Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Sentința nr. 385/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 385/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 6071/112/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ Nr. 385/2014
Ședința publică din data de 24 aprilie 2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: A.-C. Ț.
Grefier: D.-P. Oneș
Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe contestatorul S. A. G., cauza având ca obiect sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013 .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Cauza a fost luată fără citarea părților și participarea procurorului.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și poziția procesuală a părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10.04.2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. de mai sus, petentul S. A. G., condamnat prin sentința penală nr.93/F/28.06.2012 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, modificată și definitivă prin decizia nr. 3762/29.11.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la pedeapsa de 7 ani și 9 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen. a solicitat să se constate incidența dispozițiilor art. 6 NCP privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.
La dosarul cauzei s-au depus fișa de evaluare a situației condamnatului de către comisia constituită la nivelul Penitenciarului G. în condițiile HG nr. 836/2013 și o copie a sentinței penale de condamnare, însoțite de mandatul de executare a pedepsei.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr.93/F/2012 din 28.06.2012 a Tribunalului Bistrița Năsăud, rămasă definitivă prin decizia penală nr.3762/29.11.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul S. A. G. a fost condamnat la pedepsele de:
- 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de
art. 64 lit. a și b din Codul penal din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc, prev. art. 25 din Codul penal din 1969 rap. la art.2 al. 2 din Legea nr.143/2000 cu art. 41 al. 2 din Codul penal din 1969 cu art.37 lit.b din același cod și art. 19 din Legea nr. 682/2002;
- 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
complicitate la violare de domiciliu, prev. de art. 26 din Codul penal din 1969 rap. la art.192 al. 2 din Codul penal din 1969 cu art. 37 lit. b din același cod și
- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare
calomnioasă, prev. de art. 259 al. 2 din Codul penal din 1969 cu art. 37lit. b din același cod.
S-a constatat că infracțiunile sunt concurente între ele și cu infracțiunile
pentru care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an, 1 lună și 13 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 21/12.02._ a Judecătoriei B., definitivă la data de 24.03.2010.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an, 1 lună și 13 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 21/12.02._ a Judecătoriei B., definitivă la data de 24.03.2010 în elementele componente repuse în individualitatea lor, astfel:
- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 20 din Codul penal din 1969 rap. la art. 208 al. 1, 209 al. 1, lit. a, g și i din Codul penal din 1969 cu art. 37 lit. b din Codul penal din 1969, art. 74 lit. c și 76 lit. c din Codul penal din 1969
- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1, lit. a, g și i din Codul penal din 1969 cu art. 37 lit. b din Codul penal din 1969, art. 74 lit. c și 76 lit. c din Codul penal din 1969
-1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1, lit. a, g și i din Codul penal din 1969 cu art. 37 lit. b din Codul penal din 1969, art. 74 lit. c și 76 lit. c din Codul penal din 1969
- 1 an și 1 lună închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1, lit. a, g și i din Codul penal din 1969 cu art. 37 lit. b din Codul penal din 1969, art. 74 lit. c și 76 lit. c din Codul penal din 1969
- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1, lit. a, g și i din Codul penal din 1969 cu art. 37 lit. b din Codul penal din 1969, art. 74 lit. c și 76 lit. c din Codul penal din 1969
- 1 an, 1 lună și 13 zile închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1, lit. a, g și i din Codul penal din 1969 cu art. 37 lit. b din Codul penal din 1969, art. 74 lit. c și 76 lit. c din Codul penal din 1969
- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1, lit. a, g și i din Codul penal din 1969 cu art. 37 lit. b din Codul penal din 1969, art. 74 lit. c și 76 lit. c din Codul penal din 1969
Conform art. 34 lit. b și 35 al. 3 din Codul penal din 1969 s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de, 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul penal din 1969, sporită cu 3 luni închisoare, în total pedeapsa de:
- 7 ani și 9 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b din Codul penal din 1969.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 136 emis de Tribunalul Bistrița Năsăud la data de 02.02.2013, executarea pedepsei începând la data de 23.12.2010. S-a menținut starea de arest și s-au dedus perioadele executate între 16.12._09, 13.03._09, 31.07._10.
Potrivit art. 6 alin. 1 NCP, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 C.p.pen., instanța urmează să analizeze, într-o primă etapă dacă pedepsele aplicate pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat depășesc limitele maxime de pedeapsă, potrivit legii noi și într-o a doua etapă, dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 NCP.
Menționăm faptul că toate infracțiunile reținute în sarcina condamnatului prin sentința penală nr.93/F/2012 din 28.06.2012 a Tribunalului Bistrița Năsăud, rămasă definitivă prin decizia penală nr.3762/29.11.2013 a ÎCCJ(inclusiv cele la care se referă sentința penală nr. 21/2010 a Judecătorie B.) au fost comise în condițiile recidivei postexecutorii, art. 43 al.5 din Noul Cod Penal stabilind că în acest caz, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.
În consecință, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune comisă în stare de recidivă postexecutorie va putea fi redusă doar dacă aceasta depășește maximul special prevăzut de norma de încriminare plus sporul aplicabil pentru recidivă, de 1/2 din maximul special prevăzut de art. 43 al.5 din NCP.
Comparând pedepsele stabilite pentru infracțiunile pentru care inculpatul S. A. G. a fost condamnat, cu noile limite maxime speciale prevăzute de legea nouă, instanța constată că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 al. 1 din NCP.
În acest context, instanța reține că pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată condamnatului pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc, prin sentința penală nr.93/F/2012 din 28.06.2012 a Tribunalului Bistrița Năsăud, nu depășește maximul închisorii prevăzut de legea nouă, respectiv de art.2 al. 2 din Legea nr. 143/200 modificată prin Legea nr. 187/2012, art. 36, 43 al. 5 din Noul Cod penal (NCP), cu art. 19 din Legea nr. 682/2002 astfel că nu se impune reducerea acesteia sub cuantumul stabilit anterior.
Concret, limitele prevăzute de textul de încriminare sunt de 5-12 închisoare, însă potrivit art. 79 al. 3 NCP când sunt incidente mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform aliniatului 1 după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform aliniatului 2.
D. urmare, limitele amintite se reduc la 2 ani și 6 luni - 6 ani închisoare, apoi maximul se poate majora cu 3 ani în condițiile art. 36 al.1 NCP privind infracțiunea continuată, limitele majorându-se ulterior cu ½ în condițiile art. 43 al.5 NCP privind recidiva postexecutorie, astfel că reiese foarte clar că pedeapsă aplicată de 7 ani și 6 luni închisoare este inferioară maximului la care s-ar putea ajunge în condițiile legii noi.
În temeiul art.35 al. 1 din Codul penal din 1969 s-a aplicat condamnatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen. pentru o perioadă de 4 ani, însă și în privința acesteia, tribunalul constată că nu sunt aplicabile dispozițiile legii penale mai favorabile, în condițiile Noului Cod penal pedeapsa complementară putând fi dispusă pe o perioadă de la 1 la 5 ani.
În privința infracțiunii de complicitate la violare de domiciliu, instanța urmează să constate că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 93/F/28.06.2012 a Tribunalului Bistrița Năsăud, nu depășește maximul închisorii prevăzut de legea nouă, respectiv de art. 224 al. 1 și 2 din Noul Cod penal (NCP), cu art. 43 al. 5 din NCP, ( limitele de 6 luni - 3 ani închisoare, majorate cu ½) astfel că nu se impune nici reducerea acesteia sub cuantumul stabilit anterior.
Aceeași este situația și în cazul infracțiunii de denunțare calomnioasă, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare ( aplicată prin aceeași hotărâre judecătorească ) nu depășește maximul închisorii prevăzut de legea nouă, respectiv de art. 268 al. 2 din Noul Cod penal, cu art. 43 al. 5 din NCP, (limitele de 1-5 ani închisoare, majorate cu ½) astfel că nu se impune nici reducerea acesteia sub cuantumul stabilit anterior.
În privința infracțiunii de tentativă la furt calificat, pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 21/2010 a Judecătoriei B., nu depășește maximul închisorii prevăzut de legea nouă, respectiv de art. 32 NCP rap. la 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b,d din Noul Cod penal, cu art. 43 al. 5 din NCP, (limite de 6 luni-2 ani și 6 luni închisoare, majorate cu ½), astfel că nu se impune nici reducerea acesteia sub cuantumul stabilit anterior, circumstanța atenuantă reținută în favoarea petentului neavând corespondent în legea nouă.
Aceeași este situația în ceea ce privește infracțiunile de furt calificat la care se referă sentința penală nr. 21/2010 a Judecătoriei B., deoarece pedepsele aplicate nu depășesc maximul închisorii prevăzut de legea nouă, respectiv de art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b,d din Noul Cod penal, cu art. 43 al. 5 din NCP, (limite de 1-5 ani închisoare, majorate cu ½), astfel că nu se impune nici reducerea acesteia sub cuantumul stabilit anterior.
În același timp, pedeapsa rezultantă aplicată pentru concursul de infracțiuni nu depășește pedeapsa la care s-ar putea ajunge în condițiile aplicării dispozițiilor art. 39 lit. b NCP referitoare la sancționarea concursului de infracțiuni (la pedeapsa cea mai grea s-ar aplica un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, superior sporului de 3 luni închisoare aplicat prin sentința de condamnare).
Pe cale de consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 595 NCPP tribunalul va respinge contestația la executare formulată de condamnatul G. V. cu referire la aplicabilitatea art. 6 NCP privind aplicarea legii penale mai favorabile .
În baza art.275 alin.2 NCPP va obliga pe condamnat să plătească cheltuieli judiciare către stat în sumă de 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 595 C.p.pen. respinge cererea formulată de condamnatul S. A. G., fiul lui I. și L., născut la data de 06.12.1976 în Tg. M., jud. M., CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul G., cu referire la aplicabilitatea art. 6 C.pen. privind legea penală mai favorabilă.
În baza art.275 alin.2 C.p.pen. obligă pe condamnat să plătească cheltuieli judiciare către stat în sumă de 100 lei.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 24 aprilie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. Ț. D. P. ONES
Red. 2 ex./A.Ț./D.M.
06.06.2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 106/2014.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
