Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 259/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 259/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 08-09-2014 în dosarul nr. 1123/235/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA PENALĂ NR.259/2014
Ședința publică din data de 8 septembrie 2014
Instanța compusă din:
Președinte: L.-Anișoara C.
Grefier: C. B.
Pe rol se află soluționarea contestațiilor formulate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA G. și contestatorul B. A. C., împotriva sentinței penale nr. 835/25.04.2014 pronunțată de Judecătoria G., cauza având ca obiect sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul B. A. C., asistat de apărătorul ales, av. E. C. Ț., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. M. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că s-a înregistrat la dosarul cauzei, la data de 28 august 2014, un memoriu cuprinzând motivele contestației formulată de către contestatorul B. A. C..
La întrebarea instanței, reprezentanta Ministerului Public, arată că, contestația formulată de către P. de pe lângă Judecătoria G. a fost motivată la data de 30 iunie 2014, conform memoriului depus la dosarul cauzei.
Instanța arată că la dosarul cauzei nu se regăsește contestația promovată de către P. de pe lângă Judecătoria G., respectiv declarația de contestație.
Reprezentanta Ministerului Public solicită instanței a acorda un termen în vederea verificării datei la care a fost înregistrată contestația de către P. de pe lângă Judecătoria G..
Instanța, în vederea verificărilor în sistemul Ecris, dacă nu apare intrată la „Documente în dosar” declarația de contestație a Parchetului de pe lângă Judecătoria G., lasă cauza pentru a doua strigare.
După reluarea dezbaterilor, la a doua strigare a cauzei, făcută în ședința publică, se prezintă contestatorul B. A. C., asistat de apărătorul ales, av. E. C. Ț., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța arată că, în urma verificării în aplicația Ecris, la „Documente în dosar”, și listând o parte din aplicație, rezultă că s-a înregistrat la data de 7 mai 2014, contestație de către P. de pe lângă Judecătoria G.. Contestația în sine nu apare scanată însă apare această dată de înregistrare, prin urmare, constată că, contestația formulată de către P. de pe lângă Judecătoria G., este în termen.
Instanța constată că, contestația formulată de contestator apare ca fiind înregistrată la data de 30 iunie 2014.
Apărătorul ales al inculpatului arată că a depus contestația formulată de clientul său și în luna mai, când a primit minuta hotărârii atacate, iar, ulterior, după primirea hotărârii, a declarat și atunci contestație.
Instanța arată că în data de 26 mai 2014 apare înregistrată contestația formulată de către contestator, minuta fiind comunicată în data de 7 mai 2014.
Apărătorul contestatorului arată că a trimis cererea de contestație în data de 9 mai 2014 și a depus și copie după plicul cu care a fost comunicată cererea.
Instanța pune în discuția părților tardivitatea declarării contestației de către contestatorul B. A. C..
Apărătorul ales al contestatorului, arată că, în opinia sa, contestația este declarată în termenul legal, arătând că are și confirmarea datei la care a depusă la poștă contestația, respectiv data de 9 mai 2014.
Reprezentanta Ministerului Public, apreciază că față de datele care au fost prezentate în fața instanței, este în termen și contestația declarată de către contestatorul B. A..
Instanța constată că ambele contestații din prezenta cauză sunt formulate în termenul legal prevăzut de lege.
Instanța întreabă participanții dacă sunt alte cereri de formulat.
Atât reprezentanta Ministerului Public cât și apărătorul contestatorului arată că nu au alte cereri de formulat.
Față de împrejurarea că nu s-au formulat alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta Ministerului Public, solicită admiterea contestației, casarea sentinței pentru nelegalitate și rejudecarea cauzei. Arată că s-a declarat contestație împotriva sentinței penale nr. 835/25.04.2014, pronunțată de Judecătoria G., contestație în favoarea condamnatului, prin care se solicită desființarea hotărârii instanței de fond și aplicarea în privința condamnatului a prevederilor art.6 NCP, în sensul că pedeapsa aplicată inițial este mai mare decât maximul prevăzut de lege în Noul Cod Penal. Arată că, și dacă, se merge pe raționamentul instanței de fond, obligativitatea majorării cu o treime a maximului de 2 ani închisoare în baza art.78 alin.1 C.P.., totuși se ajunge la o pedeapsă de doar 2 ani și 8 luni închisoare, însă, din punctul său de vedere, aceasta ar însemna o reindividualizare practic a pedepsei, ceea ce nu este posibil într-o contestație.
Apărătorul ales al contestatorului, solicită instanței admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de modificare a pedepsei formulată de petentul B. A.. Arată că, de la pronunțarea sentinței date de Judecătoria G., Decizia nr.8/2014 a ICCJ statuează foarte clar, că, în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, potrivit art.6 N.C.P., nu se vor lua în considerare circumstanțele atenuante sau agravante reținute condamnatului, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă. Ori, instanța de fond, tocmai aceasta a făcut, a reindividualizat pedeapsa. Ori, practic, este o autoritate de lucru judecat, petentul B. a fost condamnat pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, la o pedeapsă de 3 ani cu suspendarea sub supraveghere, se află în executarea pedepsei, avea tot dreptul să facă cerere de modificare a pedepsei deoarece, conform noilor prevederi ale NCP, pentru infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice are un maxim de 2 ani, un maxim care este cu 1 an mai mic decât pedeapsa aplicată. Arată de asemenea că, prin sentința aplicată i se reține o agravantă prevăzută de vechiul Cod Penal conform art.75 lit.a C.P., iar instanța de fond a reținut că sunt aplicate prev. art. 77 lit.a NCP și a considerat că este necesar a se aplica un spor de agravare. La fel ca și reprezentanta Ministerului Public, arată că, chiar dacă s-ar fi aplicat acel spor, pedeapsa rezultantă ar fi fost de 2 ani și 8 luni închisoare, însă, în opinia sa, acel spor nu trebuia aplicat, existând autoritate de lucru judecat și Decizia nr.8/2014 a ICCJ statuează foarte clar acest aspect.
Prin urmare, pentru toate considerentele expuse solicită admiterea contestației formulată de către contestatorul B. A. C. împotriva sentinței penale nr. 835/25.04.2014 1230/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria G..
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința penală nr. 835/25.04.2014 1230/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria G., a fost respinsă sesizarea formulată de petentul B. A.-C.;
- în temeiul art.275 alin. 2, C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 150 de lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 1844/2011 petentul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani, cu suspendarea executării sub supraveghere, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. 1 din codul penal din 1969, cu aplicarea art. 75 lit. a din același act normativ.
În sarcina petentului s-a reținut că, împreună cu P. I.-L., D. V.-G., Țolan P.-I., P. R.-C., K. M.-F. și B. M.-C., este cunoscut pe raza comunei J. datorită agresiunilor pe care le-a comis cu diferite ocazii, iar manifestările acestuia și ale celor mai sus amintiți de tip huliganic au stârnit sentimente de teamă în rândul tinerilor cu care intră în contact cu ocazia unor manifestări publice.
În data de 9 iulie 2010, în jurul orelor 22, după ce au consumat băuturi alcoolice la barul „C." din localitatea J. de Sus, petentul împreună cu celelalte persoane menționate, i-au solicitat martorului B. O.-L. să-i transporte cu autoturismul la barul S.C. P. TRANS S.R.L. din V.. Martorul a refuzat această solicitare, motivând că autoturismul nu are capacitatea de a-i transporta pe toți.
În această situație, grupul din care făcea parte și martorul B. O.-L. s-a deplasat în localitatea V. cu căruța inculpatului P. I.-L.. inculpații au intrat în localul S.C. P. TRANS S.R.L. unde se aflau aproximativ 30 de persoane, majoritatea localnici. Martorul B. O.-L. a rămas pe terasă, în compania părții vătămate P. I. (administratorul societății). Este de menționat, că inculpatul P. I.-L. a intrat în bar având asupra lui un bici, ceea ce denotă premeditarea unor acțiuni violente (filele 7-12 și 47-48).
Inculpații au consumat alcool până la orele 24, când inculpatul B. A.-C. s-a dezbrăcat la bustul gol, după care și-a încordat mușchii de mai multe ori pentru a-i intimida pe tinerii din V. cu aspectul său fizic. Inculpatul i-a adresat minorei K. E.-Helena, în vârstă de 13 ani, cuvinte obscene și propuneri indecente cu tentă sexuală. In continuare, inculpatul B. A.-Comel s-a apropiat de martorul T. L.-F., pe l-a insultat, invitându-1 totodată să iasă afară pentru a se bate. Deși martorul nu a acceptat provocarea, inculpatul i-a aplicat martorului două lovituri cu pumnii în zona ochiului stâng.
Acțiunea violentă a inculpatului B. A.-C. a constituit un semnal pentru ceilalți inculpați, care s-au ridicat imediat de la masă, au spart halbe și sticle cu bere, au răsturnat și au distrus mese și scaune, tulburând astfel liniștea și ordinea publică. inculpatul K. M.-F. i-a aplicat părții vătămate P. A. o lovitură cu pumnul în zona cervicală. Partea vătămată P. Jozsef-R. a intervenit în favoarea fratelui său pentru a-l proteja, devenind astfel ținta atacului celor șapte inculpați, inculpatul Țolan P.-I. i-a comprimat gâtul părții vătămate P. Jozsef-R. cu ambele mâini, iar ceilalți inculpați îl loveau pe tânărul imobilizat cu pumnii și cu picioarele. După ce l-au abandonat pe P. Jozsef-R., inculpații i-au atacat cu diferite obiecte contondente pe tinerii din V. adresându-le totodată cuvinte obscene și insulte grave. La solicitările insistente ale părții vătămate P. I. inculpații au încetat . și au părăsit localul, dar au revenit în scurt timp, înarmați cu lopeți și bâte - obiecte pe care le-au luat din coșul căruței. Întrucât, partea vătămată P. I. nu le-a mai permis . s-au răzbunat lovind pereții din exterior. Comportamentul huliganic al inculpaților a generat sentimente de teamă și de indignare în rândul celor prezenți (filele 7-12 și 21-49).
După plecarea inculpaților, partea vătămată P. I. s-a urcat la volanul autoturismului marca „Mercedes Benz", cu numărul de înmatriculare_, cu intenția de a se deplasa la domiciliul său din municipiul Cluj-N.. Pe scaunul din dreapta conducătorului auto se afla soția părții vătămate - martora P. A.. Autoturismul condus de partea vătămată a depășit căruța în care se aflau inculpații în apropierea intersecției cu drumul Gădălinului. Din declarațiile soților P. rezultă, că în timpul depășirii inculpații le-au spart parbrizul cu un obiect contondent (probabil piatră), iar unul dintre inculpați a lovit cu piciorul ușa din partea dreaptă. În urma examenului obiectiv medico-legal din data de 12 iulie 2010 s-a stabilit, că părțile vătămate P. Jozsef-R. și P. A. nu prezintă leziuni traumatice.
S-a reținut că în drept, fapta inculpaților B. A.-C., P. I.-L., D. V.-G.,Țolan P.-I., P. R.-C., K. M.-F. și B. M.-C., care în noaptea de 9/10 iulie 2010 s-au dedat la manifestări huliganice, au săvârșit acte și gesturi contrare bunelor moravuri și au provocat scandal public în localul S.C. P. TRANS S.R.L. din V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice", prevăzută de articolul 321 alineatul 1 din Codul penal.
Instanța investită cu soluționarea sesizării a constatat că în cauză nu este incident vreun motiv de reducere a pedepsei închisorii, întrucât pedeapsa aplicată nu depășește maximul pedepsei închisorii prevăzute de Noul Cod penal pentru fapta comisă de inculpat. În acest sens, a fost avut în vedere nu numai maximul special al infracțiunii prevăzute de art. 371 C. pen. (2 ani) ci s-a ținut cont și de dispozițiile art. 78 alin. 1 C. pen. referitoare la efectele circumstanțelor agravante.
În temeiul art. 16 alin. 1 din legea nr. 187/2012, s-a apreciat că măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere este necesar să se mențină.
Din acest motiv, instanța de fond a respins sesizarea formulată de petent.
Împotriva acestei hotărâri au formulat contestație în termenul legal P. de pe lângă Judecătoria G. și contestatorul B. A. C..
În motivarea contestației Parchetului este criticată sentința contestată ca nelegală, apreciindu-se că în mod greșit instanța de fond nu a procedat la reducerea pedepsei, în condițiile în care pentru fapta comisă, noul Cod penal prevede o pedeapsă maximă de doi ani închisoare.
Dacă raționamentul instanței ar fi fost valabil în ceea ce privește obligativitatea majorării cu o treime a maximului de doi ani închisoare în baza art.78 alin. 1 din Codul penal cu ocazia stabilirii legii penale mai favorabile, s-ar fi ajuns la o pedeapsă de 2 ani 8 luni închisoare. Această pedeapsă ar fi fost oricum mai favorabilă în raport cu pedeapsa de trei ani închisoare stabilită inițial și ar fi impus admiterea sesizării.
S-a apreciat însă, că instanța sesizată cu aplicarea legii penale mai favorabile nu este îndrituită să reindividualizeze pedeapsa aplicată și să rețină, ca efect al circumstanței agravante, necesitatea majorării maximului special prevăzut de legea nouă, în baza art.78 alin. 1 din Codul penal. Potrivit art.6 alin.1 din Codul penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
În motivarea contestației, petentul contestator B. A. C. a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică. Astfel, noul text incriminator prevăzut de art. 371 Noul Cod Penal prevede pentru fapta săvârșită o pedeapsă cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă. Ori, pedeapsa stabilită sub vechiul cod depășește cu 1 an limita maximă prevăzută de noua lege penală. Prin urmare, instanța de fond trebuia să admită sesizarea de modificare a pedepsei, cu consecința reducerii pedepsei la maximul prevăzut de art. 371 NCP, respectiv 2 ani. Textul legal indicat stabilește obligativitatea reducerii sancțiunii penale la maximul prevăzut de legea noua, această obligativitate nefiind respectată de judecătorul care s-a pronunțat cu privire la sesizarea formulată de contestator. Chiar dacă judecătorul sesizat cu judecarea cererii de modificare a pedepsei ar fi aplicat sporul prevăzut de noua lege pentru circumstanța agravantă reținută în încadrarea juridică, s-ar fi ajuns la o pedeapsă de 2 ani și 8 luni și nu la una de 3 ani.
Însă aplicarea sporului prevăzut de legea nouă ar echivala cu o reindividualizare a pedepsei. De altfel, prin Decizia nr. 8/2014 Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în acest sens, decizând că în aplicarea legii mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, potrivit art.6 din Codul penal, nu se vor lua în considerare circumstanțele atenuante sau agravante reținute condamnatului atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă.
Verificându-se hotărârea atacată, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei și prin prisma temeiurilor de contestații invocate de către P. de pe lângă Judecătoria G. și contestatorul B. A. C., Tribunalul Cluj apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție greșită. Așa fiind, în conformitate cu art. 6 al. 1 din Noul Cod Penal, când dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea completa a pedepsei inchisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, sanctiunea aplicata, daca depaseste maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita, se reduce la acest maxim. Articolul 321 al. 1 din Codul Penal din 1969 cu denumirea marginală de „ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice” sancționa infracțiunea cu aceeași denumire cu pedeapsa închisorii de la 1 la cinci ani. În prezent această infracțiune își găsește corespondent în prevederile art. 375 din Noul Cod Penal, fiind însă pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Așadar pedeapsa concretă aplicată contestatorului prin sentința penală nr. 1844/2011 a Judecătoriei G. depășește maximul prevăzut de noua lege.
Pe de altă parte, potrivit deciziei nr. 8/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la dezlegarea unor chestiuni de drept, în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, potrivit art. 6 al. 1 din Noul Cod Penal, la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită nu se vor lua în considerare circumstanțele atenuante sau agravante reținute condamnatului și care apar valorificate în pedeapsa concretă, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul prevăzut de legea nouă.
Sintetizând aceste argumente, în temeiul art. 4251 al. 7 pct. 2 lit. a Cod Procedură Penală, tribunalul va admite contestațiile formulate de către P. de pe lângă Judecătoria G. și contestatorul B. A. C., împotriva sentinței penale nr. 835/25.04.2014 a Judecătoriei G. pe care o va desființa și soluționând cauza:
În baza art. 23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 Cod Procedură Penală, va admite contestația la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile formulată de către condamnatul contestator B. A., și, în temeiul art. 6 al. 1 din Noul Cod Penal va constata că pedeapsa de 3 de ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 6 ani, aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 1848/31.10.2011 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la data de 15.11.2011, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice prev. de art. 321 al. 1 din Codul Penal din 1969, cu aplicarea art. 75 lit. a din Codul Penal din 1969, depășește maximul prevăzut de legea nouă, respectiv de art. 371 din Noul Cod Penal, astfel că se va impune reducerea acestei pedepse la maximul prevăzut de legea nouă, respectiv la 2 ani închisoare, reducându-se corespunzător și termenul de încercare de 6 ani, pe durata căruia este suspendată sub supraveghere pedeapsa, la 5 ani.
Va înlătura pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prev. de art. 66 lit. a din Noul Cod Penal, care avea corespondent în prevederile art. 64 lit. a teza a II-a din Codul Penal din 1969, deoarece potrivit Noului Cod Penal, art. 65 al. 1, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 al. 1 din Noul Cod Penal, a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară. Ori prin sentința penală nr. 1844/2011 a Judecătoriei G. contestatorului nu i s-a aplicat vreo pedeapsă complementară. De asemenea va înlătura din sentința contestată și dispozițiile de suspendare a pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare, conform art. 65 al. 1 din Noul Cod Penal.
În baza art. 275 al. 3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat, în fond și în procedura contestației, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 4251 al. 7 pct. 2 lit. a Cod Procedură Penală, admite contestațiile formulate de către P. de pe lângă Judecătoria G. și contestatorul B. A. C., împotriva sentinței penale nr. 835/25.04.2014 a Judecătoriei G. pe care o desființează și soluționând cauza:
În baza art. 23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 Cod Procedură Penală, admite contestația la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile formulată de către condamnatul cont5estator B. A., fiul lui C. N. și N. D., născut la data de 25.11.1991 în Cluj-N., jud. Cluj, CNP_, și:
În temeiul art. 6 al. 1 din Noul Cod Penal constată că pedeapsa de 3 de ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 6 ani, aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 1848/31.10.2011 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la data de 15.11.2011, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice prev. de art. 321 al. 1 din Codul Penal din 1969, cu aplicarea art. 75 lit. a din Codul Penal din 1969, depășește maximul prevăzut de legea nouă, respectiv de art. 371 din Noul Cod Penal, astfel că se impune reducerea acestei pedepse la maximul prevăzut de legea nouă, respectiv la 2 ani închisoare, reducându-se corespunzător și termenul de încercare de 6 ani, pe durata căruia este suspendată sub supraveghere pedeapsa, la 5 ani.
Înlătură pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prev. de art. 66 lit. a din Noul Cod Penal (care avea corespondent în prevederile art. 64 lit. a teza a II-a din Codul Penal din 1969), precum și dispozițiile de suspendare a pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare, conform art. 65 al. 1 din Noul Cod Penal.
În baza art. 275 al. 3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat, în fond și în procedura contestației, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 8 septembrie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
L.-ANIȘOARA C. C. B.
Red. L.A.C./4 ex./17.01.2015
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
