Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Sentința nr. 1235/2014. Tribunalul CLUJ

De asemenea, conform articolului 4 din Legea numărul 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.

I. Prin sentința penală numărul 1740/2011 a Judecătoriei G., rămasă definitivă, instanța a hotărât următoarele:

În temeiul art. 449 alin. 1 lit. a Cod de procedură penală, instanța a admi s cererea formulată de condamnatul A. D., fiul lui D. și A., născut la data de 11.01.1986 în D., jud. Cluj, CNP_, cetățenie română, 4 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, cu domiciliul în D., .. 182, ., jud. Cluj, cu privire la contopirea pedepselor aplicate prin sentințele penale nr. 294/2010 a Tribunalului Cluj și nr. 854/2010 a Judecătoriei D. și, în consecință:

A d escontop it și a repus în individualitatea lor pedepsele pronunțate prin sentințele penale nr. 294/2010 a Tribunalului Cluj și nr. 854/2010 a Judecătoriei D..

A menținut operațiunile efectuate în cadrul sentinței penale nr. 854/2010 a Judecătoriei D. cu privire la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea la data de 04/05/.07.2007 a infracțiunii de furt calificat (recalcularea pedepsei pentru infracțiunea continuată, constatarea ei ca executată în perioada 08.08.2007 – 20.02.2009 și menținerea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 2 ani 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 957/2008 a Judecătoriei G.).

A constatat că faptele pentru care A. D. a fost condamnat prin sentințele penale nr. 294/2010 a Tribunalului Cluj și nr. 854/2010 a Judecătoriei D. (fapta comisă în data de 17/18.09.2009) sunt concurente, fiind comise înainte de considerarea ca executată a pedepsei de 2 ani 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 957/2008 a Judecătoriei G..

În temeiul art. 61 alin. 1 din Codul penal contopește restul rămas neexecutat de 260 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 957/2008 a Judecător iei G. cu:

a) pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 294/2010 a Tribunalului Cluj, dintre care alege pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare;

b) pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 294/2010 a Tribunalului Cluj, dintre care alege pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În continuare, în temeiul art. 36 alin. 2 din Codul penal raportat la art. 33 alin. 1 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal contopește pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 854/2010 a Judecătoriei D. cu pedepsele rezultante stabilite la literele a-b din alineatul anterior, dintre care alege pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, pe care o sporește cu 2 luni închisoare, aplicând pedeapsa rezultantă d e 8 ani 2 luni închisoare .

În temeiul art. 88 alin. 1 din Codul penal din pedeapsa rezultantă finală de 8 ani 2 luni închisoare stabilită prin prezenta sentință penală se scade perioada arestului preventiv cuprinsă între 25.01.2010 – 08.11.2010. În temeiul art. 36 alin. 3 din Codul penal din pedeapsa rezultantă finală de 8 ani 2 luni închisoare se scade de la 09.11.2010 până la zi.

Conform articolului 595 alineatul (1) din Codul de procedură penală, (1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din Codul penal.

Instanța a aprecia t că actul de sesizare depus de condamnat este o cerere de aplicare a legii penale mai favorabile, prevăzută de articolul 595 alineatul (1) din Codul de procedură penală raportat la articolul 6 din Codul penal întrucât se solicită reducerea pedepsei ca urmare a intrării în vigoare a legii noi.

II. Prin sentința penală numărul 854/2010 a Judecătoriei D., instanța a hotărât următoarele:

Condamnă pe inculpatul A. D., fiul lui D. și A., născut la 11 ianuarie 1986 în D., cetățean român, studii 3 clase elementare, stagiu militar nesatisfăcut, fără ocupație, recidivist, necăsătorit, CNP_3, domiciliat in D., .. 182, în prezent deținut în Penitenciarul G., în executarea unei pedepse privative de libertate la pedeapsa de :

-1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în modalitatea prev. de art. 208,209 lit.g și i cu aplicarea art. 74 alin. 2 Cod penal și 43 Cod penal comisă în noaptea de 4/5 iulie 2007,

Constată că aceasta infracțiune constituie o acțiune ce intră în conținutul infractiunii de furt calificat în formă continuată comisă de înculpat in perioada 4 iulie – 2 august 2007 pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentința penală 593/26.11.2007 a Judecătoriei D., pedeapsa ce a fost executată în perioada 8 august 20 07 – 20 februarie 2009,

Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în modalitatea prevăzută de art. 208, 209 lit. g și i cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 61 Cod penal.

În temeiul art. 61 Cod penal menține beneficiul liberării condiționate în privința restului de pedeapsă neexecutat de 260 zile din pedeapsa rezultantă de 2 ani 3 luni închisoare stabilită prin sentința penală 957/2007 a Judecătoriei G..

În fina l inculpatul a executa pedeapsa de 3 ani închisoare în detenție,

Face aplicațiunea art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei și constată că inculpatul este arestat in altă cauză.

Referitor la starea de fapt și de drept, instanța a reținut următoarele:

În drept, fapta inculpatului A. D. care în noaptea de 4/5 iulie 2007, singur, prin escaladarea gardului, dintr-o dependință a numitului B. N. a sustras un cazan pentru fabricarea alcoolului din fructe, aparținând părții vătămate V. I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.g și i Cod penal.

Întrucât p rin sentința penală nr.593 din 26 noiembrie 2007 a Judecătoriei D., învinuitul A. D. a fost condamnat, printre altele, și pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat în formă continuată, acte materiale săvârșite în perioada 4 iulie -2 august 2007, la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare în regim de detenție, iar fapta de mai sus este un act material ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni, urmează a se face aplicarea dispozițiilor art.43 Cod penal, privind recalcularea pedepsei pentru infracțiunea continuată. .

Fapta aceluiași inculpat, care în noaptea de 17/18 septembrie 2009, prin efracție, a pătruns în locuința părții vătămate R. A. G. de unde și-a însușit pe nedrept, un laptop, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.g și i Cod penal.

Totodată, întrucât învinuitul a săvârșit infracțiunea de mai sus înainte de considerarea ca executată a pedepsei de 2 ani și 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.957/2008 a Judecătoriei G., față de acesta se vor aplica și dispozițiile art.37 lit.a și art.61 Cod penal, privind starea de recidivă și efectele liberării condiționate.

Infracțiunea de furt calificat din sentința 854/2010 pentru care s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare, se încadrează în dispozițiile articolului 228 alineatul (1) și articolul 229 alineatul (1) literele b) și d) din Codul penal (nou) iar pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 5 ani închisoare (în forma obișnuită, fără cauze de reducere sau agravare).

Instanța a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de articolul 74 alineatul (2) din Codul penal din 1969 însă nu a indicat nici o împrejurare care să justifice această încadrare juridică. Prin urmare, în acest dosar, instanța nu poate reține nici o circumstanță atenuantă prevăzută de Codul penal nou. Având în vedere că s-au comis mai multe acte materiale în dauna unor persoane diferite, ar trebui stabilite mai multe pedepse și apoi contopite, conform articolului 38 alineatul (1) și articolului 39 din Codul penal nou, însă operațiunea este inutilă în speță, fiind evident că, limita maximă a pedepsei din legea nouă este mai mare decât pedeapsa aplicată persoanei private de libertate prin hotărârea de condamnare.

Infracțiunea de furt calificat din sentința 854/2010 pentru care s-a stabilit pedeapsa de 3 ani închisoare, se încadrează în dispozițiile articolului 228 alineatul (1) și articolul 229 alineatul (1) literele b) și d) din Codul penal (nou), cu aplicare articolului 43 alineatul (1) din Codul penal iar pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 5 ani închisoare (în forma obișnuită, fără cauze de reducere sau agravare).

Instanța ar trebui să majoreze pedeapsa conform articolului 43 alineatul (1) din Codul penal, însă operațiunea este inutilă în speță, fiind evident că, limita maximă a pedepsei din legea nouă este mai mare decât pedeapsa aplicată persoanei private de libertate prin hotărârea de condamnare.

II. Prin sentința penală numărul 294/2010 a Tribunalului Cluj, instanța a hotărât următoarele:

Condamnă pe inculpatul A. D. zis „B.”, fiul lui D. și A., născut la data de 11.01.1986 în loc.D., jud. Cluj ,CNP_, posesor al CI . nr._, domiciliat în loc.D., .. 182 C, ., ., f.f.l.în com. Cășeiu, ., jud. Cluj, cetățean român, necăsătorit, studii 3 clase ,stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, la următoarele pedepse:

- 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. art. 20, art.174 al.1, art. 175 al.1 lit.h C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen.

- 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol prev. de art. 197 al.1 C.pen.cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen.

În temeiul art.33 lit.a, art.34 lit.b C.pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare .

În temeiul art. 61 al.1 C.pen revocă liberarea condiționată privind pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 593/2007 a Judecătoriei D. și contopește restul rămas de executat de 260 de zile din pedeapsa anterioară cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul executând pedeapsa de 8 ani închisoare .

În temeiul art.71 C.pen. interzice inculpatului pe perioada executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a C.pen.

În baza art. 174- art.175 C.pen., art. 197 al.1 C.pen., art.53 pct.2 lit.a, art. 64 lit. a teza a II-a, art.65 și art. 66 Cod Penal interzice inculpatului pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; cu aplicarea art. 35 al.3 C.pen.

În temeiul art. 88 C.pen. deduce din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 25.01.2010 și până la zi.

În temeiul art. 350 al. 1 C .pr.pen. menține starea de arest preventiv a inculpatului .

Referitor la starea de fapt și de drept, instanța a reținut următoarele: faptele inculpatului A. D. care, în data de 2 iulie 2009, în jurul orelor 16-16,30, în timp ce se afla în locuința părții vătămate L. L. din ., jud.Cluj, pentru a înlesni și a o constrânge pe aceasta să întrețină relații sexuale, a exercitat asupra victimei violențe cu intenția de a ucide, prin lovire cu un topor în zona capului, comprimarea toracelui și sugrumarea acesteia prin comprimarea gâtului, având un act sexual normal împotriva voinței victimei, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de omor calificat, prev. de art.20 C.p. rap. la art.174, 175 alin.1 lit.h C.pen. cu aplic. art.37 lit.a C.pen. și viol, prev. de art.197 al.1 C.pen. cu aplic. art.37 lit.a C.pen., totul cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.

Infracțiunea de tentativă de omor calificat din sentința 294/2010 se încadrează în dispozițiile articolului 32 alineatul (1) raportat la articolul 188 și articolul 189 alineatul (1) litera d) și alineatul (2) din Codul penal nou, cu aplicarea articolului 43 alineatul (1) din Codul penal (nou) iar pedeapsa prevăzută de lege este de 7 ani 6 luni – 12 ani 6 luni închisoare, văzând și dispozițiile articolului 33 din Codul penal (în forma obișnuită, fără cauze de reducere sau agravare). Deoarece în speță există o cauză de agravare a răspunderii penale, conform articolului 43 alineatul (1) din Codul penal, la această pedeapsă ar trebui adăugat restul de pedeapsă rămas neexecutat însă operațiunea este inutilă în speță, fiind evident că, limita maximă a pedepsei din legea nouă este mai mare decât pedeapsa aplicată persoanei private de libertate prin hotărârea de condamnare.

Infracțiunea de viol săvârșită de petiționar (sentința 294/2010), este prevăzută de Codul penal nou (Legea numărul 286/2009) în articolul 218 alineatul (1), cu aplicarea articolului 43 alineatul (1) din Codul penal.

Conform articolului 288 alineatul (1) din Codul penal (nou), pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de viol, este de 3 ani – 10 ani închisoare (în forma obișnuită, fără cauze de reducere sau agravare). Deoarece în speță există o cauză de agravare a răspunderii penale, conform articolului 43 alineatul (1) din Codul penal, la această pedeapsă ar trebui adăugat restul de pedeapsă rămas neexecutat însă operațiunea este inutilă în speță, fiind evident că, limita maximă a pedepsei din legea nouă este mai mare decât pedeapsa aplicată persoanei private de libertate prin hotărârea de condamnare.

Din cele arătate reiese că nu există nici un motiv pentru reducerea pedepselor componente și nici a pedepsei finale aplicate condamnatului; prin urmare, prima instanț ă a r espin s cererea petiționarului de aplicare a legii penale mai favorabile.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație, în termenul le gal, condamnatul A. D., solicitând în continuare aplicarea legii penale mai favorabile (respectiv aplicarea noului Cod penal), fără a aduce însă vreo critică concretă soluției pronunțate de prima instanță.

Analizând sentința atacată, pe baza actelor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că, contestația declarată în cauză este nefondată, soluția adoptată de către instanța de fond, de respingere ca neîntemeiată a sesizării formulate de condamnat, fiind legală și temeinică, argumentele aduse în sprijinul acestei soluții fiind pertinente și convingătoare, tribunalul însușindu-și-le în totalitate, cu atât mai mult cu cât nici nu au fost combătute în vreun fel de către condamnat pr in contestația aflată la dosar.

Potrivit jurisprudenței CEDO, instanțele de control judiciar nu sunt obligate să reia în motivarea hotărârii argumentele învederate de prima instanță și să dezvolte din nou în motivarea soluției întregul material probator, dacă aceste argumente sunt pertinente și complete și dacă, cazul de față, motivele pe care se întemeiază calea de atac a contestației, prezentate de condamnat, nu diferă de susținerile acestuia în fața primei instanțe (în speță nefiind aplicabile dispozițiile art.6 C.pen.).

Față de cele menționate mai sus, în baza 425 alin.7 pct.1 lit.b C.pr.pen. tribunalul urmează să respingă ca nefondată contestația formulat ă de condamnatul A. D., împotriva sentinței penale nr. 1235 /2014 a Judecătoriei G..

Conform art.272 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariul avocaț ial din oficiu (cuvenit av. O. I. ), care se va avansa din F.M.J.

Potrivit art.275 alin.2 C.pr.pen. condamnatul va fi obligat la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în calea de atac a contestației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul A. D., fiul lui D. și A., născut la data de 11.01.1986 în Cluj-N., jud. Cluj, CNP_, deținut în prezent în Penitenciarul G., împotriva sentinței penale nr.1235/27.06.2014 a Judecătoriei G..

Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariul avocațial din oficiu (cuvenit av. O. I.), care se avansează din F.M.J.

Obligă condamnatul la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în calea de atac a contestației.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 septembrie 2014.

PREȘEDINTE GREFIER

M. L. C. B.

Red. M.L./M.D./2 ex.