Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 357/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 357/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 2809/235/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA PENALĂ NR.357/2014
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2014
Instanța compusă din :
Președinte: A. Ț.
Grefier: C. B.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de către condamnatul G. MISU împotriva sentinței penale nr. 1679/03.10.2014 pronunțată de Judecătoria G., cauza având ca obiect contestație la executare (art.598 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul G. M. aflat în stare de deținere, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. P. R. M., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. M. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, la întrebarea instanței, petentul-condamnat G. M. arată că își menține contestația formulată și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Instanța întreabă participanții dacă sunt cereri sau excepții de formulat.
Apărătorul condamnatului și reprezentanta Ministerului Public arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat.
Instanța, din oficiu pune în discuție excepția tardivității contestației, având în vedere că, comunicare minutei s-a făcut la data de 9 octombrie 2014, contestația a fost declarată la data de 15 octombrie, termenul legal prevăzut de lege de 3 zile de la data comunicării, ultima zi fiind data de 13 octombrie care nu era o zi nelucrătoare.
Față de această împrejurare acordă cuvântul participanților.
Apărătorul condamnatului solicită instanței a-l întreba pe condamnat dacă a avut vreun motiv care l-a pus în imposibilitatea de a declara contestația în termenul legal.
Instanța respinge solicitarea apărătorului condamnatului nefiind relevantă cauzei și acordă cuvântul participaților cu privire la excepția invocată.
Apărătorul condamnatului arată că față de scriptele aflate la dosar, nu poate solicita admiterea contestației formulată de condamnatul G. M..
Reprezentanta Ministerului Public solicită instanței a constata, conform scriptelor de la dosar, tardivitatea contestației formulate.
Condamnatul G. M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
TRIBUNALUL
Prin sentința penală nr. 1679/0310.2014 a Judecătoriei G. s-a admis excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, a fost respinsă cererea de aplicare a legii penale mai favorabile formulată de petiționarul G. M., fiul lui L. și Viruța, născut la data de 28 martie 1979, codul numeric personal_, domiciliat în ., fără număr, județul Iași, în prezent deținut în Penitenciarul G..
A fost obligat petiționarul să achite 150 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a stabilit suma de 100 lei reprezentând onorar pentru avocatul din oficiu, care a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției, domnului avocat B. M..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în cererea formulată de petiționarul G. M., acesta arată că formulează contestație la executare și solicită aplicarea legii mai favorabile conform articolului 595 din Codul de procedură penală deoarece pedeapsa de 10 ani închisoare pe care o execută este prea mare raportat la legea nouă.
Analizând probele aflate la dosar precum și normele juridice în vigoare, instanța de fond a reținut următoarele:
Având în vedere conținutul cererii petiționarului, instanța a apreciat că obiectul prezentului dosar este o cerere de aplicare a legii penale mai favorabile, prevăzută de articolul 595 din Codul de procedură penală raportat la articolul 6 din Codul penal.
La termenul de azi, instanța a ridicat din oficiu excepția de autoritate de lucru judecat a prezentei cauze față de sentința penală numărul 875/NCPP/2014 a Judecătoriei Iași.
Prin sentința penală numărul 875/NCPP/2014 (dosar numărul_ ) a Judecătoriei Iași (fila 4) instanța a hotărât următoarele:
În baza dispozițiilor art. 23 alin. 1, 2 din Legea nr. 255/2013 respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată, prin apărător, de condamnatul G. M., CNP_, deținut în Penitenciarul Iași în executarea pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3459/20.12.2010 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 606/22.05.2012 a Curții de Apel Iași.
În motivarea sentinței menționate, instanța a reținut următoarele:
La data de 13.02.2014 a fost înregistrată pe rolul instanței contestația formulată de condamnatul G. M., deținut în Penitenciarul Iași în executarea pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3459/20.12.2010 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 606/22.05.2012 a Curții de Apel Iași, în sensul aplicării legii penale mai favorabile, cu consecința reducerii pedepsei pe care o execută.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3459/20.12.2010 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 606/22.05.2012 a Curții de Apel Iași, petentului G. M. i-au fost aplicate următoarele pedepse: 10 ani închisoare pentru furt calificat în formă continuată, infracțiune prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, b, g, i, alin. 2 lit. b, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 37 lit. b din Codul penal din 1969, alcătuită din 45 de acte materiale, și la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de constituire sau aderare la un grup infracțional în vederea comiterii de infracțiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323, cu aplicarea art. 37 lit. b din Codul penal din 1969. Pedepsele au fost contopite, instanța dispunând executarea pedepsei celei mai grele, de 10 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor.
Potrivit art. 6 alin. 1 din Codul penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă, se reduce la acest maxim.
Instanța apreciază că, dată fiind abrogarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 39/2003, precum și definiția dată de art. 367 alin. ultim grupului infracțional organizat, activitatea infracțională reținută în sarcina condamnatului G. M. poate fi considerată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. 1 Cod penal. Întrucât fapta a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie, potrivit art. 43 alin. 5 Cod penal o astfel de infracțiune se pedepsește cu maxim 7 ani și 6 luni închisoare, limită maximă, este adevărat, mai mică decât pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată petentului G. M..
Instanța mai constată însă că acesta a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni continuate de furt calificat comisă de persoane având asupra lor arme, care se încadrează în textul de incriminare cuprins de art. 229 alin. 2 lit. c Cod penal, pentru care legea prevede un maxim special de 7 ani închisoare, sporit la 10 ani și 6 luni închisoare în baza art. 43 alin. 1 Cod penal.
Prin urmare, pedeapsa maximă ce i-ar putea fi aplicată potrivit noii reglementări pentru furtul calificat, dincolo de orice majorare, facultativă, a limitelor de pedeapsă pentru comiterea în formă continuată, ar fi de 10 ani și 6 luni închisoare, mai mare decât cea de 10 ani închisoare aplicată, astfel încât nu se impune reducerea acesteia. Pe de altă parte, această pedeapsă a fost dată spre executare, ca rezultantă, fără aplicarea vreunui spor, astfel încât aplicarea tratamentului sancționator prevăzut de art. 39 alin.1 lit. b Cod penal, chiar în condițiile reducerii pedepsei de la 8 ani la 7 ani și 6 luni, nu i-ar crea o situație mai bună condamnatului.
Prin decizia penală numărul 151/2014 a Tribunalului Iași (fila 5) instanța a hotărât următoarele:
În temeiul dispozițiilor art. 425 indice 1 alin. 7 punctul 1 litera b Cod procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul condamnat G. M., fiul lui L. și Viruța, născut la data de 28 martie 1979, C.N.P._, în prezent în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 875/15.04.2014 pronunțate de Judecătoria Iași în dosarul penal nr._ , sentință pe care o menține.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul G. M. la plata sumei de 100 de lei către stat, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi ,5.08. 2014.
Având în vedere faptul că problematica autorității de lucru judecat nu are o reglementare amănunțită în legislația procesual penală și nici în literatura de specialitate procesual penală sau în practica judiciară procesual penală nu s-au formulat opinii ferme în legătură cu aspectul ridicat în prezenta cauză, respectiv cerere de aplicare a legii penale mai favorabile (fiind tratate doar situațiile care pot apărea atunci când este săvârșită o infracțiune), instanța va apela și la dispozițiile de procedură civilă și la practica judiciară procesual civilă, în temeiul articolului 2 alineatul (2) din codul de procedură civilă nou și articolului 4 alineatul (2) din Legea numărul 303/2004.
Conform articolului 248 alineatul (1) din Codul de procedură civilă, (1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Conform articolului 430 alineatul (1) din Codul de procedură civilă, Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului …are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. Potrivit articolului 431 alineatul (1) din Codul de procedură civilă, ca efect al autorității de lucru judecat, (1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Conform articolului 432 din Codul de procedură civilă, Excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs.
În literatura de specialitate (I. N., M. D., Tratat de procedură penală. Partea generală, Editura Universul Juridic, București, 2014, pagina 290) s-a arătat că, în materie penală, pentru existența autorității de lucru judecat se cere existența a două elemente identice între cauza judecată și cauza ce urmează a fi soluționată, și anume: identitate de persoane și identitate de obiect.
În speță, există identitate de persoană; în ambele dosare este parte numitul G. M.. De asemenea, există identitate de obiect, respectiv în ambele dosare obiectul este cerere de aplicare a legii penale mai favorabile. Prin urmare, există dubla identitate, de părți și de obiect.
Așa cum s-a arătat în practica judiciară, ,,esențial fiind ca să nu se ajungă la două hotărâri contradictorii, în sensul că drepturile recunoscute prin prima hotărâre să nu fie contrazise prin hotărârea ulterioară, ceea ce trebuie să se verifice este dacă prin noua acțiune reclamantul nu urmărește același scop, ca în primul proces.’’(Tribunalul Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1457/1957, în I. M., A. Lesviodax, Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem și a altor instanțe judecătorești pe anii 1952-1969, Editura Științifică, București, 1970, pagina 876). Este evident că petiționarul urmărește același scop în ambele dosare, respectiv reducerea pedepsei pe care o execută.
Având în vedere cele arătate și în temeiul articolului 16 litera i) din Codul de procedură penală, văzând și dispozițiile articolului 351 alineatul (2), articolului 393 alineatul (3), articolului 404 alineatul (4) litera i) și articolului 597 alineatele (5) și (6) din Codul de procedură penală, instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, a respins cererea condamnatului.
În temeiul articolului 275 alineatul (2) din Codul de procedură penală, petiționarul a fost obligat să achite 150 lei cheltuieli judiciare către stat. De asemenea, în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera g) din Protocolul încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, înregistrat la Ministerul Justiției sub nr. 61.573/18.09.2008, a acordat suma de 100 lei, onorariu pentru avocatul din oficiu al petiționarului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul G. Misu, solicitând admiterea contestației și aplicarea legii penale mai favorabile, în condițiile prevăzute de lege și de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 186/2013.
Analizând prezenta contestație prin prisma dispozițiilor legale în vigoare instanța constată următoarele:.
Potrivit art. 597 al. 7 C.p.pen. hotărârile judecătoriei pronunțate în primă instanță în materia executării pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară în termen de 3 zile de la comunicare.
Totodată, potrivit art. 425/1 C.p.pen. termenul de declarare a contestației în cazurile în care legea o prevede expres este de 3 zile, care curge de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru celelalte persoane.
Din actele dosarului de fond rezultă că la data de 09.10.2014 i s-a comunicat contestatorului minuta sentinței penale nr. 1679/03.10.2014 a Judecătoriei G..
Calea de atac a contestației a fost declarată însă, la data de 15.10.2014 (conform mențiunii de pe adresa locului de deținere), cu depășirea termenului de 3 zile prevăzut de lege, conform art. 597 al. 7 C.p.pen.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 425/1 al. 7 pct. 1 lit. a C.p.pen., tribunalul va respinge ca tardivă contestația formulată de condamnatul G. Misu împotriva sentinței penale nr.1679/03.10.2014 a Judecătoriei G..
Va stabili în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (av. P. R. M.) care se va avansa din FMJ.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.pen. va obliga pe condamnat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 150 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 425/1 al. 7 pct. 1 lit. a C.p.pen. respinge ca tardivă contestația formulată de condamnatul G. MISU, fiul lui L. și Viruța, născut la 28.03.1979, deținut în PNT G. împotriva sentinței penale nr.1679/03.10.2014 a Judecătoriei G..
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (av. P. R. M.) care se avansează din FMJ.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.pen. obligă pe condamnat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 150 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. Ț. C. B.
Red. 2 ex./A.Ț./D.M.
16.12.2014
Jud.fond G. I.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
