza II Cod penal.
S-a aplicat mitior lex în conformitate cu art. 6 NCP rap. la art. 44 al 1, 2 NCP și s-a constatat că recidiva se transformă în pluralitate intermediară.
Astfel prin descontopirea pedepsei rezultante și punerea în individualitate a pedepselor componente, prima instanță a considerat că au rezultat:
- pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,3,4 Cod penal cu aplic. art. 74 lit. c art. 76 lit. c Cod penal.
- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscala în baza art. 48 NCP rap la art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la evaziune fiscală prev. de art. 47 NCP raportat la art. 9 alin . 1 lit. f din legea nr. 241 /2005 .
În conformitate cu art. 44 al 2 și 39 al 1 NCP, prin contopirea lor s-a aplicat pedeapsa mai grea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite adică un spor de un an, în final s-a stabilit că se va executa pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 66 lit. g NCP s-a aplicat condamnatului pedeapsa complementara a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 3 ani.
S-au interzis drepturile prev. de art. 65 alin.1 rap. la art. 66 alin.1 lit.a, NCP.
A fost menținută starea de detenție.
S-a dedus din pedeapsă timpul executat din 20.11.2013 pana la zi.
A fost anulat mandatul de executare emis anterior nr. 330/2013 și s-a dispus emiterea unui nou mandat.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul N. M. M., care solicită efectuarea noului tratament juridic de la pluralitatea intermediară constatată în sensul de a se contopi pedepsele ce i-au fost stabilite și a se aplica 1/3 din totalul pedepselor având în vedere și faptul că este grav bolnav și are doi copii minori în întreținere.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de contestație invocate, a actelor depuse la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că este fondată contestația însă pentru un alt motiv decât cel invocat.
Astfel, petentul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 513/01.03.2012 a Judecătoriei Baia M., definitivă prin Decizia penală nr. 1539/R/18.11.2013 a Curții de Apel Cluj la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 rap. la art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 37 lit. a din Codul penal din 1969 și la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la evaziune fiscală prev. de art. 25 rap. la art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 37 lit. a din Codul penal. În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 lit. b din Codul penal din 1969 s-au contopit cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. În temeiul art. 83 din Codul penal din 1969 s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1599/03.10.2005 a Judecătoriei Baia M., pedeapsa de 1 an închisoare fiind adăugată la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, stabilindu-se ca, în final, petentul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare în regim de detenție. La aceasta s-a mai adăugat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a mai ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale, prevăzută de art. 64 lit.c din Codul penal din 1969 pe o durată de 3 ani.
Instanța constată că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de evaziune fiscală au rămas aceleași și că pedeapsa de 2 ani închisoare nu depășește limita maximă de 8 ani închisoare stabilită de art. 9 din Legea nr. 241/2005.
În ce privește infracțiunea de înșelăciune în forma comisă de inculpat, încriminată anterior de art. 215 alin. 1, 3 și 4 din Codul penal din 1969 (înșelăciune în contracte și cu cecuri fără acoperire), ea este prevăzută actualmente de art. 244 alin. 1 din Codul penal, limitele de pedeapsă fiind de la 6 luni la 3 ani închisoare. Se constată așadar că nici pedeapsa de un an închisoare aplicată petentului nu depășește limita specială maximă de 3 ani închisoare, neimpunându-se reducerea ei.
În conformitate cu art. 37 lit. a din Codul penal anterior, exista recidivă în ipoteza în care, înainte de executarea sau de considerarea ca executată a unei pedepse mai mari de 6 luni închisoare cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de un an închisoare.
Potrivit art. 83 din Codul penal din 1969 dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. Aplicarea acestui text de lege avea prioritate față de tratamentul juridic al recidivei postcondamnatorii.
În prezent, potrivit art. 41 din Codul penal există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare. Se constată în primul rând că, potrivit legii noi, petentul nu mai este recidivist, aspect pe care instanța de fond l-a sesizat în mod corect.
Apoi, noul Cod penal nu mai prevede instituția suspendării condiționate a executării pedepsei și implicit nici pe aceea a revocării ei, ci conține dispoziții referitoare doar la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și la obligativitatea revocării ei în caz de comitere a unei infracțiuni în timpul termenului de încercare. În această ultimă ipoteză se revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei anterioare, se dispune executarea pedepsei suspendate și se face, după caz, tratamentul juridic al recidivei sau al pluralității intermediare, cu specificarea că tratamentul juridic al pluralității intermediare este identic cu cel al concursului de infracțiuni, adică se aplică pedeapsa mai grea care se sporește cu 1/3 din totalul celorlalte pedepse. În cazul în speță, dacă și doar dacă executarea pedepsei anterioare de un an închisoare ar fi fost suspendată sub supraveghere am fi putut discuta și s-ar fi făcut tratamentul juridic al pluralității intermediare în sensul că, mai întâi s-ar fi contopit prima pedeapsa de 2 ani închisoare cu cea de 1 an închisoare pentru care s-a revocat suspendarea, s-ar fi aplicat pedeapsa de 2 ani care ar fi fost sporită cu 4 luni închisoare. Al doilea pas ar fi fost identic cu primul și ar fi rezultat 2 pedepse a câte 2 ani și 4 luni închisoare care trebuiau contopite conform regulilor de la concursul de infracțiuni coroborate cu art. 79 din Codul penal referitor la concursul dintre cauzele de agravare a pedepsei. În această primă variantă ar fi rezultat o pedeapsă de 3 ani o lună și 10 zile închisoare, mai mare decât cea pe care o execută petentul.
În varianta a doua, adoptată de prima instanță, aplicarea regulilor de la concursul de infracțiuni s-ar fi făcut o singură dată și s-ar fi contopit pedepsele de 2 ani închisoare, 2 ani închisoare și 1 an închisoare, s-ar fi aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare care ar fi fost sporită cu 1/3 din totalul celorlalte - de 3 ani închisoare, ajungându-se la pedeapsa de 3 ani închisoare, egală cu cea în executarea căreia se află petentul. În realitate, instanțele din România pot să uzeze de oricare dintre variante deoarece legea nu prevede soluția în caz de concurs între stările de agravare ale pluralității intermediare și concursului de infracțiuni.
Revenind însă la situația din speță, nu avem cum să efectuăm tratamentul juridic al revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei cât timp avem o suspendare condiționată a pedepsei anterioare de un an închisoare.
Potrivit art. 15 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal „Măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal.
Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. 1, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.”
Acest text de lege este clar și neinterpretabil, prin urmare, ori de câte ori avem de-a face cu revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, pedeapsa suspendată se execută alături de pedeapsa pentru noua sau noile infracțiuni, ca și cum a procedat instanța de executare – Judecătoria Baia M. în cazul în speță.
D. urmare, singurul lucru pe care instanța de fond trebuia să-l facă este să constate că petentul nu mai este recidivist și să înlăture în consecință starea de recidivă și statutul de recidivist.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 23 alin. 10 din Legea nr. 255/3013 se va admite contestația formulată de petentul condamnat N. M. M., deținut în Penitenciarul Spital D., împotriva sentinței penale nr. 95/03.02.2014 a Judecătoriei D., care va fi desființată parțial doar în ceea ce privește operațiunile de contopire ulterioare constatării lipsei stării de recidivă și a statutului de recidivist al condamnatului. Soluționând cauza, se va menține constatarea nemaiîntrunirii condițiilor stării de recidivă în privința condamnatului și se vor înlătura toate operațiunile de contopire realizate prin sentința penală atacată, menținându-se mandatul de executare a pedepsei nr. 583/19.11.2013 emis de Judecătoria Baia M., astfel cum a fost emis.
În baza art. 272 din Codul de procedură penală se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei cu titlu de onorariu pentru apărător din oficiu.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 23 alin. 10 din Legea nr. 255/3013 admite contestația formulată de petentul condamnat N. M. M., fiul lui A. și V., născut la data de 08.07.1962, deținut în Penitenciarul Spital D., împotriva sentinței penale nr. 95/03.02.2014 a Judecătoriei D., pe care o desființează parțial doar în ceea ce privește operațiunile de contopire ulterioare constatării lipsei stării de recidivă și a statutului de recidivist al condamnatului. Soluționând cauza, menține constatarea nemaiîntrunirii condițiilor stării de recidivă în privința condamnatului și înlătură toate operațiunile de contopire realizate prin sentința penală atacată, menținându-se mandatul de executare a pedepsei nr. 583/19.11.2013 emis de Judecătoria Baia M. astfel cum a fost emis.
În baza art. 272 din Codul de procedură penală stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei cu titlu de onorariu pentru apărător din oficiu - av. I. A. I..
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.04.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
S. T. L. B.
Red. 3 ex./S.T./D.M.
Jud.fond: C. C. L.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
