Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 326/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 326/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 2506/235/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 326/2014
Ședința publică din data de 20 octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. Ț.
Grefier C. B.
S-a luat spre examinare contestația formulată de către P. de pe lângă Judecătoria G. împotriva sentinței penale nr. 1432/05._ pronunțată de Judecătoria G., privind și pe condamnatul M. A. V., cauza având ca obiect sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă petentul condamnat M. A. V., aflat în stare de deținere, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. Sibana I. A., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. M. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanța arată că P. de pe lângă Judecătoria G. a formulat contestație împotriva sentinței penale nr. 1432/05.09.2014 a Judecătoriei G. prin care a fost admisă sesizarea comisiei de aplicare a legii penale mai favorabile și înlăturată starea de recidivă a condamnatului.
Instanța întreabă participanții dacă sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Atât reprezentanta Ministerului Public cât și apărătorul petentului-condamnat arată că nu au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Față de împrejurarea că nu s-au formulat alte cereri și nu s-au invocat excepții, instanța constată că, prezenta contestație a fost formulată în termen, se află în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul solicită admiterea contestației formulată, casarea sentinței penale pentru nelegalitate, trimiterea cauzei spre rejudecare respingând solicitarea de aplicare a legii penale mai favorabile. Consideră soluția instanței de fond ca nelegală întrucât potrivit dispozițiilor art.6 alin.2 NCPP când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Pe cale de interpretare, apreciază că textul legal invocat stabilește în mod exhaustiv și neechivoc doar obligativitatea reducerii sancțiunii penale aplicate la maximul prevăzut de legea nouă. Prin urmare, se exclude pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat și din acest motiv, art.6 din NCPP nu mai face alte precizări referitoare la celelalte instituții ce au generat efectuarea unor operații juridice din cuprinsul hotărârii de condamnare, astfel că acestea își păstrează valabilitatea și incidența aplicării sub imperiul legii vechi, fiind irelevant faptul că legea nouă este mai favorabilă sau nu cu privire la acele instituții.
Prin urmare, nu se mai deschide calea nici unei reindividualizări judiciare a pedepsei aplicate, din aceste considerente apreciind hotărârea instanței de fond ca nelegală solicitând instanței a dispune în consecință.
Apărătorul condamnatului, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată împotriva sentinței penale nr. 1432/05.09.2014 a Judecătoriei G. formulată de către P. de pe lângă Judecătoria G.. Arată că, prin contestația formulată se solicită casarea sentinței ca fiind nelegală, însă solicită instanței a observa că acestea sunt doar aprecierile P. de pe lângă Judecătoria G., deoarece în opinia sa, instanța de fond a făcut o corectă aplicarea a dispozițiilor legale, atât în ceea ce privește principiul aplicării legii penale mai favorabile cât și în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art.41 alin.1 lit.a NCPP care prevăd că termenul unu al recidivei va exista doar atunci când pedeapsa aplicată va fi mai mare de 1 an, în contradictoriu cu cele prevăzute de vechiul cod penal care reglementau termenul unu al recidivei ca fiind o pedeapsă mai mare de 6 luni.
Arată că, în aceste condiții instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, motiv pentru care solicită respingerea contestației formulată de către P. de pe lângă Judecătoria G. și menținerea sentinței contestate ca fiind legală.
Condamnatul M. A. V., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză.
TRIBUNALUL
Prin sentința penală nr. 1432/05.09.2014 a Judecătoriei G., în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Codul penal și articolului 595 alineatul (1) din Codul de procedură penală a fost admisă sesizarea comisiei constituite în Penitenciarul G. în baza Hotărârii Guvernului nr. 836/2013, referitoare la persoana privată de libertate M. A.-V., cunoscut cu porecla „POLICE”, fiul lui M.-D. și D.-C., născut la data de 16.09.1990 în municipiul T., județul Cluj, cu domiciliul în municipiul T., ., scara A, etajul 3, apartamentul 8, județul Cluj, identificat prin cartea de identitate . nr._ și prin codul numeric personal_, în prezent deținut în Penitenciarul G. și, în consecință:
A fost înlăturată starea de recidivă prevăzută de articolul 37 litera a) din Codul penal din 1969, reținută în sentința penală numărul 362/2013 a Judecătoriei T..
S-a scăzut din pedeapsa finală de 7 ani 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală numărul 362/2013 a Judecătoriei T., timpul executat începând cu data de 28.05.2013, până la zi.
A fost anulat mandatul de executare cu numărul 436/2013, emis de Judecătoria T.. S-a dispus emiterea unui nou mandat pentru executarea pedepsei aplicate prin sentința penală numărul 362/2013 a Judecătoriei T. având același conținut cu vechiul mandat, modificat corespunzător precizărilor de mai sus.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sesizarea comisiei constituite în Penitenciarul G. în baza Hotărârii Guvernului nr. 836/2013 (fila 3), s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile față de persoana privată de libertate M. A.-V. în sensul să se înlăture starea de recidivă reținută și să se constate situația de plualitate intermediară.
Analizând probele aflate la dosar precum și normele juridice în vigoare, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 362/2013 a Judecătoriei T., rămasă definitivă, instanța a hotărât următoarele:
În baza art. .25 rap. la art. 211 alin.1, alin.2 lit. c C. penal, alin. 2 ind. 1 lit.a, b C. penal, cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin.1-4, 7 C. pr. penală, art. 37 lit. a C. penal, condamnă pe inculpatul M. A. V., cunoscut cu porecla „POLICE”, fiul lui M.-D. și D. C., născut la data de 16.09.1990 în mun. T., jud. Cluj, cu domiciliul în mun T., ., ., ., identificat prin C.I. . nr._ și prin C.N.P._, arestat preventiv în cauză, în prezent deținut la Penitenciarul G., pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tâlhărie, la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani și 10 luni închisoare.
În baza art. 83 C. penal, revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin SP 933/2012 a Judecătoriei C., care se cumulrează cu pedeapsa aplicată prin prezenta pentru instigare la tâlhărie, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare.
In baza art. 71 C.pen. interzice inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a tz II C.pen. de la data ramanerii definitive a prezentei si pana la finalizarea executarii pedepsei.
În baza art. 350 C. pr. penală, menține starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 88 C. penal, deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 28.05.2013 la zi.
Referitor la starea de recidivă, instanța a reținut că: De asemenea, având în vedere fișa de cazier judiciar a acestui inculpat, care prin S.P. nr. 933/29.03.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dos nr._/215/2015, definitivă la data de 23.04.2012, a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an, suspendată condiționat pe un termen de încercare de 3 ani, se impune concluzia că a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C.pen.
Prin decizia penală numărul 1122/R/3013 a Curții de Apel Cluj s-a casat sentința penală nr. 362/2013 a Judecătoriei T. și inculpatului i s-a stabilit o pedeapsă de 6 ani 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tâlhărie.
În baza art. 83 C. penal, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin SP 933/2012 a Judecătoriei C., care s-a cumulat cu pedeapsa aplicată pentru instigare la tâlhărie, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.
Pentru executarea pedepsei finale s-a emis mandatul numărul 436/2013.
Persoana privată de libertate se află în Penitenciarul G. pentru executarea pedepsei menționate anterior (fila 3).
Conform articolului 250 din Legea numărul 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 aprilie 1997, cu modificările și completările ulterioare. iar potrivit articolului 247 din Legea numărul 187/2012 respectiva lege a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014. Pe aceeași dată a intrat în vigoare noul Cod penal (Legea numărul 286/_) conform articolului 246 din Legea numărul 187/2012.
Potrivit articolului 37 alineatul (1) litera a) din Codul penal din 1969, Exista recidiva pentru persoana fizica in următoarele cazuri:
a) cind dupa raminerea definitiva a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat savirseste din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, in timpul executării sau in stare de evadare, iar pedeapsa prevăzuta de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an;
Potrivit articolului 41 alineatul (1) litera a) din Codul penal în vigoare, (1) Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
Așa cum se poate observa, potrivit legii noi, infracțiunea pentru care s-a stabilit pedeapsa de 6 ani 6 luni prin sentința penală numărul 362/2013 a Judecătoriei T., nu mai poate fi considerată ca fiind săvârșită în stare de recidivă deoarece primul termen al recidivei îl constituie o pedeapsă ce nu depășește 1 an închisoare.
Potrivit principiului aplicării legii penale mai favorabile și în temeiul articolului 23 din Legea numărul 255/2013 (așa cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului numărul 116 din 23 decembrie 2013) și articolului 595 alineatul (1) din Codul de procedură penală instanța de fond a admis sesizarea comisiei și a înlăturat din dispozitivul sentinței penale numărul 362/2013 a Judecătoriei T., mențiunea privind starea de recidivă.
Deoarece s-a înlăturat starea de recidivă, infracțiunile săvârșite se află în stare de pluralitate intermediară, prevăzută de articolul 44 alineatul (1) din Codul penal (nou) însă nu se pot aplica dispozițiile din articolul 44 alineatul (2) din Codul penal, deoarece au prioritate dispozițiile privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei (menținute prin articolul 15 din Legea numărul 187/2012), acestea fiind dispoziții speciale, care derogă de la regulile generale privind concursul de infracțiuni. În acest sens sunt și dispozițiile articolului 83 alineatul (4) din Codul penal din 1969. De asemenea, în literatura de specialitate și în practica judiciară s-a arătat () Dacă prima condamnare este închisoarea mai mare de 6 luni pentru o infracțiune intenționată, infracțiunea comisă în termenul de încercare va atrage și recidiva postcondamnatorie, iar cele două pedepse se vor executa cumulate aritmetic, fără a se mai aplica soprul prevăzut de lege pentru recidivă. ( a se vedea: M. B., V. P. ș. a, Codul penal comentat, vol. I, Partea generală, Editura Hamangiu, 2007, paginile 456-457 precum și literatura de specialitate și practica judiciară citate acolo).
Instanța de fond a apreciat că, de principiu, în speță nu ar trebui emis un nou mandat de executare deoarece în acest fel se complică situația, rezultând din noul mandat că Judecătoria G. ar fi condamnat pe acest deținut. Totuși trebuie reținut că, potrivit articolului 599 alineatul (4) din Codul de procedură penală, (4) După pronunțarea soluției definitive ca urmare a admiterii contestației la executare, se face o nouă punere în executare conform procedurii prevăzute de prezentul titlu. Având în vedere această dispoziție legală și ținând cont că sesizarea comisiei constituite în Penitenciarul G. în baza Hotărârii Guvernului nr. 836/2013 este (în esență) tot o contestație la executare, a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
Prin urmare, instanța de fond a anulat mandatul de executare emis în cauză și în temeiul articolului 555 alineatul (1) și articolului 599 alineatul (4) din Codul de procedură penală a dispus emiterea unui nou mandat pentru executarea pedepsei, care să cuprindă toate mențiunile din mandatul anterior, cu excepția stării de recidivă.
Din actul de la fila 3 reiese că persoana privată de libertate M. A.-V. a început executarea pedepsei la data de 28.05.2013. În temeiul articolului 71 și articolului 72 din Codul penal, a scăzut din pedeapsa rezultantă, timpul executat începând cu data de 28.05.2013 până la zi.
În temeiul articolului 272 și articolului 275 alineatul (3) din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație P. de pe lângă Judecătoria G., solicitând admiterea contestației, casarea sentinței penale pentru nelegalitate și în urma rejudecării cauzei, respingerea sesizării comisiei privind înlăturarea stării de recidivă prev. de art. 37 lit. a C.pen. pe considerentul că, procedând de o atare manieră se aduce atingere autorității de lucru judecat, legea nouă prevăzând doar posibilitatea reducerii pedepsei aplicate la maximul prevăzut de legea nouă.
Analizând prezenta contestație, prin prisma dispozițiilor legale în vigoare, tribunalul constată că, aceasta nu este întemeiată pentru considerente ce urmează a fi expuse în continuare. I
Inculpatul M. A. V., a fost condamnat prin sentința penală nr. 362/2013 a Judecătoriei T. la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 25 rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c din C. pen., alin. 2/1 lit. a și b din C.pen. cu aplic art. 320/1 din C.p.pen, art. 37 lit. a din C.pen. Prin aceeași sentință, în baza art. 83 din C.pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 933/2012 a Judecătoriei C. - care s-a cumulat cu pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa finală de 7 ani și 6 luni închisoare.
Condamnatul M. A. V. se află în PNT G. în executarea acestei pedepse iar la data de 24.07.2014 Comisia constituită în baza HG nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului G. a sesizat Judecătoria G. în vederea aplicării legii penale mai favorabile sub aspectul înlăturării stării de recidivă reținută prin hotărârea de condamnare, în condițiile în care primul termen al recidivei este constituit din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 933/2012a Judecătoriei C. și potrivit art. 41 al.1 din C.pen, actual „ există recidivă postcondamnatorie când după o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an se comite din nou o infracțiune cu intenție sau intenție depășită pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare”.
Prin sentința penală nr. 1432/2014 a Judecătoriei G., în temeiul art. 6 alin. 1 din C. pen. și art. 595 alin. 1 din C.pr.pen., Judecătoria G. s-a admis sesizarea comisiei și s-a dispus aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condamnatul M. A. -V. prin înlăturarea stării de recidivă, prev. de art. 37 lit. a din C.pen. anterior, reținută în sentința penală nr. 362/2013 a Judecătoriei T..
Împotriva acestei hotărâri parchetul a formulat contestație, apreciind că în mod greșit s-a înlăturat starea de recidivă deoarece în acest caz s-a adus atingere autorității de lucru judecat a hotărârii de condamnare, ceea ce nu a fost intenția legiuitorului, câtă vreme art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal, stabilește că atunci când „ după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”, în acest fel stabilindu-se doar obligația reducerii sancțiunii fără a fi afectate celelalte instituții la care se referă hotărârea de condamnare.
Fără îndoială, într-o oarecare măsură aplicarea legii penale mai favorabile aduce atingere principiului autorității de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești definitive, principalul efect fiind reducerea sancțiunilor aplicate în măsura în care acestea depășesc maximul pedepsei prevăzute de noua lege, însă obiectul analizei situației juridice a condamnatului nu poate fi restrâns doar la a verifica dacă pedeapsa aplicată depășește sancțiunea prevăzută de legea nouă, fără luarea în considerare a celorlalte instituții la care se referă hotărârea de condamnare care pot influența situația juridică a acestuia, în acest caz concret, înlăturarea stării de recidivă fiind oportună cel puțin din perspectiva regimului executării pedepsei dacă nu există implicații asupra duratei pedepsei aplicate și pentru considerente de echitate în raport de persoane condamnate pentru infracțiuni comise sub imperiul legii noi în condiții similare și care, având o condamnare anterioară de 1 an, nu vor fi considerată recidiviste.
În plus, presupunând la nivel ipotetic, că s-ar impune reducerea pedepsei principale și refacerea operațiunilor de revocare a suspendării și de stabilire a unei noi pedepse, fără îndoială că în situația în care primul termen al recidivei ar fi o pedeapsă de 1 an închisoare, s-ar înlătura dispozițiile referitoare la recidiva postcondamnatorie, astfel că în situația dată, deși a constatat că pedeapsa aplicată nu depășește maximul prevăzut de legea nouă nefiind necesară reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de tâlhărie, opinăm că judecătoria a procedat corect, înlăturând starea de recidivă.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, argumentele invocate în motivarea prezentei contestații neputând fi primite, sens în care în temeiul art. 425/1 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.pen. va respinge contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria G. împotriva sentinței penale nr.1432/05.09.2014 a Judecătoriei G..
Va stabili în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (av. Sibana I. A.) care se va avansa din FMJ.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 425/1 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.pen. respinge contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria G. împotriva sentinței penale nr.1432/05.09.2014 a Judecătoriei G..
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (av. Sibana I. A.) care se avansează din FMJ.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.10.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. Ț. C. B.
Red. 2 ex./A.Ț./D.M.
25.11.2014
Jud.fond: G. I.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 691/2014.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 691/2014.... → |
|---|
