Cerere de amânare a executării pedepsei. Art. 453 C.p.p.. Decizia nr. 46/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 46/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 25382/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 46
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. D. G.
Judecător: M. C. E.
Judecător :T. V.
Grefier: V. C. E.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D. –
a fost reprezentat de procuror M. N.
Pe rol, judecarea recursului penal declarat de recurenta – petentă M. M., împotriva sentinței penale nr._ pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect amânare executare pedeapsă (art. 453 C.p.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat din oficiu G. A. A. pentru recurenta – petentă M. M., care depune delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/13.12.2013, lipsind recurenta – petentă M. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul recurentei - petente M. M. – avocat G. A. - depune la dosar motivele de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau alte probe de administrat și constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra recursului de față, fiind deschise dezbaterile.
Apărătorul recurentei petente M. M. – avocat G. A. -, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de către instanța de fond și amânarea executării pedepsei, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 455 rap. la art. 453 alin. 1 lit. a C.p.p., întrucât din raportul de expertiză medico – legal rezultă că petenta suferă de boala diagnosticată ca fiind "tulburare schizoafectivă de tip depresiv", care necesită un tratament de specialitate, iar această afecțiune nu poate fi tratată corespunzător în sistemul sanitar al Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, si de menținere a hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Dezbaterile fiind închise,
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 2701 din 12.09.2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria C., a respins cererea de amanare a executarii pedepsei formulată de petenta M. M., dom. în ..
Cheltuielile judiciare în cuantum de 120 lei au rămas în sarcina statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, care va fi avansat din fondurile Ministerului Justitiei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că, la data de 18.07.2013 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. cererea formulată de numita M. M. prin care solicita, în temeiul art.453 alin.1 lit.a C.p.p. amânarea executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală cu numărul 636/03.03.2011, definitivă prin decizia penală cu numărul 1864/10.11.2011 a Curții de Apel C..
În motivarea cererii, petenta a arătat că, suferă de o boală gravă, respectiv tulburare schizoafectivă de tip depresiv, boală care nu poate fi tratată în rețeaua ANP.
Prin încheierea din data de 06.08.2013, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, obiectivele expertizei medico legale fiind: să se precizeze bolile de care suferă petenta; să se precizeze, în cazul în care se constată că suferă de vreo boală, dacă aceasta o împiedică să execute pedeapsa și dacă poate fi tratată în sistemul ANP.
Prin adresa cu numărul 2131/A/21.08.2013 I.M.L. C. a înaintat instanței expertiza cu numărul 2131/05.07.2013 efectuatî de IML C. în dosarul cu numărul_/215/2013 al Judecătoriei C..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 455 C.p.p. raportat la art. 453 alin. 1 lit. a C.p.p., amânarea executării pedepsei poate fi dispusă “când se constată pe baza unei expertize-medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că amânarea executării si lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică …”, iar prin întreruperea executării pedepsei starea de sănătate a condamnatului se va ameliora, astfel încât pedeapsa să poată fi pusă în executare.
Astfel, pentru amânarea executării pedepsei închisorii în temeiul art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. c Cod proc.penală este necesar ca persoana condamnată să sufere de o boală gravă care ar face imposibilă executarea pedepsei, iar prin amânarea executării pedepsei până la ameliorarea stării de sănătate a condamnatului, consecințele grave ale executării pedepsei de către cel condamnat să poate fi evitate.
Instanța de fond a reținut că, la data de 27.05.2013 fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub numărul_/215/2013 cererea de amânare a executării pedepsei formulata de condamnata M. M..
În motivarea cererii, petenta - condamnată M. M. a arătat că solicită amânarea executării pedepsei pe motive medicale și anume pe motivul că suferă de o boală gravă, prezentând diagnosticul" tulburare psihotică acută cu elemente schizofreniforme " fiind retardată mintal.
De asemenea, a arătat că bolile de care suferă nu pot fi tratate în rețeaua sanitară a Direcției Generale a Penitenciarelor.
În cauză a fost întocmit de către Institutul de Medicină Legală C. raportul de expertiză cu numărul 2131/A/05.07.2013 reținându-se că, petenta suferă de „tulburare schizoafectivă de tip depresiv".
A fost menționat faptul că afecțiunile de care suferă pot fi tratate în Rețeaua Sanitară a ANP.
Prin sentința penală cu numărul 2496/12.08.2013 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de amânare a executării pedepsei formulată de petenta M. M..
Văzându-și respinsă cererea de amânare a executării pedepsei în primă instanță, petenta, în scopul de a eluda dispozițiile legale care reglementează amânarea executării pedepsei pe motiv de boală gravă, în loc de a formula recurs împotriva primei hotărârii, a introdus o nouă cerere de amânare a executării pedepsei, gândindu-se, probabil, că prin această metodă, să poată amâna cât mai mult momentul începerii executării.
Instanța de fond a mai constatat că, petenta a introdus noua cerere de amânare a executării pedepsei la data de 18.07.2013, iar data efectuării raportului de expertiză medico-legală este 05.07.2013, astfel că, prima instanță a apreciat că, în cauză nu se mai impune efectuarea unui nou raport de expertiză medico-legală, petenta invocând în cererea sa aceleași afecțiuni care au fost descoperite și cu prilejul efectuării raportului de expertiză cu numărul 2131/A/05.07.2013, respectiv„tulburare schizoafectivă de tip depresiv".
Luând în considerare concluziile acestui raport de expertiză, instanța de fond a considerat că, această boală nu o pune pe petentă în imposibilitate de a executa pedeapsa și, în plus, boala de care petenta suferă, poate fi tratată în Rețeaua Sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, motiv pentru care a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de petenta - condamnată M. M., ca neîntemeiată.
Cheltuielile judiciare în cuantum de 120 de lei au rămas în sarcina statului din care suma de 100 de lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, care va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta M. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de judecată din data de 24 ianuarie 2014, recurenta petentă, prin apărătorul său, a depuse motivele de recurs și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de către instanța de fond, iar pe fondul cauzei să se dispună amânarea pedepsei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Examinând sentința criticată sub toate aspectele de fapt și de drept și, în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cererea formulată, s-a arătat că petenta suferă de mai multe boli, respectiv tulburare schizoafectivă de tip depresiv și schizofrenie paranoidă, afecțiuni care nu pot fi tratate corespunzător într-un spital penitenciar.
În vederea soluționării prezentei cauze, s-a dispus citarea recurentei petente și efectuarea unei adrese către Baroul D., în vederea delegării unui apărător din oficiu.
Analizând actele și lucrările efectuate la dosarul cauzei, instanța reține că potrivit art. 453 Cpp rap. la art. 455 C.p.p. cererea de amânare a executării pedepsei se poate admite în următoarele situații: când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală gravă, care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că amânarea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În acest caz, executarea pedepsei se amână până când starea de sănătate a condamnatului se va ameliora, astfel încât pedeapsa să poată fi pusă în executare. Cererea de amânare a executării pedepsei nu poate fi admisă dacă se constată că tratamentul condamnatului se poate efectua sub pază permanentă, în condițiile prevăzute de art. 1391, care se aplică în mod corespunzător, când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an.
Astfel, executarea pedepsei se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânare și când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată.
Instanța constată că în cauza de față nu sunt incidente niciuna dintre situațiile susmenționate, din raportul de expertiză medico-legală rezultând că boala de care suferă recurenta – petentă nu pune pe aceasta în imposibilitatea de a executa pedeapsa și, totodată afecțiunea de care suferă poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Față de cele mai sus expuse, Tribunalul în baza art. 38515 pct. 1 lit. b cod pr. penală, va respinge ca nefondat recursul promovat în cauză, urmând ca recurenta M. M. să fie obligată la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. 2 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
Respinge recursul declarat de recurenta – petentă M. M., cu domiciliul în ., împotriva sentinței penale nr._ pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect amânare executare pedeapsă (art. 453 C.p.p.), ca nefondat.
Obligă recurenta M. M. la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. D. G. M. C. E. T. V.
Grefier,
C. E. V.
Red.D.G.G.
Tehnored. C.E.V./3ex./ 03 februarie 2014
Jud. fond. G. B..
| ← Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 231/2014.... → |
|---|
