Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 320/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 320/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 2471/256/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
Decizia Penală Nr. 320
Ședința publică din data de 14.05.2014
PREȘEDINTE – L. I. B.
GREFIER – F. N.
Cu participarea Ministerului Public prin:
PROCUROR – Grațiela L., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul C.
S-a luat în examinare contestația formulată de contestator-condamnatul D. L., împotriva SP.1053/14.03.2014, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosar penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea dispozițiilor art.358 Cod pr. penală, se prezintă contestator-condamnatul D. L., în stare de deținere, asistat de apărătorul desemnat din oficiu av. B. E., în substituire pentru av. I. Ghiulfer Aisun, conform delegației avocațiale și respectiv a împuternicirii de substituire.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor art.257 – 263 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
După încuviințarea instanței, apărătorul ia legătura cu contestator-condamnatul.
La solicitarea instanței, contestator-condamnatul arată că menține contestația formulată.
Constatând că nu există cereri sau excepții de formulat, sau alte incidente de invocat, instanța constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul contestator-condamnatului apreciază că instanța de fond, Judecătoria Medgidia, în mod greșit și fără nici o motivare raportat la situația concretă, a respins cererea condamnatului, apreciind că datele ce rezultă din lucrările dosarului, pledează în defavoarea acestuia. Se apreciază că sunt îndeplinite condițiile art. 59, raportat la legea aplicabilă în speță, contestatorul executând fracția legală din pedeapsă, de două treimi, în perioada 9 decembrie 2011, 12 martie 2014, iar din actele aflate la dosar reiese că pe durata executării pedepsei, acesta a avut un comportament corespunzător normelor carcerale, nu a intrat în stări conflictuale cu angajați ai unității de deținere, sau cu alte persoane private de libertate, a fost repartizat la muncă, beneficiind astfel de 31 de zile, a participat la activități educaționale și religioase, atât cât capacitățile sale cognitive și mentale i-au permis repartizarea comisiei penitenciarului i-a permis să fie activ în diferite activități, considerente pentru care a fost recompensat de trei ori, pentru îndeplinirea sarcinilor și mai mult de atât, a avut dreptul de a avea o recompensă.
Se solicită a se avea în vedere că la fila 9 a dosarului, există certificatul de competență profesională, condamnatul este o persoană cu competență socială, iar la fila 10 se află atașată fișa de absolvire a școlii de ucenici, instanța urmând a avea în vedere aceste aspecte, fiind un plus pentru inculpat, pentru reinserția acestuia în societate.
Instanța aduce la cunoștință domnului avocat că la filele indicate de dumnealui există atașate la dosar dovezi ale îndeplinirii procedurii de citare și respectiv începutul sentinței atacate, neexistând atașate actele despre care a făcut vorbire, la aceste file.
Apărătorul contestator-condamnatului arată că probabil există o eroare în numerotarea actelor dosarului, dar pentru toate aspectele arătate anterior, reiese concluzia că condamnatul mai merită o șansă, libertatea fiind o stare de normalitate.
În final se arată că temeiul de drept este art. 425 ind.1, al.7 pct.2 lit.a) raportat la art. 587 alin.1 c.p.p. .
Apărătorul contestator-condamnatului arată că dacă se apreciază necesar de instanță, poate depune concluzii scrise.
Instanța aduce la cunoștință domnului avocat că necesitatea depunerii concluziilor scrise ține de voința apărării.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondată a contestației, apreciind că soluția atacată este legală și temeinică, apreciind că soluția atacată este legală și temeinică, urmând a fi înlăturate criticile aduse pentru următoarele considerente:
-pe de o parte acest condamnat a mai fost anterior condamnat în trei rânduri, inclusiv pentru tâlhărie, acesta a mai beneficiat și de liberarea condiționată și ulterior a săvârșit alte infracțiuni, aceasta din perspectiva antecedentelor.
-pe de altă parte, dintr-o altă perspectivă, se solicită a se constata că instanța a stabilit un termen rezonabil pentru reanalizarea cererii, respectiv 12 iunie 2014.
Contestator condamnatul având ultimul cuvânt arată că este de acord cu apărătorul său, dorește să fie în stare de libertate.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin sentința penală nr.1053/14.03.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar penal nr._ /2012,s-au dispus următoarele:
„În baza art. 99 Cp raportat la art. 587 Cpp cu reținerea art. 5 Cp:
Respinge cererea de liberare condiționată a condamnatului D. L., născut la data de 06.09.1988, fiul lui T. și I., în prezent deținut în P. P. Albă, județul C..
Stabilește termen de reanalizare a cererii la 12.06.2014.
În baza art. 272 Cod procedură penală;
Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. a sumei de 100 lei – onorariu oficiu pentru avocat G. G. Rozemari – delegație nr. 715/2014.
În baza art. 272 alin. 3 Cod Proc Penala:
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicarea dispozitivului .
Pronunțată în ședință publică azi 14.03.2014.”
Analizând actele și lucrările din dosar, instanța de fond a reținut următoarele:
Astfel, s-a reținut că petentul-contestator D. L. se află în executarea unei pedepse privative de liberate de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, conform sentinței penale nr. 141/2012 a Judecătoriei Călărași.
Executarea pedepsei a început la data de 09.12.2011 și urmează să expire la data de 08.06.2015.
Condamnatul a fost folosit la muncă, considerându-se ca executate urmare a muncii prestate 31 zile.
Având în vedere cerințele liberării condiționate cuprinse în disp. art. 100 și urm. din N.C.penal, instanța a apreciat rap. la disp. art. 6 din C.penal, că disp. art. 59 C.penal sunt mai favorabile condamnatului, și au fost avute în vedere la analizarea prezentei cauze.
S-a constatat că cerințele prevăzute de lege nu sunt îndeplinite în mod cumulativ.
Din cuprinsul procesului-verbal din data de 12.03.2014 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului P. Albă, cât și din caracterizarea depusă la dosar rezultă că deținutul D. L. are antecedente penale, se află la prima analiză în comisia de liberare condiționată, iar pe perioada detenției a avut un comportament corespunzător, în sensul că a fost sancționat o singură dată și că a fost recompensat de 3 ori, în prezent execută pedeapsa în regim deschis, iar Comisia din Penitenciar în unanimitate a propus amânarea cu 1 an a condamnatului, având în vedere că nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, că are o sancțiune neridicată, precum și perseverența infracțională.
Beneficiul liberării condiționate nu este însă un drept al condamnatului, ci numai o vocație a acestuia, astfel că instanța din analiza datelor existente la dosar apreciază în acest moment că nu este oportună și prudentă acordarea acestui beneficiu deținutului, pentru restul de pedeapsă.
Se consideră că pedeapsa privativă de libertate aplicată acestuia nu și-a atins scopul înainte de expirarea ei, astfel că timpul efectiv executat se apreciază că nu este suficient reeducării sale și prevenirii comiterii de alte infracțiuni, de îndată ce acesta s-ar afla în libertate, având în vedere și concluziile comisiei de liberare din penitenciar.
Liberarea condiționată ca instituție de drept penal, constituie nu numai un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei, dar și un mijloc de reeducare a condamnaților, care au astfel posibilitatea de a dovedi că nu este necesar să execute în continuare pedeapsa, ceea ce nu se poate reține în prezent în privința condamnatului D. L., având în vedere că a mai beneficiat de liberare condiționată anterior.
Având în vedere prevederile art.59 C.penal liberarea condiționată se acordă atunci când se consideră că scopul pedepsei a fost atins înainte de durata prevăzută în hotărârea de condamnare, fapt ce se stabilește, în mod deosebit pe comportarea condamnatului în timpul executării pedepsei și pe baza antecedentelor penale. Cu privire la acest aspect, instanța reține ca este neîntemeiată propunerea comisiei de amânare cu 1 an a rediscutării unei eventuale liberări condiționate, astfel că va reduce acest termen de la 1 an la 3 luni, prin raportare la perioada efectivă de executat pe care o are persoana condamnată.
Urmare celor de mai sus, instanța a apreciat ca necesară pentru reeducarea condamnatului, executarea a încă 3 luni de închisoare, după care să se rediscute eventuala liberare condiționată a acestuia, astfel că va respinge ca nefondată cererea.
Împotriva acestei sentințe penale condamnatul a declarat contestație solicitând admiterea propunerii de liberare condiționată, având în vedere că acesta a executat fracția obligatorie prevăzută de lege.
Apărătorul a mai susținut oral aspecte favorabile condamnatului, așa cum au fost expuse în practicaua prezentei decizii.
* * *
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu Tribunalul constată prezenta contestație ca fiind nefondată și o va respinge pentru următoarele motive:
Potrivit art.59 Cod penal din 1969 lege favorabilă condamnatului(așa cum a apreciat și prima instanță) este aplicabil în cauza de față având în vedere că vocația la acordarea liberării condiționate s-a născut pentru acest condamnat înainte de data de 01.02.2014 (când era în vigoare codul penal din 1969), fiind aplicabilă legea veche,) se arată că: „după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținând-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executare în întregime a pedepsei.”
Pornind de la dispozițiile legale enunțate și natura instituției liberării condiționate, Tribunalul reține că aceasta creează exclusiv o vocație, și nu un drept al persoanei private de libertate de a fi liberată din penitenciar înainte de executarea integrală a pedepsei.
Prin urmare, în cazul în care nu există aparența unei reeducări, instanța nu este obligată a proceda la liberarea condiționată a condamnatului, în măsura în care acesta nu face dovada unor eforturi temeinice de îndreptare, iar condamnatul, odată aflat în libertate, ar prezenta un potențial pericol pentru societate mai înainte de executarea integrală a pedepsei.
Examinândactele de la dosar în legătură cu propunerea formulată, în contestația de față, se reține că acest condamnat nu poate fi liberat condiționat având în vedere, așa cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal din data de 12.03.2014 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului P. Albă, cât și din caracterizarea depusă la dosar rezultă că deținutul D. L.are antecedente penale, se află la prima analiză în comisia de liberare condiționată, iar pe perioada detenției a avut un comportament corespunzător, în sensul că a fost sancționat o singură dată și că a fost recompensat de 3 ori, în prezent execută pedeapsa în regim deschis, iar Comisia din Penitenciar în unanimitate a propus amânarea cu 1 an a condamnatului, având în vedere că nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, că are o sancțiune neridicată, precum și perseverența infracțională.
Deși prin comportamentul său (a fost sancționat o singură dată și că a fost recompensat de 3 ori) condamnatul a dat anumite dovezi de îndreptare și de îmbunătățire a conduitei sale pe parcursul executării pedepsei, cel puțin la acest moment, nu se poate aprecia că acestea reprezintă „dovezi temeinice de îndreptare” impuse de art.59 C.p.
Față de natura infracțiunii săvârșite (furt calificat de la două părți vătămate) caracterizată prin lipsă de respect față de valori importante cum sunt patrimoniul, Tribunalul apreciază ca timpul efectiv executat nu este suficient pentru reeducarea acestuia, toate aceste elemente formând convingerea că la momentul prezent, contestatorul nu prezintă suficiente dovezi ale realizării unor eforturi concrete îndestulătoare în sensul reeducării, astfel că nu poate fi liberat condiționat.
Purtarea corespunzătoare, deși a fost dovedită, apare insuficientă pentru acordarea beneficiului liberării condiționate, remarcând și necesitatea continuării acestui comportament adecvat.
Termenul fixat de instanța de fond la data de 12.06.2014, nu apare excesiv și nejustificat, ci rezonabil și necesar, remarcând și considerentele expuse anterior.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul constată că prima instanță a făcut o justă apreciere a dispozițiilor incidente în cauză, prin prisma criteriilor enumerate de art.59 Cod penal, nejustificându-se, la acest moment, liberarea condiționată.
Ca urmare, în baza art.4251 alin.7, pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul D. L. împotriva sentinței penale nr.1053 din 14.03.2014 a Judecătoriei Medgidia pronunțată în dosarul penal nr._ /2013.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală va obliga contestatorul D. L. la plata sumei de 300 lei-cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 c.p.p. onorariu avocat oficiu(I. Ghiulfer Aisun) în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7, pct.1 lit.b Cod procedură penală:
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul D. L. împotriva sentinței penale nr.1053 din 14.03.2014 a Judecătoriei Medgidia pronunțată în dosarul penal nr._ /2013.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală:
Obligă contestatorul D. L. la plata sumei de 300 lei-cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 c.p.p. onorariu avocat oficiu(I. Ghiulfer Aisun) în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.05.2014.
P. DE COMPLET, GREFIER,
L. I. B. F. N.
C.:Red.Jud.L.I.B./25.09.2014/2.ex.
Fond:jud.L.C.R.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 454/2014.... → |
|---|
