Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 1/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 197/235/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 1/2014
Ședința publică din 17 Februarie 2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: I. N. B.
Grefier: D.-P. Oneș
S-a luat spre soluționare contestația formulată de condamnatul S. V. împotriva sentinței penale nr.159/01.02.2014 a Judecătoriei G., cauza având ca obiect sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul condamnat S. V., asistat de către apărătorul desemnat din oficiu, av. V. I. cu delegație la dosar.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror: G. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la întrebarea instanței, condamnatul arată că, își menține contestația formulată.
La întrebarea instanței, părțile arată că, nu au cereri de formulat ori excepții de ridicat.
Față de împrejurarea că, nu sunt cereri de formulat, ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.
Apărătorul condamnatului solicită în baza art.23 din Legea nr.255/2013 modificat prin OUG 116/2013, admiterea contestației formulate împotriva sesizării transmise de Comisia prevăzută de HG 836/2013 în ceea ce îl privește pe petent. Solicită în urma admiterii contestației, a se dispune în temeiul art.4 N.C.p. aplicarea legii penale mai favorabile. În mod corect Comisia de evaluare din cadrul Penitenciarului G. a constatat că, infracțiunea pentru care a fost condamnat petentul este dezincriminată de actuala legislație.
Arată că, atât timp cât fapta nu se regăsește în dispozițiile Noului Cod penal, solicită admiterea contestației formulate.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea contestației formulate și menținerea sentinței penale nr.159 din 1 februarie 2014 a Judecătoriei G., apreciind că, aceasta este legală și temeinică. Arată că, în mod legal s-a respins contestația formulată, deoarece faptele pentru care a fost condamnat petentul se regăsesc în prevederile art.257 alin.4 din Noul Cod penal. Nu se poate spune că faptele comise nu se regăsesc în noile dispoziții legale.
Condamnatul, având ultimul cuvânt, solicită a i se reduce pedeapsa, apreciind că, fapta reținută în sarcină nu a fost așa gravă. Totodată, arată că, se afla în stare de ebrietate și că a recunoscut comiterea ei.
TRIBUNALUL
Prin sentința penală nr. 159/01.02.2014 a Judecătoriei G. a fost respinsă sesizarea comisiei constituite în Penitenciarul G. în baza Hotărârii Guvernului nr. 836/2013, referitoare la persoana privată de libertate S. V.-I., fiul lui V. și M., născut la data de 26.10.1979 în municipiul G., județul Cluj, domiciliat în municipiul G., . 4, scara 3, apartamentul 35, județul Cluj, codul numeric personal_, în prezent deținut în Penitenciarul G., având ca obiect constatarea dezincriminării a două infracțiuni de sfidarea organelor judiciare, prevăzută de articolul 2721 din Codul penal din 1969, pedepse stabilite prin sentința penală numărul 407/2013 a Judecătoriei G..
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sesizarea comisiei constituite în Penitenciarul G. în baza Hotărârii Guvernului nr. 836/2013, s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile față de numitul S. V.-I., în sensul să se constate că infracțiunea pentru care s-a aplicat pedeapsa pe carte o execută persoana privată de libertate, a fost dezincriminată.
Analizând probele aflate la dosar precum și normele juridice în vigoare, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 407/2013 a Judecătoriei G., rămasă definitivă, s-a aplicat inculpatului S. V.-I., o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de sfidarea organelor judiciare, prevăzută de articolul 2721 din Codul penal din 1969 precum și o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de sfidarea organelor judiciare, prevăzută de articolul alineatul din Codul penal din 1969. Cele două pedepse au fost contopite în pedeapsa mai grea de 10 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 luni închisoare; în final 1 an închisoare. În esență, s-a reținut în sarcina numitului S. V.-I. faptul că a proferat injurii, cuvinte insultătoare și amenințări la adresa agenților de poliție T. I. și R. M-G., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Pe larg, s-a arătat în motivarea sentinței de mai sus, următoarele:
Agentul șef principal de poliție T. I. și agentul de poliție R. M.-G. fac parte din structura poliției judiciare și sunt încadrați la Secția 7 Poliție Rurală G..(filele 6-8 DUP).
La data de 10 noiembrie 2011, la orele 1726, în timp ce efectuau serviciul de patrulare, lucrătorii de poliție au fost sesizați prin serviciul național unic de urgență cu privire la existența unui scandal la imobilul cu numărul 147 din localitatea B.. În vederea aplanării conflictului și luării măsurilor legale, agenții de poliție s-au deplasat cu autoturismul de serviciu în localitatea B.. Ajungând în fața Cooperativei de consum Unirea, și observând prezența mai multor persoane, s-au gândit că pot obține informații în legătură cu locul unde s-a petrecut fapta cu privire la care a fost sesizați. Agentul de poliție R. M.-G. a întrebat persoanele aflate pe terasă, unde se află imobilul cu numărul 147. Deși întrebarea nu i-a fost adresată în mod direct, inculpatul B. S. s-a ridicat de la masă și a proferat cuvinte insultătoare la adresa ambilor agenți de poliție afirmând „să-mi sugeți pula, că eu nu sunt poștașul vostru.” Afirmația inculpatului a provocat ilaritate printre cei prezenți, majoritatea fiind persoane aflate sub influența alcoolului.
La solicitarea părții vătămate R. M.-G. de a se comporta civilizat, inculpatul B. S. a replicat: „tu cine ești mă sugaciule, ești un boschetar, un gunoi, te fut în gură și să-mi sugi pula cu măta și te dezbrac”. Fiind solicitat să se legitimeze, inculpatul a refuzat, afirmând: „nu vă dau nimic și vă fut în gură”. În timp ce lucrătorii de poliție încercau să-l convingă pe inculpatul B. S. să se legitimeze sau să-i însoțească la sediul poliției, a intervenit și inculpatul S. V.-I., care s-a adresat mai întâi agentului de poliție R. M.-G. spunând „să-mi sugi pula mă sugaciule, că te cunosc eu pe tine și dacă te prind, te bat până te omor”, după care s-a îndreptat spre partea vătămată în mod amenințător, cu mâna ridicată asupra capului. Agentul de poliție T. I. a încercat să îl calmeze pe inculpatul S. I.-V., însă acesta l-a întrebat „ce pula mea vrei?”
În această fază a intervenit tatăl învinuitului S. V.-I. – martorul S. V. – care a reușit să-l tempereze pe fiul său, dar numai pentru o perioadă scurtă de timp, deoarece ambii inculpați au continuat să adreseze agenților de poliție, pe un ton ridicat, solicitarea de a pleca, amenințând totodată că în caz contrar vor recurge la acte de violență.
Văzând că se află într-o situație mai complicată, agenții de poliție au solicitat sprijinul unui alt echipaj de poliție, aflat în teren. La solicitarea părților vătămate s-a deplasat la locul incidentului echipajul format din agentul principal de poliție P. B. și agentul de poliție S. M.. Împreună, cei patru polițiști au reușit să-l încătușeze pe învinuitul B. S., care s-a opus aruncându-se pe jos. Între timp, învinuitul S. V.-I. s-a îndepărtat puțin, dar a revenit în scurt timp și i-a adresat din nou insulte și amenințări agentului de poliție R. Micea, după cum urmează: „te prind eu futete-ar Dumnezeu, și te omor că te cunosc și știu unde stai” În cele din urmă, inculpatul a fost îndepărtat definitiv de la locul incidentului, de către martorul S. V..(filele 6-7; 9-13 și 27-33 DUP).
Comportamentul inculpaților a provocat indignarea persoanelor aflate la fața locului, tulburând liniștea publică pentru mai bine de jumătate de oră (f. 28, DUP, f. 41).
Pentru executarea pedepsei s-a emis mandatul numărul 431/2013.
Persoana privată de libertate S. V.-I. se află în Penitenciarul G. pentru executarea pedepsei menționate anterior .
Conform articolului 250 din Legea numărul 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 aprilie 1997, cu modificările și completările ulterioare. iar potrivit articolului 247 din Legea numărul 187/2012 respectiva lege a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014. Pe aceeași dată a intrat în vigoare noul Cod penal (Legea numărul 286/2009) conform articolului 246 din Legea numărul 187/2012.
Conform articolului 4 din Codul penal (nou) Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi.
De asemenea, conform articolului 3 din Legea numărul 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, (1) Dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.
(2) Dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.
Potrivit articolului 2721 din Codul penal din 1969, Întrebuințarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau amenințătoare la adresa integrității fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfășoară în fața instanței sau a organului de urmărire penală, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Cu aceeași pedeapsă se sancționează întrebuințarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau amenințătoare în mod nemijlocit la adresa integrității fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, polițist sau jandarm, pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcției.
Este util și să se observe faptul că, faptele concret săvârșite de condamnat puteau fi încadrate și în dispozițiile articolului 239 alineatul (1) din Codul penal din 1969 însă faptele respective, îndeplinind criteriile prevăzute de articolul 2721 din Codul penal din 1969, au fost încadrate în aceste din urmă dispoziții, între cele două texte de lege fiind o relație de la general la special (de la gen la specie) și conform principiilor de drept, atunci când două norme, una generală și una specială reglementează același aspect, se aplică cu prioritate norma specială.
Faptele concret săvârșite de condamnatul S. V.-I. nu se regăsesc în incriminarea prevăzută de articolul 279 din Codul penal nou.
Conform articolului 257 din Codul penal nou,
(1) Amenințarea săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârșite împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
(2) Săvârșirea unei infracțiuni împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
(3) Cu aceeași pedeapsă se sancționează faptele comise în condițiile alin. (2), dacă privesc un membru de familie al funcționarului public.
(4) Faptele prevăzute în alin. (1)-(3), comise asupra unui polițist sau jandarm, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate.
Potrivit articolului 206 alineatul (1) din Codul penal nou, (1) Fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării.
Instanța de fond a constatat că faptele concret săvârșite de condamnat (amenințarea agenților de poliție aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu săvârșirea infracțiunii de omor împotriva acestora) se încadrează în dispozițiile articolului 257 alineatul (4) din Codul penal nou.
Prin urmare, limitele legale de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de 257 alineatul (4) din Codul penal nou sunt între 6 luni și 2 ani închisoare sau amendă. Pedepsele concret stabilite în cauză, nu depășesc limita maximă stabilită de legea nouă, astfel că nu se impun a fi reduse.
Reiese că, întrucât faptele concret săvârșite de condamnat sunt incriminate de un alt text de lege din noul Cod penal, acestea nu au fost dezincriminate, deși nu se mai regăsesc în reglementarea prevăzută de articolul 279 din Codul penal nou.
Având în vedere cele de mai sus, instanța de fond a respins sesizarea comisiei în temeiul articolului 23 din Legea numărul 255/2013 și articolului 595 alineatul (1) din Codul de procedură penală.
Potrivit articolului 23 alineatul (11) din Legea numărul 255/2013 (așa cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului numărul 116 din 23 decembrie 2013), (4) Hotărârea prin care instanța de executare constată intervenirea legii penale mai favorabile este executorie. Prin urmare, per a contrario, deoarece a fost respinsă sesizarea, nu se va face mențiunea că sentința este executorie.
În temeiul articolului 272 și articolului 275 alineatul 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare au rămase în sarcina statului.
Conform dispozițiile articolului 23 alineatul (9) din Legea numărul 255/2013 (așa cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului numărul 116 din 23 decembrie 2013), prezenta sentință este supusă contestației în termen de 3 zile de la comunicare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul S. V. I., fără a arăta în scris motivele.
Analizând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul constată că, contestația formulată în cauză este nefondată.
Astfel, în mod just instanța de fond a constatat că, fapta săvârșită de condamnatul S. V., respectiv amenințarea agenților de poliție aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu săvârșirea infracțiunii de omor împotriva acestora, se încadrează în dispozițiile articolului 257 al.1,4 din NCP, sancțiunea fiind pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, în speță amenințarea prev. de art.193 C.p. din anul 1969, respectiv art.206 NCP, aa cărei limite se majorează cu jumătate.
Prin urmare, limitele legale de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 al.1,4 NCP sunt între 6 luni și 1 an și 6 luni închisoare sau amendă. Pedepsele concret stabilite în cauză, nu depășesc limita maximă stabilită de legea nouă, astfel că nu se impun a fi reduse.
Față de cele de mai sus, tribunalul, în temeiul art. 23 al. 5 din Legea nr. 255/2013, va respinge contestația formulată de condamnatul S. V. I., împotriva Sentinței penale nr. 159/01.02.2014 a Judecătoriei G..
În baza art. 275 al. 2 C.p.p., va obliga condamnatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 100 lei.
Potrivit art. 272 C.p.p., va stabili în favoarea Baroului de Avocați Cluj onorariu avocațial din oficiu în sumă de 100 lei, cuvenit av. V. I. L., ce se va avansa din FMJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 23 al. 5 din Legea nr. 255/2013, respinge contestația formulată de condamnatul S. V. I., fiul lui V. și M., ns. la 26.10.1979 în mun. G., jud. Cluj, deținut în prezent în PNT G., CNP_ împotriva S.P. nr. 159/01.02.2014 a Jud. G..
În baza art. 275 al. 2 C.p.p., obligă condamnatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 100 lei.
Potrivit art. 272 C.p.p., stabilește în favoarea Baroului de Avocați Cluj onorariu avocațial din oficiu în sumă de 100 lei, cuvenit av. V. I. L., ce se avansează din FMJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 17.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
I. N. B. D. P. ONEȘ
Red. 3 ex./I.N.B./D.M.
24.02.2014
Jud.fond: G. I.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 661/2014.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Încheierea nr.... → |
|---|
