Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 691/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 691/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 02-09-2014 în dosarul nr. 11679/211/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 247/2014
Ședința publică de la 02 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. T.
Grefier L. B.
S-a luat spre examinare contestația formulată de către petentul condamnat P. M. împotriva sentinței penale nr. 691 din 12.06.2014 a Judecătoriei Cluj-N., având ca obiect contestația la executare (art.598 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. M. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 01 septembrie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin sentința penală nr. 691/12.06.2014 a Judecătoriei Cluj-N. în baza art. 599 al. 1 din N.C.p.p. rap. la art. 598 al. 1 lit. a din N.C.p.p. a fost respinsă ca fiind neîntemeiată contestația la executare formulată de către condamnatul P. M., zis V., fiul lui natural și P. S. L., născut la data de 08.12.1984 în mun. Cluj-N., jud. Cluj, cetățean român, studii 12 clase, constructor, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut, cu domiciliul în mun. Cluj-N., . . și domiciliul efectiv în mun. Cluj-N., ., ., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul G. formulată împotriva sentinței penale nr. 339/2 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N., definitivă prin neapelare la data de 28 aprilie 2014.
În baza art. 50 al. 1 și art. 47 al. 1 din N.C.p.p. rap. la art. 38 al. 2 din N.C.p.p. s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-N. și s-a declinat competența pentru soluționarea cererii de apel formulată de către P. M., împotriva sentinței penale nr. 339/2 aprilie 2014 pronunțate de Judecătoria Cluj-N., în favoarea Curții de Apel Cluj.
În baza art. 275 al. 2 din N.C.p.p. a fost obligat petentul-condamnat să plătească suma de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată avansate de stat.
În baza art. 272 al. 1 din N.C.p.p. onorariul avocatului desemnat din oficiu, d-nul P. A. T. de 100 de lei a fost avansat din FMJ.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea din data de 30 mai 2014, petentul P. M. a formulat contestație la executare pentru împotriva sentinței penale nr. 339/2 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N., definitivă prin neapelare la data de 28 aprilie 2014 în care a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 420/2014.
În motivare arată că la data de 15 aprilie 2014 a depus un înscris la registratura instanței prin care a solicitat comunicarea tuturor actelor la adresa ., Cluj-N.. Totodată a arătat că a declarat apel în termenul legal.
Instanța a acvirat dosarul nr._/211/2013, precum și dosarul de executare a pedepsei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 339/2 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. petentul P. M. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
Inculpatul a fost prezent la termenul din data 6 decembrie 2013 fiind arestat în executarea unei pedepse. La același termen a comunicat domiciliul la care va locui în cazul liberării, respectiv Sitarilor, nr. 3, ., împrejurare consemnată olograf de către președintele completului de judecată. La termenul de judecată din data de 14 februarie 2014 inculpatul P. M. s-a prezentat în stare de libertate fiind liberat la data de 15 ianuarie 2014. Ulterior, inculpatul nu s-a mai prezentat în fața instanței, iar copia dispozitivului a fost comunicată procurorului și la cele două adrese cunoscute ale inculpatului respectiv Sitarilor, nr. 3, . și ., ., comunicată Penitenciarului G. la momentul liberării. Întrucât petentul nu a ridicat comunicările, a fost afișată înștiințarea că destinatarul poate să ridice comunicările de la sediul instanței, însă din procesele verbale întocmite rezultă că petentul nu le-a ridicat.
Petentul susține că la data de 15 aprilie 2014 s-a prezentat la sediul instanței și a înregistrat o cerere pentru eliberarea unei copii a minutei în cuprinsul căreia a indicat noul domiciliu, respectiv ., Cluj-N.. În aceeași zi ar fi înregistrat și cererea de apel, fără să cunoască cuprinsul minutei. În acest sens a prezentat un înscris care poartă ștampila de înregistrare a Judecătoriei Cluj-N. și data de 15 aprilie 2014.
La dosarul cauzei nu se găsesc cele două cereri, dar din verificările efectuate în sistemul Ecris rezultă că singurul document înregistrat după pronunțarea sentinței este o cerere înregistrată la data de 15 aprilie 2014 prin care inculpatul solicită o copie a minutei. Cererea a fost scanată la momentul înregistrării, introdusă ca și document în dosar în sistemul Ecris și a fost listată pentru a fi atașată prezentului dosar la termenul de judecată din data de 11 iunie 2014. Totodată, instanța de fond a reținut că nu există nicio dovadă despre înregistrarea unei cereri de apel, înscrisul primit de către petent de la Registratura Judecătoriei care dovedește înregistrarea unei cereri se referă la eliberarea copiei minutei, înscrisul fiind eliberat pentru prezentarea numărului de înregistrare grefierului arhivar în vederea eliberării copiei minutei. De asemenea instanța de fond a constatat că petentul nu s-a prezentat ulterior pentru ridicarea copiei minutei până la data de 29 mai 2014 când a fost arestat în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii.
Instanța de fond a reținut în primul rând că, fiind prezent la un termen de judecată inculpatul avea termenele următoare în cunoștință, iar în al doilea rând, dacă la data de 15 aprilie 2014 a formulat cerere pentru eliberarea copiei minutei știa că s-a soluționat cauza, informația găsindu-se inclusiv într-un spațiu public la sediul instanței. Împrejurarea că ulterior pronunțării soluției în cauză și ulterior comunicărilor efectuate la adresele cunoscute, ambele declarate în cursul procesului, petentul a înregistrat o cerere prin care arată că locuiește la un alt domiciliu nu poate conduce spre concluzia că primele comunicări nu au fost făcute în condiții legale. În aceste condiții, termenul de apel s-a considerat că a curs de la data primelor două comunicări, iar mandatul de executare a pedepsei a fost emis după împlinirea termenului de declarare a apelului. Sub aceste aspecte cererea inculpatului întemeiată pe disp. art. 599 al. 1 lit. a din N.C.p.p. este neîntemeiată.
Pe de altă parte, chiar dacă inculpatul a precizat că solicită anularea mandatului de executare a pedepsei în baza art. 599 al. 1 lit. a din N.C.p.p., în cuprinsul cererii sale scrise a menționat că a declarat apel, mențiune care echivalează că voința sa de a fi judecată o cerere de apel. Așadar, instanța de fond a constatat că nu suntem în prezența calificării naturii cererii inculpatului, ci în prezența a două cereri diferite Or, cu privire la repunerea în termenul de apel și soluționarea apelului se poate pronunța numai Curtea de Apel Cluj, iar această cerere a fost trimisă instanței competente.
În baza art. 275 alin 2 N.C.p.p. a fost obligat petentul la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat, în măsura respingerii contestației la executare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație petentul condamnat P. M. care solicită admiterea contestației la executare și punerea sa în libertate deoarece s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă.
Analizând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică sub toate aspectele pentru următoarele considerente:
Prin Sentința penală nr. 339/02.04.2014 a Judecătoriei Cluj-N. petentul P. M. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără a poseda permis de conducere prev. de art. 335 din Codul penal cu aplic. art. 37 lit. b din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal actual.
În cauză urmărirea penală a fost făcută conform Codului de procedură penală din 1969, care la art. 70 alin. 4 prevede că „învinuitului sau inculpatului i se aduce la cunoștință și obligația să anunțe în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a locuinței pe parcursul procesului penal”. Procesul penal era împărțit pe faze, respectiv faza de urmărire penală și faza de judecată. Faza de judecată se împarte în judecata în primă instanță și judecata în căile de atac. Judecata în primă instanță durează până la pronunțarea hotărârii de către prima instanță. Inculpatului i s-a adus la cunoștință de către procuror, odată cu învinuirea, și obligația de mai sus (f. 16 d.u.p.), procurorul referindu-se la întregul proces penal și nu doar la faza de judecată. Inculpatul a refuzat să semneze respectivul proces verbal, dar a fost semnat de apărătorul său din oficiu, și, din faptul că sunt completate anumite rubrici în funcție de răspunsurile inculpatului, se deduce că acestuia i s-a citit conținutul procesului verbal, inclusiv obligația amintită.
Toată discuția de mai sus are sens prin prisma faptului că inculpatul știa că trebuie să anunțe schimbarea de domiciliu dacă aceasta intervine pe parcursul procesului penal. Însă tribunalul consideră că obligația instanței de fond de a face comunicările actelor procedurale la adresele comunicate de inculpat pe parcursul procesului penal, durează până la pronunțarea hotărârii primei instanțe și nu după această dată. Cu alte cuvinte, dacă inculpatul ar fi comunicat schimbarea de adresă până la data de 2 aprilie 2014, instanța de fond avea obligația de a-i comunica minuta la noua adresă, orice schimbare de adresă ulterioară neavând relevanță.
Pe de altă parte, pe parcursul judecății în primă instanță inculpatul a comunicat o schimbare de adresă, respectiv cea de pe . fie avută în vedere de instanță, pentru că este altă adresă de domiciliu decât cea din actul de identitate. Instanța a comunicat minuta la ambele adrese, atât la cea din actul de identitate cât și la cea declarată de inculpat. Nu a făcut-o însă la cea de-a 3-a adresă, pe ., pe de o parte, cererea de comunicare a minutei la această adresă nu a ajuns la judecător și nici măcar la dosarul cauzei, iar pe de altă parte nici nu avea această obligație pentru că pronunțase deja hotărârea. Tot pe de altă parte, cererea de comunicare a minutei la adresa din mun. Cluj-N. . jud. Cluj, datând din 15.04.2014, începe în felul următor „Subsemnatul P. M. cu domiciliul în Cluj-N., ., .-mi eliberați minuta…”. Cu alte cuvinte, deși domiciliul inculpatului este tot cel declarat pe parcursul judecății și consemnat olograf de judecător pe încheierea de ședință din data de 06.12.2013 (f. 24, 25 d._/211/2013), inculpatul solicita practic comunicarea minutei la o altă adresă, despre care nu a declarat că este domiciliu procesual. Ori, alegerea domiciliului procesual sau comunicarea schimbării adresei de reședință se fac în primă instanță, în opinia instanței de control judiciar, până la pronunțarea hotărârii,.
În plus, inculpatul știa de existența procesului pentru că a fost prezent la mai multe termene de judecată, chiar și după liberarea din detenție și îi revenea lui obligația de a se interesa despre soluția ce va fi dată în cauză, cu atât mai mult cu cât știa că dorește comunicarea hotărârii la o altă adresă decât cea de domiciliu. Se mai pune întrebarea, de ce a declarat inculpatul apel, la aceeași dată la care a formulat cererea de comunicare a minutei la altă adresă, potrivit susținerii lui, dacă nu a cunoscut conținutul minutei hotărârii atacate.
În concluzie, instanța consideră că nu s-a pus în executare o hotărâre nedefinitivă deoarece comunicarea minutei s-a făcut în mod valabil.
Față de cele de mai sus, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, tribunalul va respinge ca nefondată contestația formulată de petentul condamnat P. M. împotriva Sentinței penale nr. 691/12.06.2014 a Judecătoriei Cluj-N..
În baza art. 272 din Codul de procedură penală va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei cu titlu de onorariu pentru apărător din oficiu - av. C. A. M..
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală va obliga petentul să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de petentul condamnat P. M., fiul lui natural și S. L., născut la data de 08.12.1984, deținut în Penitenciarul G., împotriva Sentinței penale nr. 691/12.06.2014 a Judecătoriei Cluj-N..
În baza art. 272 din Codul de procedură penală stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei cu titlu de onorariu pentru apărător din oficiu - av. C. A. M..
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă petentul să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
S. T. L. B.
Red. 3 ex./S.T./D.M.
Jud.fond: L. M.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Încheierea nr.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
