Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 277/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 277/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 1958/256/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
Decizia Penală Nr.277
Ședința publică din data de 25.04.2014
PREȘEDINTE – L. I. B.
GREFIER – F. N.
Cu participarea Ministerului Public prin:
PROCUROR – Grațiela L., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul C.
S-a luat în examinare contestația formulată de condamnatul G. G. G., deținut în P. P. Albă, împotriva SP.770/28.02.2014, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosar penal nr._ .
Dezbaterile asupra contestației formulate de contestator-condamnat, au avut loc în ședința publică din data de 23.04.2014, consemnate în încheierea de ședință care face parte din prezenta, când tribunalul având nevoie de timp pentru a de libera, a amânat pronunțarea la data de 07.05.2014, dată la care, în aceiași compunere:
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față:
Prin sentința penală nr.770/28.02.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar penal nr._ ,s-au dispus următoarele:
„În baza art. 587 C.proc.penală, cu aplicarea disp. art. 6 N.C.penal și art. 59 C.penal:
Respinge cererea de liberare condiționată a condamnatului Gusa G. G., fiul lui L. și I., născut la data de 19.03.1991, ca nefondată.
Stabilește termen de reînnoire a cererii/propunerii după data de 26.09.2014.
În baza art. 272 C.proc.penală:
Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiție către Baroul C., a sumei de 100 lei, pentru avocat M. I. G., conform delegației . nr. 621/2014, cu titlu de onorariu apărător din oficiu.
În baza art. 275 alin. 2 C.proc.penală, obligă condamnatul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare pentru procuror și condamnat.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.02.2014.”
Pentru a dispune această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
S-a arătat că, petentul-condamnat se află în executarea unei pedepse privative de liberate de 3 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, conform sentinței penale nr. 524/2012 a Judecătoriei C..
Executarea pedepsei a început la data de 01.11.2011 și urmează să expire la data de 06.06.2015, deoarece se scade arestul preventiv de 86 zile.
Condamnatul nu a fost folosit la muncă, considerându-se ca executate urmare a muncii prestate 0 zile.
Având în vedere cerințele liberării condiționate cuprinse în disp. art.100 și urm. din N.C.penal, instanța de fond a apreciat rap. la disp. art. 6 din C.penal, că disp. art.59 C.penal sunt mai favorabile condamnatului, și au fost avute în vedere la analizarea cauzei.
S-a constatata că cerințele prevăzute de lege nu sunt îndeplinite în mod cumulativ.
Astfel, s-a arătat că, din cuprinsul procesului-verbal din data de 26.02.2014 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului P. Albă, cât și din caracterizarea depusă la dosar rezultă că deținutul Gusa G. G. are antecedente penale, se află la prima analiză în comisia de liberare condiționată, iar pe perioada detenției a avut un comportament corespunzător, în sensul că nu a fost sancționat și că a fost recompensat de 3 ori, în prezent execută pedeapsa în regim semideschis, iar Comisia din Penitenciar în unanimitate a propus amânarea cu 7 luni a condamnatului, având în vedere că nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, și că nu s-a implicat în muncă.
Beneficiul liberării condiționate nu este însă un drept al condamnatului, ci numai o vocație a acestuia, astfel că instanța din analiza datelor existente la dosar apreciază în acest moment că nu este oportună și prudentă acordarea acestui beneficiu deținutului, pentru restul de pedeapsă.
S-a considerat că pedeapsa privativă de libertate aplicată acestuia nu și-a atins scopul înainte de expirarea ei, astfel că timpul efectiv executat s-a apreciat că nu este suficient reeducării sale și prevenirii comiterii de alte infracțiuni, de îndată ce acesta s-ar afla în libertate, având în vedere și concluziile comisiei de liberare din penitenciar.
S-a mai reținut că liberarea condiționată ca instituție de drept penal, constituie nu numai un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei, dar și un mijloc de reeducare a condamnaților, care au astfel posibilitatea de a dovedi că nu este necesar să execute în continuare pedeapsa, ceea ce nu se poate reține în prezent în privința condamnatului Gusa G. G., având în vedere că a mai beneficiat de liberare condiționată anterior.
Având în vedere prevederile art. 59 C.penal liberarea condiționată se acordă atunci când se consideră că scopul pedepsei a fost atins înainte de durata prevăzută în hotărârea de condamnare, fapt ce se stabilește, în mod deosebit pe comportarea condamnatului în timpul executării pedepsei și pe baza antecedentelor penale.
Urmare celor de mai sus, instanța a apreciat ca necesară pentru reeducarea condamnatului, executarea a încă șapte luni de închisoare, după care să se rediscute eventuala liberare condiționată a acestuia, astfel că va respinge ca nefondată cererea.
* * *
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate cât și sub toate aspectele, Tribunalul constată prezenta contestație ca fiind nefondată și o va respinge pentru motivele care vor fi expuse în continuare:
Art.59 Cod penal din 1969 este aplicabil în cauza de față având în vedere că vocația la acordarea liberării condiționate s-a născut pentru acest condamnat înainte de data de 01.02.2014 (când era în vigoare codul penal din 1969), fiind aplicabilă legea veche, remarcând și că prima instanță a analizat aplicarea instituției liberării condiționate în baza legii vechi, astfel că va fi avut în vedere la analiza contestației de față art.59 din vechiul cod penal, care arată că:„după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținând-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executare în întregime a pedepsei.”
Pornind de la dispozițiile legale enunțate și natura instituției liberării condiționate, Tribunalul reține că aceasta creează exclusiv o vocație, și nu un drept al persoanei private de libertate de a fi liberată din penitenciar înainte de executarea integrală a pedepsei.
Prin urmare, în cazul în care nu există aparența unei reeducări, instanța nu este obligată a proceda la liberarea condiționată a condamnatului, în măsura în care acesta nu face dovada unor eforturi temeinice de îndreptare, iar condamnatul, odată aflat în libertate, ar prezenta un potențial pericol pentru societate mai înainte de executarea integrală a pedepsei.
Din examinareaactele de la dosar în legătură cu contestația de față se reține că acest condamnat nu poate fi liberat condiționat având în vedere că petentul-condamnat deținutul Gusa G. G. are antecedente penale, se află la prima analiză în comisia de liberare condiționată, iar pe perioada detenției a avut un comportament corespunzător, în sensul că nu a fost sancționat și că a fost recompensat de 3 ori, în prezent execută pedeapsa în regim semideschis, iar Comisia din Penitenciar în unanimitate a propus amânarea cu 7 luni a condamnatului, având în vedere că nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, și că nu s-a implicat în muncă.
Deși din procesul verbal întocmit și din caracterizarea aferentă rezultă și aspecte pozitive, așa cum au fost expuse de prima instanță și cu privire la care Tribunalul constată că rămân valabile, contestatorul-condamnat a dat anumite dovezi de îndreptare și de îmbunătățire a conduitei sale pe parcursul executării pedepsei, cel puțin la acest moment, nu se poate aprecia că acestea reprezintă „dovezi temeinice de îndreptare” impuse de art.59 C.p. și sunt insuficiente, contestatorul-condamnat urmând a completa aspectele pozitive și în următoarele 7 luni acordate de prima instanță pentru reînnoirea cererii sale.
Termenul fixat de instanța de fond-foarte curând-la 26.09.2014, nu apare excesiv și nejustificat, ci rezonabil și necesar, remarcând și considerentele expuse anterior.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul constată că prima instanță a făcut o justă apreciere a dispozițiilor incidente în cauză, prin prisma criteriilor enumerate de art.59 Cod penal din 1969, nejustificându-se, la acest moment, liberarea condiționată.
Ca urmare,în baza art.4251 alin.7 puncul 1 lit.b cod proc penală raportat la art.587 Cod.proc.pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul G. G. G. împotriva sentinței penale nr.770 din 28.02.2014 a Judecătoriei Medgidia pronunțată în dosarul penal nr._ .
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală va obliga contestatorul G. G. G. la plata sumei de 250 lei-cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII:
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7, pct.1 lit.b Cod procedură penală:
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul G. G. G. împotriva sentinței penale nr.770 din 28.02.2014 a Judecătoriei Medgidia pronunțată în dosarul penal nr._ .
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală:
Obligă contestatorul G. G. G. la plata sumei de 250 lei-cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.04.2014.
P. DE COMPLET, GREFIER,
L. I. B. F. N.
Red. Jud. L.I.B./17.06.2014-
2.ex.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
