Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 349/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 349/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 2082/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 349
Ședința publică de la 10 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. L. U. – judecător
Grefier E.-S. Ț.
Pe rol, soluționarea contestației la executare formulată de condamnatul P. C., fiul lui M. și G., născut la data de 31.07.1971 privind aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 436 din data de 10.140.2013 a Tribunalului D., rămasă definitivă la data de 17.12.2013 prin nerecurarea deciziei penale nr. 381 din data de 29.11.2013 a Curții de Apel C. .
Fără citarea persoanei condamnate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care arată că la dosar nu s-au primit concluzii scrise, după care instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele :
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la nr._ contestatorul condamnat P. C. fiul lui M. și G., născut la data de 31.07.1971 a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 436 din data de 10.10.2013 a Tribunalului D., rămasă definitivă la data de 17.12.2013 prin nerecurarea deciziei penale nr. 381 din data de 29.11.2013 a Curții de Apel C. .
În motivarea cererii, contestatorul condamnat P. C. a arătat că se află în executarea unei pedepse de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat și întrucât limitele de pedeapsă pentru această infracțiune au fost reduse prin noul cod penal, în vigoare la data de 01.02.2014, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile .
La dosarul cauzei s-au depus: copia sentinței penale menționate, copia mandatului de executare a pedepsei închisorii, fișa de evaluare a persoanei privată de libertate și cazierul judiciar .
Analizând actele dosarului instanța reține următoarele :
Prin sentința penală cu nr. 436 din data de 10.140.2013 a Tribunalului D., rămasă definitivă la data de 17.12.2013 prin nerecurarea deciziei penale nr. 381 din data de 29.11.2013 a Curții de Apel C., inculpatul P. C. fiul lui M. și G., născut la data de 31.07.1971 a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i cod penal cu aplicarea art. 320 1 alin. 7 cod procedură penală .
Inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit.b cod penal pe durata prevăzută de art. 71 cod penal.
În baza art. 88 cod penal a fost dedusă din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului, perioada detenției preventive de la 24.01.2012 la 06.12.2012 .
În baza sentinței penale menționate s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 510 din data de 10.10.2013 de către Tribunalul D. .
Potrivit art. 6 alin. (1) cod penal, „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”
Însă, conform art. 4 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul Penal: " pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi."
Conform art. 6 alin. (5) cod penal,"când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin. (1)-(4), pedepsele complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta."
În cauză, persoana condamnată se află în executarea unei pedepse de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b cod penal, pe o durată de 2 ani, pronunțată printr-o hotărâre definitivă, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat în varianta calificată potrivit art. 174 alin. 1, art. 175 lit. i, respectiv " în public"; cu reținerea dispozițiilor art. 3201 referitoare la judecata în cazul recunoașterii vinovăției.
Spre deosebire de Codul penal din 1969 care prevedea omorul calificat (art. 175), noul cod penal în vigoare de la 1 februarie 2014 prevede o singură variantă agravată a omorului – omorul calificat ( art. 189), iar printre elementele circumstanțiale agravante reglementate nu se regăsește și varianta omorului comis "în public". Prin urmare, corespondentul în legea nouă pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului potrivit legii vechi, sunt dispozițiile art. 188 alin. 1 cod penal, limitele de pedeapsă fiind de la 10 ani la 20 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Potrivit art. 33 cod penal, corespondentul pentru art. 20 din codul penal de la 1969 prevede că "tentativa se pedepsește numai când legea prevede în mod expres aceasta.
Art. 33 alin. 2 cod penal prevede că " tentativa se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate ".
Se constată că dispozițiile art. 3201 alin. 7 din vechiul cod de procedură penală au corespondent în dispozițiile art. 396 alin. 10 cod procedură penală ce prevăd același tratament sancționator, reducerea pedepsei cu 1/3, în cazul în care cauza a fost soluționată prin procedura recunoașterii învinuirii, potrivit dispozițiilor art. 375 alin. (1), (2) cod procedură penală, instituție similară celei prevăzute de art. 3201 cod procedură penală din 1969, urmând a fi reținute la stabilirea limitelor de pedeapsă potrivit legii noi.
Având în vedere cele expuse, pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată potrivit codului penal de la 1969 este mai favorabilă contestatorului, raportat la pedeapsa ce ar putea fi stabilită având în vedere limita maximă la care s-ar putea ajunge potrivit noilor dispoziții legale, luându-se în calcul pedeapsa redusă potrivit art. 396 alin. 10 cod procedură penală și art. 33 cod penal.
Pentru cele expuse, instanța va constata că nu se impune reducerea pedepsei principale .
Examinând noile dispoziții legale referitoare la pedepsele complementare prin raportare la cele hotărâte prin sentința penală de condamnare menționată mai sus, se constată că pedeapsa complementară aplicată are corespondent în legea nouă nu numai sub aspectul conținutului, ci și în ceea ce privește durata în care condamnatului îi este interzis exercițiul respectivelor drepturi.
Astfel, potrivit art. 66 alin. 1 din noul cod penal: " pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; ….d) dreptul de a alege; e) drepturile părintești; f) dreptul de a fi tutore sau curator…..".
Pentru toate cele mai sus arătate și reținând și dispozițiile art. 23 din Legea 255/2013 și art. 595 cod procedură penală se va respinge contestația la executare formulată de condamnatul P. C. în temeiul art. 598 alin. 1 lit. d cod procedură penală și art. 6 cod penal.
Va obliga condamnatul la 50 lei cheltuieli judiciare statului .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 23 din Legea 255/2013 și art. 595 cod procedură penală
Respinge contestația la executare formulată de condamnatul P. C. în temeiul art. 598 alin. 1 lit. d cod procedură penală și art. 6 cod penal.
Obligă condamnatul la 50 lei cheltuieli judiciare statului .
Cu contestație
Pronunțată în ședință publică, azi 10 martie 2014 .
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 1279/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
