Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Sentința nr. 156/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 156/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 965/117/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
SENTINȚA PENALĂ NR.156/2014
Ședința publica din 28 februarie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: L. ANIȘOARA C.
GREFIER: D. C.
Pe rol fiind soluționarea sesizării Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului G., cu privire la condamnatul Z. C. I..
Cererea se examinează fără citarea persoanei condamnate și fără participarea procurorului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub număr unic de dosar_, la data de 20.02.2014, comisia de evaluarea a incidenței aplicării legii penale mai favorabile constituită în baza HG 836/2013 la nivelul Penitenciarului G. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 196/25.11.2008 a Tribunalului Bistrița Năsăud, definitivă prin decizia penală nr. 1229/02.04.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în privința condamnatului Z. C. I..
În motivarea sesizării s-a arătat că prin sentința penală nr. 196/25.11.2008 a Tribunalului Bistrița Năsăud, definitivă prin decizia penală nr. 1229/02.04.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost condamnat numitul Z. C. I. la pedepsele de 22 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul Penal din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 al. 1 și 3 din Codul Penal din 1969, și la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 al. 2 din Codul Penal din 1969, iar în baza art. 33-34 Cod Penal i s-a aplicat condamnatului pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul Penal din 1969 pe o durată de 7 ani.
Comisia din cadrul Penitenciarului G. a apreciat că este aplicabil în speță principiul „mitior lex”, referitor la legea penală mai favorabilă prev. de art. 6 din Noul Cod Penal, în privința pedepselor principale aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și violare de domiciliu precum și cu privire la pedeapsa complementară.
La dosarul cauzei s-au depus o copie a sentinței penale menționate, copiile minutelor deciziilor pronunțate în apelul și recursul declarate împotriva sentinței de mai sus, copie de pe mandatul de executare a pedepsei închisorii, însoțite de fișa de evaluare a condamnatului întocmită de comisia din cadrul penitenciarului amintit.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 196/25.11.2008 a Tribunalului Bistrița Năsăud, definitivă prin decizia penală nr. 1229/02.04.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost condamnat numitul Z. C. I. la pedepsele de 22 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul Penal din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 al. 1 și 3 din Codul Penal din 1969, și la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 al. 2 din Codul Penal din 1969, iar în baza art. 33-34 din Codul Penal din 1969 i s-a aplicat condamnatului pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul Penal din 1969 pe o durată de 7 ani.
Potrivit art. 6 din Noul Cod Penal, cu denumirea marginală „Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei”, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 din Noul Cod Penal instanța urmează să analizeze, în ordinea de mai jos, următoarele aspecte:
- aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă;
- aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța urmează să analizeze dacă sancțiunile pe care le execută în prezent condamnatul sunt mai mari decât cele ce le-ar putea executa în baza dispozițiilor noii legi, fără a se aduce atingere autorității de lucru judecat, deoarece în această procedură nu are loc o reindividualizare a pedepselor, ci doar se asigură legalitatea executării lor, în sensul ca o pedeapsă concretă, la care sunt luate în considerare toate cauzele de agravare sau de atenuare a răspunderii penale să nu fie mai mare decât maximul ce s-ar putea aplica, în condiții juridice similare, în temeiul noii legi.
Astfel, infracțiunea de viol, urmată de moartea victimei prev. de art. 197 al. 1 și 3 din Codul Penal din 1969, are corespondent în dispozițiile art. 218 al. 1 și 4 din Noul Cod Penal, și ar fi sancționată, dacă condamnatul ar fi judecat în prezent, cu închisoare de la 7 ani la 18 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, față de vechiul regim sancționator unde pedeapsa legală era cuprinsă între 15 și 25 ani și interzicerea unor drepturi. Observăm însă că pedeapsa concret aplicată condamnatului Z. C. I. este mai mare decât maximul de 18 ani închisoare, astfel încât pedeapsa de 22 ani închisoare se impune a fi redusă la maximul prevăzut de legea nouă și anume 18 ani.
În privința celeilalte pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, observăm că în prezent infracțiunea este reglementată de art. 224 al. 2 din Noul Cod Penal și este sancționată cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă. Prin urmare pedeapsa aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 196/25.11.2008 a Tribunalului Bistrița Năsăud, definitivă prin decizia penală nr. 1229/02.04.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, este mai mare decât maximul prevăzut de Noul Cod Penal, așa încât, în baza art. 6 alin. 1 din Noul Cod Penal, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare se va reduce la maximul de 3 ani închisoare, prevăzut de art. 224 al. 2 din Noul Cod Penal.
De asemenea observăm că acestui condamnat i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul Penal din 1969 pe o durată de 7 ani, ori potrivit art. 66 al. 1 din Noul Cod Penal pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi luată pe o durată de maxim 5 ani. D. consecință, în temeiul art. 6 al. 5 din Noul Cod Penal instanța va reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b și d din Noul Cod Penal de la 7 ani la 5 ani, această pedeapsă urmând a fi aplicată pe lângă pedeapsa de 18 ani închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de viol urmat de moartea victimei.
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni, instanța urmează să compare pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod Penal, luându-se în calcul pedepsele reduse la maximul special prevăzut de legea nouă.
Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod Penal, în urma contopirii pedepselor de 18 ani închisoare, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, la pedeapsa de bază de 18 ani închisoare s-ar putea adăuga un spor de 1 an, rezultând o pedeapsă de 19 ani închisoare. Potrivit art. 39 al. 1 lit. b din Noul Cod Penal aplicarea tratamentului juridic al concursului de infracțiuni este obligatorie și nu facultativă, astfel că deși condamnatului nu i s-a aplicat nici un spor, cu ocazia verificării aplicabilității legii penale mai favorabile instanța va ține seama de dispozițiile imperative ale textului mai sus amintit.
Prin aplicarea legii penale mai favorabile în conformitate cu art. 6 din Noul Cod Penal, instanțele trebuie să se asigure de faptul că persoanele private de libertate execută pedepse legale, conform principiului „nula pena sine lege”. Cu alte cuvinte intervenția instanței de judecată poate avea loc într-o hotărâre ce se bucură de autoritate de lucru judecat, numai în acele situații în care pedeapsa concretă aplicată este mai mare decât pedeapsa maximă ce s-ar putea aplica, potrivit noii legi, ținând seama de toate cauzele de atenuare ori de agravare a răspunderii penale prevăzute de noile dispoziții, printre care și cele referitoare la concursul de infracțiuni, urmând să reducă pedeapsa concretă la maximul din noua lege.
În cauză nu va putea reține incidența dispozițiilor art. 34 lit. b din Codul Penal din 1969, care prevedeau aplicarea facultativă a unui spor, deoarece în această etapă, a aplicării legii penale mai favorabile unor pedepse definitiv stabilite, instanța nu poate face o cântărire a dispozițiilor mai favorabile prevăzute în una sau alta din cele două legi, așa cum se procedează în situațiile în care cauzele sunt pe rol și încă nu a intervenit o hotărâre definitivă, ci trebuie aplicate unitar dispozițiile din noua lege, pentru a se verifica dacă nu cumva pedeapsa concret aplicată este mai mare decât maximul pedepsei prevăzute de legea nouă, la care s-au aplicat toate cauzele de reducere sau de majorare a pedepsei..
În concluzie, în baza art. 23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 Cod Procedură Penală, tribunalul va admite contestația la executare ca urmare a sesizării din oficiu formulată de către Comisia Mixtă de Evaluare a Dosarelor de Penitenciar, din cadrul Penitenciarului G. privind pe condamnatul Z. C. I., și va descontopi pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și lit. b din Codul Penal din 1969, aplicată prin sentința penală nr. 196/2008 din 25.11.2008 a Tribunalului Bistrița Năsăud, definitivă prin decizia penală nr. 1229/02.04.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și va repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:
- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 al. 2 din Codul Penal din 1969;
- pedeapsa de 22 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și lit. b din Codul Penal din 1969, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de viol urmat de moartea victimei prev. de art. 197 al. 1 și 3 teza a II-a din Codul Penal din 1969.
În baza art. 6 alin. 1 din Noul Cod Penal va reduce pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, la maximul special de 3 ani închisoare prevăzut de art. 224 al. 2 din Noul Cod Penal.
În baza art. 6 alin. 1 din Noul Cod Penal reduce pedeapsa principală de 22 de ani închisoare, la maximul special de 18 ani închisoare prevăzut de art. 218 al. 4 din Noul Cod Penal.
În temeiul art. 6 al. 5 din Noul Cod Penal va reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b și d din Noul Cod Penal de la 7 ani la 5 ani, această pedeapsă urmând să fie executată pe lângă pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de viol urmat de moartea victimei.
În baza art. 38 alin. 1 din Noul Cod Penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod Penal va contopi pedeapsa de 18 ani închisoare, și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a, b și d din Noul Cod Penal, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare, fiind sporită cu 1 an închisoare, rezultând pedeapsa de 19 (nouăsprezece) ani închisoare la care se va adăuga, potrivit art. 45 al. 1 din Noul Cod Penal pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a, b și d din Noul Cod Penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a alege, pe o durată de 5 ani.
Va interzice condamnatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și d din Noul Cod Penal, ca pedeapsă accesorie.
Va deduce din pedeapsă durata executată de la data de 20.01.2008 la zi.
Va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 228/2008 din 06.04.2009 emis în baza sentinței penale nr. 196/2008 a Tribunalului Bistrița Năsăud și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În baza art. 275 alin. 3 Noul Cod de Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Â Ș T E
În baza art. 23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 Cod Procedură Penală, admite contestația la executare ca urmare a sesizării din oficiu formulată de către Comisia Mixtă de Evaluare a Dosarelor de Penitenciar, din cadrul Penitenciarului G. privind pe condamnatul Z. C. I., fiul lui I. și C., născut la data de 03.02.1983, în Năsăud, jud. Bistrița Năsăud, CNP_, domiciliat în com. Chiuza, ., jud. Bistrița Năsăud, în prezent aflat în Penitenciarul G.,
Descontopește pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și lit. b din Codul Penal din 1969, aplicată prin sentința penală nr. 196/2008 din 25.11.2008 a Tribunalului Bistrița Năsăud, definitivă prin decizia penală nr. 1229/02.04.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:
- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 al. 2 din Codul Penal din 1969;
- pedeapsa de 22 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și lit. b din Codul Penal din 1969, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de viol urmat de moartea victimei prev. de art. 197 al. 1 și 3 teza a II-a din Codul Penal din 1969.
În baza art. 6 alin. 1 din Noul Cod Penal reduce pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, la maximul special de 3 ani închisoare prevăzut de art. 224 al. 2 din Noul Cod Penal.
În baza art. 6 alin. 1 din Noul Cod Penal reduce pedeapsa principală de 22 de ani închisoare, la maximul special de 18 ani închisoare prevăzut de art. 218 al. 4 din Noul Cod Penal.
În temeiul art. 6 al. 5 din Noul Cod Penal reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b și d din Noul Cod Penal pe durata de 5 ani, pe lângă pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de viol urmat de moartea victimei.
În baza art. 38 alin. 1 din Noul Cod Penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod Penal contopește pedeapsa de 18 ani închisoare, și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a, b și d din Noul Cod Penal, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare, fiind sporită cu 1 an închisoare, rezultând pedeapsa de 19 (nouăsprezece) ani închisoare la care se adaugă, potrivit art. 45 al. 1 din Noul Cod Penal pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a, b și d din Noul Cod Penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a alege, pe o durată de 5 ani.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și d din Noul Cod Penal, ca pedeapsă accesorie.
Deduce din pedeapsă durata executată de la data de 20.01.2008 la zi.
Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 228/2008 din 06.04.2009 emis în baza sentinței penale nr. 196/2008 a Tribunalului Bistrița Năsăud și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În baza art. 275 alin. 3 Noul Cod de Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 28 februarie 2014.
PREȘEDINTE
L. ANIȘOARA C.
GREFIER
D. C.
Red. L.A.C./4 ex./15.04.2014
| ← Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
